miercuri, 19 decembrie 2012

O zi de iarna in Costila

Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/Costila18dec2012

Noiembrie, jumatate din decembrie...mmmm, o perioada lunga in care baschetii mei nu au mai atins muntii. Campania electorala m-a obosit dar mi-a mentinut si antrenamentul. Zapada si frigul sint prezente la cimpie de 2 saptamini si, curios cum e la inaltime am purces incet catre refugiul Costila. Eram dispus la mai multe zile dar coechipierul s-a retras.
Ramin uimit de cita zapada este pe strada si ma intreb cita va fi pe traseu si daca mai sint urme. Si spre surprinderea mea pe Munticel este facut un transeu in care nu ma afund mai sus de glezna. Este racoare si viscoleste. Mersul cu gluga trasa peste sapca nu este prea avantajos fiindca nu se mai aud zgomotele padurii.

Hotarasc sa urc pe traseul direct fiind parca mai scurt. La peretele cu placute ma asteptam sa gasesc si ceva gheata dar...visul meu de a exersa tehnica gaurilor in gheata se spulbera.

Nu..:-)) Sint norocos si gasesc gheata suficienta. Lucrez de zor si dupa vreo 3 infiletari reusesc sa potrivesc gaurile dlui Abalakov. Acum ramine sa introduc o chinga si s-o recuperez cu o sirma. Fata mea radiaza...Yupeeee! Am facut sistemul su acum hei-rup, hei-rup, mai sa fie, chiar nu se disloca gheata.
Inghetat dar fericit pornesc spre refugiul Costila. Ca niciodata, am la mine doar un bat de schi. Mda, dar pioletul si coltarii nu sint necesari, caderile(rare) se fac pe o saltea moale, si mai important e ca nu ies inoroit!

Vaile sint acoperite de zapada in care nu te afunzi prea mult. Se pare ca sezonul vailor poate incepe. Pe alocuri viscolul a acoperit patul traseului insa mai sus de genunchi nu ma afund.

Deasupra refugiul, la pascut este o capra grasa. Ce-mi place ca nu e sperioasa insa oricum singura cale de scapare era sa treaca pe linga mine.

Ii dau spre refugiu unde-mi prepar o supa de fidea si ceai. Intre timp termometrul indica -5*C afara, dar nici in incapere nu e prea cald. Cert este ca nu bate vintul.

Capra costilista paste linistita pe fetele din traseul Ragalia si revelion 74. Mai zabovesc putin cu aparatul in mina si o dau la vale ...inghetat! Brrr
Picatura, Tancurile si Costila Galbenele ramin acolo veghind deasupra vailor in peisajul inghetat. Se stie ca fetele astea au expozitie estica inca acum par pereti nordici inghetati in care nu ai ce face cu degetele, fiind acceptati doar pioletii cu coada ergonomica.

Mai jos intilnesc 2 drumeti ce urca spre zona refugiului. E ora 15 dar poate ca nu vor inopta acolo sus la frigider. Ninsoarea s-a oprit si s-a mai incalzit. La nivelul orasului temperatura ajunge la -1-2*C.

Iata, printre picaturi, ceata lasa sa se vada si regii vaii Prahovei, Caraimanul si Costila.

Iata si filmul excursiei:

duminică, 28 octombrie 2012

Escalada usoara in Sfanta Ana

Este toamna in toata regula si din zi in zi asteptam si zapada  asa ca nu are rost sa o tot aminam!
Echipa: Paciu, Daniela, Hiker
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/SfintaAnaSinaia
Film: http://youtu.be/Jqeq-b9KIUg
Dupa o saptamina frumoasa si racoroasa dimineata, cu bruma, hotarim sa urcam in Cariera din Sinaia. Din lipsa timpului liber preferam doar citeva ore.
Toamna la Sfinta Ana

Prognoza de pe web arata vreme in schimbare iar Busu "prezice" inca soare si caldut. Asa ca pornim si noi voiosi pe strazile Perlei Carpatilor, Sinaia. Zilele astea are loc un raliu iar strazile sint "decorate" cu anvelope si baloti de paie. Cerul este posomorit insa dorinta noastra depaseste starea de leneveala. Urcam cocosati de echipament.
romani, vi se pregatesc alegerile
La ora 9 sosim in Sectorul Cariera si ne punem sa facem un lapte cald. Adie vintul si sint 8*C. Vizam repede 3 trasee scoala, pe culori.
traiesc...

Pornesc cap in Traseul Rosu, nestiind ca este cel mai greu. Acasa am aflat ca are 5b. Dupa citeva spituri depasite, stinca rece si o miscare dinamica pe care nu o puteam executa ma impinge 1 m la stinga in Traseul Galben ceva mai usor.

Ruta asta ma scoate lejer la top unde este fixat un cablu. Sint la 15m deasupra bazei. Coarda vine greu insa acum m-am incalzit. Ma zelbuiesc, desfac nodul, introduc coarda in inelul lantului si ma leg iar la ham, apoi imi dau drumul salam. Sint operatii simple, pe care le fac asemenea unui robot.

Urmeaza Paciu ce urca la bocanci si apoi prima data si Daniela. Avem nevoie de rabdare. Si noi am fost odata incepatori si eram speriati.
mesterii cu bormasina, bolobocul si drisca

Ochii imi sint pe termometru. Creste foarte incet. Spre amiaza ajunge la 11*C.
Sint hotarit sa vad ce miscare imi trebuia in Traseul Rosu asa ca ma duc repede in Galben, mut mansa in cel Rosu,ma las salam si apoi urc in mansa. Aha, prind miscarea repde insa problema e cu stinca care taie si e rece!
ce frumos
Cit timp se mai dau Paciu si Daniela, eu urc pina in Sectorul Brina unde gasesc Ginseng, Muk, Cucu, Gerovital, Vitamina C, trasee peste gradul 6 dar cu stinca curata.
Hornul Suspendat

Este ora 13 si ne mutam in Hornul Suspendat. Ma pun pe urcat cu atentie intrucit niste jurnale mai vechi atentinau ca roca e friabila. Dupa citeva asigurari ma cobor din motive subiective. Ce pacat!
Revenim la coarda lasata in traseele scoala si ma apuc sa urc cap in Traseul Albastru, 5a.
Tr Albastru

Intrare mai anevoioasa, verticala, parca putin negativ. Apoi panta mai scade si devine o placere. Asigur si repet operatiunea pentru pregatirea sforii intr-o mansa.
Sintem confunzi asupra orei de plecare a trenului asa ca stringem materialele si luam un prinz pe fuga. Fac o mamaliguta cu brinza apoi pe la ora 15 o dam la vale.
Peretii sudici din Sfinta Ana, nepitonati

Zona prezinta interes si pentru o vizita la iarna asa ca noi deja planuim ceva antrenament aici.

Intre timp soseste o echipa ce intra in Hornul Suspendat. Mmmm, sta sa ploua iar noi coborim! Indata ce pasim pe strazile orasului incepe si ploaia!

luni, 10 septembrie 2012

Creasta Nordica a Pietrei Craiului

Da...o tura fara coarda si hamuri...dar va fi o tura magica, revedera unui prieten pe care nu-l vazusem de 12 ani! Piatra Craiului era o restanta mai veche pentru el, iar eu mai facusem creasta de multe ori, dar nu mai conteaza asta atunci cind ai un coechipier drag. Desi initial ne doream sa urcam ceva de gradul 4, din cauza bagajului si a curiozitatii create pentru creasta ne alegem doar poteci marcate.
Pentru cei ce n-au timp sa rasfoiasca jurnalul ii invit sa urmareasca pozele sau filmul.
Album: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/NordicaPietreiCraiului47sept2012CuPatiDupa12ani
Film: http://www.youtube.com/watch?v=zLSG0k6ZnSc
Marti, 4 septembrie 2012
Ora 9 ne dam intilnire in Brasov si mergem cu 23B pina in Bartolomeu la Codreanu deoarece trenuri spre Zarnesti erau doar la 11. Dupa inca un ceas de povesti pe sosea sosim la poalele muntilor. Luam ultimele merinde(pita, ceapa, fructe, ciuperci), apa de la iesirea spre Plaiul Foii si apoi ne indreptam catre Valea Crapaturii.
Piatra Mica si Turnu

Soarele tomnatic nu mai are putere insa noi ne protejam contra lui cu alifii. In urma cu 2-3 saptamini la ultima trecere nu erau stine pe aici. Fiind miezul zilei trecem fara problema. Ne dam la vorba si sosim cam gifiind in Valea Crapaturii.
spre Saua Crapaturii


Ne refacem proviziile de apa si mincam. Este tare placut la umbra si dupa caldurile din lunile trecute meritam sa fim in cadrul natural de mii de brazi si jnepeni.

Ultima mea trecere pe vale a fost in 2005(vezi aici) insa fara a cunoaste prea bine toponimia. Acum sint cu ochii dupa trasee, fisurii si pitoane.
Valea merita a fi colindata, la tot pasul sint tancuri si fisuri ce asteapta a fi urcate.

Pe stinga zaresc o fisura oblica cu o grota in dreapta. Ar putea fi Fisura Jderului, numita asa dupa jderul gasit mort la premiera. Nu am ghidul cu mine dar imi vine in minte si Hornul Suspendat. Traseele amintite au 4A-5A cu 2-3 lungimi.


Continuam si dupa citeva pinze de grohotis ajungem la baza Acului Crapaturii. Undeva pe aici, emilian Cristea amintea despre un mic Gavan, Sipotul Crapaturii. Acum nu il pot distinge.


Acul este bine pozitionat, iar "antena" lui este deosebit de aeriana.

In prima regrupare zaresc o cordelina.

Acul are o linie clara, placuta la catarat cu un grad de doar 2B cu citeva pitoane.

Premiera in vara anului 1939!


Raminem amindoi fermecati de jocul stincariilor si ne vedem nevoiti sa plecam...asta dupa ce-mi sterg saliva....Ii vine rindul poate la iarna!Continuam pe o panta accentuata si peste bolovanii ce au zgirieturi de coltari. Mie imi place sa le zic hieroglife! Un ultim efort printre molizi si sosim la minunata belvedere din Saua Crapaturii!
vedere generala cu Acul

Valea Crapaturii ne-a cam stors energia si sintem nevoiti sa mai mincam! Cit sint de fermecat de zona asta, iarna sau vara, Acul are acceasi valoare in ochii mei. O mare ANTENA pe care trebuie sa urc.
Dar totusi traseul este lung iar noi calatori pe meleaguri...si timpul este limitat. Minutele programate pentru pauza se spulbera repede la fel ca nisipul din clepsidra.
cabluri sub vf Turnu
 Pornim voiosi spre primele cabluri de sub Turnu. Si evident ultimele pinze de grohotis. Vara sint a 2-a data pe aici insa iarna m-am plimbat de vreo 3 ori asa ca nimic nu ma mai impresioneaza si incerc sa urc cit mai liber.
Zarnesti

Zarile se latesc...si iubitorii de peisaje au ce face! Ramin oarecum mihnit pe mine ca nu am urcat never pe Piatra Mica...Pornim incet pe creasta orizontala apoi descendenta prin padure. Mincam citeva zmeurici si fructe de rhododendron. Avem destul de mers, iesim la marcajul spre Cab Curmatura si continuam spre Saua Padinei Inchise.
Padina Inchisa-Hornul Mare

Imi aduc aminte de prima mea iesire in Crai, 1996, Brina Caprelor-Padina Popii-Plaiul Foii, precum si cea facuta cu 2 saptamini inainte(vezi aici). Stiu ca Izvorul de la Gavan este sec....nu e de mirare. Ne bucuram de peisaj si numesc din memorie traseele alpine din zona.
inserare spre Tara Birsei

Urcam vf Padina Popii lasind marcajul spre Diana. Acum e inceput de toamna si intunericul se lasa mai devreme...si noi tot mai avem. Stiu ca iarna mereu ma "prinde" noaptea in zona. Trecem ultimele cabluri apoi aprindem lanternele. Este 20:30 si creasta e aeriana iar noi sintem nevoiti sa campam ori sa ne concentram la ultimii pasi spre refugiul Ascutit.
Ora 21 intram in refugiu unde mai sint 2 turisti straini. Ne aranjam priciurile si gatim afara. Noaptea vintul isi face datoria...sintem pe creasta si e normal. Hm...aici am racit in seara de 1 ianuarie pe o vijelie specifica!

MIERCURI, 5 SEPTEMBRIE 2012
Nu ne grabim asa ca ne trezim dupa 7 si fara alarma. Strainii imi cer informatii despre zona Turnu.
Observam ca sint oameni amariti, mininca doar ceva piine, unul s-a invelit cu patura refugiului, iar altul isi tine cu o mina "desaga" pe umar. Nu stiu cum vor cobori pe cabluri. Cert e ca au o harta buna cu zona....important! :-))
ref Ascutit=refugiul vietii cum scrie pe interior= Carol Lehman

Pregatim ceaiurile si mincarea apoi pe la 10:30 continuam spre Timbale. Dar curiozitatea ma impinge spre poteca spre ref Sperantelor unde trag niste poze.
spre briul Cioringa

Gata, e timpul sa dam din bascheti si sa ne alifiem. Soarele si vintul stapinesc creasta deci e nevoie de protectie maxima. Depasim Saua Calinetului si urcam Timbalele.
Spre Timbale

Partea vestica ne uimeste la fiecare pas si nu ne lasa sa mergem relaxati. Virf, creasta, brina, horn...astea sint formele pe care sintem nevoiti sa le depasim. Spre dreapta, in Valea Podurilor intra un grup de 3 persoane. Interesant!
brina expusa inainte de La Om

Intilnim o pereche ce ne intreaba despre dificultatea crestei...Hmmm, pentru a-i incuraja le spun ca nu-i iad!
Piscul Baciului

Sintem aproape de Piscul Baciului si am de gind sa-l las pe Pati  inainte...dar picioarele nu-mi stau pe loc!

Ne dam mina pe virf ...2237m pe tablita indicatoare...2238 pe harti. Deci sint munti tineri de incretire?

Vreme excelenta, desi in prognozele meteo pentru azi se anunta o racorire.

O pereche tinara ne doneaza 2 sandwichuri....Ce draguti, dar nu trebuia! Cu aceasi ocazie incerc sa disting vf Moldoveanu cu binoclul tinerilor. Senin sticla si cu siguranta ca topul Romaniei este acolo la locul lui. Nimeni nu l-a luat!

Ii dam spre Saua Grindului pt masa de prinz.

Coltii Grindului-Coama Lunga
 Pauza placuta timp de 40min pina la ora 16 apoi pornim spre Vf Grind. Indicatorul ne cam uimeste 3h1/2-4h desi eu iarna am mers lejer in mai putin de 4 ore. Dar sa vedem, am ajunge fix la apus in Funduri.
Creasta devine aeriana, stincoasa si cu hauri pe ambele parti. Am trecut de multe ori pe aici(vara/iarna) si nu am bagat de seama. Pati e incaltat cu niste Meindl rigizi, cam de iarna si nu simte stinca. Offf, merge incet si nesigur asa ca imi propune sa coborim spre refugiul Grind din vale.
Coltii Gainii spre Vladusca

Ii arat drumul de coborire si ii dam pe grohotis. Odata cu scaderea altitudinii scade si temperatura...e normal fiindca soarele fuge spre apus pe partea cealalta a muntelui. Gasim urme de mistreti insa doar vechi...In creasta soseste un grup numeros ce striga APAAA! Interesant, cum au gasit ei apa linga ref Grind? Nu am vrea sa coboare la noi...

Sosim pe la 7 seara la refugiu, dupa citeva trinte pe grohotis...Ne punem la masa, la un ospat cu paste si supa!
Mai tirziu, cind se inopta bine sosesc si primii galagiosi. Aflam ca au ramas fara apa de pe Lanturi si ne cer cit de putina...Pai sint multi, vreo 7 pers si nu am putea potoli setea lor. Cine sintem noi? Isus sa le potolim setea in pustie?! Asa ca ii indreptam spre izvorul din Vladusca. Ei nu stiau ca acolo e refugiu ci doar o casa rosie si noi 2 am fi paznici de prin satele din jur. Sint speriati ca trebuie sa monteze corturile, ca vor veni ursii si mistretii. Fetele sint in pragul plinsetelor. Citeva persoane au ramas mai sus pe traseu si acum striga tare la telefon unii la altii! Auch...bietii incepatori!
Invitam fetele(infrigurate) in refugiu dar sint incapatinate si ramin afara.
Intre timp se intorc baietii care au plecat dupa apa...fara apa, nu au gasit poteca din padure.
tineri ramasi fara apa condusi de mine la Vladusca

Ma hotarasc sa plec cu ei..e aproape 9 seara si intuneric bine...Se face o echipa de 2 baieti care coboara pina intrarea in padure. Imi iau repede un rucsacel, fluierul, batul de treking, lanterna si ii prind din urma. S-au oprit in acelasi loc unde se blocasera cu citeva minute inante. Preiau conducerea, ar prea repede pentru ritmul unuia care decide intoarcerea lui. In zona defrisarii ratacesc poteca dar stiu directia generala. Coborim abrupt prin maracini, crengi putrede si urzici. Nu mai conteaza astea pentru baieti. Vor apa! Sosim la marcaj si mereu ma intreaba cit mai avem!
Auzim un izvoras! Putem bea de aici? Nu fiindca e mlastina si izvorul bun este la 20 secunde mai sus. Sint fericiti, isi baga capul in apa, beau cit pot si apoi vad niste melci si vietati in bazinul de beton. Nu au avut rabdare sa bea de la sursa desi eu le-am indicat locul. Sint aproape inghetati de la apa rece. Trebuie sa ii pun in miscare. Am o temere ca nu vom gasi prea usor poteca...dar in realitate nu am nicio problema. Ii urc repede si ne oprim. Baietii pun gura pe bidoane. Sa nu uit, ei au avut 3 bidoane de apa la 7 suflete, pe Lanturi.  Tineri de 18-20 de ani care nu stiu sa-si dozeze efortul si rezistenta. Sintem pe ultimul plai de sub refugiu si hotorasc ca ei ramin in urma. Nu pot tine pasul cu mine.
22:15 inapoi la refugiul Grind, toata lumea fericita si multumita, toti dorm in refugiu...Liniste!
Joi 6 septembrie 2012
un rasarit dupa padure
 La 7 ies la rasarit...toti dorm si nu are rost sa ne grabim. Am dormit cu usa intredeschisa, bagaje si o lanterna pe afara. Grupul a lasat o invitatie animalelor si ciobanilor...Din zona, prin anii 1990 se furau obiecte in timp ce turistul dormea! Atentie!
Coltii si Hornurile Grindului
 Grupul vrea sa ajunga la Curmatura...Curioasa abatere pentru oboseala lor. Ne vedem mai bine la fata. In conditiile in care nu ai apa suficenta de baut ei se spala pe dinti...Ei coboara inantea noastra, noi plecam pe la 12 spre Prapastii.
Pauza la izvor apoi ne indreptam spre Zarnesti prin Cheile Pisicii. In creasta vremea se schimba. Azi imii doream sa vizitam Pestera Cu Lilieci insa Pati nu e prea interesat.
Intrarea in Chei e marcata cu o momiie. Prindem din urma grupul vesel ce cinta si le indicam scurtatura marcata. Oboseala i-a indrumat direct spre oras si nu spre Curmatura.
Prastiile Zarnestilor

Trasee numeroase, dificile...La intrare in oras bate vintul si da cu ceva burnita si ploaie marunta. Facem cumparaturi si revenim in zona Botorog linga camping.
in camping sub prelata(plana)

E mai rece si putina umezeala dar reusim sa ne improvizam adaposturile. Pati are un cort de 1 pers iar eu dorm in sacul de bivuac si sub o prelata.
Vineri 7 septembrie 2012
Ne trezim devreme, la 7 si stringem. Urmeaza ceaiul si ultimele merinde. Apoi ii dam spre gara(ora 10). E vreme inchisa, dar nu ploioasa.
In Brasov luam 35 spre Decathlon pentru ceva echipament, apoi revenim la trenul IR de 14:20.
Si pe peron Ioan Stoenica ma recunoaste. Sintem incintati si ne povestim reciproc ultima tura.
Filmul:

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea :-)) !!!

sâmbătă, 25 august 2012

Trasee in Diana

Aveam niste restante in Piatra Craiului...stiti si voi cind vremea ori antrenamentul nu va lasa sa urcati un anumit traseu. Pe noi ploile zilnice din iulie 2012 ne-a tintuit in refugiul Diana.
Echipa e aceeasi, eu cu Paciu si programam refacerea turei pt 16-20 august.

Dar pentru cei grabiti:
Albumul turei: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/ZonaDiana
Filmul turei: http://youtu.be/CxUMO4r8f88

16 august 2012, amiaza zilei de joi ne gaseste in drum spre refugiul Diana. Stim ca noaptea ne va fi camarad pe drumul lung. Lasam masina in centrul orasului si ne indreptam pe drumul prafuit de Plaiul Foii. Optam pentru mersul prin finetele de sub Vf Piatra Mica si Turnu.
printre oamenii muncitori
Lumea este la munca, acum in pragul inserarii. Miroase a fin, e liniste si noi ne tot gindim pe unde ne va apuca noaptea.
el...martor peste milenii
Mergem hotarit, salutam uneori cosasii si in scurt timp(ora 20) sosim la noul izvor al Schitului din Coltul Chiliilor. De aici bagajul nostru se va ingreuna considerabil cu 5-7kg, fiind ultima sursa de apa. Si la 20:40 pornim pe panta urmatoare. mai e putina lumina dar cum intram in padure aprindem lanternele. Cit am stat pe loc la bancuta am simtit racoarea, semn ca vara s-a terminat. Cunoastem bine drumul asa ca inaintam usor si la ora 23 pasim in refugiu.
eu cu sacul Marmot imprumutat de la Noam
17 august 2012, vineri
Mi se intimpla ca dau un refuz alarmei de la 6 dimineata si ma trezesc putin nervos la 7...nu-i prea tirziu. Inca am sperante mari. Mincam, facem bagajul de perete si pe la 9:10 plecam spre Turnul Galben al Dianei.
Traseul Frontal
Surplomba de bivuac


















E senin si placut a catara. In 15 min sosim la baza traseului nostru. Ma leg si pornesc destul de repede.
Traseul Frontal are 4A si a fost catarat de Aurel Irimia si echipa.

Intrarea este usurica, asigur calm la pitoanele gasite insa mai sus merg putin mai incet. Ulterior Paciu imi striga ca am gresit, ca am ratat un piton si ca am urcat un pasaj dificil. Eu am pus un friend dar nu am simtit ceva greu. Ajung la o posibila regrupare la un copac si apoi sub o mica burta la care ma cam opresc. Ultimul piton este o lama veche si batuta pe jumatate. Fixez o nuca si apoi fac o traversare la stinga la un cui. Dupa citiva metri regrupez pe o platforma.

spre refugiu
Zaresc refugiul Diana si drumul de Plaiul Foii. Ah cit imi doream sa ajung aici, in lungimile vechi ale Pietrei...
Astept cuminte semnalul de start al coechipierului. Si nu e prea cald asa ca in jacheta cu goretex este placut. Sintem pe fata umbrita si nordica.
unii recomanda lungimea 2 sa fie urcata cu scarite
Paciu urca incet si atent la prize si echipament. El urca pe linia corecta a traseului si regrupeaza la copac. Acolo au loc niste necunoscute pe care eu le inteleg mai greu. Mai multe necunoscute, mai greu ca la matematica. Asa ca ma dau jos pina la copac de unde rapelam amindoi. Se mai intimpla.
Padina Inchisa
Hotarim sa mergem pe Brina Caprelor si de acolo in firul Padinei Inchise. In zona Grotei Caprelor descifrez niste trasee vechi(Lacrima de Piatra, etc), destul de tari pentru 4B.
Padina Inchisa
Treptat peisajul ni se deschide. Sintem imbatati de haurile ce ne inconjoara!
Saritoarea de la
 Gavan
Hornul Negru



















Grohotisul este destul de instabil dar in citeva minute sosim deasupra Saritorii de la Gavan unde zaresc un piton cu cordelina. Vizam Hornul Negru(grad 2A/B) pe care Paciu l-a urcat in toamna lui 2011. In decembrie 2010 impreuna am avut o tentativa de iarna insa din pricina verglasului si a lipsei pitoanelor ori fisurilor am renuntat.
in LC 1 din Hornul Negru
Ma leg si pornesc la papuci in prima lungime. In buza primei trepte se afla un piton apoi panta scade, si iar creste. Se intilnesc pietre instabile si sintem nevoiti sa urcam cu picioarele sprijinite de peretii laterali. Imi place. Dupa 30-35 m regrupez in pitoanele lasate de Paciu in 2011(vezi tura). Traseul a fost urcat in premiera in iulie 1971 insa descrierea nu prea ne ajuta. Pitoanele se misca si mai incerc plantarea unui piton ucrainian subtire in care ma asigur. Platforma pe care stau este comoda, insa nu pt 2 persoane.
Lungimea 2 debuteaza cu o mica saritoare, o treapta cazuta si apoi o imensa saritoare pe care gasesc un piton  in partea superioara.
Hornul Negru
Arunc o privire in jos...distanta e mare pina in regrupare, vreo 15-20m. Nu e dificil insa roca poate fi friabila si/sau umeda. E bine sa nu stau pe ginduri si sa ajung cit mai repede in regrupare. Cu atentie la pietrele instabile sosesc un regruparea 2 unde intilnesc tot un piton lasat de Paciu. Mai bat si eu unul pentru moral, cu gindul ca-l vom scoate.
regruparea 2
Paciu imi comunica ca am  ratat un alt piton in saritoare. Nu-i problema...eu m-am simtit in siguranta.
Tot timpul el a primit in casca pietricele. Lungimea 3 este usurica si trece pe linga un copacel care probabil in 50 de ani va fi folositor cuiva.
LC 3
Intilnesc vreo 2 pitoane si sosesc sub un tanc pe sub care voi face o traversare la stinga. Zona e inierbata si marginita la stinga de o creasta. Abia pun mina pe un bolovan ca si "fuge"....ma loveste cu brutalitate in tibia stingului apoi "paseste" nervoasa pe linga coarda. Am impresia ca va zbura pe versantul opus hornului, dar ceea ce nu doream se intimpla...Liniste. Transpir...Strig....esti bine Paciu?
Da, dar tu?
Tancul din LC 3
Bolovanul ii sarise la citiva centimetri de casca. E ziua mea norocoasa. Coarda e intreaga desi nu-mi mai pasa. Regrupez la un molid si ne "adunam".
Pe lungimea 4, nu mai este nevoie asigurarea. Ne luptam cu jnepenii pina intr-o strunga.
in Padina Inchisa
In sus creasta continua cu jnepeni dar si calcar compact insa nu avem timp sa o urcam pina in Muchia Padinei Inchise. La stinga ni se dezvaluie Orga Mare si zona Traseului Izvorul. E numai aventura si imi place ceea ce vad. Trasee viitoare ce se pot face intr-o viata de om...
vilcelul de coborire
Cautam un acces spre vilcelul din dreapta. Paciu se rapeleaza primul, stiind zona cit de cit mai bine. Urmez si eu insa coarda nu vrea a veni. Este data dupa un colt si imi face figuri. Nu sintem in criza de timp si nu avea rost sa pun un anou de cordelina. Decid sa urc pe prusice si pompierest inapoi in creasta. Apoi gasesc un jneapan mai la vale pe care-l folosesc pentru a prinde vilcelul. Apoi se coboara usor pina la confluenta cu Hornul Mare pe care ne mai lasam 100m lungime pina dam de scocul plin de grohotis ce urca in Brina Caprelor(pe care am venit).
Hornul Mare din Padina Inchisa
Avem timp sa admiram peisajele si sa visam la alte trasee.
accesul din Br Caprelor spre Padina Inchisa
Citeva capre ne arunca pietre insa reusim sa patrundem si la marcaj pe Gemsensteig.
Vilc Saritorii de la Gavan
zona cu Hornul Negru si vilc de rapel


















O luam incet la vale  admirind peretii. Odata cu inserarea sosim la refugiu si spre placul nostru e pustiu.
ranile de pe picior martore din Hornul Negru
Imortalizam ranile din care avem ce invata...
Urmatoarea zi nu are un program bine stabilit...vor veni o multime de muntomani pe la refugiu asa ca trebuie sa ne miscam.
Dimineata la 6:30 alarma da desteptarea. Sintem obositi...adorm pina la 7 cind ma trzesc buimac. Maninc pe fuga si plec sa inconjor Muchia Padinei Popii. Paciu doarme fiind inca obosit.
Trecatoarea Fortata
Nu am mai facut circuitul din 1996, iar peisajul nu-mi mai este cunoscut!
UPP
Las Fisura Cenusie, Hornul Inghetat, Traseul Dianei si Florile de Colt, o multime de trasee pentru care mai am de tras. Depasesc 2 cabluri(singurele) si pasesc pe grohotis.
localnicii
Ma salut cu un ciopor de capre negre....de toate virstele.
Singele Voinicului
E o zona deosebita si regret ca nu am mai fost aici de 16 ani! Merg incet, precum un vinator. Nu as vrea sa stric linistea caprelor si tapilor.
Padina Popii spre Plaiul Foii
Cerul se picleaza...nu am urmarit porognoza dar nu vreau sa dau clipele de aici...
Trandafirul, Rosi Bear
Savurez fiecare pas si peisaj.
La 1h30 de la plecare cu multiplele pauze de pozat sosesc in strunga Iezerului.
Strunga Iezerului
Ma opresc citeva minute...merita! Apoi ma las condus de grohotis pe linga fostul Gavan. Acum e sec...Pe fata estica e mai mult soare si am nevoie de ochelari.
suna-toare!
Spre surprinderea mea circuitul e foarte scurt insa nu merita a fi facut la urcare cu rucsacul mare.
Padina Inchisa
La 10:30 sint inapoi la refugiu. Iar pina la ora 2 mai motai si eu. Si printre trecatori ma intilnesc cu Luti si Mariana din Pitesti (https://picasaweb.google.com/117588753999819906963).
Paciu la schitul din Chilii
Spre seara coborim incet catre Zarnesti printre minunatele cimpuri de flori si fin cu un miros puternic. De ar
inventa cineva un spray cu miros de fin...
Filmul turei: