miercuri, 3 decembrie 2014

Costila de Ziua Nationala 2014

Pe scurt, dupa lungi discutii, consultarea prognozei, gindit la cald, renuntam la Fagaras si ne orientam catre Bucegi. Se anuntau ninsori in urmatoarele zile asa ca un adapost gen Refugiul Costila era minunat plus citeva trasee acolo!
Il am partener pe Ciprian Teodorescu iar in ziua respectiva aflu ca este si dna Lia. Mi se cere sa aduc un ham in plus....mmmm, mai Cipriane, sa nu ne facem de rusine...
Duminica 30 noiembrie 2014
Ciprian pleaca dimineata...este zapada noua pe Bucuresti-Ploiesti. Insa la refugiu e criza de zapada.
18:55 plec cu regiotrans spre Busteni, costa 9,5 lei
20:10 Busteni, e intuneric, nu e prea frig, urc spre Munticel. Zapada de vreo 5cm uneori. In padure folosesc lanterna. Mi se comunica aparitia ursului la refugiu plus ceva urme pe poteca. Am promis, voi urca, nu am unde dormi. Incepe sa ninga slab. Merg pe poteca nemarcata. Urc vorbind si fredonind, fara fes pentru a auzi miscarile din padure. Am 2 fluiere si urc la piolet fiindca batul de schi e uitat acasa! Multumesc in gind mamei care mi-a aratat lanterna cu 2 minute inainte de plecare!
Am 34...de kg si de ani! Parca as pleca in caucaz
Pe la Vilcelul Policandru aud oamenii mei din refugiu. Au aprins o lumina. Comunicam si in citeva minute poposesc la platforma refugiului Costila(1650m). este ora 23, aranjez patul(nu am izopren) si ne culcam cu gindul la un traseu frumos pentru ziua nationala.
Luni 1 decembrie 2014
Alarma lui Ciprian suna la 5 iar a mea la 5:30. Ma gindeam ca se va trezi si el la alarma mea...Sintem in vacanta....de ani de zile. Asa este DEMOCRATIA! Oamenii sint mai obositi si la fata locului mai obositi!
Ma ridic pe la 8, ninge slab, adie vintul, vizibilitate redusa. Am in gind sa fac Pintenul Costilei, o repetitie pentru Costila-Galbenele.
Pe la ora 11 plecam toti trei spre Coama cu Jnepeni urmind ca Dna Lia sa revina la refugiu neavind coltari.
Bolovanii nu sint acoperiti iar noi avansam greoi. Coechipiera renunta cind vede viteza de deplasare. Urcam greu, facem dreapta inainte de crucea mare din perete si, pe fete abrupte, tragind uneori de jnepeni sosim pe un briu in Coama cu Jnepeni. Facem stinga, terminam peretele apoi sosim pe traseul clasic ce duce in Valea Galbenele. Imi leg coltarii si urcam spre Pintenul Costilei.
Scoatem coarda si asiguram de un baiat bun(o larice tinara).
Merg catre perete apoi in sus pina regrupez la pitonul cu inel dupa vreo 40m. Asigurare veche pe care s-a prins rugina. In citeva minute soseste si Ciprian. aranjam coarda, schimbam pozitia si plec spre jnepenii de sub fata Pintenului.
Cu noii coltari e o joaca pentru mine. Am mai urcat fata asta de vreo 3 ori si neasigurat. Dupa vreo 35m sosesc intr-o mica sa unde regrupez la o zada subtirica dar de incredere pentru terenul dat.
Ce vad in sus nu e bine, peretele cazut e acoperit cu zapada iar pitoanele nu se zaresc.
Insist totusi sa incerc, sa curat treptele si fisurile pentu a gasi ceva cuie. Dupa citeva tentative ma conving ca munca e in zadar. Riscul e mare asa ca punem coarda de 50m in zada subtirica si dam rapel pina la inel.
Apoi inca un rapel pina la urmele din "poteca".
Pentru a evita coborirea anevoioasa printre bolovani pe Valea Costilei, decidem sa coborim pe sub Tancul Ascutit pe partea vestica ce margineste V Galbenele. Este lejer, pe iarba si zapada si nicio stinca. De mentionat este ca se coboara destul de mult pina unde se pierde toata Coama stincoasa, apoi treptat se face dreapta si se urca lejer pina la pintenul de linga Fisura Intrerupta.
Ajungem la Refugiul Costila exact la caderea intunericului, ora 17.
Marti, 2 decembrie 2014
Auzim vint si ninsoare asa ca planurile ne sint dejucate!
A face nevoile fiziologice in viscol este o mare incercare chiar oentru cei antrenati. Desi termometrul nu arata decit -5*C, vintul accentueaza senzatia de frig.
Buun, hotarim totusi sa urcam catre Circuri pentru a ne face o idee asupra traseelor din Vilcelul Stincos.
Plecam pe la 11. Nu e hotarit sa cataram insa pun in bagaj coarda si toate expresurile.
Trecem peste jnepenii din Vilcelul Pietros apoi avansam spre Policandru, spre stinga pina prindem Vilcelul Stincos ce duce la Pinda.
Pe vale zapada trece de genunchi! Orecum ne bucuram, semna ca iarna cu zapada mare a sosit si in scurt timp vaile se vor acoperi.
Ma simt fericit cind zaresc Peretele insa nu e timp de a catara iar Dna Lia nu ar fi de acord. Mai urcam un timp pina la o saritoare acoperita cu pulver. Buza nefiind prea lesne de trecut fara coltari, facem cale intoarsa spre adapostul nostru. Incepe sa ninga puternic. Sintem la casuta noastra.
Miercuri, 3 decembrie 2014
Soricelul refugiului danseaza pe masa noastra si misca pungile agatate. Reusesc totusi sa-l pun intr-un fisier al camerei foto.
Din sacul de dormit aud zgomotul vintului. Ma roade ca nu am reusit sa urcam macar in Tancul Ascutit...e prea frig insa dna Lia ne istoriseste despre alpinistii din trecut ca erau tare fericiti si se catarau in aceste conditii. Imi e rusine de mine ca sint o guma de mestecat...o leguma ce ingheata asa repede in fata friguletului.
Le spun parerea mea....ca azi voi cobori de pe munte. Nu pot sta fara internet, nu pot pierde vremea doar sa dorm in sacul de dormit. Fireste ca psihicul meu ar rezista, chiar si fiind in cort, sint testat in conditii solitare, insa acum cind Bucegii sint aproape nu-si are rostul sa o lungim.
Pe la miezul zilei plecam. Vrem sa vizitam refugiul Valea Alba. Coborirea e anevoioasa pina la izvorul de beton.
Nu sint urme, cad de vreo 2 ori dar sint vesel. Asa este fara bete de schi si cu ranita grea. E tare placut mersul pe zapada proaspata prin padure.
Pe partea de urcus catre La Verdeata trec in fata si dechid urmele. Nu e prea usor atunci cind in spate sint urmarit de o campioana nationala la alpinism.
Zona Refugiului a devenit ca dupa razboi. Zade doborite, taiate cu drujbe. Poteca incerta. Nu am mai ajuns din ianuarie 2010. Si...surpriza...nemernicii, au darimat refugiul
Ipoteze....cine l-a darimat?
Dupa 2 zile fac cercetari pe internet.  Refugiul nu a mai fost construit. Sint tocuri de ferestre, usa citeva scinduri si ce se vede in poza.
astea cu drepturi de autor...nu-mi sariti in cap pt cadrele de sus!
Mincam un colt de piine si coborim spre gara nu inainte de a bea un ceai la Caminul Alpin.
Multumim dnei Lia pentru sucul concentrat de caline, bureti, griu incoltit si prajitura vegetariana cu malai.
Ajuns in Ploiesti constat ca ploua dupa 2 zile de ninsori. Flescaiala e mare asa ca bocancii de plastic sint bineveniti!

Album foto la: https://picasaweb.google.com/hikerph/Costila13Decembrie2014CuCiprianSiLia

duminică, 9 noiembrie 2014

Transfagarasan, un vis

Un vis devenit realitate, parcurgerea maretei sosele ceausiste, Transfagarasanul, 6-9 noiembrie 2014, singur cu o bicicleta grea si bagaj pe masura adica batrinul meu rucsac de 80 Litri amarat cu 2 chingi de portbagaj.


View Larger Map
Sau cine vrea sa vada direct harta pe google iata linkul
https://www.google.ro/maps?saddr=Ploie%C8%99ti,+Prahova&daddr=Curtea+de+Arge%C8%99+to:B%C3%A2lea+Lake,+Cartisoara,+Sibiu+to:C%C3%A2r%C8%9Bi%C8%99oara,+Sibiu+to:Ucea+de+Sus,+Bra%C8%99ov+County+to:Ucea,+Bra%C8%99ov+County&hl=en&ie=UTF8&sll=44.954827,25.351337&sspn=1.158415,2.469177&geocode=FdWgrQIdtTyNASn379ao9kmyQDEZkWVeluY_Cw%3BFd_EsAId_5J4ASnz9MhoaTJNRzFOV83JkMd9Mw%3BFfjZtwIdOJ93ASnX8hQW0-tMRzFkBgs2tK5a1A%3BFULBuQIdafx2ASkJ1jb1X5JMRzG1O_qmX4nHsg%3BFeAhugIdzKB4ASmN-LIATpFMRzHyA_szqy4y_A%3BFdXVuQIdRaN4ASnBe2ULBpRMRzEVkYqWb0GCYw&oq=ucea&t=h&dirflg=w&mra=ls&z=9

Deci,  fiindca coechipierul de stinca a aminat plecarea in Costila, m-a suit pe calul imprumutat de aproape 2 ani si la 7 dimineata, joi pe 6 NOIEMBRIE 2014 am plecat spre Curtea de Arges...
Asta era targetul meu pentru prima zi, circa 145km de pedalat.
Dar cum sa ii faci cind rucsacul se apleca mereu pe partea stinga catre masini si pe un drum foarte circulat si ingust(DN 72) "reamenajat" de Mircea Cosma, presedintele CJ Ph(psd)

8:26 traversez riul Prahova, dupa 15km de la start
Emotii, viteza redusa, cu manusi, fara casca. Este greu, pedalez incet, imi refac in minte inventarul sculelor pentru bicicleta si respectiv punctele unde as putea renunta si merge la vreo gara. Din Tirgoviste ar trebui sa merg spre Bucuresti cu trenul fiindca linia Ploiesti-Tirgoviste e anulata de vreo 2-3 ani de catre guvern! Ce ruta nasoala am ales!
Localitatile sint bine intesate cu bannere si afise electorale USL si ACL...Ah, ce viteza as avea de n-ar fi traficul pe aici! La Complexul Mija o tinerica ma invita la ceva...pai si cu bicicleala mea cum ramine? Pentru bicla am renuntat la tot zilele astea. Doar calul asta e "placerea" mea!!!
Las in stinga drumul ce ocoleste Tirgoviste spre Gaesti si continui mai departe catre Turnul Chindiei! Opresc la o statie PECO pt putina benzina si apoi continui. Ciudat ca la o trecere de nivel cu cale ferata, bariera se lasa jos iar manevranta vazindu-ma grabit o retine special inca 5 secunde! Multumesc...dar nu am apucat ce tren va trece aici? Cel in care romanii se vor imbarca sa scape de acest guvern/presedinte?
11:10 riul Ialomita la intrare in Tirgoviste, dupa 46km
Iata si Ialomita!
Traversez orasul in cautarea drumului de Cimpulung fiindca vreau sa evit zona Golesti si camioanele ce merg pe autostrada. S-a incalzit si foamea ma roade...Dar ce-mi miroase? Niste covrigi!
Poposesc citeva minute la Turnul Chindiei si ii aduc lui Vlad Tepes un pios omagiu.
De ce nu apari pe listele de vot?
Hm..sigur ar pierde ori s-ar alia cu vreun "destept" care trimite tricouri si pixuri sau brichete!
Trec pe sub un pod deci la vale dar trebuie sa si urc. Este iesirea spre Cimpulung Muscel. Deschid putin gps pentru a fi sigur. Caut iesire de Dragomiresti pe care o gasesc dupa citiva kilometri. Ah, ce am mai asteptat sa merg pe un drum secundar, cita liniste si placere...
Insa gps-ul ma scoate de pe asfalt. Ce surpriza...si o iau pe drumul pietruit. Ascult si ma incred in el...Si sper sa nu patesc ceva la trotineta.
Apoi traversez Riul Dimbovita si continui spre o padure.
12:54 Riul Dimbovita
Cobor si apoi urc. E minunata zona asta iar pe dreapta este o padure imprejmuita, o rezervatie de cerbi si caprioare.
Opresc la o cismea cu apa buna si ies din padure catre un sat(Butoiu de Sus) unde regasesc asfaltul.
Drum intins, merg cit se poate de repede...placere nebanuita! Si ce dureri am la fund....
Urmeaza Valea Caselor, Valea Mare si apoi dreapta(DN7 Gaesti-Pitesti) prin Leordeni, Topoloveni, drum nasol cu camioane si trafic de seara si ma opresc dupa  93km in satul Calinesti pe un cimp de lucerna si porumb. E tirziu, se intuneca,putin trecut de ora 17, nu am lumina la bicicleta si sint oboxit.
Trenurile pe care le aud parca ma striga....hai omule la tren, cine te alearga? De retinut ca in zona satele sint inlantuite si este greu sa gasesti un loc viran!
Urmeaza o noapte linistita, luna plina, multa roua si mincare rece!

Ziua 2, Vineri 7 noiembrie 2014
Alarma ma trezeste pe la 5:50 insa caldura si micile dureri musculare ma mai retin in sacul de dormit+bivuac.
Prind curaj cind stomacul cere de mincare asa ca desfac cutia cu humus si porumb!!!
Plec pe la 7 si ceva insa fiind frigut hotarasc sa iau rucsacul in spate si sa atasez de bicicleta doar sacul de dormit. Eh, dar ce greu e sa pedalez asa...Bai, esti, nebun? Vrei sa faci accident?
Si dupa vreo 2km descalec magarusul si aranjez bagajul ca la carte!
Linga Pitesti trebuie sa urc un pod pe sub care trece calea ferata. Ah, e cam greu...dar nu dureaza mult. Stiu ca nu trebuie sa intru in oras asa ca la primul semafor dupa ce trec riul Doamnei fac dreapta spre Calea Cimpulungului. Trafic de camioane ce imi coboara psihicul. Hai odata, pedaleaza!
La iesirea din Maracineni fac stinga pe 703K, case, livezi, paduri de foioase in care toamna e pe sfirsite, putin urcus, gindul ca voi renunta la gara Curtea de Arges si apoi cobor pina in alt sat unde dau de apa potabila buna pentru putin spalat. E caldut si apare prima problema...ghidonul bicicletei se misca. Am omis sa iau cheia insa pot folosi patentul pina se rade piulita.
Sint linga Budeasa Mare si Valea Argesului cu lacul Bascov. Am facut 21km de dimineata. Am probleme cu fundul ros de saua bicicletei. Macar picioarele sa mearga!
Spre stinga exista posibilitatea sa ies in DN7C Transfagarasan insa pare mai tentant mersul prin sate unde-i liniste.
In fine, intru in DN amonte de lacul de acumulare Vilcele, trec pe linga case de tigani, ciini amenintatori si pedalez tare sa-i depasesc!
Drumul e bunicel, panta aproape lina, mentin viteza de croaziera.
Curtea de Arges, veche capitala a Tarii Romanesti, statuile lui Vlaicu Voda si Basarab I, Manastirea Argesului, covrigi si brinzoaice!
In prima localitate, Albesti, opresc sa-mi iau picnicul. Ah, ce bine....si visez sa ajung pe la Baraj si chiar trebuie sa fac inca 28km!
Urmeaza niste sate unde sint mici urcari de pe care ma mai dau jos de pe cal chiar in virful pantei apoi ultimul magazin unde-mi iau franzela fiindca iaurt nu gasesc.
Sint aproape de Poienari, locul unde Vlad Tepes a avut o cetate! Apoi incet, uneori impingind de bicla ajung la Valea lui Stan. Se cam intuneca si ma gasesc cu un nene ce si-a ascuns bicicleta si a facut singur Canionul. Imi povesteste ca a pedalat intr-o zi transfagarasanul sau transalpina. Eu am iar probleme cu ghidonul. Ah...
Cu ultimele forte ajung la Baraj!
Total ziua 2 = 82km
Urmeaza o supa calda si un somn sub luna plina la intrarea in tunelul ce duce spre Cantonul Calugarita! Peste noapte diversi turisti petrecareti se opresc sa urle pe Barajul Vidraru!

Ziua 3, simbata, 8 noiembrie 2014
Amin de vreo 2 ori alarma de 5:50...eh, patul meu solid(trotuarul si un parasolar auto inlocuind salteaua) m-ar mai tine acolo insa cerul e mai plumbuit.si am mult de pedalat.
Postez un mesaj pe facebook: cine are chei mecanice si trece inspre Capra, sa-mi dea un ajutor!
Consideram ca ziua de azi va fi dificila din pricina soselei plictisitoare din jurul lacului...dar, curios, efortul nu a fost prea mare. Mai peste tot sint semne ce avertizeaza ca sint ursi. Unde-s? Nici unul si pentru mine?
Asa ca destul de repede "maninc soseaua"...iar un utilaj cu lama arunca nisip pe sosea ceea ce ma sperie stiind ca duminica(miine) va putea ninge pe sus.
Numar kilometri, uneori merg citiva pasi pe linga bicicleta pina imi revine respiratia. Din vreo 18 viteze doar 3-4 functioneaza asa ca imi e tare greu.
Poposesc la Conacul Ursului pret de un picnic afara si apoi incalec iar. In sus e tot mai greu! Si deseori pe linga bicicleta.
Trei copertine ale soselei, cer plumbuit si-mi repet in gind ce am de facut daca va ploua...invelit sacul de dormit, pus telefoanele in pungi, imbracat cu hainele de ploaie.
Eh, depasesc Cab Capra...de aici in sus adapost mai am pe sub podete.
Cascada Chisetoarea Caprei....sint tot mai aproape de implinirea visului, am putere sa zimbesc iar o pereche din Bucuresti se ofea sa ma transporte pina la tunel. Nuuuu, nu vreau!
Apa izvorului Carmen uimeste niste localnici din Arges...hai ma sa luam ca tare-i buna!
Apoi ultimele 2 curbe, Cota 2000, ultimele 4 copertine,  mai calare, mai impins si la 17 sosesc la TUNEL.
De aici inainte am doar coborire! Uraaaaa!
ultimele 4 copertine
Usa tunelului este inchisa insa oamenii isi lasa masinile aici si trec la Bilea prin cel mai lung tunel luminat!
Urmeaza o noapte in tunel si tulburata de turistii ce parca circula aproape toata noaptea...chiar 3 biciclisti!
Total km ziua 3 = 60km

Ziua 4, Duminica 9 Noiembrie 2014
E ultima zi, decid sa merg la tren si sa nu pedalez pina la Ploiesti. Am si aceasta solutie, muschii nu mai vor sa ma ajute...Asa ca ma trezesc la tirziu dar si din pricina ca aud vintul puternic iar eu cred ca e viscol ori burnita. Iluzie, tot zgomotul a fost de la gura tunelului.
gheata la mal
Eh, ies din tunel pe la 8:40, fac citeva poze(ultimele) pentru ca telefonul se descarca si la 9 dau la vale, bine camuflat si cu manusi!
calitate slaba cu un telefon mai vechi
Coborire parfum, doar 2 masini ce urca...soseaua este a mea, conditii ideale!
Poarta Intilnirii si Poarta Genistilor unde armata a lucrat in martie 1971!
Urmeaza o lunga coborire spre zonele mai calde si poza intrarii in Cirtisoara unde nimeni nu stie de mine...unde-i medalia, racoritoarele, energizantele, aplaudele?
Pina la tren am timp sa pedalez prin Arpasul de Sus-Ucea de Sus si apoi halta Ucea!
12:05 halta Ucea
12:14 plec spre Brasov cu trenul...pentru fiecare linie platesc 5 lei pt bicicleta!
17:05 Ploiesti
Total pedalati ~261km daca google maps nu a trisat!
Concluzie:
-se poate dar se lasa cu dureri mari...
-risc mare fara chei si piese pentru bicicleta
-interesant de parcurs in sens invers

Albumul foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/TransfagarasanCuBicicleta69Nov2014

duminică, 5 octombrie 2014

La stinca in Poiana Tapului 5 octombrie 2014

Venin dintr-o tura de citeva zile prin inima Bucegilor si alegem sa dormim in Valea Cerbului aval de Gura Diham...iata povestea aici http://hikerph.blogspot.ro/2014/10/hoinari-prin-bucegi-1-5-oct-2014.html
Visam sa pozam ursi.
Simbata seara 4 OCTOMBRIE 2014
E inca lumina si mergem spre Gura Diham. Vom dormi in masina pe linga tomberoanele de gunoi. Dupa vreo 3 km sosim la rulote. Acum sint doar citiva turisti iar tomberoanele au disparut. Facem de mincare apoi intram in masina pina se aburesc geamurile.Ne inspaiminta cit de multi ciine sint in zona si fara mincare in frig! Dle primar Emanoil Savin, de unde au aparut vietatile astea? Faceti ceva?
Michal propune sa mergem in Busteni pentru o scurta plimbare. Ne amuzam in fata bisericii unde un "ametit" incearca sa capete ceva de la mine....il indrum spre biserica unde sigur va gasi ceva/pe cineva.
E frigut dar inca pozitiv. Revenim spre Gura Diham, si conduc cit se poate de mult fara lumini. Vedem 2 vulpi  traversind drumul. Am inceput bine...
Sintem linga rulote si asteptam cumintii in masina. Nu avem sanse asa ca intindem canapelele si ne culcam!
Peste noapte constatam ca pozitia nu e buna asa ca ridicam scaunele si dormim unul in fata si altul in spate. Geamurile au inghetat iar pamintul e acoperit de bruma.
DUMINICA 5 OCTOMBRIE 2014
Probabil ca sint -2 sau mai frig.

Facem un ceai, mincam salata, tinem motorul pornit pentru dezghet si plecam spre Poiana Tapului. Este soare iar moralul ne creste. Azi vom catara si vom face rapel! Uraaaa!

Avem parte de o zi de toamna super faina. Seara propun sa urcam pina la Urlatoarea, o alta zona unde am vazut in luna august un pui de urs!

Acum urcam cu masina prin Poiana Tapului pina aproape de cariera. Loganul se comporta frumos pe drumul off-road pe care imi plimb clientii cu jeepul. Parcam linga intesectia mai abrupta ce conduce la Cariera, luam fiarele, coarda si ceva mincare si apoi pornim spre faleza noastra.
Sper ca masina sa nu fie vandalizata de ursi sau de homo sapiens!


Urcarea este abrupta, pe un soi de poteca pamintoasa si cu grohotis. Sezon dupa sezon poteca devine mai abrupta si dificila. Anul asta am fost in luna mai aici. Pentru inceput prefer sa o leg pe Michal de un copac si sa aive punct de filare fix.
Dextar, grad 6, Poiana Tapului
Urc in Dextar, grad 6, cel mai greu din faleza. Urc doua pina la spitul 2 apoi ma las salam pentru exersare. Treaba merge struna asa ca imi vad de treaba.
Aranjez mansa, cobor si las toate buclele. Hotarasc sa schimbam hamurile si sa urce cu un ham bun, omologat. Se ajuta si de papucii mei insa dupa vreo 3 spituri intimpina dificultati. O incurajez, ii explic si depaseste momentul. Bravo, kol-akavod, Michal!
topul din Dextar
Dupa citeva minute de gimnastica pe stinca se vede in top!Revine incet in salam. Sintem bucurosi. Urmeaza sa mai urc odata cu hamul vechi, s-o filez din statia de sus si sa facem rapel. Nu am prea multe fiare(doar 1 opt si 2 carabiniere cu filet). Michal urca repede insa lasa jos la baza optul de rapel din nu stiu ce motiv!
Sint suparat si ii spun ca altfel nu putem face rapel. Nu stia...asa ca o las salam apoi revin si eu la baza.
Mincam biscuiti si schimbam traseul. Ramin cu hamul vechi, croit de mine prin 2000 si urc in Tuiti, grad 5-.
Traseu frumos, bine asigurat dar in care uneori spiturile din Joni Bravo pot fi confundate/utilizate! Stiu ca am urcat cu mari emotii aici in oct 2004. Eram in bocanci si Matache pusese manse aici.
Ramin sus si o invit pe Michal sus. Urca in ghetute si fara casca. Dupa citiva metri o cuprinde teama si revine la baza. Ma dau jos si o echipez cu papucii mei si casca. Acum urca usor, ca un paianjen.

Stringem echipamentul si coborim....timpul a trecut, sint mindru de Michal iar daca mai era timp am fi mers ziua urmatoare in Animale.
Dar nu, miine muncim! In tot timpul cit am catarat, s-au auzit zgomote de trompete, probabil un grup de plimbareti a avut ceva probleme cu ursii.
Mergem in Busteni sarind peste pizza promisa. Sintem tot cu biscuitii ce ne dau energie!
Urcam spre Cascada Urlatoarea si ii arat locurile unde am zarit ursul in luna august. Acum e liniste si mergem cu ochii si urechile ciulite!
 Nimic!
Facem poze si hotarasc sa ne intoarcem pe un alt traseu. Urcam pe linga o conducta, vedem cascade faine, alte conducte si rezervoare de apa apoi nimerim in poteca Schill ce coboara de la Cantonul Jepi. Se insereaza, si nici urma de urs!
Sosim la telecabina...se intuneca si plecam intristati ca timpul rezervat excursiei a luat sfirsit. Poate va mai fi timp si conditii la iarna!
Multumesc Michal pentru zilele faine !
Albumul foto ce contine pozele din Bucegi: https://picasaweb.google.com/hikerph/VacantaBucegiCuMichal

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Hoinari prin Bucegi 1-5 oct 2014

PARTEA 1
E toamna, vremea inca calda de plimbari cu turisti. E sezon de recoltat diverse bogatii ale pamintului si eu imi fac de cap. Si e primul an in care nu particip la aceste activitati! Vai!
Linkul cu poze este la final!

Miercuri 1 oct 2014

Iau de la aeroport o turista din Israel. Facem cunostinta, ea este Michal si e tare entuziasmata din pricina pozelor vazute. E super cald si fara aer conditionat sint obligat sa gonesc spre munti.

Oprim in Ploiesti sa cumparam merinde pentru citeva zile iar seara ne prinde in muntii Bucegi linga campingul Zanoaga. Pe Paduchiosu, intr-o pauza de fotografiat, simtim cum frigul ne alunga spre caldura masinii. Pina la intersectia cu drumul de Moroieni este asfalt apoi drum usor pietruit.
Tariful pe casuta este de 50 lei fara caldura. Undeva sint si dusuri si frigider pentru mincare. Administratorul alege ciuperci pentru camara de iarna.

Ne hotarim sa dormim cu cortul in zona lacului, conform planului meu. Si pina atunci facem o incursiune cu piciorul in Cheile Zanoagei ce ne-ar conduce la Lacul Scropoasa.

















Retinem zona pentru o urmoate explorare si continuam spre Cabana Bolboci unde poposim si coborim linga lac!
Hai cu barca!
Apa putina si nu prea imbietor de acolo de instalat cortul. Ma framinta ideea gasirii unui loc de cort aproape de apa asa ca nu zabovim prea mult. Dupa primul cot mare al soselei acolo unde pleaca traseul Nae Popescu mai mergem citeva sute de metri pina la stilpul metalic ce sustine cablurile de peste lac. Parcam si coborim spre lac.
loc super de bivuac
Se intuneca si cred ca va ploua! Avem o noapte linistita, cu ploaie slaba iar dimineata ne trezim fara prea mult chef.
Joi, 2 NOIEMBRIE 2014
 Stringem repede pe niste picaturi de ploaie si conducem pina in Cheila Tatarului unde trebuie sa oprim si sa parcurgem tunelul sapat de citiva oameni(8 pentru infern). Incercam sa numaram pasii din interiorul tunelului si sa nu atingem caprele si stilpii ce sustin uneori tavanul/peretii!

















Planul e sa urcam prin Canionul Horoabei. E frigut si umezeala mare.
Parcam la Padina Fest si facem bagajele cit de repede se poate.
-Dan, imi este frig, haii sa plecam, sa ne miscam!
Oile, vacile si magarii inca nu s-au retras. Probabil ca aici locul este mai adapostit iar daca vine zapada este usor a cobori cu camionul.

Urmam valea Ialomitei si prindem la stinga drumul marcat rar spre Canionul Horoabei.

Nu am mai fost din luna mai 2011 si ma astept la imbunatatiri alre traseului, cabluri si scari solide.
Imi aduc aminte ca am zarit in zapada chiar urme ale ursului asa ca acum sint pregatit cu un fluier.

Uneori ascultam muzica pe telefon ori chiar zgomotul cascadelor!
cabluri
Citeva flori si pasajul cablurilor ne fac sa poposim citeva momente.
Ne-am incalzit iar frigul nu mai pune probleme. Pas cu pas redescopar canionul cu cotloanele lui. Ochii si urechile pindesc ursii. Pantalonii ne sint umezi de la crengile care-si scutura apa ploii din noaptea trecuta.


















Ne miscam repede si vedem noutatile de pe traseu, o scara mare metalica si inca una din lemn.


















 Roca e destul de uscata si cu aderenta insa bagajul meu nu-mi permite sa fac traseul la liber asa ca ma tin uneori de structura. Mergem pe firul vaii si in scurt timp poposim in Stina din Batrina unde facem o salata si ceai. Vremea e urita,  sintem in ceata si umezeala e crescuta.
Continuam pe firul vaii in sus spre refugiul Batrina. Ajung la confluenta vailor, 3 la numar... Sint oarecum confuz dar stiu ca undeva voi intilni marcajul. Urcam, Michal are incredere si ma urmeaza ceea ce ma incinta.
Spre seara ceata se curata si zarim zona Moieciu sub creasta vestica a Bucegilor. Se lasa frig pe la 1*C si intram la saci urmind sa mincam pe la 9 seara.

VINERI 3 OCTOMBRIE 2014
Dimineata gasim gheata pe firul ierbii. Adie vintul si ne imbracam cu tot ce avem!
Pina la OMU(2507m) avem de urcat niste dealuri lungi!
Peisajul e fantastic, sintem motivati mai ales ca azi va fi o zi scurta, pina la apusul soarelui. Plus ca se vede si zapada!
E un loc curat  aici, un colt de rai!
 Mergem repede pina pe virful Omu, vorbim cu George Poroncea, facem poze, masuram temperatura(4*C) si coborim spre Cerdac.
Incep turistii sa apara pe traseul de Omu cind noi coborim. Zapada gasim foarte putin la Omu si sub Gavanele. Michal urca singura vf Bucura. Felicitari!
E tare placuta vremea insa Michal devine tot mai interesata cind ajungem la masina sau la urmatorul loc de campare. Simbata este o mare sarbatoare in Israel, Yom Kippur si se tine post incepind cu vineri seara. Nu se calatoreste, nu se bea/maninca, nu se porneste masina ori telefonul.
Avem de urcat Spinarea Costilelor si apoi lungul platou pe linga releu TV Costila. Iarba e uscata iar noi ne-am incalzit.
Gata, sosim deasupra Muntelui Caraiman.
Vorbim cu o pereche din Chisinau si Kiev, servim o cafea la invitatia lor si reusim cu greu sa ne departam de acest minunat loc si de povestile celor 2.
La CRUCE nu mergi doar pentru 10minute. Trebuie sa stai citeva ore!
Trecem repede pe la Sfinx si Babele.
Apoi redescoperim Avenul din Babele dar coborim repede prin ceata pe Piciorul babelor. Prindem din urma niste tineri, depasim si aproape ca alerg pina Michal imi spune s-o cobor mai incet.
Manastirea Pestera
alegem sa dormim acolo, avem apa calda si ceva caldura la manastire. Mincam si propun sa tinem post amindoi pt Yom Kippur. E tare incintata!

SIMBATA 4 OCTOMBRIE 2014
Ne trezim tirziu, pe la 11, afara e soare si s-a incalzit. Stringem bagajul si predam camera. Lasam totul in masina si mergem la o usoara plimbare.
Stam la soare, dormim si povestim. Admiram padurea, Turnu Seciului si savuram din plin razele solare.
Insa pe la amiaza gura mea graieste ceva de o vinatoare de ursi prin Gura Diham.
Nu am mincat/baut nimic..sint 22 de ore pina acum si ne hotarim sa plecam la Busteni asa ca inchidem sarbatoarea Yom Kipur, mincam niste fructe si plecam.
Vizitam Turbaria Laptici unde avem ocazia sa gasim mici plante insectivore. Probabbil ca nu este sezonul acum ori nu sint prezente.
Continuam pe malul lacului Bolboci fericiti ca am scapat de muzica nuntii de la Cabana Diana/Padina.
Mai facem o oprire si admiram Muntii Baiului cu speranta sa facem culmea pe viitor, poate iarna.
Urmeaza sa dormim in masina in zona vaii cerbului si sa speram ca vom vedea ursul.

Album foto:
https://picasaweb.google.com/hikerph/VacantaBucegiCuMichal