MTB Muntii Grohotis

Luni 12 Noiembrie 2018
Trebuia sa fie duminica insa ceva din planul meu nu a functionat. Si invitatia a fost deschisa dar cum in ziua de luni este dedicata muncii pentru majoritatea prietenilor, ramin singur. Ce, mai...duminica primul tren nu circula.
5:30 plec de acasa calare pe noua bicicleta primita cadou/donatie si in 15min sosesc la Gara de Nord a orasului Ploiesti. In citeva minute soseste trenul apartinind transferoviarcalatori. Mda, traseul meu incepe cu un mars de apropiere efectuat cu trenul pina la capatul de linie, Maneciu pe la vreo 600m

7:35 cobor din tren. Afara a cazut bruma, este senin si frig. Pe drum intilnesc mai multe magazine de unde ne putem aproviziona cu merinde. Pina in DN1A este o strada in panta usoara. Trebuie sa pedalez repede pentru a genera caldura. Virez dreapta si continui pe soseaua nationala pe care circula frecvent camioane. Undeva spre stinga porneste un marcaj cruce albastra.

Am vizibilitate si catre lacul de baraj Maneciu. Drumul continua cu serpentine in urcare pina la un Lukoil apoi se coboara pina la nivelul riului Teleajen. In unele curbe este umezeala si ma gindesc ca echipa drumarilor a stropit cu saramura. Nu stiu 100% pina nu gust asa ca ramine o enigma...poate fi de la topirea brumei.

Soseaua este buna si nu prea circulata, iar uneori ingusta daca vin vehicule din ambele directii. Privelisti catre Muntii Grohotis si Ciucas cu Zaganu si Bratocea. Ador zonele in care pedalez in soare intrucit frigul sau umbra patrunde in oase. Am sapca si gluga si manusi in mina insa e tot frig. Pe la Valea Popii fac o pauza la niste busteni. O bucata de ciocolata si biscuiti imi mai dau energie pina la locul meu de popas la intrarea in Statiunea Cheia.

Spre uimirea mea, pe partea drepta a drumului paste o turma de oi si preventiv padalez pe contrasens pentru a fi mai departe de ciinii ciobanilor. Pe o movila de pamint unde bate soarele si s-a topit bruma, aleg sa imi maninc  iaurtul de dimineata. Peisajul este de vis, cerul super senin.

In citeva minute sosesc la intersectia cu Cheia. Aleg sa intru in centrul statiunii. Pina aici am pedalat 20km si am urcat vreo 400m diferenta de nivel. Multe locatii, case, pensiuni sint de vinzare. Sint insa si gospodari care isi fac diverse lucrari la case.

Ar putea fi o statiune infloritoare insa ceva lipseste. Iata si merele de Cheia, gustoase, netratate si coapte.

Dupa aproape 2km de pedalat in statiune , asfaltul ia sfirsit. urmeaza 1km de piatra cu urcare in panta insa bicicleta face fata nefind nevoie sa ma opresc pentru pauza. Drumul intersecteaza soseaua nationala exact in dreptul noului asfalt ce duce la Muntele Rosu. Urmeaza inca 8km pina in Pasul Bratocea, drum intins usor ascendent precum si celebrele serpentine  de 5km ce pornesc in dreptul Piriului Berii.

Traficul este redus insa uneori sint nevoit sa merg pe macadam din pricina tirurilor din ambele directii. Dupa aproape 3ore de la plecare, 30km si 7-800m diferenta de nivel pozitiva, poposesc in Pasul Bratocea unde au fost sparte mai multe masini apartinind turistilor.

Atentie mare iata si o recomandare din partea politiei din Maneciu. Viata-i grea si aici raufacatorii au crezut ca au deschis raiul cu ciocanul. Cineva intr-o duba galben-portocaliu incearca sa vinda carburant.

Tot aici este si limita de judete si inca 30km pina la Sacele.
11:00, km 29+500, dupa o pauza scurta in care ma energizez, parasesc pasul Bratocea si intru in Muntii Grohotis iar prima parte urc, cobor si iar urc pe Plaiul Sterp.

Nu s-ar zice ca drumul va urca fiindca am portiuni de coborire periculoasa, pe frunze si santuri adinci.

Daca as putea regla mai bine saua bicicletei poate ca as reusi sa cobor pantele abrupte. Sint emotionat ca am ajuns sa fac Muntii Grohotisului dar in permanenta sint stresat. Ziua este scurta si inca nu stiu tot traseul. In aprilie 2012 am parcursa din Valea Neagra-Dinteasa-Zanoaga-vf Grohotis-Radila Mare-Valea Clabucetului-Stefesti, tot traseul pe jos intr-o singura zi.

Oarecum singuratatea dar si oboseala se simt asupra mea si nu am prea mult curaj in a cobori sleaurile acoperite cu frunze.

Dupa niste curbe reusesc sa vad nudul alpin al Coastei Cailor si incet patrund pe fata Muntelui Babes. Privelistea se redeschide catrea Coltii Bratocei. O curgere de apa a inghetat exact in poteca, semn ca a fost foarte frig dar sigur nu se va mai dezgheta pina in aprilie.

Stina in Coasta Cailor

Portiuni de drum nu sint practicabile pe bicicleta asa ca fac un push bike energizat de atmosfera placuta. Caut cu ochii drumul dinspre Muntele Zanoaga insa nu mai recunosc nimic. Acum atentia si efortul se indreapta ascensiunii Muntelui Bobu, un urias cu vederi ample.

Dedesupt sint vai adinci deci accesul pastoral se face pe culmi.

Din loc in loc zaresc si un marcaj de creasta. Sint zone plate in care nu pot pedala din cauza ierbii, parca as fi incepator. Sint dezamagit si dau vina pe lipsa de energie pe care o compensez cu biscuiti si ciocolata.

Dupa 1h3 de la plecarea din Bratocea, incep catararea Virfului Grohotis.

Privirea bate pina la Muntii Neamtului, Baiului dar si Bucegii marcati de releul Costila. desi realizez ca duc o lupta cu timpul, sint contracronometru, optez sa urc pe virful Grohotis 1768m. Pina la 50m urc pe bicicleta.

Km 39: Vf Grohotis

Iau o pauza de citeva secunde pe un loc plat si apoi pe 2 roti poposesc fericit pe virf.

12nov 2018, 13:40 cu Dan Oancea

apr 2012

Ma topesc din cauza peisajului!!! Spre Sud de virf, muntele scapa o panta abrupta pe care nu ma incumet sa cobor pe cal.

spre sud cu drumul ocolitor

Asa ca ma sui pe bicicleta si cobor pe unde am urcat cu rotile intr-un sant al potecii si cu grija la picioare. Prind drumul ce merge spre sud pe sub Vf Grohotis. In citeva sute de metri intilnesc o zona consolidata cu pietre de granit si cu citeva incercari de izvoare. Banuiesc ca de acum voi avea numai de coborit.

versantul sudic al Grohotisului

Si pedalez insa incep sa urc un muntisor. Hei dar ce se intimpla?

Timpul trece si eu urc alt muntisor.  Si parca satul e tot mai departe. Cit vezi cu ochii sint numai munti.

Si de pe un "deal" aud niste voci apoi in motor de camion. Ei, ce sa caute prin santurile astea?

 pe Radila Mare

Dar iata ca merge foarte repede dar eu credeam ca nu ma va ajunge....nu, nu pot tine pasul cu mastodontul asta, in plus este 4x4 iar soferul apasa cu un picior o acceleratie. Parca imi face in ciuda. Este ora 15 si sint in razboi cu TIMPUL...urcarile parca nu se mai termina. Marcajul rar, schimbat in  banda albastra imi spune ca nu am gresit linia traseului.

Verific uneori si gpsul. Si ne aropiem de apus.

Culorile dinspre Valea Negrasului ma lasa cu gura cascata. As sta aici peste noapte....Continui drumul cu suisuri si coborisuri, interminabile!

Urmeaza Radila Mica si o intersectie cu traseul de enduro spre Pietriceaua si Lutul Rosu. Hai, trebuie sa ajungi pe lumina la Tesila. Urmeaza inca o pauza de biscuiti cu ciocolata si o noua urcare prin padure.

Nu s-ar zice ca voi cobori fiindca tot urc cite ceva. Dar treptat, prin bolovanis incepe o coborire periculoasa. Nu mai am putere sa ma concentrez, decit sa prind nadejde ca marcajul foarte rar imi spune ca sint in drumul spre satul Tesila.

Imi este greu sa mai frinez, tricepsii parca au slabit. Cine zicea ca a cbori este usor?

Este uimitor cum a mers camionul pe un astfel de teren, fie el si uscat. Tai citeva serpentine in zona unor asezari pastorale imprejmuite si cistig teren.

Sincer acum cobor pe linga bicicleta. E foarte riscant altfel. Vad satul tesila, sint tot mai aproape si voi ajunge la caderea intunercului. Sosesc la asfalt in Tesila.
km 63 centrul satului Tesila, se intuneca, ora 17 trecute si ma echipez cu licuricii, cagula, vesta reflectorizanta si pornesc iar pe asfalt spre statia de tren din Cimpina.
NU imi ramine decit sa pedalez cu grija pe intuneric. Pe sensul meu este trafic scazut asa ca pot mentine o viteza constanta.
km 90, 19:30 statia CFR Cimpina, pina aici am oprit citeva secunde la Barajul Paltinul si apoi la o toaleta in padure. Este ceata si am terminat traseul  la fix. Probabil ca pe timpul verii as avea timp sa mai fac inca 30km pina in Ploiesti.
Uf, am facut-o si pe asta!!!!
Daca tot s-a remarcat, oare de ce in sat nu sint indicatoare?

Iata albumul zilei https://photos.app.goo.gl/KJHrB2vuj6SheqVR6

MTB Pasul Predelus

Aveam o datorie de multi ani, sa reajung in Pasul Predelus. Dar cu ce? Pe calea terestre aveam 2 posibilitati: cu pasul dinspre Muntii Neamtului sau cu bicicleta. Si cum este destul de distractiv pe 2 roti, am reglat frinele, am legat sacul de dormit pe portbagaj si am plecat. Credeam ca este ultima sansa in acest an cu vreme uscata. Ultima data am trecut in iunie 2010 cu cetateanul Ciprian Teodorescu cind am constatat ca sint super santuri in apropierea Pasului Predelus(stiam de ele inca din aprilie 2010 cind am traversat singur Muntii Neamtului).
Album foto https://photos.google.com/album/AF1QipNvL-oxBPkb8HMeEvKxxemu3VGofBrH2JOTT5p4
Duminica 4 noiembrie 2018
Dimineata devreme pe la 7 si putin, pornesc gpsul. Prima parte merg pe linga soseaua nationala DN1.

Paralela 45

Nu a cazut bruma insa singele nu prea circula in degete chiar daca am manusi. Prima pauza de poza pe latitudinea de 45 Nord. Masinile incep sa circule spre Sinaia insa eu am banda mea. Urmeaza cale lunga pina la Banesti de unde fac dreapta in dorinta de a evita putin Cimpina si zona ascendenta spre iesirea catre Valea Doftanei. Vroiam sa trec pe vechiul pod, unul istoric, insa pe strazile din comuna Banesti am ratacit si nu am verificat gpsul.

M-am trezit pe un drum de carute care ducea spre deal si prin fata unei mici ferme.

Iata am ajuns la o intersectie de 3 drumuri unde sint 4 salcimi cu o troita si un Tico. Cotesc stinga si sint nevoit sa merg pe linga bicicleta. Drumul este bolovanos si ascendent. Pe stinga trec de o Dacie Papuc abandonata. Uf, ce bucla lunga pe aici.

Si intru in padure unde cobor o panta nisipoasa. Aud voci...iar mai sus ma intilnesc cu 4 oameni cu 1 ciine si topor.

Urc printr-o poiana incercind sa mentin linia drumului ce ar putea fi un offroad tare.

Intr-o sa fac stinga pe o carare mai lata si incep o coborire pina imi dau seama ca traseul este prea abrupt si ca nu sint pe gps.

Revin in saua de mai sus si regasesc drumul, niste sleauri adinci ce coboara spre liniile de tensiune si Cimpina. Anumite portiuni necesita mersul pe linga bicicleta si apasarea frinei. Sosesc pe la gardurile oamenilor ce au finete sau livezi si apoi un drum de piatra  ce da in asfalt si la casele oamenilor. Drumul in panta ma obliga sa apas maxim frinele care scirtiie groaznic.

Sosesc la podul vechi al Banestiului care are montate niste limitatoare de inaltime si latime, practic o poarta.

Imediat dupa pod cobor spre albia Doftanei unde prind un drum de caruta spre amonte. Imprejur sint multe gunoaie, semne de civilizatie needucata. Stiu ca si pe timpul socialismului se arunca dar parca nu asa peste tot. Oamenii de la sat aveau acest obicei, dar moloz sau obiecte sanitare vechi nu gaseai.

Iata o cataracta artificiala si cu pescari la Podul Telega. Trec pe sub pod pentru ca apoi sa continui pe linga o casa de tigani construita jumatate in inima dealului. Urmez drumul paralel, deseori bolovanos pina la Depozitul de busteni acum abandonat de pe drumul asfaltat spre Barajul Paltinul. Pina aici am facut 39km de la Ploiesti. Am intilnit si citiva enduristi care ocoleau probabil soseaua pe care mai sta politia.

In citiva km sosesc la celebrul tunel prin care am trecut in timpul comunismului. Linga albia riului o echipa de biciclisti se odihneste. Ei vor urca spre Brebu.

Numai eu sint incapatinat si imping greu la pedale.

La km 49 sosesc in apropierea barajului linga fostul Han Paltinul. Numai ruine si incredibil cum de nu a fost darimat pentru fierul vechi. Asfaltul proaspat parca ma impinge mai departe sa urc curbele temute.

Iata si noua Manastire Paltinul. Curbele nu dureaza mult, cam 1km si daca eram odihnit as fi putut urca intr-o singura bucata. Sus la Baraj este mare aglomeratie, la fel si la punctul de belvedere. Multa lume face picnic.

Bratul riului Paltinoasa

O zi calduroasa de noiembrie care te imbie la drumetie. Mai sus intru in satul Tesila care apartine de comuna Valea Doftanei. Citeva zone unde se urca ceea ce este extenuant pentru mine. Pe la km 60 intru in Traisteni unde este capatul liniei regulate.

fostul restaurant

Multi mesteri lucreaza pe la case iar magazinele gospodaresti sint deschise. Cale lunga pina la iesirea de pe asfalt unde iau decizia sa poposesc pentru a lua prinzul. Sint vizitat de 2 catei insa doar unul mai curajos primeste ceva mincare de la mine.

Fintinita Eroilor, seaca

Hai gata, inapoi pe bicicleta si pe drumul de piatra. Intilnesc si citiva enduristi, un rai aceasta zona, Grohotis, Baiului, Neamtului!!! Pina in Pasul Predelus ar fi inca 16km insa dupa oboseala acumulata cred ca ma voi opri dupa confluenta cu Valea Neagra. Nu am mai vazut de foarte mult timp apa curgind la Fintinita Eroilor asa ca trebuie sa continui pina aproape de V Neagra.

troita la confluenta cu Valea Neagra

Pe portiunile de coborire datorita socurilor si a problemelor la ghidajul lantului peste foi, lantul imi sare de 2 ori. Deci m-am lamurit ca nu pot cobori in viteza.

Poposesc la izvor si apoi pedalez sau imping bicicleta pina la iesirea din Catunul turistic al lui Zeghe unde este si un bar.

Aici este o baraca pe care o voi folosi ca loc de dormit dar pe terasa. Se intuneca devreme acum...incerc sa aprind aragazul insa pistonul pompei nu mai face presiune. Uups, inca nu am facut revizia de iarna si garnitura a sarit. Hai ca nu e chiar asa frig, cam 2grade noaptea pe teresa si ceva bruma pe afara.
Luni, 5 noiembrie 2018
Reusesc sa aprind primusul si sa pregatesc o supa.

A fost o noapte lunga intr-un sac de vara si sac de bivuac. Ma incalzesc nitel, string si plec la deal pe drumul forestier.

Incep cu o coborire apoi de-a lungul Riului Doftana pina la o noua conflenta intr-o poiana unde sint asezari de vara.

Aici apara semnul cu ursul. Hopa, hai sa vedem citi ursi voi saluta azi pe aici.

Din loc in loc opresc in bataia soarelui pentru a ma incalzi. Directia generala este pe la stilpi. Si cum era firesc, intilnesc tapinarii, taietorii de lemne care incarca un camion mare.

Groaznic...se taie ca in codru! Si tot acolo este o cladire gen bar si acolo vreo 2 ciini care latra la mine. Normal, sint ciudat, cu bicicleta, cine mai merge luni pe munte?

Dupa odihna de peste noapte, acum am ceva putere si pedalez pe forestierul care traverseaza torentul Riului Doftanita. Si iata ca aici ajung in punctul unde drumul incepe sa urce zdravan. Un ochi atent zareste un stilp de marcaj spre untele Paltinul.

Pasul Predelus, 80km din Ploiesti

Acum imping la bicicleta pe majoritatea serpentinelor insa in scurt timp poposesc la tinta mea PASUL PREDELUS, 1298M. Ufff, am reusit dupa 8 ani sa ajung la cumana apelor Doftanita Prahoveana cu cea Ardeleana.

Nu ma pot odihni pina nu cercetez locurile. Marcajele sint noi ceea ce este imbucurator. Adie vintul insa la firul ierbii este mai cald si cad prada leneviei. Planul de acasa s-a schimbat. Pe la ora 11 incep coborirea si am citeva pante pe care le cobor pe picioare.

Frinele, bagajul de pe portbagaj si panta accentuata sint factori ce determina sa cobor pe linga calul  meu tinind frinele.
In patul vaii opresc sa ajustez cablul frinelor si da, acum am frine mai eficiente. Camionul cu lemne a disparut insa cu siguranta va reveni. Iata si cum arata o mica pepiniera de conifere.

Pedalez spre Cimpina inapoi prin Comuna Valea Doftanei, o asezare de munteni.Urmeaza traversarea Satelor Traisteni si Tesila cu unele portiuni de catarare. In zonele umbrite este frig insa acum tinta mea este statia de tren din Cimpina intrucit nu este timp sa merg pe lumina pina la Ploiesti.

O pauza in zona lacului Paltinul este binevenita deoarece ieri a fost aglomeratie.

De ieri, de la plecare, am pedalat cu jacketa veche mammut, chiar daca am avut momente cind doream sa o scot, dar nu am facut-o fiindca nu aveam unde sa o pun.

Rucsacelul din spate a fost super plin, iar sacosa cu sacii de dormit ancorata de portbagaj era neincapatoare. Azi tot drumul a fost mai pustiu si implicit mai putin praf. Si, un lucru bun, au fost adunate gunoaiele ce au fost aduse pe lac.👧 Izvorul aflat la 50m aval de baraj este oprit, si asa curgea incet. Frinele ajustate lucreaza acum mai bine si prind curaj pe serpentinele de la baraj. Citiva ciini ce insotesc o turma de oi in zona Brebu-Voila au ceva treaba cu mine insa ii fluier si o lasa mai moale pe deasupra este si un cioban care striga la dinsii patrupezi. Traversez Municipiul Cimpina pe linga fosta rafinarie Steaua Romana(se pare ca prima data in functiune) si aleg varianta trenului fiindca se intuneca devreme si nu prea pot merge pe DN.

Demontez rotile si iau pe tren bicicleta pe bucati...
16:20 statia de tren Cimpina, si sui in tren spre Ploiesti. Din Predelus si pina la tren am facut 50km
Oarecum satisfacut ca am realizat jumatate din plan, ca am revazut pasul Predelus. Traiasca cicloturismul!
Iata si trackul