joi, 10 noiembrie 2011

Catarare de toamna in Costila

Asadar e toamna la cimpie la inceputul lunii noiebrie 2011, iar la munte a nins ultima data la jumatea lui octombrie. Chiar, cum e pe sus? Ne trebuie coltari si piolet? Pe webcam nu prea ne dam seama si banuim ca pe fetele nordice va fi ceva gheata. Si cum aveam planificat sa patrundem in zonele nordice ale Bucegilor ne incarcam rucsacii cu de toate pentru o catarare mai de mixt. Eu aduc si un ciocan-piolet.

Deci, sa povestesc cronologic ce am facut in compania lui Paciu!
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CatarareDeToamnaInCostila79nov2011
Filmul turei: http://www.youtube.com/watch?v=9ewfiPgZLAQ

Ziua 1, Luni, 7 noiembrie 2011
Plec cu trenul alpinistilor la 4:20 din Ploiesti. Nu e prea frig nici afara si nici in tren. La nici ora 6 dimineata sosesc in statia CFR Brasov si astept ora 7 cind ma voi regasi cu Paciu, bun tovaras de aventuri si acum cu pofta imensa dupa catarat. Sint 3*C si plafon coborit. Bihhh! Ce va fi pe sus?
Hai sa urcam!
Si pe drumul Munticelului ne reintilnim cu Doamna Toamna!
Trecem pe la izvorul de beton al Costilei al carui nicel e scazut cu vreo degete si deci e statut. Of...avem doar 5-6 litri pt vreo 4-5 zile. Dar poate mai gasim ceva zapada sau scurgeri parietale in vaile de sus. Vedem noi sau mai facem setea ca nu e ca vara.
Dupa vreo 3 ore de mers, povestit si pauze, timp in care am simtit uneori picaturi reci de ploaie, sosim la refugiul alpinistilor, Costila. E frig, adica -1*C si noi obositi dupa o noapte scurta in care nu am reusit sa dormim suficient pentru a fi in forma la stinca.
Studiem citeva trasee pe schite caci pe teren nu incape vorba sa vedem ceva din cauza cetii dense. Apoi gustam ceva si ne bagam la somn citeva ore.

multa gheata bine lipita de crengi

Nu incape vorba sa urcam pe frigul asta. Cel putin nu acum neantrenati, la inceput de sezon. Nici macar la dry-tooling, brrr!
Pe la 4dupa amiaza, vremea e la fel de urita, si nu admit ideea sa mai stau la refugiu. Ultima ora de lumina o voi folosi pentru a urca pina in Coama cu Jnepeni. Paciu ramine tot in sacul de dormit. Imi iau manusile, fesul si pioletul si pornesc in ritm alert printre bolovani. Ce bine e sa faci miscare si sa te incalzesti!!! Vara nu-i ca iarna cind urci pe o limba de zapada! Acum esti atent la poteca si incerci sa te adaptezi la mersul pe conglomerat(uneori cu grohotis marunt si instabil) cu bocancii tehnici. Nasol, nu-mi place mai ales ca deja am facut o rana la o glezna.
in Coama cu Jnepeni nu vad nimic altceva decit chiciura
Cobor repede si atent la orice miscare in padure. O fi momentul pentru vreo intilnire? Sper ca nu!
DE CE NU E ZAPADA?!
Paciu, facind miscare in refugiu

Revin la refugiu si ne intrebam cu va fi dimineata. La stiri se anunta cer variabil pentru urmatoarele zile. Excelent, prima veste buna din tura!
mda...care sint ale noastre, ele traseele din schite???

Mai studiem schitele si ne hotarim ca miine sa urcam ceva pe linga refugiu si sa lasam Costila-Galbenele pentru a 3-a zi(miercuri). Mmmm, nu prea imi convine, prefer sa urc ceva mediu la bocanci(adica in C-G) decit la papuci pasaje tari pe frig.
Noaptea, amindoi nu prea avem somn...deh, am picotit ziua in loc sa mergem pe bolovani!

Ziua 2, Marti, 8 noiembrie 2011
Alarma e setata pt 5:50 insa abia la 6:30 scot capul pe usa refugiului.  "Amazing day!"
Rasarit si mare de nori
Hai odata afara, hai sa mergem, e senin sticla si mare de nori! Pfai, ce fain e, afara se incalzeste repede, scot masa si banca afara si il tot zoresc si pe Paciu sa iasa din sac. Gata, e zi de catarat!
Valea Costilei si creasta Costila Galbenele

Incepe sa se topeasca si chiciura si toata stinca e a noastra! Ce egoist sint!
Micul dejun

Luam micul dejun in fata unui minunat tablou de toamna. Ce placut e sa te bata soarele asa de dimineata. Ce privilegiu sa avem un refugiu plasat intr-un asemenea punct in care poti vedea rasaritul.
echipare

Luam echipamentul si mergem sa facem Fisura Intrerupta, primul traseu batut in punctul cel mai de jos al Tancului Ascutit. Dar avem si o mare neplacere: intrarea e uda fiindca gheata de pe copacii/jnepenii de sus se topeste. Bleah. Paciu vrea sa intre cap dar alege o diretissima fara pitoane.
Paciu si Fisura Intrerupta, la stinga liniei directe unde e umezeala, grad 4A

Merge atent pe conglomerat, o stinca nu prea comuna pentru noi. Ajunge la primul piton, asigura, se mai odihneste, isi pune magneziu pe degete si pleaca spre pitoanele 2-3. Face traverseul la stinga, pasaj mai delicat si se opreste. Revine la baza si facem schimb de capete. Imi vine mie rindul sa continui.
Dar auch! Rana facuta de ghete imi afecteaza purtarea papucilor. Asadar urc la papucii lui Paciu destul de uzati. Sosesc repede la ultima asigurare.
de aici in sus...cap de coarda pe pasi de 5+

Pina pe aici am urcat in toiul verii cu ghetele mele de iarna. Gata, ii dau in sus si am noroc ca am aderenta buna si sint multe prize. Urmez fisura in sus, pun o nuca si sosesc repede la un bolovan incastrat si o radacina. Vad si urmatoarele pitoane si copacul unde se regrupeaza. Dar jos in padure se aud fosnete. O fi vreun urs? Ma zelbuiesc si fluier. Trece momentul de panica, pun un friend in fisura si ma avint mai departe. Nu reusesc din prima, trebuie sa-mi aleg cu atentie prizele dar gata, am scapat, asigur la un spit dar pina la regrupare e o traversare de 2 m la dreapta. Nasol. Cum se trece? Si nu mai am nici carabiniere fiindca au ramas jos la Paciu. Sint lasat mai jos pentru a mai recupera un expres. Apoi sosesc la regrupare.
regrupare solida

Ma descalt si ii arunc papucii lui Paciu pentru a urca si el. Din pacate nu ia cu el aparatul foto si nu mai avem poze. Paciu reuseste sa scoata 3/4 din traseu la rot. Rapelam pentru a merge si pe alte trasee.
Soarele se retrage si ne mai imbracam. Intram in Revelion 74(batut in iarna 1974 de catre Dan Vasilescu si altii). Noi asa credem fiindca sintem linga The Jack.
Traseul Ragalia(numit de noi), grad 1B, mai mult pt iarna, la stinga placutei lui Liviu Cirligel

E o rampa de iarba pe care Paciu urca cap(fara a-l fila fiindca era riscant daca isi lua zborul) ajutindu-se de pioletul meu. Ajunge la o saritoare in care e batut un piron intr-o fisura. Total aiurea, nu ne ajuta cu nimic si pune un friend. Deci au mai fost oameni aici. Ce traseu e asta? In niciun caz nu e Revelion 74 care are pasi de 5 si uneori A2 cu scarite. Depaseste saritoarea pe stinga apoi bate un virf de piton(mai mult nu intra), merge pe un jgheab de iarba si piatra si regrupeaza pe o brina la stinga. Citeva minute lungi bate un piton cu inel. E o zona destul de expusa dar pitonul nu intra decit jumate. Iar ciocanul-piolet se comporta ca unul de snitele!
Paciu pune o cordelina intr-o firida/ceas

Urc si eu fara probleme, recuperez materialele(apropos, undeva pe dreapta pe o brina subtire era o candela) gasesc un glont ramas pe un cartus ruginit(ramas de la vreun braconier) si sosesc linga infima noastra platforma. Mai batem pitonul si cu ciocanul dar nu reusim sa-l infigem prea mult.
Pitonul batut pe jumate
Iau ceva materiale si plec eu sa studiez terenul. Panta abrupta si expusa de iarba fara vreo asigurare. Nu incape vorba sa reintram pe horn sau sa continuam. Ora 5 seara se apropie si decidem sa rapelam.
Paciu e primul iar eu mai fac o asigurare si la piolet. Pitonul oscileaza(nu e rigid!) Tensiunea noastra e crescuta, gura ni se usuca si nu ne place sentimentul. Ah, sintem prea aproape de limita. Tine pitonule! Stai acolo. Uf, Paciu a ajuns la sol. Urmez eu dar aleg sa descatar pe unde am urcat si nu in linie dreapta pentru a nu solicita prea mult cuiul.
In Valea Costilei
Sintem amindoi in V Costilei si urcam pentru a vedea unde am fi iesit...Cam in poteca ce duce in Coama.
Se lasa inserarea si frigul
Mergem la refugiu si incepem cu planurile.
Daca in prima noapte am avut in refugiu doar 4*C, in noaptea a 2a am avut 10*C ...perfect. Doar ca pe la miezul noptii Paciu nu mai are somn. Belea mare treaba asta pe munte.
Noapte in V Ph

Ziua 3, miercuri 9 noiembrie 2011

Rasarit peste Baiului
 Gata cu planurile noastre, azi coborim...jale amara. Stringem, mincam pe repezeala, lasam apa noastra la refugiu si o taiem in jos. Bagajul e mai greu decit la urcare fiindca acum am 2 corzi.
Peretele Vulturilor
Nostalgie...cine se gindea sa coboare pe o vreme asa de senina?

dupa intilnirea cu ursul
Mai jos de izvorul de beton, asa tacuti cum eram, eu in fata, zaresc 3 ursi...ursoaica cu 2 pui traversau poteca pe dupa un dimb! Ne intoarcem citiva metri si fluieram, facem galagie. Nu auzim nimic daca au fugit. Dupa cca 1min plecam si noi dar nici urma de ursi. Pfai! Ce moment hazliu. Acum coborim si mai vorbim intre noi desi nu-mi dau seama de ce? Ca nu ai "norocul" sa te mai gasesti cu alt urs asa de aproape.
Toamna
Jonctionam cu Munticelul si mai jos auzim voci pe poteca "ascunsa" spre refugiu. Incepe sa bata vintul tot mai puternic. E abia ora 10 si pe linga Troita(La Garderoba) ne despartim. Eu astept aici in munte trenul de ora 14!
Nostalgie

Ce placut sa simti frunzele cum cad pe corp! Ninge cu frunze, sint cca 11*C.
peretele vaii albe
Se anunta temperaturi scazute, bate vintul asa ca nu mai urcam nimic.

Filmul turei: