Pintenul Costilei

O tura mult rivnita, un traseu celebru si vechi...Creasta Costila Galbenele. A fost urcata de Nicolae Baticu prin 1936 impreuna cu alti 18 oameni. Ciudat...si totusi au facut premiera. Un traseu frumos, pe care mi-l doresc sa-l parcurg iarna. Dupa Hornul Coamei din 2011 in echipa cu Dan Oancea, am tot reflectat amindoi la aceasta intreprindere dificila in conditii de iarna.

Echipa: Dan Oancea, Hiker
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/PintenulCostileiDinCostilaGalbenele1113ian2012
Albumul coechipierului: https://picasaweb.google.com/115554528405441468342/CostilaIan2012#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=DGerMBUbjhk, http://www.youtube.com/watch?v=xsbqY8ea7Tg&context=C3cda516ADOEgsToPDskL8Z8Hj1_rGqerEOa6hrd1D
Filmul coechipierului: http://www.youtube.com/watch?v=xsbqY8ea7Tg&context=C3edc8f2ADOEgsToPDskL8Z8Hj1_rGqerEOa6hrd1D


Ziua 1, 11 ianuarie 2011, miercuri
Ziua este inca scurta dar speram ca macar zapada ne va aseza. Expozitia mai mult estica a crestei ne da curaj si mai mult. Plecam dimineata din Ploiesti, dar nu foarte devreme din cauza unor probleme la masina. Incepind de la Sinaia incepe si ninsoarea. Prima zi ne-o dorim ca antrenament si ne orientam catre Valea Seaca a Caraimanului. Vintul sufla in rafale si se simte frigul de -5C. Ne echipam si urcam timid spre Kalinderu.

Acum sint 2 pirtii, sub telegondola fiind una noua. Prindem marcajul spre Valea Seaca. Zapada este mica, un deget si ne intrebam cum va fi printre bolovani. Curind sosim in talveg si pornim ascensiunea cu pioletii.

Sintem dezamagiti! Numai bolovani neacoperiti. E mult de munca. Ucam fara coltari.

In scurt timp sosim la prima saritoare. Dupa ce se urca cam anevoios prima parte se continua la dreapta cu o fata de iarba, acoperita cu putina zapada. Ajung la niste crengi si hotarim sa ne retragem, facind un rapel formal. Ninge. La intoarcere pentru a evita bolovanisul din Seaca ne indreptam si pe la faleza Pestilor(Piranha, Guvidu, Bibanu, Stavridu, etc). Trasee frumoase dar nu pt vrea asta de iarna.
Sosim repede in Kalinderu unde schiorii fac agitatie. Apoi luam bagajele si mergem pe Munticel la Refugiul Costila.

Odata cu altitudinea creste si zapada. Sint urme suficiente insa reuesc sa pierd poteca pina in Vilcelul Pietros. Era deja intuneric si inevitabil. Pierdem vreo 30min printr-un vilcel infundat cu zapada si stringem din dinti, acum epuizati, era cadoul perfect in plina noapte!

Ne facem bucatari si scoatem din ranite toate delicatesele.

Pentru a 2a zi nu prea avem planuri fiindca nici vremea nu se anunta buna. Dar vom vedea, trezirea fiind pe la 5:30

Ziua 2, 12 ianuarie 2012, joi
Afara e frig si bate vintul. Nu e vreme de scos nasul insa ne echipam sperind ca odata cu zorile sa prindem curaj. Gata, la  8 plecam echipati si bine imbracati inspre Creasta Costila-Galbenele.

Valea Costilei e neacoperita si sintem fortati sa urcam expus pe traseul de vara spre Coama cu Jnepeni. Pierdem timp si energie pe bolovanii din spatele refugiului. Ne incalzim si asta e bine. Iar coltarii pe stinca ne ajuta sa ne marim increderea.  Trecem de crucea mare din V costilei si urcam pe fete pina in Coama cu Jnepeni. Zapada creste brusc si noi incetinim ritmul. Iar o dam in bara. Bih!!!
Urcam matematic pe creasta dar zapada e mare. Ne intoarcem iar cu gindul sa coborim in Galbenele. Dupa citiva pasi ne reorientam iar spre creasta matematica.

Treptat creasta devine mai golasa, luptind cu sculele sa cistigam inaltime. Pe stinga vad si 2 pitoane de rapel. Sosim la jnepeni. E o fata cazuta dar care se urca greu la coltari. Pe aici e traseul de vara. Zaresc primul piton si scot coarda. Ne legam si plec cap. Coltarii isi fac bine treaba pe conglomerat, urc neasteptat de usor, pitoanele sint suficiente, dar mai asigur la niste jnepeni. Fac dreapta si trec printe niste jnepeni regrupind la un piton cu inel. Au trecut cca 45m. M-am incalzit.

E timpul sa urce si Dan. Nu am timp sa ma racesc prea mult. Mai sus vad citeva pitoane si apoi traseul ar face stinga pe o traversare. In jos, se zareste micut refugiul. Ce mult am urcat si cit de mult mai este!

lungimea 2

Schimbam pozitiile si plec pe lungimea 2. Este zapada putina si se inainteaza usor. Intru in traverseu si ne auzim tot mai putin. Am un piton cu o cordelina lunga deasupra mea. Traseul coboara putin in traversare si apoi urca. Piciorele si coltii metalici cauta sa se fixeze in conglomerat. Ce usor ar fi vara pe aici! Ma gindesc ca daca ne vom retrage pe aici va fi foarte greu la traversare. Montez 2 frienduri intr-o fisura si caar spre regrupare.

A fost o lungime mai scurta, circa 20m. Urmeaza si Dan si cu atentie trece si el.

Facem o pauza. Ceata acopera vaile si toate crestele.

Sintem pe Pintenul Costilei. Prindem un moment spre creasta noastra.

continuarea crestei Costila-Galbenele, mai departe de Pintenul Costilei

Este tirziu si problema e ca am pierdut mult timp pina la baza traseului. Punem de niste rapeluri, primul de cca 20m pe peretele din stinga. Regrupam la zapada.

Urmeaza inca 2 rapeluri pe un vilcel infundat cu zapada proasata ce pleaca deseori de sub picioarele noastre. Ne incalzim iar, punem semicoarda in ranita si coborim la liber pe o panta accentuata. Pioletii se infig excelent in iarba si pierdem repede din inaltime desi terenul e deosebit de abrupt. Imi zic deseori ca trebuia sa folosim coarda pentru minimizarea riscurilor. Dar sintem amindoi cu ceva creier si sosim "safe" in Valea costilei la zapada pulver.
Ne afundam pina pe la solduri si ne lasam pe fund ca vidrele. Imi e groaza de bolovanii ce trebuie coboriti.

Tancul Mic

Ah...Dar poate merge direct pe saritori. Sa incercam! Dan alege sa sara cam 1m de pe un bolovan iar eu gasesc o fereastra prin care ma las pe burta. Si gata, sosim la refugiu.

reveniti din Pintenul Costilei

Iata si traseul parcurs de noi azi:

Pintenul Costilei

Mai sint inca vreo 2 ore de lumina, deci am timp suficient sa mai urc ceva.


Traseul Ragalia(facut in noiembrie 2011 vezi aici), la stinga de placuta lui Liviu

Dan nu mai vrea sa urce, dar ma fileaza.
Ma asteptam sa fie zapada mai multa, dar e ok, pioletii isi fac treaba si avansez repede la micuta saritoare unde pun un friend.

Sint prea grabit si las in friend o singura bucla expres. Depasesc pasajul, destul de riscant pe grohotis friabil si dupa citiva pasi regrupez pe brina.  Coarda vine tot mai greu, avind frecare mare.

Curat zapada si regasesc cordelina pusa in toamna trecuta. Pitonul batut de Paciu este la locul lui si asteapta sa fie recuperat. I-am promis ca il voi scoate de acolo, nefiind batut prea bine.

Dupa citeva ciocane iese imediat. Pun semicoarda in cordelina si ma pregatesc sa cobor descatarat. Adica nu vreau sa suprasolicit cordelina. Este pusa in doua dar punctul de ancorare- o ferestruica de nici 5 cm - nu este stralucit.

Este mo lectie, in conglomerat niciodata nu esti prea sigur.

Cobor incet ca un luceafar. Este placut sa cateri in ceas de seara, si sint fericit ca am luat pitonul cu inel.

Dan a cam inghetat asa ca nu am timp de pierdut. Semicoarda(40m) nu ajunge in totalitate jos pentru a cobori salam.


Mergem repede la refugiu si ne miscam pe linga arzator pina topim zapada. Citeva probleme tehnice ne inegresc miinile. Temperatura scade sub -10*C dar la noi in saci e super bine.
Ziua 3, 13 ianuarie 2012, vineri
Afara vremea s-a stricat, ninge. Seara trebuie sa ajungem acasa si ideea de a urca o Albisoara nu este prea avantajoasa avind in vedere ca bagajele ramin la refugiu. Daca e concediu hai sa mai picotim pe aici. Plecam la amiaza cu gindul la urmatoarea tura de aici.

creasta Picaturii

In Busteni ne abatem si pe drumul de Gura Diham pentru a vedea starea cascadei.

Se pare ca nu a fost destul de frig in ultimele zile. E gheata putina si multa apa.

Aici ar fi cel mai usor de ajuns, se poate fila si de la volan!

In urma cu 2 ani am prins cascada buna de urcat dar trebuie pindita.

Ne stringem bagajele si plecam spre case. Traficul dinspre Bucuresti este tot mai accentuat, deh, incepe week-endul, noi l-am terminat. Se intimpla tot mai des. Dar a fost liniste pe munte, exact ce ne doream.

Filmul turei: