miercuri, 3 decembrie 2014

Costila de Ziua Nationala 2014

Pe scurt, dupa lungi discutii, consultarea prognozei, gindit la cald, renuntam la Fagaras si ne orientam catre Bucegi. Se anuntau ninsori in urmatoarele zile asa ca un adapost gen Refugiul Costila era minunat plus citeva trasee acolo!
Il am partener pe Ciprian Teodorescu iar in ziua respectiva aflu ca este si dna Lia. Mi se cere sa aduc un ham in plus....mmmm, mai Cipriane, sa nu ne facem de rusine...
Duminica 30 noiembrie 2014
Ciprian pleaca dimineata...este zapada noua pe Bucuresti-Ploiesti. Insa la refugiu e criza de zapada.
18:55 plec cu regiotrans spre Busteni, costa 9,5 lei
20:10 Busteni, e intuneric, nu e prea frig, urc spre Munticel. Zapada de vreo 5cm uneori. In padure folosesc lanterna. Mi se comunica aparitia ursului la refugiu plus ceva urme pe poteca. Am promis, voi urca, nu am unde dormi. Incepe sa ninga slab. Merg pe poteca nemarcata. Urc vorbind si fredonind, fara fes pentru a auzi miscarile din padure. Am 2 fluiere si urc la piolet fiindca batul de schi e uitat acasa! Multumesc in gind mamei care mi-a aratat lanterna cu 2 minute inainte de plecare!
Am 34...de kg si de ani! Parca as pleca in caucaz
Pe la Vilcelul Policandru aud oamenii mei din refugiu. Au aprins o lumina. Comunicam si in citeva minute poposesc la platforma refugiului Costila(1650m). este ora 23, aranjez patul(nu am izopren) si ne culcam cu gindul la un traseu frumos pentru ziua nationala.
Luni 1 decembrie 2014
Alarma lui Ciprian suna la 5 iar a mea la 5:30. Ma gindeam ca se va trezi si el la alarma mea...Sintem in vacanta....de ani de zile. Asa este DEMOCRATIA! Oamenii sint mai obositi si la fata locului mai obositi!
Ma ridic pe la 8, ninge slab, adie vintul, vizibilitate redusa. Am in gind sa fac Pintenul Costilei, o repetitie pentru Costila-Galbenele.
Pe la ora 11 plecam toti trei spre Coama cu Jnepeni urmind ca Dna Lia sa revina la refugiu neavind coltari.
Bolovanii nu sint acoperiti iar noi avansam greoi. Coechipiera renunta cind vede viteza de deplasare. Urcam greu, facem dreapta inainte de crucea mare din perete si, pe fete abrupte, tragind uneori de jnepeni sosim pe un briu in Coama cu Jnepeni. Facem stinga, terminam peretele apoi sosim pe traseul clasic ce duce in Valea Galbenele. Imi leg coltarii si urcam spre Pintenul Costilei.
Scoatem coarda si asiguram de un baiat bun(o larice tinara).
Merg catre perete apoi in sus pina regrupez la pitonul cu inel dupa vreo 40m. Asigurare veche pe care s-a prins rugina. In citeva minute soseste si Ciprian. aranjam coarda, schimbam pozitia si plec spre jnepenii de sub fata Pintenului.
Cu noii coltari e o joaca pentru mine. Am mai urcat fata asta de vreo 3 ori si neasigurat. Dupa vreo 35m sosesc intr-o mica sa unde regrupez la o zada subtirica dar de incredere pentru terenul dat.
Ce vad in sus nu e bine, peretele cazut e acoperit cu zapada iar pitoanele nu se zaresc.
Insist totusi sa incerc, sa curat treptele si fisurile pentu a gasi ceva cuie. Dupa citeva tentative ma conving ca munca e in zadar. Riscul e mare asa ca punem coarda de 50m in zada subtirica si dam rapel pina la inel.
Apoi inca un rapel pina la urmele din "poteca".
Pentru a evita coborirea anevoioasa printre bolovani pe Valea Costilei, decidem sa coborim pe sub Tancul Ascutit pe partea vestica ce margineste V Galbenele. Este lejer, pe iarba si zapada si nicio stinca. De mentionat este ca se coboara destul de mult pina unde se pierde toata Coama stincoasa, apoi treptat se face dreapta si se urca lejer pina la pintenul de linga Fisura Intrerupta.
Ajungem la Refugiul Costila exact la caderea intunericului, ora 17.
Marti, 2 decembrie 2014
Auzim vint si ninsoare asa ca planurile ne sint dejucate!
A face nevoile fiziologice in viscol este o mare incercare chiar oentru cei antrenati. Desi termometrul nu arata decit -5*C, vintul accentueaza senzatia de frig.
Buun, hotarim totusi sa urcam catre Circuri pentru a ne face o idee asupra traseelor din Vilcelul Stincos.
Plecam pe la 11. Nu e hotarit sa cataram insa pun in bagaj coarda si toate expresurile.
Trecem peste jnepenii din Vilcelul Pietros apoi avansam spre Policandru, spre stinga pina prindem Vilcelul Stincos ce duce la Pinda.
Pe vale zapada trece de genunchi! Orecum ne bucuram, semna ca iarna cu zapada mare a sosit si in scurt timp vaile se vor acoperi.
Ma simt fericit cind zaresc Peretele insa nu e timp de a catara iar Dna Lia nu ar fi de acord. Mai urcam un timp pina la o saritoare acoperita cu pulver. Buza nefiind prea lesne de trecut fara coltari, facem cale intoarsa spre adapostul nostru. Incepe sa ninga puternic. Sintem la casuta noastra.
Miercuri, 3 decembrie 2014
Soricelul refugiului danseaza pe masa noastra si misca pungile agatate. Reusesc totusi sa-l pun intr-un fisier al camerei foto.
Din sacul de dormit aud zgomotul vintului. Ma roade ca nu am reusit sa urcam macar in Tancul Ascutit...e prea frig insa dna Lia ne istoriseste despre alpinistii din trecut ca erau tare fericiti si se catarau in aceste conditii. Imi e rusine de mine ca sint o guma de mestecat...o leguma ce ingheata asa repede in fata friguletului.
Le spun parerea mea....ca azi voi cobori de pe munte. Nu pot sta fara internet, nu pot pierde vremea doar sa dorm in sacul de dormit. Fireste ca psihicul meu ar rezista, chiar si fiind in cort, sint testat in conditii solitare, insa acum cind Bucegii sint aproape nu-si are rostul sa o lungim.
Pe la miezul zilei plecam. Vrem sa vizitam refugiul Valea Alba. Coborirea e anevoioasa pina la izvorul de beton.
Nu sint urme, cad de vreo 2 ori dar sint vesel. Asa este fara bete de schi si cu ranita grea. E tare placut mersul pe zapada proaspata prin padure.
Pe partea de urcus catre La Verdeata trec in fata si dechid urmele. Nu e prea usor atunci cind in spate sint urmarit de o campioana nationala la alpinism.
Zona Refugiului a devenit ca dupa razboi. Zade doborite, taiate cu drujbe. Poteca incerta. Nu am mai ajuns din ianuarie 2010. Si...surpriza...nemernicii, au darimat refugiul
Ipoteze....cine l-a darimat?
Dupa 2 zile fac cercetari pe internet.  Refugiul nu a mai fost construit. Sint tocuri de ferestre, usa citeva scinduri si ce se vede in poza.
astea cu drepturi de autor...nu-mi sariti in cap pt cadrele de sus!
Mincam un colt de piine si coborim spre gara nu inainte de a bea un ceai la Caminul Alpin.
Multumim dnei Lia pentru sucul concentrat de caline, bureti, griu incoltit si prajitura vegetariana cu malai.
Ajuns in Ploiesti constat ca ploua dupa 2 zile de ninsori. Flescaiala e mare asa ca bocancii de plastic sint bineveniti!

Album foto la: https://picasaweb.google.com/hikerph/Costila13Decembrie2014CuCiprianSiLia