duminică, 6 septembrie 2020

MTB Filipesti-Lacuri miniere-Sat Pietrisu-Bobolia-Ploiesti

 De asta data, Hiker se transforma in Dan Biker si exploreaza un traseu visat din feb 2002. Atunci  fiind in vacanta de iarna de dupa sesiune am plecat pe jos din Ploiesti spre Satul Ditesti unde eram asteptat de un prieten, frate cu motocicleta cu atas. Planul era de a-mi arata dealurile pe care le stia. Nu am mai ajuns atunci fiindca fara busola nu am tinut bine directia si am ajuns spre Stoenesti. Mult timp am uitat zona.

Duminica 6 septembrie 2020, zi calda de vara pornesc cu rucsac usor dar destul de tirziu(10:30) spre Satul Buda din vecinatatea nordica a orasului Ploiesti.


Cimpuri arate iar unele cu culturi deja rasarite iar unele de porumb si floarea soarelui inca nerecoltate. Aici este si un parc de fotovoltaice. Trec calea ferata si urmez drumul de Nedelea unde sosesc dupa citiva km. 

Undeva a fost infiintata o livada de prun insa cam toti pomii sint uscati. Poate o mina rea a ierbicidat? Ori lipsa de apa? Mai departe trec peste un canal cu apa, o oportunitate de a iriga culturile, fapt nevazut de mne pina acum...

Pe drumul principal este un spital/sanatoriu. Lumea isi petrece ziua calda pe la porti in compania vecinilor.

La aproape miezul zilei, trec peste Riul Prahova unde este construit un mic baraj.


In scurt timp poposesc in vechiul Filipesti de Tirg cu niste ruine.

Este o zona amenajata cu stil, iar noaptea este luminat numele comunei.

Pedalez cu spor inspre dealuri spre Sat Minieri unde sint blocuri triste, oameni amariti ramasi fara loc de munca. Ma simt ciudat in aceasta zona si gindesc cam ce spun localnicii despre mine. "Uite oraseanul cu bani a iesit sa vada partea saraca", nestiind ca si eu chitai dar mai stiu sa fac si ceva miscare fara a bate mingea in fata blocului ori sa sparg saminta.

Trec un piriu si intru in localitatea Filipesti de Padure, o asezare la poale de deal.


Urmez un drum vechi de sonde si citeva pere tomnatice, Cure, care se coc tirziu, isi iau calea rucsacului meu.

Apoi pedalez din greu pe drumul de piatra trecind pe linga o microferma/stina unde un pici de vreo 5 ani ma intimpina:" Mergeti la Cruce?"

Soarele arde si nu mai gasesc umbra. Hai, hai, schimba vitezele! Cu ultimele forte rezervate ascensiunii, poposesc la Crucea-monument.


De la o sonda se aude continuu o voce: "parasiti zona! Zona monitorizata video"....pfff, ce mai priveliste si loc romantic. Dupa o scurta pauza pornesc la deal pe acelasi drum care este tot mai prost. Intru printre livezi vechi. Este si o casa abandonata si apoi drumul dispare la marginea unei vai adinci, ca un crater mare.

Oare ce am gresit? Revin la drum insa traseul ma baga prin prea multi maracini. Asa ca prefer sa urmez marginea craterului spre est prin iarba mare.

Datorita secetei pamintul a facut crapaturi adinci. Sosesc intr-o vale adiacenta si intr-un final la un drum de pamint pe care-l urmez la stinga.

O pereche de tineri si-a intins pe mijlocul drumului o patura pentru picnic insa o masina ii obliga sa-si mute mincarea. Drumul ma scoate in zona de lacuri de sub vechea cariera de carbune.

Acum citiva pescari isi au unditele aruncate in apa iar o vola incarca cu cabune un camion imens. Cineva de acolo imi spune ca nu mai este drum dar ca pot continua pe niste poteci spre zona opusa. Printre tufe de maces si paducel imping la bicicleta. Este foarte cald si lipsa pachetului cu merinde isi spun cuvintul.

La ora 15 sosesc pe culme la un drum ce conduce la o stina. Apare si un marcaj turistic iar dupa stina abandonata se reintra in padure pe versantul opus. Este o coborire destul de brusca si constat ca ma indepartez de traseul propus.

Traseul devine o jungla, o increngatura de crengi, cioate si pomi taiati de drujba. Fosniturile din zona imi demonstreaza ca este o caprioara pe care o si vad. Sosesc la un alt drum ce urca abrupt si decid sa-l urc push bike. Reintilnesc acelasi marcaj albastru.

La o alta furcitura fac stinga pieptis si cu greu imping cele 2 roti pina ating o culme domola si placuta la pedalat.

Niste ghebe timpurii imi fac cu ochiul insa nu am timp de stat.


Ajung si la downhill pina sosesc pe cimpul satului Magureni unde la un izvor reumplu bidonul si racesc instalatia.

Campanie electorala si izvor!


Ma maninca in talpi sa continui traseul spre Satul Draganeana si la o trecere peste Piriul intermitent al Provitei reusesc sa ma ud la un adidas.


La umbra este destul de racoare si baia mult visata o anulez.

Din catunul Draganeana urc spre coama dealului din drepta ce conduce la Satul Pietrisu. Un mar salbatic dar dulceag reintra in rucsacul meu. Traseele marcate pe aplicatia gps nu prea corespund realitatii, adica la un moment dat dispar. Asa ca ratacesc pe acolo in urzici si maracini. Revin iar la drum si putin mai jos dau de niste sonde. Drumul dorit de mine dispare iar...Inca putin si se insereaza. Vad casele, aud masini si trenuri dar nu am continuare. Sint doar la o priveliste asupra vaii Prahovei. Trebuie sa ma multumesc cu citeva mure partial coapte si eventual sa urc iar inapoi pina intr-o sa.

Privesc iar harta aplicatiei si drumul pe care sint se cam infunda dincolo de o sonda. Ce prostie mare....Ramine ultima varianta sa-mi gasesc o poteca care sa nu duca prin abrupt fiindca unde eram mai devreme trebuiau rapeluri. Asa ca trec iar pe linga sonda si intru in padure de unde o poteca ingusta serpuieste pe pante cam abrupte. In citeva minute sosesc in spatele unei case unde un dulau ma lata din spatele gardului. Cumva proprietarii au lasat 1 m latime intre garduri/curti asa ca reusesc sa ies la soseaua asfaltata si la civilizatie.

Rasuflu usurat si pornesc cu pedala tare, prea tare si la un moment dat apas frina fata brusc si la maxim si plonjez cu bicicleta dupa mine....Mai baiete! Alo, Dorele, ce-ai facut? Tot traseul am stat pe cal iar acum pe loc plan faci acrobatii in fata masinilor? Adun repede obiectele zurate, sapca, ochelari, telefon si o zbughesc sperind ca niciun sofer sa nu ma fi vazut. Parasesc Satul Pietrisul spre Bobolia unde ma racoresc la izvorul satului.


Usor, usor se intuneca si eu continui catre Magureni, Novacesti(deja e noapte), Filipesti de Tirg, Nedelea, Buda si apoi traversez DN linga Decathlon Ploiesti. Este vreo 10 seara si sint infometat si scirbit de biscuiti dulci.

Album foto https://photos.app.goo.gl/9KwtxxwEEYM5LQBR9