sâmbătă, 28 aprilie 2012

Traversare Grohotis

Aprilie e luna cind dispar zapezile...si cind se pot incepe lucrarile in constructii. Asa ca fiind mai cald plecam si noi la cabana din Valea Doftanei. Vom petrece Izvorul tamaduirii si Sf Gheorghe acolo sus si apoi daca vremea va fi acceptabila voi incerca o traversare a Muntilor Grohotis de la nord la sud.
Intre timp plantam niste salcii, zmeura si conifere, ne mai ploua si lucram la interiorul cabanei. Raminem uimiti ca pina si aici gasin nisip din Sahara de la ploaia cazuta cu particulele galbene si fine transportate de nori tocmai din desert.
Pentru miercuri 25 aprilie 2012 este anuntat cod galben de ploi si vijelii in toata tara. Dar e sansa mea de a traversa mult visatii munti. Inca din 2000 cind am vazut harta si articolele din Muntii Carpati am tot sperat sa-i si urc. Muntii Grohotis sint localizati intre Doftana Ardeleana/Prahoveana si Teleajenul fiind parte componenta a Carpatilor de Curbura. Inaltimile maxime ajung la 1768m in vf Grohotis.
Traseu propus:
Valea Neagra-df Dinteasa-vf Grohotis-Radila Mare-V Crasnei-Manastirea Crasna-Schiulesti-Slanic
harta zonei Grohotis
Imi cam lipseste antrenamentul insa cu bagaj mic sper ca voi acoperi distanta intr-o zi.
Asadar, la 5:45 parasesc cabana de la Vadul lui Zeghe si ma indrept spre aval cale de cca 20min pina la confluenta cu Valea Neagra. Pe parcurs am luat apa de la izvorul de pe marginea forestierului.
Pe Valea Neagra se urca pe alt drum. In 5min drumul se bifurca, eu prind ramura din stinga ce trece prin fata Cabanei Haiducului. Aici se termina si firele de curent. Drumul continua prin padure iar gunoaiele ce-l insotesc imi spun ca e destula circulatie. Incep si apar gramezi de lemne bine aranjate. Se trece o vilcea si apoi drumul urca in citeva serpentine lasind pe margine un vagon forestier si un adapost de nylon. Intilnim si citeva izvoare amenajate minim de muncitorii forestieri. Cerul e senin si destula liniste.
Se zaresc culmile cu pasuni si ma intreb daca voi ajunge pe acolo si cit de repede.
pe sub vf Zanoaga

Deodata forestierul e blocat de busteni aruncati de-a valma. Hm, si asta era un drum important de acces spre stinele din zona Zanoagei. Sint inca in padure, panta se mareste si uneori drumul prezinta santuri adinci. Tot mai des lemnele blocheaza drumul. Trebuie sa urmez o ramura la stinga pt a cistiga altitudine.
7:45 golul alpin din muntele Eforie. In zona sint citeva stini si sint bucuros ca am belvedere si un drum bun chiar daca pe alocuri este acoperit cu zapada.
spre Baiului

Sus pe un vf este o constructie solida, probabil de beton. Este vf Zanoaga dar eu urmez forestierul la sud de virf. Ma las purtat de drum si ocolesc muult spre dreapta pina la o stina mai teapana apoi fac stinga pe culme si-mi dau seama ca am pierdut aiurea timp cu drumul de caruta. solutia era sa tin culmea pe linga adapostul din Zanoaga. Ajung la o furcitura, dinspre nord vine culmea Cioara-Sloeru Marcusanu.
Vf Paltinul inca inzapezit se inalta frumos deasupra dealurilor.
ramificatia culmii spre  Cheia
Continui pe un drum cam sters spre est in coborire pina intr-o sa invecinata la sud cu o stina situata intr-o vale adinca.

La nord este bazinul Tirlungului cu un forestier vizibil si o constructie cu etaj, probabil Cabana Capra.

Drumul este destul de sters dar eu tin culmea matematica spre est printre ienuperi si afinisuri. Mult spre sud se inalta vf Grohotis.

Trec si peste citeva zapezi si ajung pe culmea ce face legatura cu Bobu Mic-Ciucas. In zona sint citeva burlane si o borna nemarcata(9:50).
fata nordica a Grohotisului
platoul Grohotis 1750-1768m

Nicio urma de marcaj...pacat de acesti munti, pastorali si curati. Acum sint covoare de brinduse iar la marginea padurilor sint si ghiocei. Sint tot mai aproape de vf cel mare.

Acum sint iar pe drumul de caruta, in Saua Nordica a Grohotisului (10:05). Vintul bate constant la 30-40km/h si ma decid sa urc pe vf pt panoroama desi drumul il ocoleste frumos pe dreapta(vest). Urc constant, fac o momiie din citeva pietre si la 10:20 sosesc pe platou. De remarcat este ca virfurile din munti nu prea sint stincoase.
pe Vf Grohotis 1768 m
vedere de pe Grohotis spre Sud
Ei, semetul Grohotis are niste stinci.
Dupa inca 5 min sosesc si pe vf principal la o borna. Vintul e parca turbat asa ca nu voi sta prea mult cu binoclul in mina. Am 3 straturi de haine pe mine si e frig.

Coborirea spre sud e abrupta si grea pt bicicleta din vis.

In departare se vede Barajul Maneciu si o antena. Dar pina sa vad barajul, vreme de citiva km am crezut ca este Slanicul si m-am bucurat enorm. Iluzie...

Cum cobor spre sud vintul dispare desi la inaltime era din sector sudic. Caut cu privirea drumul meu...ajung inapoi la drumul pastoral si incerc sa-mi inchipui cum era cind acesta era animat, in perioada de glorie a socialismului.

Drumul ocoleste proeminentele culmilor cind pe partea vestica cind pe cea estica, lasindu-te sa intrezaresti nu prea mult asezarile din Valea Doftanei si a Teleajenului.
Intre Radile
Radila Mica
:
Se distinge bine Ciucasul, Neamtul, Baiului iar in departare Bucegii, Piatra Mare si muntii Siriu-Penteleu.
Nu e de uitat zona Tataru cuprinsa intre Telejenel si Teleajen.


Harta indica doar cotele virfurilor, asa ca cine doreste sa puna umarul la marcarea zonei ar putea sa si numeasca cite un virf !
Cu fiecare kilometru scad din inaltime. Pe drum apar urme de vehicule puternice de teren, semn ca au urcat dinspre Tesila. Sint cuprins de "val"...cad citeva picaturi dar trebuie sa fac o pauza de energizare. E ora 13 si poposesc. Voi zori pasul fiindca meteorologii au "amenintat" cu ploi si vijelii. Cereul e piclat dar norii nu reusesc sa obtureze razele soarelui. Sint intr-o zona de garduri si stine(probabil parasite) de unde cotesc stinga, spre sud. Padurea e rara in zona Negrasului, semna ca au fost exploatari.
Padurea e aproape, iar drumul de caruta paraseste culmea principala indreptindu-se spre dreapta(V Hermeneasa).  Aici sint 2 stine inalte(din departare semanau cu campinguri) imprejmuite de garduri.
Continui pe culme(Vf Clabucet) si apoi cobor spre sud pe linga padure si o borna silvica. Drumul dispare...unde ma aflu? E prea tirziu sa mai cotrobai prin paduri dupa drumuri forestiere.
Undeva spre stinga ar fi un drum sters ce intra in padure si ceva fir slab de izvor.
Urmez culmea impadurita pe un marcaj forestier(14:05), fie ce-o fi...esential sa ajung la un drum. In 5 minute ajung la niste urme de exploatare si la un drum(ce vine din stinga, de sub culme, semn ca vine de sub vf Clabucet de linga izvorase).
Urmez voios drumul de caruta si dupa inca 5 min dispare....Gata, nu ma intorc! Caut un marcaj forestier si cobor pe el! Sint bidoane de ulei si alte gunoaie de la muncitorii forestieri. Pe o picior abrupt sosesc la un piriu, sperind la o poteca. Dar soarta ma poarta exact prin vad, exact ce-mi place! Dupa inca vreo 15min ajung la un drum forestier(14:50).
In 5min fac o baie racoritoare chiar daca e posibil sa mai fac inca una, de la ploaie!
Padurea de aici e proprietate privata, Cascade Empire, iar drumul e bine pietruit si cu marcaje rutiere(curbe...). Nu merg prea mult ca dau de capatul inferior al drumului, reabilitat!
Nu, nu sint in Valea Crasnei, unde ma asteptam sa fiu(iar mai sus ce v-am scris de Vf Clabucet am constatat mai tirziu). Sint in Valea Clabucet, o alta vale lunga a Grohotisului, pe unde am mai fost in mai 2006 in cautarea vf Paltinet!
Pe parcurs intilnesc exploatari forestiere si oameni, mirati de prezenta mea si care-mi spun ca e mai greu sa ajung acum la Slanic.
Nicio problema, dau din bascheti pina la Stefesti.
canton pe V Varbilau
Drumul coteste mereu, pe dupa vreun picior vertical din gresii orizontale. Pierd din inaltime si la 16:30 sosesc la un canton unde am stat in mai 2006.
Sint tot mai aproape de sat si ma bucur cind gasesc leurda! Stau si adun si nu ma mai indur sa plec.
-Hai Dane, lasa "balariile" ca poate pierzi vreun microbuz. Deja dupa fiecare pauza imi simt grele picioarele. M-am cam saturat de mers, mai mult alergat.
Izvoare

17:05 Izvoare amenajate de unde imi umplu bidonul cu apa buna de padure.
Trec pe linga niste rezervoare de apa si apoi intru in catunul Tirsoreni. Apar primii oameni.
Cascada amonte de Stefesti

17:20 Capatul statiei de microbuz, in 10 min soseste microbuzul, ultimul spre Ploiesti!!!
Vintul se inteteste dar nu ploua....cam asta e codul galben din zona. Si dupa inca o ora sosesc si acasa.
Cursa Stefesti-Ploiesti face 6 lei pt 40km.

Albumul turei este facut cu un telefon saracacios:
https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/GrohotisCulmeaPricipalaDinteasaStefesti
Filmul turei http://www.youtube.com/watch?v=CBN603Fc4IM:



duminică, 15 aprilie 2012

Cercetari in Pestera Polovragi

E aprilie 2012, perioada Pastelui pentru unii. Ca de obicei se anunta aglomeratie mare, refugii pline si...vreme urita! Ce s-ar putea face? Ceva sa nu ne udam prea mult.
Mircea Toma de la Hades ma invita pe la Topolnita pentru niste lucrari. Dupa citeva zile, planul se modifica in favoarea pesterii Polovragi! Tot e bine, e pestera nr 5 din tara, cu vreo 10km lungimea cavitatilor.
De mic citeam carti ale speologilor si ma inchipuiam prin Apallachi, prin Mammouth Cave ori alte coclauri. Dar soarta a facut pina acum sa nu prea am tangente cu "fundul" pamintului sau iadul!
Planul ramine batut in cuie si plecam spre Gorj, unii din Bucuresti, restul din Ploiesti. Sosim in Luncile Oltetului la 2:30 dimineata si fiind umezeala preferam sa dormim la un canton. Plouase binisor pina am ajuns noi si paturile vechi si prafoase erau singura optiune pe timpul unei nopti negre. Codul galben de ploi nu a reusit sa ne retina acasa!
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CercetariInPolovragi
Filmul turei speologice: http://youtu.be/0NHPBMZUhhU
Cheile Oltetului rasar direct din netezimea terasei pe care se afla satul. Polovragi este de origine slava, polo inseamna cimpie iar ovrag este defileu. Comuna e atestata documentar din 1480 si imbina trasaturile si obiceiurile sibiane cu oltene.
Cheile Oltetului
 Se spune ca la Polovragi se coc cele mai bune capsuni, cinta cel mai bun ansamblu de fluierasi si se tes cele mai frumoase covoare oltenest. La 20 iulie se desfasoara o nedeie, cea mai mare sarbatoare cimpeneasca a oltenilor.
Ploaie in Luncile Oltetului
 Echipa: Daniel Chirila, Ulise aca Niculae, Liviu, Mircea Toma cu varu Iulian si eu.
echipa de speologi

In dimineata primei zile ma asteptam sa aive loc o sedinta tehnica condusa de organizatorul activitatii. Sa se puna pe o masa harta pesterii si sa fim informati ce vom strabate, dar nu a fost asa. Intre timp, 2 au plecat in sat sa cumpere galeti, lopeti si cazmale si ma intrebam de ce este nevoie.
la micul dejun
Pina la plecarea spre pestera reusesc sa studiez terenul.
puiet de conifere
 Si marea lozinca comunista si inteleapta pe care nu o inteleg deloc. Ceva nu e in regula...si ajung la concluzia: Banii inapoi si la puscarie cu toti alesii neamului din ultimii 22 de ani.
cu defrisarile democratiei necontrolate

Au sosit si alti speologi din Piatra Neamt si discutiile s-au axat pe niste sapaturi. Sint curios si astept cu nerabdare si oarece emotii sa intru in galerii. Pregatim echipamentul, lampile cu carbid, lanterne, casti, apa, mincare. E foarte important ca fiecare sa fie dotat cu 2 surse de lumina. Eu am 2 surse slabe dar ma voi descurca(sper)-si asa a fost. Din experienta cunosc ca ochiul se obisnuieste si cu lumina slaba.
Acces usor, 8km din DN Rm Vilcea-Tg Jiu

Pe la 12 reusim sa plecam cu 2 masini pina la gura pesterii. Sosesc turisti care vor sa faca poze cu speologii. Interesant. Cineva e curios sa inchirieze un echipament pentru pestera. Totul e sa intre intr-un club...
Pestera Polovragi, 670m alt, cca 10km
Taxa de intrare este de 5 lei adultul, insa noi nu platim.
inca sintem in galeria principala prin care trec turistii
Pasim in galeria principala care este luminata si nu mergem prea mult pentru ca va trebui sa ne strecuram printr-o fereastra mica.
Ulise in fereastra
Baietii incep sa sape la cazma si imediat restul trag de galetile cu pamint. Imi vine si mie rindul la tras de galeti. Cantitatea de oxigen scade insa noi nu avem timp de odihna. Aici au mai sapat cei din Piatra Neamt. Locul e incomod dar ne adaptam.
caram galeti
Curind imi vine rindul sa-l schimb pe sapator, adica pe cel care deschide traseul cu cazmaua in mina. E un pietris cu argila si la suprafata este o crusta solida ce ne arata nivelul.
miner in nicio cautare
Mai tirziu trec iar la carat galeti si ma trezesc cu singe si o rana adinca. se pare ca o bucata groasa de piele si carne ini atirna din degetul aratator. Ptiu, ies din cursa, ma strecor prin fereastra si caut ceva apa in sectorul principal unde turistii imi vad singele siroind. Asa-mi trebuie! Daniel organizatorul imi spune sa bag degetu in argila ca face bine. Pai bine, nu pot baga ca rana e adinca, nu e o simpla julitura...
galeria luminata
 Fac o mica plimbare in amonte pe sectorul luminat.
Moartea si Calugarul
Vizitarea pesterii nu ne prilejuieste vederea unor peisaje subterane superbe, dar are un farmec prin suflul de demult pare ca trece pe sub bolti afumate de timp de tortele dacilor si romanilor ori de facliile calugarilor.
Si alte formatiuni
Altarul
 Podoabele sint saracacios distribuite sub forma de scurgeri parietale, stalagmite si gururi masive. Putem admira scurgerile de mondmilch sau vermiculatii de argila adica pieile de leopard.
 Podeaua este formata din pietris, argila si guano vechi.

Caut o pereche de manusi si ma tirasc inapoi la treaba. Dupa vreo 6 ore de munca iesim toti sa ne alimentam.
Pestera se inchide iar noi devenim captivi pina la 11 seara. Cam ciudat sentimentul asta. Intram in schimbul 2, cu forte proaspete.

Reusim sa spargem o fundatura de argila si sa patrundem intr-o salita. E o victorie dar nu pentru mult timp. Incepem sa decolmatam iar, baietii se mai risipesc, raminem 4 din 6.  Sintem tot mai stresati si tensionati si ne dorim sa jonctionam cu alte ramificatii. Din pacate nu mai avem unde pune pamintul. Ne mai tirim pe sub un mic portal, sapam iar, tasam argila si apoi ne intrebam daca mai are vreun rost sa sapam. In mod normal are un scop continuarea dar acum galeria prezinta o portiune obturata. stringem materialele si iesim.
liliac in putrefactie, prins intre sporii de mucegai
E zece seara si din fericire paza a venit mai devreme pentru a deschide lacatul pesterii. Sintem la aer curat iar cerul e instelat.
Sosim la tabara, mincam si ne culcam, fara prea mari planuri pentru noua zi. Toti sintem obositi si cu febra, iar entuziasmul scade.
Prefer sa dorm pe terasa cantonului, pe o banca de 25cm latime, hm, cam nasol.
Ziua 2
Azi vom face 2 echipe, unii sa carteze noul sector si altii sa intre in alte fundaturi. Ieri mi se rupsese hanoracul de pestera si acum stau si-l peticesc. Imi e aiurea sa ma imbrac iar cu hainele astea pline de noroi.
pe valea Oltetului
 Pina la ora plecarii ies sa fac o plimbare. Intre timp, fiind sarbatoare sosesc destui petrecareti in Lunca oltetului. Drumul forestier este destul de bun, iar podurile din chei au fost reabilitate.
inapoi la pestera

Intram tot tirziu, pe la amiaza cu gindul ca vom sta pina la 11 seara.
Evident ca luam si ustensile de sapat si ne tirim ca viermii. Turistii ramin uimiti de echipamentul nostru si de cum aratam.
patrundem intr-o salita
Hotarim sa cercetam o ramura mica cu gindul ca daca vom sapa reusim sa facem legatura cu alt sistem. Din pacate aluviunile depuse sint aproape cimentate si nu avem ce face cu cazmaua.
adinc, in inima muntelui
Ne tirim pe burta, ne subtiem si inaintarea e imposibila. Ar putea doar o pisica sa incapa. Nu simtim niciun curent de aer. Intru si eu si fac o poza pentru dovada.
fundatura, galerie de pisica
Iesim sperind ca pe alta ramura sa avem mai mult noroc. Intrarea are loc tot cu burta subtiata, fiecare cu tehnica lui. Nu conteaza stilul, esential e sa intri prin gaura si important sa mai poti si iesi!
Liviu cu flacara dupa el
Aici avem parte de surpriza! Sintem intr-un labirint cu multe ramificatii. Incercam sa ne lasam semne pentru a cunoaste directia. Este un sistem complicat, cu puturi, hornuri argiloase, uneori necesitind si pitonare si coarda. Noi am incercat sa mergem fara scule tehnice si dupa destule cecetari, ne-am plictisit si am revenit in galeria principala catre seara.
Ne reunim si plecam inapoi la canton. Stam la foc pina tirziu catre dimineata. Profit ca nu ploua si dorm afara pe banca linga jar.

Ziua 3
Azi se face frumos, desi au anuntat prelungirea codului galben de ploi.
Apare soarele
Din zona pleaca si 2 marcaje, un punct rosu si triunghi albastru.
Trebaluim pe linga tabara. Iulian aduna melci si urzi, eu aprind focul, alti pregatesc mincare ori mai spala cite ceva. Apoi se introduc datele in laptop pentru a face profilul noii cavitati.
Omleta cu carne
:) Urzici fierte, adica infuzie sarata
infuzie de urzici
Eu cu Mircea si Iulian ne pregatim sa plecam spre Ploiesti. Baietii vor mai face o explorare, deh, deobicei speologii sint curiosi sa vada ce-i dincolo. Ne salutam si la ora 1 plecam spre Muntenia.
Ceramica de Horezu

Pe drum ne oprim si la Trovanti. Despre ei citisem in revista Muntii Carpati dar inca nu-i vizitasem. Iar in 1999 minerii nu au reusit sa-i distruga in batalia cu jandarmii de la Costesti.
Trovantii de la Costesti, Vilcea
 Si imaginea de sus:

Sint bucuros ca am ajuns aici!
monument natural
Apoi trecem Oltul si ne indreptam spre A1 si Ploiesti.
Oltul
Dupa 4 ore de mers in goana acoperind 250km sosim la destinatia noastra si la capatul calatoriei.

Concluzie: degetu rau afectat ceea ce ma impiedica sa mai ies la stinca citeva saptamini, muschi puternic afectati de la munca subterana, o munca neplacuta si cred ca tot turistul de rind e mai incintat ca a vizitat galeria luminata decit mine care a invatat ca speologia este arta de a te misca ca un vierme!

filmul: