marți, 25 octombrie 2011

Jeep tour pe zapada

O noua aventura pe 4 roti ce include traseu offroad, vizita Brasovului si a imprejurimilor si un prinz cu pastrama si alte delicatese taranesti din zona Magura.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/JeepTourOct2011
Filmulet: http://www.youtube.com/watch?v=pWbkMUX6RhQ

Ziua 1, luni, 17 octombrie 2011
Luni dimineata luam un Suzuki Grand Vitara 3,2L, 232 CP, automat si pe benzina cu dorinta de a face un traseu offroad pe zapada. Vom incerca sa mergem pe un traseu frumos impreuna cu un Nissan Pathfinder de 3,2L. Sa vedem de ce sint masinile in stare.
drum cu mizga, soferul obosit pe o masina puternica
 Vremea e geroasa si cu zapada pentru jumatea lui octombrie. Ciudat rau... Simt puterea masinii in special pe curbele de la Timisul de Sus. Baiete...las-o mai moale, esti pe o masina necunoscuta si ieri Huidu a patit-o pe aici. Masina e stabila si prinde viteza foarte repede. Dar parca totusi nu frineaza eficient. Hm!
cumparam 5 pesti
Mergem pe V Azugii si oprim la Pastravarie. E frig si inca fulguieste slab iar turistii nu prea au chef. Pastravaria este veche de 35 de ani si e construita pe domenile regale. In 2011 cele 8(parca) bazine au fost concesionate de familia femeii din imagine. Pestii au reteta speciala conform virstei si sint hraniti cu cintarul de 2-3 ori/zi.
grupul nostru

Interesant, in primavara se va deschide si o mica terasa cu gratar. Continuam pe drumul inzapezit pe linga Valea Azugii.
urcam

Din apele reci se face berea si sint umplute bazinele piscicole. Continuam off-road prin noroaie, balti, zapada si crengi. La mijlocul drumului unde vara exista o exploatare forestiera drumul e inchis de o bariera si de o imensa groapa facuta special pentru blocarea traficului.
urme de urs

Coborim si facem miscare. Avem placerea sa vedem urme de urs!
jeepurile

Revenim la masini zoriti de foame, frig si salbaticie. Se face tirziu si am vrea sa urcam din Sacele pe V Gircinului. Urcam spre Cab Susai si apoi coborim pe la Cioplea. Cuplam toata tehnologia din dotare, activam tractiunea integrala, esp si alte butonase dar cauciucurile nu prea ajuta. Drumul e mai inghetat si masina e greu de stapinit. Mergm incet iar unii turisti prefera sa mearga pe jos. Ptiu...Pilotul automat stie ce are de facut dar nu-mi place ca e prea lenes. Scapam, traversam Predealul si mergem spre Brasov. E tirziu si urcam spre Poiana Brasov.
Brasovul si Timpa

Vremea e inca inchisa si frig. Este o bruma de zapada pe la marginea orasului si mi-as fi dorit ca turistii sa fi avut parte de vreme senina. Conteaza mult!
Mergem pe la stina turistica si intram pe un drum de noroi, acum camuflat de zapada umeda. E o placere .sa ne inamolim cit mai mult. Ah, ce-mi place. Iesim in drumul spre Risnov si "alergam" in Prapastiile Zarnestilor pentru o pauza de ceai.
Tea break in Prapastii

Sintem uimiti cita liniste este in chei si ca atmosfera se lumineaza. In 2011 au fost refacute citeva trasee de escalada. Cit vezi cu ochii sint numai linii. La intoarcere la masina am problema cu telecomanda. Ciudat, se pare ca m-au lasat "bacterile" de la telecomanda. Plecam spre Magura unde sintem asteptati de Gheorghita, un localnic harnic.
zarim o bucata din Creasta Craiesei

Incepe sa se insenineze si sa se lase frig. Facem poze din masina. In ultimele zile au fost vinturi puternice iar acum pe drum intilnim multe crengi si copacei. Gheorghita ne ofera pastrama, ciorba taraneasca cu smintina si ardei,palinca si murata.
iata si un turture de peste 1m lungime

Spre seara se lasa tot mai frig si nu ne mai arde de nimic asa ca pornim caldura la scaune si plecam spre Zarnesti si Predeal. Ajungem obositi la Vila Vitalis din Predeal.
Ziua 2, marti, 18 octombrie 2011
eu si cei 232 CP, care au "papat" 18L la suta

Azi mergem la Brasov. Sint -6 grade in Predeal dar senin, deci se va mai incalzi. E vreme de plimbare.
Piata Sfatului

Cizitam zona centrala cu Piata Sfatului. Aici mereu ma simt atras de locurile vechi. Odata cu incalzirea vremii apar si turistii straini in zona.
Strada Republicii, Brasov

Si fireste ca tropaim si pe Strada Republicii de unde in 1997 mi-am luat cartea "2 secole de alpinism" semnata de pionierul alpinismului romanesc Ionel Coman(brailean la origine). Urcam si la Paciu, coleg si prieten de aventuri dar el la ora 2pm doarme...Of...ne vedem odata pe an si el doarme. Apoi ne orientam spre Piata Unirii si apoi urcam catre Cheile lui Solomon.
amenajari si izvoare in Solomon

Este un vis mai vechi si o mare curiozitate de a vedea traseele de aici. Lasam masina la capatul drumului si mergem pe jos. Nu avem mult timp sa observam toate traseele.
e cam racoare dar pe unde e soare merge de catarat

Zona prezinta interes si acum inteleg de ce Brasovul a dat alpinisti valorosi si multi. Urcam o treapta stincoasa pe linga un piriu.
ce frumuste de perete

Din zona pleaca mai multe poteci turistice spre Poiana BV. Ne facem chiar si un plan de a veni pe aici cu echipamentul de escalada...Revenim la masina si tranzitam Brasovul. Oprim si la Decathlon pentru a vedea citeva piese de echipament. Multe sint de calitate superioara si nu prea scumpe. Vremea e senina, soseaua e uscata si pe seara sosim flaminzi acasa la Vila Vitalis. Pfuuu, ce zi frumoasa...plimbare-plimbare-plimbare.

Un filmulet cu aventura din cele 2 zile:




joi, 20 octombrie 2011

Traversind Muntii Baiului

Jumatatea lunii octombrie 2011 avem propusa o traversare Valea Prahovei-Baiului-Valea Doftanei-Muntii Grohotis-Valea Teleajenului. Echipa e formata din Emi, Ciprian Teodorescu, subsemnatul(Hiker) si Darky(catelusa labrador). Vremea se anunta acceptabila doar in prima zi urmind ca urmatoarea sa inceapa un cod de ninsori si ploi. Speram ca la inaltime sa nu ne ploua. Nu aveam sa stim ce ne asteapta :)).
Ciprian soseste in Ploiesti de seara pentru a reusi sa plecam cu primul tren de 4:20!

Sa nu uit, pentru cei grabiti albumul foto de toamna este aici:
https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TraversindBaiuluiSpreDoftana1516oct2011
iar filmul aici:
http://www.youtube.com/watch?v=kEeEQL2Ursc


15 octombrie 2011
6:00 Azuga, este inca intuneric si a cazut bruma pe care o observam pe parbrize. Se fac ultimele cumparaturi si pornim in pas vioi spre baza pirtiei Sorica. Dupa 3 km adica pe la 7 dimineata  ne pregatim sa urcam diferenta cea mai mare a zilei. Ultima data am urcat pe aici in 14 septembrie(vezi aici) cind a fost deosebit de cald. Acum urcam incet pe pamintul inghetat.
pe pirtia de schi Sorica
Ciprian alege sa urce pe linga padure iar eu, Emi si Darky pe centrul pirtiei. Lipsa antrenamentului dar si panta pronuntata ne obliga la scurte pauze si odata cu inaltimea simtim taria vintului si aerul tot mai rece.
la partea superioara a pirtiei
Avem parte de ceata si nu de un peisaj mirific catre abruptul Bucegilor.
Pirtia Sorica vazuta de sus

Miinile imi ingheata repede si nu am chef de prea multe poze. Ne imbracam, aruncam o privire spre Azuga si pornim catre Releul Sorica. Se aude ceva zgomot, semn ca se porneste instalatia. E ceata si cei ramasi acasa nu ne pot vedea pe webcam. Cautam un loc mai adapostit si mincam citiva biscuiti.
pe drumul alpin al Baiului spre Cazacu-Urechea
Atmosfera si fetele noastre sint triste. Vom vedea vreun peisaj? Ori numai ceata?
Zapada este bine inghetata asa ca planurile mele de a veni curind pe aici sint spulberate. Dar nu dupa mult timp zarim si virful Cazacu. Citeva secunde ceata se curata si prindem puteri noi. E bine!

Mergem pe drumul alpin si in mai putin de o ora de la releu gasim drumul spre Culmea Petru si Muntii Neamtului. Sintem la obirsia vaii Prislop, o vale lunga unde in iulie 2008, pe un versant am vazut un ursache.
Sosim la un izvoras. Are un debit scazut si planul meu de a poposi si a face un ceai aici cade.
sintem in Culmea Petru
Vara pe aici sa mergi singur sau neinarmat e un act de vitejie! Sint "turme" de dulai care pazesc turmele de ovine.
peisaj de toamna
Continuam pe sub culmi, cu vederi tot mai largi spre Muntii Grohotis, programati pentru a doua zi. Avem un ritm bun, drumul fiind in plan orizontal. Sintem cu gindul la o masa si pentru asta vrem sa cautam o stina.
stina Petru

Aproape de miezul zilei intram vreme de un ceas in stina Petru. In apropiere nu se gaseste apa dar noi folosim pentru ceaiuri bidonul de rezerva.
la un ceai
Pacat ca e frigulet si vint ca am fi stat afara sa ne saturam de peisaje. Padurea e deosebita, si nu se poate sa nu ii placa ochiului. Sintem oameni de munte si venim anual special sa savuram padurea.
Toamna

Zarim o scurtatura pe versantul nordic si continuam pe niste brine pina aproape de Saua Orjogoaia. Sint atent si cu mina pe camera foto pentru a "vina" vreo vietate salbatica: mistret, cerb, vulpe, urs. Sintem multi si galagiosi si ne evita.
Lacul Orjogoaia

Sosim in Saua Orjogoaia si privirea mea cauta un drum de masina. Exista o linie veche dar acum s-a transformat in sant adinc de 2 m ce trebuie ocolit. Nu avem prea mult timp ca eu sa memorez un off-road.
planul era sa coborim pe culmea Vaii Calde

Vintul incepe sa se simta tot mai bine si decidem sa coborim pe Culmea Orjogoaia. Linga lac sosesc citeva masini off-road. Hm, interesant...si ce pofta mi-a venit!
off-road

Ciprian merge sa vada de aproape stina Orjogoaia iar noi mai facem citeva poze.
Spre Piciorul Orjogoaia

Stiu ca din Busteni in Valea Doftanei peste Orjogoaia se fac vreo 7-8 ore. Acum sintem curiosi cit de bine/prost e marcat drumul si cit dureaza coborirea.
culoar in orjogoaia

Inca de la inceput vedem o tablita cu labuta de urs. Mi se pare amuzant plasarea unor astfel de semne. Bun, pai mai exista padure fara vietati salbatice? E regula sa fim atenti.

Si drumul coboara fara intrerupere si eu cu ochii dupa traseul de off-road. Si ne plictisim, si mai mincam si mai stam si ce drum lung mai e! Incepe sa se mai incalzeasca fiindca pierdem din inaltime. Offf, pe Piciorul Vaii Calde am fi coborit in 30minute. Nu-i nimic, e bine pe Orjogoaia fiindca eram prea curios sa vad drumul de jeepuri.
la copacul reper linga bifurcatia cu V Doftanei

Si pe la 5 dupa amiaza sosim in Valea Doftanei fiind la jumatatea distantei dintre satul Traisteni(4km) si Vadul lui Zeghe(4km). Facem stinga si mergem in amonte spre izvoarele Doftanei Prahovene. Si dupa citeva minute sosim la Izvoarele Eroilor, amenajate dar acum seci! Ne dam seama cit de jos sintem si cit avem de dat din bascheti. Incepe si fulguie. Trecem pe linga finete apoi lasam pe dreapta Valea Neagra pe unde vom urca miine dimineata. Curind poposim la izvorul cu debit bogat si umplu un bidon de 5 litri. Mai sus vedem drumul forestier Musita pe care am fi putut veni daca urmam Piciorul Vaii Calde! Inca 10minute si sosim la cabana unchiului meu. E aproape 6 seara si sintem pe drumuri pe 12 ore cu tot cu pauze. In urma cu o luna mi-a luat din Azuga la cabana cca 6 ore.
barbeque in plin viscol

Ninge tot mai puternic si ne intrebam fiecare in gind cum va fi a doua zi, pe unde vom continua. Pina dimineata se asterne un strat de aproape 3 degete grosime, insa nu si pe drum unde momentam e doar noroi.

16 octombrie 2011
Planul e sa plecam la 7 dimineata asa ca la 6 e trezirea. Ninge slab, e frig si mai viscoleste. Nu stiu de ce dureaza asa mult micul dejun si echiparea. Ne intindem sa facem curat si sa spalam vasele si pina ne hotarim incotro s-o luam se face 8AM.
echipa pe terasa cabanei

Iesim afara si ne decidem sa trecem inapoi peste Baiului. Nu cunoastem cite ore ne ia Grohotisul spre Crasna iar noi sintem obligati ca luni sa mergem la serviciuri.
zona pitoreasca cu altitudini de peste 1000m

Coborim vreo 5 minute si prindem Valea Musitei spre Pensiunea Iordache. Urcam incet si la fiecare bifurcatie importanta facem stinga pina ajungem in Valea Calda. O perioada de timp nu a mai nins si am vazut putin si soarele.
Valea Musitei

La finalul forestierului facem o scurta pauza. Vom urma culmea din dreapta incercind sa gasim marcajul forestier. Ninge si vintul e tot mai puternic iar zapada ajunge uneori spre glezne. Noi nu avem parazapezi ori bocanci de iarna dar diseara vom ajunge la trenuri. Panta abrupta ne obliga sa mergem incet ca sa evitam transpiratia. Ciprian e inainte si bate urme. Uneori se opreste si ne asteapta.
furtuna s-a dezlantuit

La golul alpin vintul e puternic si nu avem vreo protectie afara de costumele cu goretex. Deseori ne oprim pentru a nu ne dezechilibra vintul. E tot mai greu si singura solutie pentru continuare e sa mergem la stinga pe curbele de nivel. Stiu ca si pe timp uscat sa traversezi fata asta e periculoasa, grohotis instabil. Emi merge incet si pierdem timp pe traversare. Renuntam la brine si urcam iar spre creasta dar vintul e tot mai obraznic. Darky se impleticeste printre picioarele mele, se rostogoleste. E primul viscol, tremura dar e ciine labrador...venit din gerurile Peninsulei Labrador :))
Orjogoaia e acolo

Hotarim sa facem cale intoarsa. Ce prostie...mai aveam o ora pina in Orjogoaia. Coborim incet si atenti la panta accentuata. In adapostul padurii e alta atmosfera dar acolo sus domneste iarna si viscolul.

In scurt timp sosim si la capatul drumulul forestier pe V Calda. Ninge. Ne dorim sa gasim mai repede semnal la telefoane pentru a chema masina de la Ploiesti.
dejunul infriguratilor
Poposim la un saivan pentru a ne reface energiile. Inca sintem inghetati si nu zabovim prea  mult. Drumul e banal si noroios. Seara la 6 sintem luati de tatal meu de la marginea satului Traisteni.
Iata ce a iesit cind nu am dat crezare unui cod de ploi, frig, ninsoare! E 4-a oara cind plec cu gindul sa traversez si Grohotisul si nu reusesc din diverse motive.

Un scurt filmulet:




miercuri, 5 octombrie 2011

Vacanta la Vila Vitalis

Cum mi-am petrecut "vacanta" la Vila Vitalis din Predeal...

...cam asa ar suna articolul de fata ce cuprinde ceva catarare in Itwig, in Cheile Risnoavei, in Cariera de la Poiana Tapului, Poiana Stinii si un circuit cu jeepul in jurul Ciucasului.
Participanti: Noam Avnon, Yiffat Shahak, Hiker
Perioada: 27 sept-2 oct 2011
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/VacantaLaVilaVitalisRisnoaveCarieraPoianaStiniiItwigPasulBoncuta28sept2oct2011
Film: http://www.youtube.com/watch?v=yovPI2yFVbQ


Ziua 1, marti, 27 septembrie
Seara pe la 7, Noam vine de la Otopeni cu o prietena si sint invitat sa facem citeva trasee de stinca. Ok, am ceva liber, doar vremea sa ne permita, ii zic.  Intr-o ora si ceva sosim la Predeal la Vila Vitalis si ne punem pe gatit si alte pregateli pentri a 2-a zi.

Ziua 2, miercuri, 28 septembrie 2011
Ca de obicei, pe la 7 sint treaz si ma foiesc prin vila. Noam si Yiffat sint probabil mai obositi. Dupa un mic dejun bogat reusim sa plecam pe la 10 spre Cheile Risnoavei. Vremea e excelenta de catarat, insa pentru o persoana venita din zona calda, cele 10-15 grade din termometru sint prea putine...Brr. Mie imi place, dar o asigur ca vom avea la soare 20-25*C. Padurea a inceput sa prinda diverse culori. Nu ne grabim si savuram minunatul drum. In urma cu o saptamina facusem un plan pe zile, ce anume sa cataram....insa, Yiffat nu vrea decit sa urce pe faleze, trasee scurte si fara mars de apropiere.
In Chei este pustiu, nimeni nu se catara. Imi era teama ca vor fi jandarmii la antrenament. Continuam si oprim la soare la Bolovanul Prostului unde gasim trasee de toate dificultatile.
Yiffat si Noam la mansa

Intrucit stiam ca stinca e destul de alunecoasa datorita lustruirii si ca nu prea sint pitoane in traseul scoala, prefer sa pun mansa de sus. Pina jos revin in rapel si gasesc destule pitoane.
Yiffat intr-o mansa mai tare
Yiffat e o cataratoare buna si ii place dificultatea. Aici efectiv alearga pe stinca. In pauze, e prea cald si ne retragem pe rind la umbra. Incercam si ceva mai pe centrul peretelui pe la un traseu de 6 si 8 dificultate. Pfuu, ce cald e! Cred ca acum e perfect de urcat in Chei pe Magarus ori general.
Noam face pe filatorul
 Yiffat face o intindere si iese din joc citeva minute, speram sa nu fie prea grav. Ne plictisim de zona si soare si plecam in Chei fiindca pt abruptul Itwig e tirziu sa facem mai multe lungimi de coarda unde numai apropierea este de 1 ora. Plus ca umarul lui Yiffatnu este prea bun.
un grup de clienti isi testeaza adrenalina pe tiroliana


In Chei este aglomeratie. Mihai Mindreanu are citiva clienti ce vor adrenalina la catarat si tiroliana. Din pacate doar eu si Noam sintem capabili sa mai catarm si ii propun sa mergem in Creasta Generalului vreo 2-3 lungimi.

Luam 2 corzi fiindca am in cap sa rapelam din R2 sau R3. Pornesc cap, traseul e lejer insa coarda freaca prea mult stinca. Mai pun si cite 2 bucle inlantuite.
Nu ne mai auzim comenzile si Mihai Mindreanu ne mai ajuta la comunicare. Cind ajung la regruparea intermediara Mihai crede ca ma opresc dar ii fac semn ca merg pina pe brina.

Coarda vine tot mai greu, trag cu o mina...la limita imposibilului sau al putirintei mele. Nu stiu daca de jos Noam imi da coarda moale...asa ca ma chinui.

Fir-ar el de traseu....nici nu te vezi/auzi si nici nu am apucat sa-i spun ca pe aici se "alearga". Nu am simtit dificultati tehnice. Singura problema majora a fost tragera corzii. Finalmente regrupez in brina, la via-ferrata. Noam iese in drum sa ma vada, apoi revine, se leaga si porneste secund. Coarda vine greu la inceput insa cu ajutorul semnelor facute de Yiffat din drum reusim sa incheiem prima lungime.
Am pus accent in text pe dificultatile primei lungimi ca pe viitor sa stim. Deja e prea tirziu sa continuam iar Yiffat ne face semn sa coborim. Deja este ora mesei si nu stim unde vom merge!
Pina string coarda il pun pe Noam sa urmeze cablul asigurat cu un zelb. Coborirea nu este prea comoda si este recomndat sa puneti un prusic/marchard pe cablul de otel. Vintul si umbra incep sa patrunda in Chei.
In 10 min sintem inapoi la masina si plecam spre Risnov.
la masa in Rasnov

Servim masa la o terasa de sub Dealul cetatii unde sint posibile caderi de pietre. Yiffat ne spune ca mamaliga e la fel ca cele din Israel. Pai normal ca nu contine monoglutamat de sodiu...ce gust sa aive? Mergem in Metro Cristian, apoi seara se lasa si mergem incet inapoi spre Vila Vitalis.
Rosh Hashanah, Anul Nou conform calendarului iudaic

Avem parte de o cina speciala, este Anul Nou evreiesc, incepe anul 5772. Ornam pizza ieftina(cca 4 ron) luata din Metro si o punem la cuptor. Mie imi place dar si lui Max, ciinele lup al vilei...:)) Ramin uimit cita sare poate sa manince omultii, eu am scos sarea din dieta din 1999 si-mi e foarte bine, nu mi se apleaca nicio mincare.

Ziua 3, joi, 29 septembrie 2011
Noam propune si ma bate la cap cu o catarare in Prapastiile Zarnestilor. Stiu ca acolo este ceva nou pentru mine dar si ca sint trasee tari. Le vazusem mai bine in urma cu o saptamina(in Jeep Tour). Ii arat si pe romaniaquest.ro gradatia traseelor si reusesc sa-l conving si sa mergem in cariera la Poiana Tapului unde nu mai catarasem cap dar aveam o idee despre trasee.
urcam vreo 5 min pe o poteca abrupta cu grohotis pina la baza peretelui

Ziua se anunta frumoasa, in Poiana Tapului urmam str Murei si urcam. Facem dreapta undeva prin padure dar imii dau seama ca nu e drumul corect(acesta ar putea duce in Poiana Stinii). Corectam drumul si in scurt timp facem corect dreapta pe un forestier la inceput abrupt. Sub cariera intilnim vreo 30-40 de jandarmi de la CM Sinaia. De la TV il recunosc pe unul din instructori.
jandarmii la ora de catarare

Jandarmii vor catara pe traseele din dreapta, mai usoare. Pfuuu...belea, dar sint baiat mare si trebuie sa urc cam orice traseu de aici. Ei au montata o coarda pe la baza traseelor asemenea unei via-ferrata. Majoritatea sint incepatori si surpriza.. au si o fata-jandarm!
Dextar 6+, cap in 2011, secund in mansa in 2004

Urc cap in Dextar, 6+. Sint atent la linia spiturilor, fac niste traversari, ma mai odihnesc, uneori ma agat de bucle sau constat ca suruburile spiturilor sint slabite si le mai string cu mina. Data viitoare voi veni cu cheia/patentul. Un jandarm dintr-un traseu vecin imi striga ca abia acum sint pasii grei de 6. Mda, ma cam codesc putin dar nu renunt.
aici a fost topul(poza facuta la final pentru rapel)
Fac niste miscari fine si sosesc la top! Am consumat vreo 10 bucle. Yiffat ma lasa usor "salam" apoi o trimit sa urce mansa.
Noam in mansa pusa pe Destar 6+
Yiffat urca bine si ii spun sa scoata coarda din asigurari daca vrea sa urce cap cu buclele puse. Urca si Noam si apoi Yiffat intra cap reusind sa duca tot traseul fara probleme mari. Vintul incepe sa adie tot mai tare iar jandarmii dupa ce au repetat traseele de 2 ori isi aduna materialele si pleaca. <<Din toti handralaii au lasat fata sa stringa ultima coarda>> este expresia unui jandarm.
Poza de la top catre baza unde ma fileaza Yiffat
Ultimul urc eu pentru a scoate materialele si a rapela. Vintul s-a intetit si am probleme cu echilibrul. Auch! Auch! Si am in cap sa mai urcam si alt traseu. Noam e ocupat sa caute soarele pentru panoul solar.
Imagine din topul lui Dextar catre Tuiti si Joni. O mogildeata jos in alb este Noam
Yiffat isi doreste citeva poze de sus, cu panorama.
spre Zamora si Baiului

Este intr-adevar un cadru frumos. Imi aduc aminte cind am ajuns prima data aici in mansa imi tremurau genunchii si vroiam jos. Acum as fi in stare sa-mi pun un hamac :))
Peretele Carierei
Soarele este pe sfirsite, fiind dupa amiaza si expozitia estica e ceva evident. Un jandarm mi-a aratat ca din DIDI, o placa de la baza s-a desprins si de aceea nu mai este marcat. La baza este un bolovan(acel desprins) pe care se mai vede inca scris numele.
Tuiti si Joni Bravo
Ne mutam spre Tuiti si Joni Bravo, dar ele sint prea usoare si nu prezinta interes ridicat. Soarele a trecut culmea si vintul sufla taricel. Hotarim sa plecam pe forestier la Poiana Stinii fiind cu expozitie vestica si cu ceva soare dula amiaza. Parasim Drumul Vulpariei, trecem pe linga intrarea marcajului pe Poteca Regala apoi ajungem in asflatul ce duce la Cota. Intram in drumul forestier ce duce dupa 3-4 km la Cabana Poiana Stinii. Pe stinga se lasa drumul catre falezele din Sfinta Ana cu trasee celebre(Cucu-bau, etc).
Poiana Stinii, ne e prea frig si nici cald

Sosim la Poiana Stinii, un tinut al lui Heidi dupa parerea lui Yiffat. Mergem sa vizitam Belvederea de la Franz Joseph apoi revenim sa facem un ceai.
preparatul ceaiului


Cazarea la cabana este 200 ron/camera. Noam ramine uimit de preturile de aici. Mergem sa cautam un traseu mediu si cred ca il gasim pe cel mai usor, Stop Digging de 6+.
Le spun coechipierilor ca nu intru cap si ca vom pune mansa de sus. Yiffat ramine jos si ne coordoneaza, iar eu cobor in rapel pina la top.

Coborirea e amuzanta (pacat ca nu s-a filmat) fiind nevoit sa calaresc in coborire cu spatele o creasta cazuta.

Am ceva probleme la manevrarea corzii de rapel si amindoi sint curiosi ce s-a intimplat. Pai mi-a ramas intepenita o caraba sub optul pus in sarcina.

Aparent traseul este usor, asa cum s-a vazut inainte sa pun mansa. Dar ca orice traseu de escalada...dificultatile reale se vad atunci cind urci.

Si ne cam chinuim noi, Yiffat cam tremura de frig dar continuam pe atelier.





Facem cu schimbul la filat si la catarat. Nu-mi place sa urc pe trasee tehnice, unde cam pierzi energie mergind la degete,

Pfai, trisez si ma mai tin de urechile spiturilor, Ba, inventiv cum sint pun si niste bucle sa fie mai amuzant si usor. Fata nordica aleasa de mine ar fi mai grea dupa parerea lor.


Linia normala pleaca in forta intr-o surplomba la inaltimea de 1,5m, teoretic fara prize de picior.
Mai jos este un film cind montam top-ul. :)

Noam se pregateste sa recupereze coarda si face un rapel de sus. Apoi pe la 18:30 stringem echipamentul si plecam spre Sinaia. Eu ramin cu hamul pe mine cu gind ca vom merge si la Sfinta Ana, macar sa vedem ursii daca nu mai cataram.
Facem piata in Penny si mergem inapoi la Vila Vitalis pentru a gati o ciorba de fasole. Noam e bucatarul principal si cind ii vad mincarea ii spun ca i-a iesit o ...tocana. Domnule, ciorba are zeama mai multa! Hai nici ca francezii care au o zeama cu gust !!!:))

Ziua 4, vineri, 30 septembrie 2011
Intrucit prognozele arata vreme urita si racoroasa, azi vom face un jeep tour sperind ca miine vremea sa se imbuneze. Ma trezesc matinal, entuzismat, stiind ca vom face un traseu lung, off-road, aventura pentru noi.
Noam si Yiffat s-au cunoscut prin China
Hm, plecam totusi tirziu, dupa ora 10. Sa nu uitam ca Yiffat a venit aici la RELAXARE! Luam sandwischuri si plecam spre Sacele. Vremea e racoroasa si cerul inorat. Tranzitam Sacele si urcam catre Cheia gasind intrarile in unele poteci turistice.
spre Cheia venind dinspre nord

Incepem sa zarim Ciucasul si le povestesc ca din 1997 nu am mai fost ce aceasta sosea. Carosabilul e uscat si in buna stare. Ma tot gindesc ca masina va consuma mai mult pe offroad asa ca propun sa mai luam motorina vreo 10 litri desi e putin mai scumpa.
peisaj de dealuri

Aproape de Maneciu poposim la o statie peco iar un tinar motociclist localnic ne arata directia de mers si dealul spre Plaietu. Oprim si intr-o cofetarie unde ne refacem energiile apoi cautam drumul spre Barajul de Pamint.
Lacul Maneciu

Unii localnici ne spun ca trebuie sa trecem cu barca(daca gasim) iar altii nu stiu de catunul Plaietu. Valeu...pai e pe harta care ne indica drumul ca pornind undeva mai la sud, spre Izvoarele.
Barajul de pamint

Lacul este format de cele doua Teleajene si stavilit de un baraj de pamint. Pornim pe forestier, abrupt si off-road. Dam drumul la kilometraj si trecem printre multe tufe de catina, paducel sau maces.
asteptam sa treaca oile

Intilnim prinele turme de oi iar niste carutasi ne spun sa facem la stinga catre valea Telejenelului si asa facem, parasind culmea. Nu vedem nicio casa sau catun. Unde e Plaietu?! Nu mai conteaza caci sintem pe drumul bun. Drumul e destul de accidentat si pamintos. Mereu ne intrebam cum este pe aici pe timp ploios si noroi. Ehe...curata aventura si adrenalina mai ceva ca la catarat.
In talvegul vaii ne vedem pusi in situatia de a alege iar directia. Mergem putin spre stinga insa imi pare drumul destul de "hard". Revenim si incercam varianta cealalta(usor dreapta). E mult mai bine si sosim repede la un canton silvic destul de nou. E pustiu si nu putem intreba pe nimeni.
Cantonul silvic Schinda, V Telejenel

Facem o scurta pauza cercetind zona. Pe drum trece o alta turma numeroasa si avem ocazia sa aflam drumul corect. Ura...sintem pe directia buna, spre Vama Buzaului. Si atit, ciobanii nu cunosc prea mult. Dulaii ne miros si-si vad de paza oilor.
instalatie la Canton Schinda

Cobor sub un podet si  zaresc o instalatie hidro, de producere a curentului probabil. Continuam si mai sus vedem niste saivane. Si aici e pustiu, doar un ciine in zona, iar o masina pe butuci dovedeste ca drumul nu este pentru turisme de oras. Continuam spre izvoarele Telejenelului si intram intr-o poiana mare.
Ciucasul vazut din Telejenel

Apar case, unele alimentate cu enegie elecrica de la panouri solare. Aici sint vile, unele in constructie si ferme de vara. Praful este la locul lui dar noi ne permitem si-l ravasim in aer. Incetinim si oprim linga un muncitor. Ne arata si ne povesteste pe harta noastra cam pe unde sintem. In aceasta poiana lunga si populata soseste un drum de culme ce vine direct din zona Cheia. Interesant! Altfel nu se explica o asa de mare asezare.
Dupa inca cca 5km traversam o alta poiana(Poiana Stinii) unde asteptam sa vad pastravarie, cabane, etc
spre Pasul Boncuta

Sintem in drum spre Pasul Boncuta. Apa girlei dispare si dupa citeva bucle sosim in Pasul  Boncuta unde facem un picnic. Din aceasta zona pleaca traseul spre Muntii Siriu si Tabla Butii la Cimitirul Eroilor.
Picnic in Pasul Boncuta

Sintem goniti de racoare si seara ce se apropie. Acum sintem la vale iar drumul tot mai bun. Proprietarii oilor au venit sa-si faca socotelile la brinza. De pe fata stinga vedem ca vine incet la vale pe un drum abrupt un Logan MCV. Incredibil...Aflam ca este un drum bun pentru provelisti si ca soferul isi face o fema ecologica.
Pe Piscul Albelor iar drumul normal e jos in dreapta pe V Buzaului
Urcam destul de usor si intr-adevar, daca vremea ar fi senina, aici ar fi un loc de basm! Sintem la izvoarele riului Buzau. Coborim, ajungem in drumul normal spre Vama Buzaului si continuam in harmalaia unor ciini de la stina. Daca n-am fi aparati de masina sigur iesea mult singe aici. De evitat zona confluentei dintre V Strimbu si Buzau.
Panou indicator

Noi facem stinga cca 4 km pt a vedea Cheile Strimbu. Citiva indivizi taie un copacel cind au padurea la 5m de ei...Nu avem cum sa intervenim decit sa-i privim indignati. Sosim linga cabana Pirusca si continuam intrind in cheile Strimbu. Doar niste pereti de conglomerat.
Cheile Strimbu

Intilnim alte marcaje turistice. Revenin la drumul spre Vama Buzaului unde intilnim tot mai multe vaci. Un localnic ce-si conducea caruta trasa de 2 boi ne mai povesteste despre zona.
Turme in Valea Buzaului

Drumul e plin de praf. Le povestesc ca aici in zona este polul frigului. Ajungem in Vama Buzaului si ne indreptam spre Brasov, pe asfalt. Gasisem pe harta inca un drum forestier ce ducea prin Dalghiu la Zizin si Prejmer. Insa rabdarea lui Yiffat era pusa la incercare. Gata, mergem la Vila Vitalis.
La Polul Frigului

Se insereaza si vom traversa Brasovul la o ora de trafic.

Ziua 5, simbata, 5 octombrie 2011
Avem planificat un traseu de mai multe lungimi, in Itwig. Va fi o noutate pentru Yiffat parcurgerea unui traseu multi-pitch! Oamenii sint obositi si plecam la drum abia pe la 9:30. Vremea e racoroasa ir cerul inorat. Sper ca la bariera din Cheile Risnoavei sa nu fie vreo persoana care sa stringa taxe! :))
Peretele Animalelor
Parcam pe forestier linga Poiana Inului si sortam echipamentul. Pina la baza traseului vom face cca 45 min. Il intreb pe Noam daca vrea sa luam lanternele. Sigur! In orice excursie trebuie sa le avem cu noi!
In Poiana Inului

Pe la 10:45 pornim si noi sa urcam. Yiffat e inhaimurata fiindu-i frig. Sper sa avem parte de soare sau macar sa nu ploua. In curind se supraincalzeste si incepe sa oboseasca. Daca ar fi stiut ca e asa de "greu" la urcare nu mai venea... Ciudat, caci a facut celebrul treking in jurul Anapurnei vreo 20 de zile. Urmam vilcelul normal si patrundem vreme de 5 minute pe poteca de Animale. Pe drum gasim si 2 salamandre, o noutate pentru prietenii mei..
Panseluta, 3B, 6+, A0, 6 LC



Pe la 12 sosim si noi la baza traseului Panseluta.

Citeva picaturi de ploaie ne cam incetinesc avintul. Ne echipam, deschidem statiile, exersam citeva scheme cu nucile si camele si la 12:30 pornesc cap. Urc in bocanci dar am si papucii la ham. Yiffat are un rucsac usor ca fulgul dar e putin voluminos. Noam duce niste haine, 2,5 l de apa si ceva dulciuri. La baza mincam citeva patratele de ciocolata.
 Atentie!!!

In general traseul nu este greu sau complicat dar 2-3 regrupari sint destul de aeriene pentru 3 alpinisti.

Am ales traseul fiindca era cel mai apropiat, are suficiente asigurari, il stiu bine si ai privelisti bune.
Oricum, daca Yiffat nu mai vrea sa catere tot traseul ne putem da jos dupa 2 lungimi. Avem la noi suficienta sfoara. Ca siguranta, Noam a mai luat in rucsac si cordelina mea Gordius de 15m.

Yiffat ma fileaza si dupa citiva metri Noam imi cere sa pun un friend. Nu e nevoie, dar insista. Ii gasesc un loc si ies repede in creasta, la soare! Vreau sa alerg insa trasul corzii imi consuma energie. Desi am fost atent la amplasarea buclelor, totusi coarda freaca. Vreau coarda moale, nu am cum sa zbor.
Yiffat iese in R1 din Panseluta
Finalmente ajung in regrupare si transmit sa ma scoata din filare. Yiffat urca destul de incet fiindca trage semicoarda si o pune in bucle. Pe la ultimul piton nu mai poate trage sfoara si o pun s-o blocheze. O voi recupera eu dupa ce se va asigura in regrupare. Asa ca ma las filat la vale, de fapt descatar pina la semicoarda si trag pina, pina o...trag!
Pe primul vilcel din dreapta vom face retragere

Regruparea are 3 cuie si 2 corzi tip bucla. Este destul de comod aici pt 3 persoane. Peisajul este memorabil, ne regrupam toti si continui repede pentru a nu pierde timp. Cred ca prima lungime ne-a luat 1-1,1/4h din cauza corzilor buclucase. Dar mai sus corzile nu se vor mai intepeni.
Lungimea 2 este ceva mai tare si abrupta si catar la papuci. Are o iesire aeriana, pe iarba fara posibilitati de asigurare. Vad urme de coltari pe citeva stinci.  Lungime cca 30m.
R2, aerian

Regrupam destul de aerian. Am avut grija de aranjarea corzilor inca de la inceput. Sint nevoit sa ii filez pe amindoi, dar separat.Sintem atenti cu pietrele fiindca Noam care incheie plutonul nu are casca. El a dat-o lui Yiffat.
Continuam!
LC 3 urca pe un horn cu burta pe care nu sint asa de sigur. Sint obosit de la trasul corzilor. Dar rezolv. Ptiu ce pitoane aiurea batute si subtiri. Sper sa nu ma zbor de aici.
in R3, aerian de tot, loc incomod pt 2 persoane.

R4 pe placa expusa, lumea ride(vedeti in film!)

Regrupez si mai aerian dupa vreo 25-30m. Daca as fi avut toate exprsurile continuam inca 10m pina la placa expusa de sub pasajul tehnic. Nu-i nimic, probabil ca as fi blocat corzile.
Regrupam fiecare unde poate. Asigur suplimentar si de o clepsidra de calcar.
Ce frumos sa ai anouri si bucle. Sint intrebat cit timp mai face si cite lungimi. Of...cam 1LC per ora! Ne cam apuca noaptea si Yiffat nu vrea asa ceva. Pai daca voi stati in regrupari degeaba si nu sinteti pregatiti sa urcati...ce sa va fac!?

Urmatoarea lungime urca pe o fisura cu iarba, si dupa 10m fac o traversare expusa, gasesc pitonul salvator deasupra capului apoi cobor la placa expusa in Regrupare. Am avut ceva ezitari, sigur de la oboseala.
Aici sint 4 pitoane si loc suficient deasupra haului. Ne regrupam toti dupa citeva minute.




E 5 dupa amiaza si plec cap in lungimea cheie de 6+. Ma agat de primul piton ce se cam misca. Ma avint spre urmatoarele batute la nici 10 cm unul de altul din care unul se misca rau. Este bine rasucit acolo si nu poate fi scos. Fac o pauza, gasesc suficiente prize de picior si pornesc mai sus, spre dreapta. In aprilie era umezeala pe aici dar acum e uscat. trec repede dar sint cu ochii la pitoane. Daca nu fac economie la bucle coarda va circula bine. Si finalizez cu o iesire pe iarba abrupta ce mi se pare extrema de data asta. Of..pun o cordelina pe dupa un coltisor si trec fara sa mai am emotii. Dupa cca 35m strig ca am facut statia de regrupare.
Iesire in R5 cu Exodus de 6A in spate
Urmeaza Yiffat fara prea mari probleme. Gindeam ca e mai micuta si nu va putea trece...dar m-am inselat. Noam stringe materialul. Am facut 1 ora toti.
Ultima lungime de aproape 60 m, noi o facem din 2 bucati



Nu stau pe ginduri si plec repede. Aici va fi dificili primii metri. Merg putin diagonal stinga apoi fac o traversare spre dreapta , linia mediana a crestei. Cam asta e cu lungimea, panta scade. Folosesc aprox 7 bucle. Regrupez pe o creasta cazuta la 1 piton. Pun si o cordelina dupa un tanc si imi chem colegii.

Le spun ca terenul e mai usor acum, ar merge fara asigurare dar nu vreau sa risc cu ei. Pornesc tot eu cap, ma tirasc pe sub niste crengi si regrupez la o creanga in brina.

Noam ar mai fi vrut sa pun o asigurare intermediara. Nu conteaza daca mai pierdeam ceva timp, esential e cu siguranta noastra.

Se intuneca vazind cu ochii dar as mai vrea macar 10minute de lumina.
Ne adunam toti, stringem materialul repede, ne incaltam si dau sa plec pe brina la stinga. E trecut de 7 seara, merg cam ametit aici pe brina expusa. Nu e sigur deloc si pina vor trece si ei pe aici pe coarda sigur cade noaptea. Casca de la briu imi zboara intr-un tufis. Ptiu, dau s-o caut si abandonez. E deja intuneric si terenul dificil noaptea. Revin la copacul de sus si fac un rapel pe o coarda. Noam o instruieste pe Yiffat cum sa faca rapel. Ii spun ca am vazut-o intr-o poza facind rapel intr-o cascada. Ramine mirata, dar Noam o convinge ca ea era in poza :))
statia 2 de rapel, la pitoane(atentie se tine direct in jos)


Regrupez la 2 pitoane cu bucla de coarda. Astept pina vine Yiffat. Terenul nu e greu dar acum e noapte. Regrupam toti si legam corzile pe care vom face rapel. Plec primul si dupa citiva metri ma las putin in stinga evitind niste boscheti. Vad un vilcel si trec in el regrupind la niste crengi. Vine si Yiffat si o asigur de copacel.

Noam se duce mai la vale fiindca s-au blocat corzile. Uf...se asigura la un copacel. Schimba statia de rapel si ne lasam pina in gura unui alt vilcel. Yiffat s-a plictisit si e obosita. Vrea la vila si sa manince ceva cald.

Facem un rapel lung de 35m prin canioane adinci cu grote. Zona e sinistra si regrupez la un capac solid.

Schimb punctul de rapel si Noam pleaca primul. Terenul e mult mai usor, o panta domoala dar cu ceva grohotis si balarii. Sosim la padure.



Stringem materialele. Este 3 dimineata. Rontaim niste chipsuri. Pfuai, n-am mai mincat nimic de la miezul zile, deci de 15 ore. Nici apa si nici mincare, dulciuri. Coborim incet, iesim in "poteca' de animale apoi debusam in Poiana Inului unde sintem intimpinati de citeva latraturi si de un cioban. Trecem fara probleme, probabil ca cei de aici sint obisnuiti cu "noctambuli".
Noam la ultimul rapel
5 dimineata sosim la masina. Mergem la Risnov sa bem niste cafele, ceaiuri, cornuri.
intr-o statie peco
Ceva tare: noi baietii intram in peco cu hamurile pe noi. Pina e gata comanda, Noam isi da jos hamul la masina. Eu ramin cu ciocan, papuci, carabe, pitoane agatate la ham. Eram un ciudat :))
Plecam inapoi la Predea la Vila Vitalis. O lasam pe Yiffat la Vila iar eu si Noam mergem la gara Azuga unde eu am tren la 7 dimineata. Gata si vacanta.

Filmul turei: