luni, 10 septembrie 2012

Creasta Nordica a Pietrei Craiului

Da...o tura fara coarda si hamuri...dar va fi o tura magica, revedera unui prieten pe care nu-l vazusem de 12 ani! Piatra Craiului era o restanta mai veche pentru el, iar eu mai facusem creasta de multe ori, dar nu mai conteaza asta atunci cind ai un coechipier drag. Desi initial ne doream sa urcam ceva de gradul 4, din cauza bagajului si a curiozitatii create pentru creasta ne alegem doar poteci marcate.
Pentru cei ce n-au timp sa rasfoiasca jurnalul ii invit sa urmareasca pozele sau filmul.
Album: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/NordicaPietreiCraiului47sept2012CuPatiDupa12ani
Film: http://www.youtube.com/watch?v=zLSG0k6ZnSc
Marti, 4 septembrie 2012
Ora 9 ne dam intilnire in Brasov si mergem cu 23B pina in Bartolomeu la Codreanu deoarece trenuri spre Zarnesti erau doar la 11. Dupa inca un ceas de povesti pe sosea sosim la poalele muntilor. Luam ultimele merinde(pita, ceapa, fructe, ciuperci), apa de la iesirea spre Plaiul Foii si apoi ne indreptam catre Valea Crapaturii.
Piatra Mica si Turnu

Soarele tomnatic nu mai are putere insa noi ne protejam contra lui cu alifii. In urma cu 2-3 saptamini la ultima trecere nu erau stine pe aici. Fiind miezul zilei trecem fara problema. Ne dam la vorba si sosim cam gifiind in Valea Crapaturii.
spre Saua Crapaturii


Ne refacem proviziile de apa si mincam. Este tare placut la umbra si dupa caldurile din lunile trecute meritam sa fim in cadrul natural de mii de brazi si jnepeni.

Ultima mea trecere pe vale a fost in 2005(vezi aici) insa fara a cunoaste prea bine toponimia. Acum sint cu ochii dupa trasee, fisurii si pitoane.
Valea merita a fi colindata, la tot pasul sint tancuri si fisuri ce asteapta a fi urcate.

Pe stinga zaresc o fisura oblica cu o grota in dreapta. Ar putea fi Fisura Jderului, numita asa dupa jderul gasit mort la premiera. Nu am ghidul cu mine dar imi vine in minte si Hornul Suspendat. Traseele amintite au 4A-5A cu 2-3 lungimi.


Continuam si dupa citeva pinze de grohotis ajungem la baza Acului Crapaturii. Undeva pe aici, emilian Cristea amintea despre un mic Gavan, Sipotul Crapaturii. Acum nu il pot distinge.


Acul este bine pozitionat, iar "antena" lui este deosebit de aeriana.

In prima regrupare zaresc o cordelina.

Acul are o linie clara, placuta la catarat cu un grad de doar 2B cu citeva pitoane.

Premiera in vara anului 1939!


Raminem amindoi fermecati de jocul stincariilor si ne vedem nevoiti sa plecam...asta dupa ce-mi sterg saliva....Ii vine rindul poate la iarna!Continuam pe o panta accentuata si peste bolovanii ce au zgirieturi de coltari. Mie imi place sa le zic hieroglife! Un ultim efort printre molizi si sosim la minunata belvedere din Saua Crapaturii!
vedere generala cu Acul

Valea Crapaturii ne-a cam stors energia si sintem nevoiti sa mai mincam! Cit sint de fermecat de zona asta, iarna sau vara, Acul are acceasi valoare in ochii mei. O mare ANTENA pe care trebuie sa urc.
Dar totusi traseul este lung iar noi calatori pe meleaguri...si timpul este limitat. Minutele programate pentru pauza se spulbera repede la fel ca nisipul din clepsidra.
cabluri sub vf Turnu
 Pornim voiosi spre primele cabluri de sub Turnu. Si evident ultimele pinze de grohotis. Vara sint a 2-a data pe aici insa iarna m-am plimbat de vreo 3 ori asa ca nimic nu ma mai impresioneaza si incerc sa urc cit mai liber.
Zarnesti

Zarile se latesc...si iubitorii de peisaje au ce face! Ramin oarecum mihnit pe mine ca nu am urcat never pe Piatra Mica...Pornim incet pe creasta orizontala apoi descendenta prin padure. Mincam citeva zmeurici si fructe de rhododendron. Avem destul de mers, iesim la marcajul spre Cab Curmatura si continuam spre Saua Padinei Inchise.
Padina Inchisa-Hornul Mare

Imi aduc aminte de prima mea iesire in Crai, 1996, Brina Caprelor-Padina Popii-Plaiul Foii, precum si cea facuta cu 2 saptamini inainte(vezi aici). Stiu ca Izvorul de la Gavan este sec....nu e de mirare. Ne bucuram de peisaj si numesc din memorie traseele alpine din zona.
inserare spre Tara Birsei

Urcam vf Padina Popii lasind marcajul spre Diana. Acum e inceput de toamna si intunericul se lasa mai devreme...si noi tot mai avem. Stiu ca iarna mereu ma "prinde" noaptea in zona. Trecem ultimele cabluri apoi aprindem lanternele. Este 20:30 si creasta e aeriana iar noi sintem nevoiti sa campam ori sa ne concentram la ultimii pasi spre refugiul Ascutit.
Ora 21 intram in refugiu unde mai sint 2 turisti straini. Ne aranjam priciurile si gatim afara. Noaptea vintul isi face datoria...sintem pe creasta si e normal. Hm...aici am racit in seara de 1 ianuarie pe o vijelie specifica!

MIERCURI, 5 SEPTEMBRIE 2012
Nu ne grabim asa ca ne trezim dupa 7 si fara alarma. Strainii imi cer informatii despre zona Turnu.
Observam ca sint oameni amariti, mininca doar ceva piine, unul s-a invelit cu patura refugiului, iar altul isi tine cu o mina "desaga" pe umar. Nu stiu cum vor cobori pe cabluri. Cert e ca au o harta buna cu zona....important! :-))
ref Ascutit=refugiul vietii cum scrie pe interior= Carol Lehman

Pregatim ceaiurile si mincarea apoi pe la 10:30 continuam spre Timbale. Dar curiozitatea ma impinge spre poteca spre ref Sperantelor unde trag niste poze.
spre briul Cioringa

Gata, e timpul sa dam din bascheti si sa ne alifiem. Soarele si vintul stapinesc creasta deci e nevoie de protectie maxima. Depasim Saua Calinetului si urcam Timbalele.
Spre Timbale

Partea vestica ne uimeste la fiecare pas si nu ne lasa sa mergem relaxati. Virf, creasta, brina, horn...astea sint formele pe care sintem nevoiti sa le depasim. Spre dreapta, in Valea Podurilor intra un grup de 3 persoane. Interesant!
brina expusa inainte de La Om

Intilnim o pereche ce ne intreaba despre dificultatea crestei...Hmmm, pentru a-i incuraja le spun ca nu-i iad!
Piscul Baciului

Sintem aproape de Piscul Baciului si am de gind sa-l las pe Pati  inainte...dar picioarele nu-mi stau pe loc!

Ne dam mina pe virf ...2237m pe tablita indicatoare...2238 pe harti. Deci sint munti tineri de incretire?

Vreme excelenta, desi in prognozele meteo pentru azi se anunta o racorire.

O pereche tinara ne doneaza 2 sandwichuri....Ce draguti, dar nu trebuia! Cu aceasi ocazie incerc sa disting vf Moldoveanu cu binoclul tinerilor. Senin sticla si cu siguranta ca topul Romaniei este acolo la locul lui. Nimeni nu l-a luat!

Ii dam spre Saua Grindului pt masa de prinz.

Coltii Grindului-Coama Lunga
 Pauza placuta timp de 40min pina la ora 16 apoi pornim spre Vf Grind. Indicatorul ne cam uimeste 3h1/2-4h desi eu iarna am mers lejer in mai putin de 4 ore. Dar sa vedem, am ajunge fix la apus in Funduri.
Creasta devine aeriana, stincoasa si cu hauri pe ambele parti. Am trecut de multe ori pe aici(vara/iarna) si nu am bagat de seama. Pati e incaltat cu niste Meindl rigizi, cam de iarna si nu simte stinca. Offf, merge incet si nesigur asa ca imi propune sa coborim spre refugiul Grind din vale.
Coltii Gainii spre Vladusca

Ii arat drumul de coborire si ii dam pe grohotis. Odata cu scaderea altitudinii scade si temperatura...e normal fiindca soarele fuge spre apus pe partea cealalta a muntelui. Gasim urme de mistreti insa doar vechi...In creasta soseste un grup numeros ce striga APAAA! Interesant, cum au gasit ei apa linga ref Grind? Nu am vrea sa coboare la noi...

Sosim pe la 7 seara la refugiu, dupa citeva trinte pe grohotis...Ne punem la masa, la un ospat cu paste si supa!
Mai tirziu, cind se inopta bine sosesc si primii galagiosi. Aflam ca au ramas fara apa de pe Lanturi si ne cer cit de putina...Pai sint multi, vreo 7 pers si nu am putea potoli setea lor. Cine sintem noi? Isus sa le potolim setea in pustie?! Asa ca ii indreptam spre izvorul din Vladusca. Ei nu stiau ca acolo e refugiu ci doar o casa rosie si noi 2 am fi paznici de prin satele din jur. Sint speriati ca trebuie sa monteze corturile, ca vor veni ursii si mistretii. Fetele sint in pragul plinsetelor. Citeva persoane au ramas mai sus pe traseu si acum striga tare la telefon unii la altii! Auch...bietii incepatori!
Invitam fetele(infrigurate) in refugiu dar sint incapatinate si ramin afara.
Intre timp se intorc baietii care au plecat dupa apa...fara apa, nu au gasit poteca din padure.
tineri ramasi fara apa condusi de mine la Vladusca

Ma hotarasc sa plec cu ei..e aproape 9 seara si intuneric bine...Se face o echipa de 2 baieti care coboara pina intrarea in padure. Imi iau repede un rucsacel, fluierul, batul de treking, lanterna si ii prind din urma. S-au oprit in acelasi loc unde se blocasera cu citeva minute inante. Preiau conducerea, ar prea repede pentru ritmul unuia care decide intoarcerea lui. In zona defrisarii ratacesc poteca dar stiu directia generala. Coborim abrupt prin maracini, crengi putrede si urzici. Nu mai conteaza astea pentru baieti. Vor apa! Sosim la marcaj si mereu ma intreaba cit mai avem!
Auzim un izvoras! Putem bea de aici? Nu fiindca e mlastina si izvorul bun este la 20 secunde mai sus. Sint fericiti, isi baga capul in apa, beau cit pot si apoi vad niste melci si vietati in bazinul de beton. Nu au avut rabdare sa bea de la sursa desi eu le-am indicat locul. Sint aproape inghetati de la apa rece. Trebuie sa ii pun in miscare. Am o temere ca nu vom gasi prea usor poteca...dar in realitate nu am nicio problema. Ii urc repede si ne oprim. Baietii pun gura pe bidoane. Sa nu uit, ei au avut 3 bidoane de apa la 7 suflete, pe Lanturi.  Tineri de 18-20 de ani care nu stiu sa-si dozeze efortul si rezistenta. Sintem pe ultimul plai de sub refugiu si hotorasc ca ei ramin in urma. Nu pot tine pasul cu mine.
22:15 inapoi la refugiul Grind, toata lumea fericita si multumita, toti dorm in refugiu...Liniste!
Joi 6 septembrie 2012
un rasarit dupa padure
 La 7 ies la rasarit...toti dorm si nu are rost sa ne grabim. Am dormit cu usa intredeschisa, bagaje si o lanterna pe afara. Grupul a lasat o invitatie animalelor si ciobanilor...Din zona, prin anii 1990 se furau obiecte in timp ce turistul dormea! Atentie!
Coltii si Hornurile Grindului
 Grupul vrea sa ajunga la Curmatura...Curioasa abatere pentru oboseala lor. Ne vedem mai bine la fata. In conditiile in care nu ai apa suficenta de baut ei se spala pe dinti...Ei coboara inantea noastra, noi plecam pe la 12 spre Prapastii.
Pauza la izvor apoi ne indreptam spre Zarnesti prin Cheile Pisicii. In creasta vremea se schimba. Azi imii doream sa vizitam Pestera Cu Lilieci insa Pati nu e prea interesat.
Intrarea in Chei e marcata cu o momiie. Prindem din urma grupul vesel ce cinta si le indicam scurtatura marcata. Oboseala i-a indrumat direct spre oras si nu spre Curmatura.
Prastiile Zarnestilor

Trasee numeroase, dificile...La intrare in oras bate vintul si da cu ceva burnita si ploaie marunta. Facem cumparaturi si revenim in zona Botorog linga camping.
in camping sub prelata(plana)

E mai rece si putina umezeala dar reusim sa ne improvizam adaposturile. Pati are un cort de 1 pers iar eu dorm in sacul de bivuac si sub o prelata.
Vineri 7 septembrie 2012
Ne trezim devreme, la 7 si stringem. Urmeaza ceaiul si ultimele merinde. Apoi ii dam spre gara(ora 10). E vreme inchisa, dar nu ploioasa.
In Brasov luam 35 spre Decathlon pentru ceva echipament, apoi revenim la trenul IR de 14:20.
Si pe peron Ioan Stoenica ma recunoaste. Sintem incintati si ne povestim reciproc ultima tura.
Filmul:

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea :-)) !!!