Tura solitara cu bagaj de 20kg din care 3L apa si 1/2 L benzina. In lipsa de zapada ma hotarasc sa plec fara rachete si pe traseul lung, adica din Posada.
Vineri 24 ian 2020
Dimineata devreme la 4:20 sosesc in gara Ploiesti Vest pentru a calatori pina la Posada cu trenul alpinistilor. Pe peron alti 2 cetateni din urbea mea vor lua acelasi tren. Citeva grade cu minus imi reaminteste ca este iarna. Pina la gara merg in pantofii sport de oras dupa care ma incalt cu bocancii de munte. Pe la ora 6 fara ceva sint singurul calator ce coboara in halta Posada si imediat sint luat in primire de citiva caini speriati de urs. Aprind lumina si ramin pe pozitie in garda cu patrupezi de aici. Ptiu ce intuneric este...ma afund repede pe drum, dar de fapt vreau sa nu ma ia frigul fiindca aici pe vale este mult mai frig. Sosesc in valea floreiului, trec peste giganticul pod al DN si printr-o curba sosesc pe sosea. Probabil soferii s-au speriat la aratarea mea intr-o zona nu prea turistica, Este senin dar fara luna, cel putin nu din acest unghi. Continui pe drumul forestier care trece prin fata unei cladiri care supravegheaza conductele de gaz metan si gata linistea este stricata de alti patrupezi speriati care nu au vazut ursi in viata lor. Merg cu calm, trec pasajul cu decibeli crescuti si reintru in bezna padurii pina aproape unde se zareste o luminita de la ferma-stina. Fiind mai caldut profit ca este intuneric si mai stau pe un ciot. Astept putina lumina fiindca marcajul este rar aplicat in aceasta zona. Chiar nu se simte frigul.
Aproape de ora 7 incep sa fac primii pasi si foarte repede sint ochit de dulaii de la ferma dar care sint legati. Reusesc sa prind marcajul, citeva serpentine, ating alt drum de tractor si apoi traversez spre nord pina intr-o poienita unde a fost odata un canton sau casa Florei. De aici pierd marcajul dar urmez un drum de tractoare ce urca . Nu este noroi deci ar fi o cale buna mai ales daca as opta vreodata sa cobor pe bicicleta. Si dupa o portiune destul de pieptisa sosesc intr-o alta poiana mare. In departare zaresc Cascadele Vinturisului, acum inghetate.
 |
| 7:44 Cascada Vinturis |
Fac undeva la dreapta, urc un bot de deal si intersectez marcajul.
 |
| 7:48 rasarit |
Rasare soarele....ah, 10min daca ma grabeam as fo sosit la refugiul Florei. Bau...
 |
| 7:57 Refugiul Florei |
7:57 refugiul Florei, pustiu. Incarcatorul pentru telefon nu functioneaza. Este curat. Servesc micul dejul si nu mai pierd vremea. In maxim 30min sint gata de drum. Traseul este foarte lung si primul adapost aproape de traseul meu este in Stina Ceausoaia. Continui voios spre drumul de masina acum, cind soarele incalzeste timid. Dar odata ajuns pe culme decid sa merg in tricou si polar. Zgornesc un catel care a aparut deodata. Il tratez cu un biscuite si intelege ca eu nu am oase la mine. Este mult mai putina zapada fata de 2 ianuarie. Trec repede pe sub Vf Doamnele-Tituleni iar mai tirziu pe o bucata de drum cu gheata aflata sub vf Razoare sau Zada.
Vintul se intensifica si sosesc in Saua Mierlei din zona careia porneste lungul picior al Gagului sau Brindusei.
 |
| 11:40 sub Vf Baiului unde drumul trece pe versantul estic |
Un paradis al florilor pe aici in luna mai. Trec pe linga monumentul lui Marius Georgescu decedat aici in iulie 2015 intr-un accident de jeep si mai departe vad chiar urme de ursi.
 |
| lungul picior estic al Baiului pe care am vazut in 2008 ursul |
Pe versantul nordic catre Zamora si Cazacu zapada este mai mare insa pot merge pe urme. Zapada este destul de inghetata in multe locuri. De sus catre Piciorul Zamorei a inceput sa coboare o familie cu vreo 2-3 copii de circa 10-12 ani. Felicitari lor.
 |
| Piciorul culmii Cazacu-Petru si Muntii Neamtu |
Intilnesc chiar o multime de oameni sositi de pe Sorica. Prefer sa dau tare pe sub culmi fiindca am fost pe linia culmilor in alte ocazii. Zapada s-a inmuiat si este enervant mai ales ca nu am legat parazapezile.
 |
| Muntele Petru 13:20 |
Traseul este deosebit de lejer cu bagaj de 20kg insa teama mea este ca nu voi gasi zapada pe la stina unde voi dormi.
 |
| Unghia |
Peste Valea Ceausoaia la Nord este vf Unghia cu stina Unghia, renovata. Continui lent si cu citeva popasuri.
 |
| 15:40 Lacul Orjogoaia si primul virf al Steviei |
Nu am timp sa continui in Neamtului mai ales ca nu prea sint locuri de adapost.
 |
| 15:55 |
Merg pe niste poteci pe versantul sudic si sosesc la adapostul Orjogoaia.
Peste noapte vintul isi face de cap, temperatura se mentine cam la 1-2 grade in camera.
Simbata 25 ianuarie 2020
Vint, vint. Nu pot continua prin Muntii Neamtului. Este urgie si sus pe culme ar fi o lupta pierduta.
Cuminte dupa rasarit, la 8 incep sa cobor pe Plaiul Orjogoaia. Preventiv imi pun parazapezile fiindca am vazut ca in padure persista zapada. Sint camuflat bine pe acest vint naravas insa in padure vintul e domolit.
Zapada este prezenta doar pe culoarul principal si cred ca se vad urmele altor turisti care au coborit pe aici, posibil dl Dan Petrescu din Busteni caruia i-am vazut albumul foto din urma cu o saptamina. Marcajul este suficient de des, iar drumul de taff ajuta si el la orientare. Sigur in luna mai voi veni pe aici cu bicicleta insa banuiesc ca noroiul va fi gazda mea. Incep sa aud zgomote de drujbe si imediat undeva in stinga un camion din Valea Doftanei. Tapinarii par cumva speriati si se opresc. Nu imi dau seama cum poate sa ajunga aici chiar cu lanturi un camion, cita putere si dibacie ! Din pacate drumul nu mai este bun, practicabil in conditii de offroad decit cu multa munca.
 |
| 9:36 in Valea Doftanei |
Sosesc in poienile de jos pe o atmosfera de primavara iar la umbra padurii zapada veche este inca prezenta!Aici imi scot parazapezile pentru a nu le strica curelusele si pornesc la deal pe drumul prafuit care duce in Valea Neagra. Pe alocuri este prezenta si gheata acoperita cu nisip. La confuenta riurilor pastrez directia inainte pe zapada si uneori gheata sticla. Nu stiu cum pot trece masinile pe aici, dar turistii sint prezenti.
 |
| ora 11 linga cabana Haiducului |
Dupa niste curbe sosesc intr-o poiana la confluenta piriului Dinteasa cu Valea Neagra.
Trec de bariera si intru in zona tapinarilor si tafurilor care acum se odihnesc.
O usoara coborire dupa care ajung la bustenii de pe margine pregatiti sa fie incarcati. O zona placuta daca nu ar fi urmele oamenilor fara minte, de fapt ei sint doar simplii muncitori.
Sosesc la o bifurcatie insa nu ma incumet sa sui pe culoarul din stinga fiind prea abrupt si rupt. Deja golul alpin se arata privirii mele.
Sint oarecum inspirat sa fac stinga pe ul al 2lea culoar, intrucit urmatorul drum era plin cu gheata. Pe nicio harta electronica nu apar poteci sau drumuri aici pe suisul Eforiei. Nene, e jale aici, lemne abandonate si infipte in noroiul inghetat, un peisaj ca dupa razboi. Acum natura incearca sa se razbune pe oameni prin eroziuni. La un moment dat abandonez drumul inghetat si plin de crengi si fac dreapta printre niste puieti de fag si zmeuris pina sosesc la un drum de taff.
 |
| in apr 2012 am suit pe drumul de acolo |
Urmat la stinga drumul ma scoate in citeva minute pe Zanoaga.
Iata si limita padurii de fag. Este bine ca am iesit aici sus la semnalul telefonic.
 |
| 12:45 deasupra Eforiei cu vedere spre Neamtu |
O reusita de care ma bucur. Poposesc la un dejun aici pe iarba dupa care pornesc spre este pe lungul drum spre vf Grohotis. Urme de jeep sau camion 4x4 sint prezente in zapada care uneori este troienita pe acest drum.
 |
| Vf Grohotis in departare ora 13:45 |
Traversarea spre Culmea principala este lunga si anevoioasa dar momentan nu bate vintul ceea ce este important. Nu pot decit sa trag cit mai tare sa trec azi de vf Grohotis pina la care cred ca mai am vreo 3 ore.
 |
| spre Sloeru si Cioara |
Incerc sa deslusesc denumirile muntilor si vaile adiacente. Urme de vehicule pe aici semna ca muntii sint cunoscuti. Urc ceva virfulet spre niste stilpi de marcaj. Tufe de ienupar sint arse dar nu inteleg scopul acestei actiuni.
 |
| ora 14 cu vedere spre Vest catre Bucegi. Lunga culme ce duce spre M Eforie |
Undeva pe versant nordic zapada este troienita iar inaintarea grea, mai ales ca nu am legate parazapezile. Vintul incepe sa se simta insa de cum am iesit la gol alpin mi-am pus cagula. Suisurile sint anevoioase fiindca nu sint serpentine.
 |
| Ciucasul ora 14 vzut din M Vaii Negre |
Incerc sa imi dau seama unde-i jonctiunea cu traseul de la Bratocea. Mda, desi sint pentru a 3-a oara in Grohotis, constat ca acesti munti ai curburii sint imensi.
 |
| ora 14, ce mai am de urcat pina la cota maxima. Pe M Vaii Negre |
Nu realizez cum am "alergat" odata in vreo 10 ore. Ii dau in sus pe vint pe un marcaj foarte rar, un semn la 500m.
Am gasit un adapost bun pe o coasta insa este prea devreme sa ma opresc acum la 14:25 asa ca singura varianta daca vreau ca duminica sa ajung la Slanic este sa ma plimb azi spre sud. Si drumul tot suie.
 |
| de acolo vin eu. Iata Bucegii si Neamtului. Bazinul Vaii Negre la stinga |
Profit acum fiindca vara nu mai vin turisti pe aici. Atentie pe ceata aici nu e de joaca, sint doar citiva stilpi de lemn ce indica traseul.
 |
| Grohotis vazut din Nord |
Odata ce am cistigat inaltime, zapada este bine inghetata si pot avansa rapid pina la jonctiunea cu Bratocea si Bobu.
 |
| oriunde privesti sint numai dealuri inalte |
Oarecum vintul imi este prieten fiindca bate din nord deci din spate.
 |
| virful Grohotis |
Sint aproape de virf, oarecm stresat ca nu stiu unde voi gasi adapost si sint tentat sa ocolesc virful!
 |
| vintul e tare , fac un filmulet si plec mai departe |
Si de pe virf vederea cuprinde toate dealurile sudice. Hat departe.
 |
| Vf Grohotis vazut din saua Sudica a Grohotisului |
Coborirea este abrupta, cu putina zapada. In citeva minute intersectez drumul. Ura, vad o stina n apropiere.
 |
| Stina lui Grohotis 17:05 |
|
Am ceva probleme la un picior si abia astept sa imi las ranita jos la adapost. Usile la stina sint deschise si preventiv fluier usor cind sosesc linga adapost. Incerc sa caut locul cel mai curat desi nu este chiar asa de rau. hamacul nu am cum sa-l agat deci un prici imi va servi la odihna. Urmeaza topitul zapezii fiindca izvorul ar putea fi la vreo 5-10min si se lasa intunericul. Urmeaza o noapte furtunoasa, usor pozitiv si cu ceata dimineata.
Duminica 26 ianuarie 2020
In mod clar distanta pina la Slanic s-a redus dar intelept este sa plec devreme.
Si pregatit cu ochelarii de schi si cagula, pe la 8:30 urc inapoi in drumul de culme de unde pastrez directia generala Sud.Virlurile nu au denumiri, doar cote. Singurul mai cunoscut este vf Ulita din care se poate ajunge pe Nebunu.
Abia pe la ora 10 se mai curata negura si deslusesc virfurile sudice. O parte din drum este cu zapada si urme de bocanci.
 |
| Stina din Radila Mare |
Memorez coborirea spre Valea Negrasului si incerc sa disting ultimul virf , Radila Mare. Apar 2 mogildete, 2 persoane pe Radila Mare.
 |
| Radila Mare-Mosa-Trifoiul |
Ma apropii de ei si in alergarea mea le fac doar un semn de salut si imi vad de coborire spre vf Mosa sau Moasa. Insa respectivii imi fac semn sa ma opresc sa discutam. Este dl Moldoveanu State si cu Valentin Scheip care au dormit intr-o stina. Stam vreo 30min de vorba si desi sint invitat sa merg in V Varbilau unde au ei masina, imi continui traseul, visul meu de multi ani de a ajunge in Slanic.
 |
| vedere cu Moasa vazuta mai de la Sud |
Se poate cobori pe drumul de caruta sau direct si abrupt pe piciorul muntelui. Aleg varianta rapida..
 |
| Jeepuri sus pe Moasa |
Trec de stina Moasa (cu izvor pe undeva) si continui spre Trifoiul pe drumul de caruta.
Uneori prin padure, cu un marcaj foarte rar.
 |
| urcare in Trifoiul |
Citisem ca undeva la deal de la Slanic pe Trifoiul se fac 4h30. Sint curios la vale.
 |
| Stina din Trifoiul cu izvor si posibil poteca ce coboara in V Varbilau ora 13 |
Sub Trifoiul este o alta stina acum cu niste persoane si dulai galagiosi si cu izvor de unde alimentez si eu prima data cu apa proaspata. Aspect de toamna frumoasa, caldut si super vreme de plimbare. Sosesc la o pepiniera veche imprejmuita cu gard de lemn. De pe aici se lasa la drepta prin pasune un drumeag.
 |
| 14:26 Pepiniera |
Eu continui in lungul gardului si apoi priintr-un pasaj de jungla cobor in padure regasind patul potecii slab marcate.
 |
| Paltinetul |
In departare este vf paltinetul care-mi face cu ochiul. Dau din bascheti fiindca harta imi tot spune ca sint departe de Slanic si imi e teama ca voi rataci poteca prin junglele astea. Odata plecat din radila, marcajul este aplicat rar dar destul de recent cu banda albastra. Undeva la dreapta coboara banda albastra in Valea Bradetului semn ca sint in saua la Cordun. incep a urca destul de mult, un indicator aratind Slanic vreo 4h deci as ajunge in Slanic la ora 18 aproape de intuneric daca nu ma ratacesc!
 |
| probabil vf Poiana Lunga |
Sosesc intr-o poiana cu un virf(Poiana Lunga?), socotesc eu ca este vf Mare Bechet. Sosesc pe virf si fac o momiie din pietre insa mai tirziu inteleg ca este doar un virf situat la nord de vf Mare Bechet. Urmeaza o coborire iar printr-o jungla si o urcare pe un vf golas asemanator cu anterior dupa care sosesc la indicatorul Vf Mare Bechet unde a fost canton al granicerilor.
 |
| 15:23 inca vreo 2h30 pina la Slanic dupa marcaj |
Vf se putea ocoli pe stinga pe un drum dar care duce pe la o stina.Traseul nu prea poate fi ciclabil fiindca sint multi bolovani. Sa zicem ca poate coborirea la stinga catre Schiulesti este pt mtb. Voi vedea. Incep a cobori insa traseul este lung de tot acum prin apropierea culmii Dimian si apoi Gorganu. Avem marcaj dublu: banda rosie si rar albastru. La un moment dat in maracini traseul este confuz si incep a cobori pe un albastru....pina realizez ca ar conduce in Stefesti. Revin putin mai sus si prind un hatas spre dealul Cremenea(?) si regasesc banda rosie.
 |
| jungla |
Se pare ca poteca continua prin relieful deluros al culmii principale insa eu prefer sa cobor pe un plai in satul Grosani la vreo 3km distanta.
Zona ar fi noroioasa in restul sezoanelor. Catina este inca prezenta iar in departare Piatra verde. Cobor pe linga o fintinita(nepotabila) si dupa parcurgerea unui drum lung de caruta sosesc linga case in Satul Grosani.
Este ora 17 si trenul meu tocmai s-a dus oricum mai am vreo 2km pina la gara. Sint pe asfalt si bocancii sint suparatori dupa 83km....
Biletul la trenul particular costa 7 lei pina la Ploiesti Vest. De revenit cu bicicleta in Orjogoaia si Grohotis!
Link album
https://photos.app.goo.gl/VbGPwsUBJ68hs6e26
