duminică, 18 octombrie 2015

Crucea Eroilor 18 octombrie 2015

Dupa tragedia lui Noam din 29 septembrie mai vroiam sa ies pe munte chiar la o tura grea. A urmat o perioada ploioasa insa finalul saptaminii joi-duminica se anunta frumos. Nu aveam cu cine iesi asa ca imi continuam treburile prin Ploiesti.
Duminica 18 oct 2015 pe la 8 dimineata primesc o intrebare de la Beatrice:
"Se poate ajunge la Babele fara riscuri/ voi merge cu fratii mei'
Apoi i-am zis ca este frumos acolo de citeva zile...si alta intrebare;
"nu vrei sa mergi cu masina"
Uffff, anulez alte planuri si la 10 dimineata plec sa o iau de acasa. Prima masina incarcata deja cu citeva persoane plecase mai devreme. Ne vom intilni pe traseu, ei vor lua telecabina de la Pestera.
E zi senina si vom fi binecuvintati toata ziua.
O las pe Beatrice sa conduca masina in timp ce restul pasagerilor (3) stau cu emotii. La Paralela 45 ne oprim sa facem o rugaciune pentru a relaxa pasagerii(Andra, Antoniu si Mihai).
Urcam spre Paduchiosu si Dichiu. Padurea e imbracata in hainele toamnei. Ceilalti 5 au ajuns la Lacul Bolboci asa ca au timp a  vizita si Pestera Ialomitei.
Cistigam inaltime. Ar putea fi ultimul weekend asa senin. Soseaua e curata si ne oprim la finalul asfaltului unde este deja aglomeratie. Este 11:30 si incepem sa urcam de linga Piatra Arsa spre Babele. Andra si Mihai nu sint in forma, au haine cu blanita si cizmulite, nici macar adidasi. Incep neintelegerile mai ales cind aflam ca telecabina de la Pestera nu mai circula toamna. Este destul de racoare la Babele asa ca facem un plan si le aratam celor 2 directia Hotelului Pestera.
Moment foto la Sfinx si Babe. Facem putin circ la fel ca ceilalti turisti si apoi plecam spre Crucea eroilor.
Antoniu si Beatrice nu au apa dar se servesc din Valea Ciobanului cu citeva guri. Imi este teama doar de nisip.
Eu am apa, sandvisuri si energizante la mine chiar daca planul era sa poposim la un restaurant. Valea Prahovei este acoperita cu ceata insa surpriza mare, avem parte si de o fereastra.
Zona este deosebita dar nu avem timp. S-au montat lanturi la coborire de pe vf Caraiman.
Picatura si Seaca sint cireasa de pe tort. De fiecare data visez ca sint pe ele si rememorez ascensiunile pe ele.
Sintem in legatura cu grupul de la Pestera. Nu mai au rabdare iar noi nu mai avem timp sa ajungem acolo sa ii preluam pe cei doi, Andra si Mihai. Nu vrem sa plecam, dar...trebuie.
Asa ca hotarasc sa mergem pe Brina Caraimanului. Beatrice acuza dureri la un genunchi si incetinim ritmul!
Stam mai mult in inima muntelui. Antoniu nu a mincat nimic de aproape 24 ore dar inca merge. Nu vrea niciun mar ori sandvis.
Coborim spre Cabana Caraiman ce pare inchisa. Andra si Mihai sint in drum spre cabana dichiu unde ne vom intilni. Par nervosi, asta pentru ca nu aveau treaba cu muntele.
Urcam usor spre Jepii Mari unde zarim un jeep chiar pe un virf la buza abruptului. Se racoreste da este inca pozitiv, vreo 4 grade si ne apropiem de asfintit.
Intram in padurea de jenepeni si observ ca s-a construit o stina noua si super aratoasa.
Traversam catre Piatra Arsa si mergem tot mai incet. Beatrice cade lovita de natura. Ar vrea sa opreasca timpul. Nu putem.
Luam masina si coborim spre civilizatie, spre orase.
Album foto https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CruceaEroilorBucegi18Oct2015
Repetam?