MTB Ploiesti-Slanic-Cosminele-Ploiesti 86km 27nov2021

 Se anunta o zi calduta asa ca dupa plimbarea pe bicicleta din urma cu 1 saptamina, ma decid sa trec putin mai spre estul judetului. La Slanic nu am mai pedalat demult(2014), asa ca imi este dor sa revad zona.

Plec relativ tirziu, pe la ora 10 si urmez DN1 pina la intrarea in padurea Paulesti unde se gasesc si vreo 3 lacuri pentru pescuit. In anii 1980 veneam aici ca la mare. Se facea plaja si baie iar cine dorea putea sa mai si pescuiasca.

Soseaua prin padure este recent asfaltata dar putin cam ingusta pentru a trece 2 masini pe sensuri diferite. Uneori macadaul este cam jos si nu iti doresti sa il cobori atunci cind un "sofer" te obliga sa ii faci loc. Cam in dreptul lacurilor pe partea stinga a soselei au aparut de citiva ani multe imobile. Urmeaza in 2km sa intru pe drumul judetean care leaga orasul Ploiesti de Slanic. Trec prin Gageni si apoi fac drepta spre Plopeni printr-o padure relaxanta si chiar in usoara coborire.

Orasul Plopeni pare destul de trist mai ales daca te gindesti ca Uzina Mecanica Plopeni este inchisa. Urmeaza intrarea pe drumul principal catre Dumbravesti-Malaiesti-Cotofenesti, comune situate pe drumul principal. Undeva pe dreapta se pot vizita niste ruine vechi(Castru roman) si Manastirea Malaiesti.

Pe la Vilcanesti ma opresc intr-o livada abandonata unde mai gasesc citeva prune uscate si pline de zahar. Mai sus intr-o curba se bifurca drumul Coifului de Aur unde niste localnici au descoperit o piesa de aur vechi de pe vremea dacilor. Dupa trecerea caii ferate se face in drepta soseaua spre Valenii de Munte, o urcare de invidiat. Eu intru in Varbilau. Pina la Slanic ma cam plictisesc, dar finaltente dupa vreo 44km de miscare imi iau o pauza sub niste brazi plantati in lungul soselei. Fiindca timpul trece repede si vintul imi creeaza probleme ma hotarasc sa nu mai merg pina in centru la Salina, asa ca voi cauta trecerea spre Stefesti pe la Baia Rosie si hotelul Slanic, acum fara turisti intrucit pandemia nu lasa oamenii sa faca tratament.

Aici la hotel am luat-o pe mamaia prin 2010 cind a fost la baza de tratament. Acum pedalez incet la deal, pe un drum de piatra. Casele dispar iar drumul 216A se transforma intr-un canal adincit cu pietre si noroi unde nu se mai poate pedala. Sint in adidasi si alunec mereu dar nu vreau sa renunt. Culeg macese si paducel pe care le maninc in timpul mersului.

Drumul este extrem offroad, doar pentru cei dispusi sa isi rupa masina. Sosesc pe coama dealului unde panorama se deschide(13:50). Aici ochesc un circuit de facut dar imediat pe zapada proaspata. Din partea opusa vine un drum de calitate buna folosit de oamenii care intretin antena GSM.  Acum toamna tirzie este trista si nu-mi ramine decit sa fac downhill pina in comuna Stefesti(14:10) din Valea Stefesti insa nu am timp sa urc si pe Valea Clabucet, ziua fiind foarte scurta. Urmeaza un asfalt bun, pe coborire usoara prin citeva sate. 

La 14:30 traversez pe pod Valea Varbilau si intru pe drumul deosebit de abrupt catre satul Podu Ursului. Nu pot pedala tot drumul, chiar daca este asfaltat asa ca in unele curbe voi impinge bicicleta.

Dupa 15min de deplasare timp in care am luat inaltime poposesc pe culmea dealului unde se afla o fintina cu cumpana si in apropiere o cruce inalta, cunoscuta printre localnici. Aici este un loc mai salbatic un catun cu citeva case vechi si parasite dar unde au aparut si case ale bucurestenilor. Citeodata ursii viziteaza zona. Este umitor cum apa fintinilor este la suprafata pe virful dealului.

Terenul este deosebit pentru a locui mai departe de nebuna pandemie. Dupa citeva suisuri si coborisuri usoare sosesc la ultima coborire catre Valea Cosminele(14:50).

Din pacate nu am timp pentru a urca la Bustenari asa ca voi pedala galop spre Plopeni si Ploiesti inca vreo 30km.

Foarte dragute aceste sate insa iti trebuie ceva psihic sa locuiesti aici departe de un supermarket bun. Pe stinga se gaseste un izvor mineral sulfuros de care localnicii sint mindri. La iesire din Vilcanesti se face drumul catre satul Tiparesti insa calculez ca este ceva mai lung decit imi trebuie mie azi.

Merg pe drumul 218 si fac drepta pe un drum de tractor cam noroios (drumul nr 9). In scurt timp sosesc la piriul Cosminele care a format un vad cam noroios si adincit. Ma asteptam sa fie mai mica adincimea apei. Gata, suflec pantalonii, schimb viteza si dau tare prin apa. Uraaa, obtin o victorie mare. Prind din urma o ciurda de vaci pe care o depasesc si ma indrept pe cimp catre piriul sec Mislea. Aici gasesc catina !

Timpul trece asa ca pedalez pina in cartierul de cetateni mai colorati Plopeni Sat si dupa ce trec calea ferata a Slanicului ies in DJ 102 Slanic-Ploiesti. Inca putina lumina si eu mai am 15km. Este tot mai rece si eu vreau o pauza de sandvisch. Trec de Plopeni apoi prin padurea in care se afla ferma avicola Semar Trading. Finalmente intru in Gageni unde las un gri-gri la un prieten si dupa inca 2km ma opresc in Parcul cu Castani din Paulesti. Aici merge un drops si un sandvisch cu putina apa. Mai am vreo 6km insa ultimii 2km vor fi pe trotuarul de la intrarea in Ploiesti.

Au fost 86km, probabil ultimii din acest sezon. Daca vremea nu a permis sa plec in Meridionali, trebuie sa ma multumesc cu pedale.

Album foto tomnatic https://photos.app.goo.gl/KTKHtnLcPa5qmQkj6

MTB Ploiesti-Mislea-Bustenari-Gageni-Ploiesti 73km 20Nov2021

 Profit de o zi care se anunta calduta si inca cu paduri si livezi colorate , verific rotile, ung lantul si plec spre dragul meu Bustenari, loc din care s-a extras petrol cam pentru prima data in Romania.

Asadar plec undeva putin dupa ora 10 cu gindul la urcarea abrupta dintre Telega si Bustenari pe care trebuie sa o fac dupa 30km de la plecare.

Pustiu, intra doar vaccinatii

Pina acolo am de mincat o piine si mult asfalt. Iata ca zona mall-ului este destul de pustie, semn ca oamenii nu sint vaccinati. Dupa calea ferata opresc si admir Canalul de irigatie facut in perioada comunista cu legatura Riul Prahova si Dimbu.

Din pacate fermierii nu se folosesc de el . Apa la botul calului.

Incerc sa mentin viteza insa vintul de pe sosea dar si de pe dealul de linga Mislea imi reduce elanul.

Dupa bisericuta turistilor localizata de DN1 in zona Baicoi-Floresti (dupa cca 20km) fac dreapta si urc pe botul dealului pe care este asezat satul Mislea. In zona este un aerodrom, citeva plantatii de mur/zmeura si o ferma piscicola.

Citeva macese si mere culese pe drum imi redau putin energia. Caut drumul care intra pe Valea Mislea spre Comuna Telega. Urcare usoara si meandrata. Apar case construite interbelic cu caracteristici specifice locuintelor montane, acoperis cu panta mare, terasa cu arcade, parti din lemn. Majoritatea caselor sint pustii.

Iata unde s-a ajuns...localnicii au muncit la exploatarea petrolului din zona, unii s-au imbogatit(firmele straine iar altii si-au luat doar un biet salariu. Acum oamenii lucreaza in vest, dar tot ca niste sclavi. Bate vintul si in Telega iar ora tirzie ma determina sa nu mai vizitez inchisoare comunista Doftana. Urmeaza un 5km in serpentine dragute.

Schimb vitezele si incep sa urc. In pas de melc in curbe dar cu rabdare se urca un munte. Casele sint asezate in panta. Oare cit de greu este drumul acesta iarna? Brr

Ora 14 sint pe virf de deal la Bustenari. Uraa!

Undeva de pe un deal spre stinga(probabil dinspre Bosilcesti) vin vreo 4 biciclisti incluzind si o lady. Am impresia ca si-au lasat masina undeva in Telega.

Eu aleg sa cobor catre catunul Tontesti si fac dreapta pe la Biserica Adventista, Biserica Ortodoxa si cimitir. Apoi poposesc pe izlaz, un loc cu privelisti catre Drumul Sarii caci prin zona treceau telegutele, carutele mici cu sare de la Slanic.

Dupa un sandvisch incep o coborire bolovanoasa care ma determina sa cobor pe picioare.

Aici parca a venit basculanta si a aruncat pietrisul. Aiurea...este o casa pe dreapta, probabil apartinind de Tontesti.

Drumul se ingusteaza si este acoperit cu vegetatie de 1m. Sosesc la un drum de jeep, practicabil cu orice masina intrucit este accesul la sondele de petrol. Incalec pe bicicleta si pornesc cu viteza pentru a recupera din timp. Inca vreo 2 case si gata cu acest catun. Pedalez tare pe linga alte sonde si  intru pe drumul modernizat.

Undeva pe la ora 15 sosesc in Mislea unde inchid circuit. Vreau sa ies in Baicoi prin cartierul Tufeni asa ca voi urca iar un deal. In linie dreapta dau bice calului. Sosit in Baicoi fac stinga spre Tintea-Baile Valea Stelei-Gageni. Un drum putin mai lung decit daca as merge pe DN1, dar mult mai linistit.

Traversez padurea Paulesti si dupa inca vreo 6km sosesc in zona de nord a municipiului Ploiesti, tocmai la ora 17 dupa 73km deosebiti de frumosi.

ALBUMUL FOTO https://photos.app.goo.gl/RVb66eWNZuiF4bXw7

7 nov 2021 Plimbare pe Timbal(Bucsoiul Mic)

 Salutare

de vreo 2-3 duminici promisesem citorva prieteni ca ii voi ghida intr-o zona noua pentru ei. Scapasem lui George despre planul meu iar acum trebuia sa ma tin de cuvint.

Echipa: familia Barbuta Dan-Camelia + sarbatorita Sara(14 ani), Roxana, Daniela Tapalaga, George Dogaru, Stefan Cirstea, Emi, Dan Hiker

Este duminica 7 noiembrie 2021, vreme calda pentru aceasta data  Plecam , din Ploiesti, o masina mare, Defender si din Tirgoviste o alta masina. 

Pe la 7:30 pe o vreme cam burzuluita, umeda, ne gasim toti la Gura Diham unde incerc sa ii servesc pe toti cu un ceai de la termos. 

Oamenii sint nerabdatori si incep sa se intinda spre padure dupa George care nu prea stia pe unde sa urce, asa ca ma urnesc si eu. Vreau sa urmam poteca nemarcata spre cantonul silvic Coltii Morarului pe unde nu am mai fost de prin ianuarie 2010(probabil). 

Traversam girla Cerbului si prindem un drum vechi de tractor care suie foarte usor. Pietrele si iarba sint ude. 

Oamenii se repezesc sa mearga cit mai repede tot inainte ca si cum ar cunoaste drumul insa la un moment eu fac dreapta spre apa Morarului iar "fruntasii" sint nevoiti sa faca cale intoarsa si devenind ultimii in grup. Este ceata groasa si sint destul de nelinistit ca asa va fi si mai sus printre stincariile Bucsoiului. 

Acum este o poteca care vireaza la stinga  si incepe sa urce mai accentuat prin padurea de fag si molid. Pasim pe frunzele ude, intilnim inele poteci si mai nemarcate decit cea pe care mergem, trecem un vechi torent mai domol si la 8:50 poposim la Cabana de vinatoare Coltii Morarului unde intilnim vreo 3-4 cetateni care au dormit aici, notificindu-ne ca intretin aceasta locatie. Servim cite un nap porcesc din rucsacul meu. Din pacate nu mai exista izvorul pe care il stiam si in care imi puneam nadejde.

Mai tirziu intersectam marcajul triunghi rosu, legatura Busteni-Malaiesti.  Urmeaza sa traversam Valea Bujorilor din care nu vedem mai nimic din cauza cetii. Dupa alte 10-15minute ne oprim in Valea Morarului abia perceptibila pentru  grupul meu.

Citiva au luat avans pe marcaj si sintem nevoiti sa strigam dupa ei. Aici sper sa le arat Bordeiul din Morar. Dupa citiva pasi descopar doar ruinele acestui bordei in care am dormit ultima data prin ianuarie 2011.

Prietenii mei incep sa cinte ceva frumos laudind pe Dumnezeu iar eu servesc un mar dorind sa le ofer cu aceasta ocazie o pauza inainte de urcarea finala. Continuam in amontele vaii Morar si traversam pe malul sting geografic adica pe flancul Bucsoiului. Apoi prin talvegul bolovanos. Ceata ingreuneaza orientarea. Sarim peste bolovani si la un moment dat strig ca trebuie sa facem dreapta catre Timbal. Ne regrupam si gasim usor poteca. Deodata ceata incepe sa se curete si le arat prietenilor uriasul perete si virf al Timbalului. Pare ca un cuib de vulturi balconul din Timbal. Raminem impresionati. Un brad imens este culcat si ne vedem nevoiti sa ne luptam cu crengile lui.

Sosim la o bifurcatie insa alegem sa mergem usor pe o curba de nivel. Zarim agatate chiar niste parazapezi care sigur ne indica traseul corect. Sintem la baza unui vilcel care urmat ne va scoate in Saua din Timbal. Am gasit multe descrieri despre acest vilcel declarat cam horror, friabil. Noua chiar ne-a placut.

Cerul se lumineaza iar odata ajunsi pe Balcon vintul ne saluta dar si Acele Morarului , creasta zimtata de peste vale. Pentru picnic cautam un loc ferit aproape de padure dar este greu de gasit si de mers prin iarba mare.

Initial planul era sa ne plimbam pina aici insa toti accespta propunerea mea, de a continua  Aproape de ora 11 ne urnim din loc spre Creasta Balaurului.

Dupa vreo 30min ne oprim la soare si iar cintam. O sarbatorim pe Sara care isi serbeaza ziua implinind 14 ani.

Cit timp se mainca bomboanele, eu cu George exploram un hatas sperind sa gasim trecerea in Valea Morarului prin Briul Mare al Bucsoiului. Ne epuizam degeaba pe o panta accentuata dar ne tragem de jnepeni si iesim in vilcelul principal coborind la grupul nostru. Decidem sa urcam toti pe vilcel si sa mai incercam trecerea putin mai sus printre jnepeni pe sub un perete.

George alege sa inoate printre crengi si sa caute trecerea pe sub perete insa la scurt timp il strig sa ne urmeze intrucit noi vom depasi pasajul de jungla si iesim pe flancul Vaii Morarului.

Surpriza, aici sintem suflati de un vint rece in rafale. Sintem gata sa fim doboriti. Fundul vaii Morar este aproape sub noi dar ne despart citeva sistoace friabile. Desi am luat statii radio cu mine, George iar a plecat inainte pe brina sa caute o coborire. Comunicam foarte greu. Ii fac semn ca nu putem cobori asa aiurea pe vilcel.

Cautam putin mai departe dar panta deosebit de abrupta precum si vintul ne conving sa facem cale intoarsa spre Balaur.

Poteca marcata pe gps nu este reala. Intr-o descriere pe un blog citiva turisti au reusit sa faca traseul in sens invers. Ok, nu vreau sa expun asa mult grupul meu si vom cobori pe unde am urcat. 

Pe la 15:30 sintem aproape de poteca marcata spre Pichetul Rosu. Se intuneca repede in aceasta perioada insa ne vom incadra.

Ora 16 ne prinde la Cabana Poiana Izvoarelor unde mai degustam ceva din rucsaci. Roxana a pregatit citiva biscuiti vegetarieni home made foarte buni in drumetie. Citiva baieti cu bicicletele se dau spre vale. Urmeaza o coborire prelunga spre Gura Diham.

Poteca este preponderent mocirloasa si cu frunze care acopera pietrele ude ori vreascuri pe care te poti lansa. 

16:30 citam un alt imn crestin. De mentionat ca Sara si mama ei, Camelia, sint in domeniu, avind premii nationale la pian. Pe ultima parte, Camelia are o deosebita energie si exerseaza din toti plaminii citeva note de rasuna padurea.

La ora 17 sosim la masini unde Dan Barbuta ne serveste cu un ceai super aromat. Ne despartim cu regret ca ziua a fost scurta.

Albumul foto

https://photos.app.goo.gl/WKKFwM9vu9viM17j7 

Vf Moldoveanu via Valea Rea 5 sept 2021

 Buun, este ziua de 4 septembrie 2021, seara si  parasim Valea Tirgului situata in Muntii Iezer, tranzitam Cimpulung si incepem sa urcam in dealurile Subcarpatilor Getici spre Comuna Domnesti Arges. Avem de toate in bagaje insa pofta pentru covrigi este mare insa nu pot fi gasiti la ora tirzie. Odata ajunsi in Valea Doamnei cautam cele citeva izvoare localizate pe drumul de acces. Din nefericire au debit foarte redus din cauza secetei. Drumul asfaltat este plin de gropi si denivelari care nu ne permit sa conducem repede. Deja s-a intunecat iar gasirea unui loc de cort raportat la semnalul telefonic este mai greu. Dupa ultima pensiune reusim sa gasim loc de cort+masina pe un cimp dar aproape de apa  dar si de drumul principal pentru a fi vazuti de Camelia si Dan din Tirgoviste. 

Ne organizam: unii aduc lemne, altii aprind focul si aragazul, iar fetele scot masa de seara. Sintem atenti sa nu fim jefuiti de vreo vulpe. Zeci de masini coboara dinspre Moldoveanu in plina noapte si facind nori de praf. Pe la ora 23 ne culcam iar pe la ora 2 dimineata aud motorul masinii lui Dan. Ii semnalizez cu lanterna si apoi adorm iar.

Duminica 5 septembrie 2021

Cind inca era intuneric(cca 5:45), ies afara si reprind focul.

Aprind si aragazul pentru a fierbe citiva cartofi adusi de Camelia. Dimineata vintoasa.

George a poftit la cartofi copti iar recomandarea mea este sa ii fierbem..

Desi sintem usor obositi dupa traseul de ieri din Muntii Iezer, ne mobilizam si pe la ora 8 pornim in lungul drum catre Stina lui Burnei. Iata Lacul de pe Riul Doamnei la confluenta cu Vasalatul(cale de acces spre Coltii Cremenei-jungla pe sus)

Continuam pe valea Slatina vreme de 1h30 sau putin mai mult calatorind in viteza 2 pina la capatul drumului. Sintem depasiti doar de 2-3 jeepuri. Asadar la ora 10 parcam masinile si incercam sa terminam pepenele. Desi prognoza ne indica frig si zapada proaspata, acum si aici este o vreme perfecta.

Nu sintem singuri pe traseu insa reusim sa depasim multe grupuri. Niste tineri chiar coboara fiindca au dormit in creasta. Iar 2 fete din Cluj se grabesc sa ajunga la masina intrucit au mult de condus.

Iata Virful Moldoveanu

Raminem uimiti cind vedem cascada Zbuciumatu dar si celelalte caderi. Iarba verde, mirosul placut, florile si stincile ne dau energie.

Curind dupa treapta glaciara vedem trapezul Vistea-Moldoveanu. Pe un prag cu vedere la Cascadele Vaii Rele, citiva din grup cinta ceva frumos "Mult imi placi piriu de munte", un imn crestin care rasuna pe toata valea la concurenta cu cascada. Camelia este profesoara de muzica, iar George si Daniela sint in cor la bas si alto. Trecem pe linga fiarele contorsionate ale vechiului refugiu lovit de avalansa in anii 1987. Toata zona este mlastinoasa si verde intens. La inceputul verii pe aici creste bumbacarita, o planta care face un puf ca de bumbac. Incepem a urca spre Portita Vistei in directia unei turme de oi la pascut alaturi de magarusi. Apar ceturile caracteristice crestei pricipale. Pe partea nordica nu vedem nimic. Fiecare urca cum poate, pe unde poate si in propriul ritm, unii savurind traseul si dificultatile crestei. Ceilalti din grup sint in premiera in Fagaras (exceptie Bilea).

Cam pe la ora 14 poposim scurt pe Vf Vistea Mare 2527m.Aici echipa noastra cinta "Este soare azi in viata mea" iar ceata incepe sa dispara.

Sint vreo 4 grade si pe drumul spre Moldoveanu cade o mazariche usoara de ne ingheata miinile, noroc ca avem si manusi. Doar George este in tricou.

Eu cu Iezerul triunghiular

Acum pasajul Spintecaturii Moldoveanului este echipat cu lanturi. Aglomeratie mare insa eu merg pe creasta matematica.

14:40 Virful Moldoveanu 2544m, Acoperisul Romaniei in echipa: Daniela cu sora ei Camelia+sotul Dan, George, Daniel, Emilia, eu.

Mie mi-au trebuit citeva incercari in Fagaras pina la ajuns la 20 de ani pe acest virf.... hmmm, ei au ajuns din prima. Bravo lor!

Poze, poze si apoi coborim spre Scarisoara insa intr-o sa ne oprim sa mincam masa de prinz din ghiozdan. Terminam repede si urcam spre vf Scarisoara. O pereche care nu stie drumul o ia razna pe o muchie secundara si apoi nu-i mai vedem. Nu stiu ce s-a intimplat cu ei. Au fost zone unde marcajul nu era prea clar insa tot ce trebuie sa faca un turist este sa mearga pe poteca marcata pina la primul indicator care ne anunta clar directia lacurilor Scarisoarei.

La 16:30 sintem deasupra Lacului Mare Scarisoara insa trecem greu prin aceasta zona intrucit magarii intilniti trag de noi, de chingile rucsacilor, de haine.

Trecem de un bordei apoi pe la alte lacuri mai mici.

Intre timp culegem afine si merisoare si alimentam bidoanele cu apa intrucit de citeva ore nu au mai fost izvoare. Popas pentru imnul "Mult imi placi piriu de munte". Urmind marcajul cruce albastra, bine aplicat, sosim la buza abruptului unde incep jnepenii.

De aici urmeaza o coborire mai abrupta insa poteca este uscata. Prindem din urma niste turisti care se cam certau si dam tare din bascheti spre vale. Sintem tare confuzi sa vedem cit de aproape  vom fi de cascada Zbuciumatu. Ideea este ca acum vedem niste cascade uriase suspendate, faine culoare de gheata in perioada iernii.

Asadar la 18:50 sosim inapoi la capatul drumului forestier dupa aproape 11km dar 1300m urcati.

Urmeaza un drum lung pina la Ploiesti. Aici pe vale a fost ploaie si au aparut balti pe drum deci masinile cu praf acum au si noroi. Mai prindem citeva reprize de ploaie , mergem constant, unii dorm linistiti iar altii mai tin de vorba soferul. Pe la ora 1 dimineata sosim teferi in Ploiesti. Unii vor merge la munca la ora 7. Ha, ha!

Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/fQXK35XNQrhbi4To6