vineri, 3 ianuarie 2014

Tentativa de Revelion vs tentativa de Fagaras

2013, ultimele zile din an...visam la ceva dar aveam si plan de rezerva, un revelion mai obisnuit cu prieteni pe la Cheia. Neastimparatul de mine nu a rezistat unei calatorii in Fagaras.
Iata albumul foto:
https://picasaweb.google.com/hikerph/Revelion2014TunsuFagaras
Filmul lui Ciprian T http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=5AxiYRnyYdM

28 decembrie 2013 SIMBATA
Sintem cu ochii pe mersul trenurilor fiindca ar putea fi anulate. Si, seara pe la 8 ne urnim bagajele intr-un tren privat Regiotrans. Pina la Ploiesti locomotiva a fost la coada trenului asa ca a fost greu sa ma intilnesc cu Ciprian Teodorescu. Daca nu mergeam prin tot trenul, am fi calatorit separat pina la Brasov ...
23:20 sosim in gara BV, ticsita cu colindatori, oameni amariti, mirosuri si rareori politisti in vizita. Pina la ora

29 decembrie 2013 DUMINICA
3:30 avem de rezistat! Nu e prima noapte cind umblu pe aici si pe unii "aurolaci" ii cunosc.
Calatorim cu sageata si ne dam jos la halta Carta.
moderna halta
Sintem obositi si cam nemincati. E ger...noi asa simtim, ceata, chiciura si multa gheata pe drum. Daca nu cunosteam drumul pe linga balastiera(facut ultima data in 2002!) ne-ar fi fost greu sa avansam la 5:30. Simtim imediat povara prea grea a rucsacilor dar mergem incet fiind intrerupti in plin cimp de o aratanie ciudata, cu gluga neagra, un om mai mult scos din filmele horror. Ma asteptam sa scoata ceva cutit/sabie si sa ne ceara craitarii si bunurile de valoare. Vroia sa stie de niste oi...Uff, continuam, trecem de sensul giratoriu de pe DN si intram in Transfagarasan.
acolo spre Negoiu urcam si noi
Toti pomii de pe marginea soselei au fost taiati iar acum creasta se zareste integral! Ura, ce bine ca au taiat! Auuuu! De parca nu putea omul sa treaca 5m la stinga/dreapta si sa-si traga cadrele foto!
Ne mai odihnim pe bustenii plopilor taiati si observam lumina din caldarea Bilei. Cer senin, frig daca nu te misti si timpul trece. 4km/h e un vis...cu bagajul nostru de 30-33kg timpul creste.
In Cirtisoara un Logan cu 2 turisti din Covasna vor sa ne duca la Cascada...nu-i nevoie fiindca noi vom face dreapta pe Valea Laitei(pe stinga tehnica). S-a luminat si eu ma trezesc ca inca merg bine camuflat datorita frigului. Drumul e lung cind esti pe asfalt si supraponderal. Acum bagajul face parte din noi.
Mergem agale pe  un drum de camp, pe pamintul inghetat si dupa vreo ora intlnim o turma de oi cu un ciobanas. Poposim si servim micul dejun.
Prajim hamsii, stam la soare si cautam apa. Valea secundara ce vine de sub Hula lui Budac e seaca si sintem nevoiti sa utilizam apa din Valea Laita.
Planul meu de acasa era sa urcam pina pe la 1400m. Vom vedea...
Continuam pe drum, traversam un canal gen tub si intram in padure.  Desi am mai trect pe aici in august 2010 acum nu mai recunoastem zona. Sosim din intimplare la CANTONUL LAITA!
Ura...sintem pe traseului pionierului Andrei Beleaua!
Locul este bun de popas insa facem doar citeva fotografii pe plecam exact asa cum e decrierea.
Urcam pieptis prin lateralul cantonului timp de vreo 10min si iesim pe o culme in parte defrisata si cu multe drumuri de tractor si noroioase. Continuam in directia muntelui. Nu recunoastem nimic.
Traseul continua paralel cu Valea Laita si catre sud. Noi hotarim sa urcam abrupt prin covorul frunzelor de fag ravasite de mistreti. Incredibil, aici e raiul lor! In nov 2009 chiar am vazut unul pe culme in zona La Mar.
Sintem tot mai obositi si luptam cu panta si frunzele. NU e frig deloc si pe la 15:30 sosim pe culmea efectiva in dreptul bornei silvice
locul descris de Andrei Beleaua
Sintem de parere sa campam aici. NU avem multa apa dar vom lua ziua urmatoare de sub Poiana La Lacut.
Adunam lemne, aprindem focul si fixam cortul.
Eu voi dormi afara linga foc fiind cald. Peste noapte auzim fosnituri si reaprindem focul. Posibil mistreti sau caprioare.

30 decembrie 2013, LUNI
ne trezim pe intuneric, reaprind focul si la 7:30 odata cu rasaritul dam si noi din bascheti. Evident ca stingem jarul! Urmam culmea pe o poteca clara si larga trecind curind prin Curmatura La Mar. Apar firave petice de zapada. E putin mai inorat dar nu conteaza. Sintem curiosi sa revedem poiana in care ar putea fi reconstruita cabana de vinatoare(incendiata dupa 2004). Treptat apare si zapada, la inceput nefiind chiar pe poteca dar spre 1300m sintem siliti sa punem bocancii de plastic, parazapezile si sa continuam pe urmele de ursi.
Pesemne ca ursul a avut ceva de spart poteca, usurindu-ne noua munca!
POiana La Lacut
E de bine sau de rau?
Ajungem in Poiana La Lacut, plina cu zapada. E traversata de urmele ursilor, chiar in directia izvorului. Nu exista nicio cabana sau ceva acoperis/sopron....inca un an asa. Culegatorii de cuperci/afine l-au incendiat.
Las rucsacul si plec repede cu bidoanele spre ipoteticul izvor! NU avem timp de pierdut, dorim sa ajungem in etajul alpin pe la Furca Tunsului. Soarele straluceste si e foarte placut. Dar la umbra nu....
Tai poteca, pentru prima data fiindca pina acum am urcat pe munca ursilor.
Muchia Doamnele mult mai inzapezita
Cobor spre est pe niste serpentine mai greu vizibile. Unele portiuni nu au zapada. Nicio urma de izvor, defapt izvorul era format mai mult de picaturi mai mari de apa...pe timpul verii ori chiar iarna daca nu e zapada.
Revin suparat la Ciprian, apoi mincam(hamsii prajite instant....pentru a atrage lupii si ursii-dorinta lui Ciprian), topim zapada si plecam.
Dupa traversarea in lung a poienii intram in umbra, la frig. Poteca e mai greu de dibuit, gresim putin, corectam si seara se lasa. Zapada e mare iar urmele de ursi sint mereu prezente.
Sosim intr-o poiana si trebuie sa ne oprim. Lemnele sint greu de obtinut iar focul si mai dificil de aprins pe zapada. Adunam si rupem tot ce e uscat, putregaiul. Apoi ne impartim, Ciprian aprinde focul iar eu montez cortul.
Sintem cu fluierele la git, preventiv. Nu e necesar un foc mare, doar cit sa-l putem mentine aprins!
De asta data nu mai dorm afara. De la miezul noptii intru in cort fara a-l inchide de tot. E doar putin sub zero grade. Pe la 3 dimineata focul se stinge...speram sa nu avem musafiri salbatici.

31 decembrie 2013, MARTI
Ultima zi din an...ma trezesc pe la 7, lemne sint greu de reaprins. Aprind arzatorul, topesc, maninc. Fac greseala ca nu am vasul potrivit pentru aragaz, si fara capac. M-am bazat pe vasul lui Ciprian dar al lui e in rucsac si doarme acum. Si-a uitat mobilul afara undeva in capacul ranitei. Ufff. Ii spun ca ar fi mai intelept sa coborim spre cariera pentru a continua pe urme deja facute spre Caldarea Saratii.
Plecam pe la 10 printr-o zapada enervanta. Incep si jnepenii si va fi si mai greu. In conditiile astea nu stiu daca razbim in Furca tunsului azi pe lumina. SI nu as mai vrea sa stau de veghe inca o noapte cu teama ursilor pe zapada...macar sa fim mai sus de Furca.
etajul subalpin epuizant mai mereu
Dupa vreo 30min de sapat urme imi spun cu parerea ca e prea epuizant si tinta finala a turei nu merita ata efort. Il las si pe Cirian sa continue. Imi e cam frig daca nu depun efort. E ora 14 si nu sintem nici la jumatea etajului subalpin.
Incerc sa-l conving ca e mai bine sa renuntam. Curind, suparati, ne retragem.
Amurgul ne apuca intr-un loc la marginea ultimelor petice de zapada, intre conifere si foioase.
aici vom etrece noaptea dintre ani.
Urmeaza lemne, foc frumos, amplasarea cortului, ceva muzica la telefon si relaxare linga caldura focului. Nu a fost frig, cam 1-2 grade peste noapte.

Ne uram la multi ani, da,/primim telefoane si pe la 2 ne culcam. Unul in cort, altul afara la foc. E placut pentru mine. Cind e nevoie mai arunc un lemn.
eu in sacul de dormit intre 7 si 9 dimineata

1 ianuarie 2014, MIERCURI
azi e zi mai scurta, program de voie, plecam pe la 11. E mai inorat.
locul unde am dormit prima noapte.Odata era izvor aici. Acum capre, mistreti
Urmam marcajul forestier pe o culme abrupta si cu covor adinc de frunze. Aici e descrierea lui Andrei Beleaua.
culoarul prin lastaris
E simplu de urmat dar la urma ne duce in fata unui culoar ingust prin lastaris. Vara inaccesibil cred.
Apoi debusam in Poiana la Cochirle linga observator. Auzim un urlet de animal. E greu de recunoscut.
Continuam pe un drum larg spre sud, paralel cu valea Laita. Intersectam muulte drumuri, deci greu de memorat.
noroaie
Noroiul si baltile sint prezente si e inevitabil sa raminem curati. Sosim la canalul de beton, 500 nord de cantonul Laita.
Vom ramine la canton, pe balcon sau in cort.  Nu e nimeni si ne putem plimba in voie. Usile sint incuiate dar inaltam cortul pe balcon. In sfirsit, avem apa curenta de la robinet si o masa pe care sa gatim.
Din pacate aflam ca unele trenuri sint anulate.

2 ianuarie 2014, JOI
ma trezesc devreme, 7:30 iar la 8 ii dau prezirea si lui Ciprian. Plecam cam tirziu, pe la 10 si ne gasim cu padurarul Adi Marc. Miine are loc vinatoare in zona si e ocupat dar ne povesteste multe desre zona. Au inaltat un alt canton citiva km mai la sud pe V Laita unde exista si sursa de lumina. Se vede cind e intuneric. Aflam ca urletul de ieri a fost al unui tap. Super!
In viitorul apropiat se vor construi microhidrocentale si pe acest fir. Cita nesimtire!
Vom reveni sa exploram mai mult ce a ramas din padure si din animalele locale.
Continuam, iar in Cartisoara poposim la magazin. Pe strada sint gunoaie, cioburi, artificii, ehe...oamenii au petrecut.
casa lui Badea Cartan
Incepe traficul pe sosea. Mersul spre halta Carta e plictisitor si ajungem cu 20min inaintea sosirii trenului.
Sintem intimpinati de o catelusa si un caine. Rog daca treceti pe acolo sa le dati cite ceva, biscuiti, piine, sandvisuri, conserve vechi.
noul pod de la Carta. Iulie 2009-2011 traficul a fost intrerupt
Luam sageata pina in Brasov unde constatam ca legatura regio spre Ploiesti o anuleaza in fata ochilor mei exact cind comandam biletele! Ah...
Varianta cea mai buna e microbuzul spre Bucuresti, insa Ciprian isi cumpara deja bilet la un intercity ce intirzie mult.
Eu la 9 plec cu un autobuz de la Targu Mures si in 2 ore sint la marginea orasului meu. Am scapat de balamucul de pe trenurile cailor furate romane!