luni, 20 decembrie 2010

Cu schiul in Baiului

Traseu Posada-Baiul Mare-Zamora
Perioada 15-17 decembrie 2010
Poze la http://picasaweb.google.com/hikerph/BaiuluiPosadaZamora#
Film la http://www.youtube.com/watch?v=VmYbU5DziWk

Dupa lungi asteptari iarna a sosit si la cimpie. Imi doream sa fie zapada destula de cum cobor din tren ca sa nu fiu nevoit sa car mul talpicile mele de 1,90m. Inca se anuntau ninsori si cod galben de ger. Dar mie nu-mi pasa. Aveam in plan sa fac mai multi munti, respectiv Baiul, Neamtul si Grohotisul. Nu aveam cu cine dar nu mai conta. Aveam elan si nu mai mai oprea nimic. Toata toamna am mesterit pe la schiuri facind teste si improvizatii ciudate ca sa fie cit mai usoare. Aveam nevoie de un bagaj cit mai usor si cred ca mi-a iesit.
In noaptea plecarii reusesc sa dorm 2h30 pt ca la ora 4:10 aveam personalul muncitoresc spre Comarnic. Uf, pina la gara nu circula nimic si fac un mars de 3km. Ei, asta sa fie incalzirea :)
Trenul vechi si ruginit si numai bun fara intirzieri dar cu doar 8-9grade in compartiment. De la Cimpina in sus incepe ninsoarea. Nu-i nimic, imi place iarna

5:10 debarc in Comarnic desi acasa planificasem sa cobor in Posada. Dar pt ca nu prea stiam drumul am preferat sa merg pe DN din Comarnic pina in V Floreiului. Nu are rost sa ma grabesc, mai sint inca 2 ore de intuneric. Ninge linistit si clasa muncitoare a iesit la microbuze.

6:10 V Floreiului, 700m alt. Din greseala acasa uit sa memorez harta. Ar fi fost bine sa stiu pe ce parte a vaii e drumul cel mai bun. Vara am coborit de 2 ori(http://picasaweb.google.com/hikerph/PlimbareInMuntiiBaiuluiOctombrie2008 ) din culmea Baiului la Posada pe un vechi marcaj dar eu acum nu vreau sa urc pe acea poteca. Vreau un forestier care sa ma duca usor in zona golului si sa-mi folosesc schiul.
Trec podul si incerc sa vad daca exista vreun forestier lesnicios. Dupa citeva minute constat ca drumul e abrupt si bolovanos asa ca revin pe partea sudica a vaii Florei. Ma echipez cu schiurile si fara emotii pornesc incet. La inceput drumul e in usoara coborire si dupa 100m ajung la o bariera. E inca intuneric si pe masura ce inaintez zgomotul soselei e acoperit de cascade.
Drumul dispare si sint nevoit sa trec pe celalalt mal dar nu pt mult timp pt ca apar o succesiune de cataracte. Trec pe linga zidurile de piatra si hotarasc sa urc pe versantul sudic(dreapta) fiind mai domol. Urc cu schiurile legate pe rucsac ceea ce este incomod: agat toate crengile si arbustii iar zapada se scutura pe mine. Dupa putin timp ajung intr-o rariste pe culmea vizata. Imi pare ca in vale este un forestier asa ca ma cobor repede la el si surpriza...constat ca nu exista nici macar poteca, ca peisajul seamana cu cel din Valea Florei dar ca piriul curge in directie opusa...nu ma asteptam. Amin verificarea punctelor cardinale si o iau in vale pe firul apei. Apar mereu cascade greu de traversat. Ma intorc pe urme pina in culme si zaresc un forestier lat(9:55).
Drumul e surpat si o bucata merg tot cu schiurile pe rucsac. Pina imi dau seama ca e domol avansez ceva. Pe sub zapada stapineste un stat de polei si din pacate nu am aderenta deloc cu schiurile.
Dupa aproape un ceas de mers lejer sosesc in zona gradinilor ce aprtin secarenilor(sau posadenilor?!). Se aud ciinii latrind si e un peisaj desprins din poezelele lui George Cosbuc.
In jur de ora 11 ies la golul alpin la 1000m. Se pare ca spre nord cerul se insenineaza. Ninge mai slab.
Din dreapta soseste un drum circulat dinspre Secaria. Acum imi dau seama ca daca as fi continuat aval pe firul apei as fi sosit in Secaria. Nu era o varianta prea buna.
Of, uite ca nu au fost culese toate boabele de macese si catina:

 Incerc sa disting linia traseului:
Da, trebuie sa ajung acolo sus in stinga. Eu am incercat sa o tai printre gradini dar era aiurea si un carutas m-a dirijat  tot pe drumul satesc ce duce la padure. Mai sus intilnesc doua carute ce coboara busteni, indeletnicire sateasca...Eu imi aduc aminte ca sint jir cu stejarul si nu zabovesc prea mult la discutii.

Treptat ies din zona satului si dispar latraturile si behaiturile. Nu-mi ramine decit sa urmez fidel conturul drumului pastoral bine ascuns in zapada. Urc fara parazapezi dar pulverul nu e o problema pentru suprapantalonii mei. Sint in ghetele de piele dar e ger si nu s-au umezit inca.
La cca 1250m poposesc si-mi refac rezervele de apa la un izvor amenajat care apare in filmuletul meu(http://www.youtube.com/watch?v=VmYbU5DziWk ).

Peisajul se deschide mai bine si spre Valea Prahovei unde inca e inorat.

Apoi pe la 15:30 zaresc o stina in Valea Mierlei si ma hotarasc sa cobor la ea(cca 1450m). Nu cred ca mai am timp sa ajung la urmatoarea, probabil in Piciorul Ciinelui :)
Urmeaza o noapte rece(-15 grade), o cina cu un soricel inghetat si multa miscare :)
 Eu ii mai zic si "stina cu oglinda":

Joi, 16 decembrie 2010
Nu are rost sa ma grabesc si sa plec devreme(ora 10). E un traseu usor si deja sint in creasta. Plec cu un bidonas de ceai cald la piept. Pina in culme fac circa 20min si apoi vizez un traverseu spre dreapta:
Miinile ingheata regulat si masajul energic devine o actiune obisnuita. Hm, cagula si supramanusile au ramas la fundul sacului. Nu-i nimic, trebuie sa indur si sa ma obisnuiesc caci va fi o iarna geroasa. Bine-mi trebuie daca am planuri inalte.
Si finalmente zaresc si iubitii Buceci!
iata-i si prin Valea Cainelui :)
Timp de vreo 3min stau si inghet vorbind la telefon cu tovarasul de drumetii Ciprian Teodorescu care nu a raspuns prezent acestei ture. Aflu ca la Cota 2000 sint -21C iar la Sorica vreo -14C si vint de 8m/s(adica vreo 30km/h). eu sint mai sus, pe la 1600m si e destul de frig si la mine(instrumentul meu arata -10 la piept in zona somitala).
Aici este partea estica a Baiului, spre V Doftanei:
 Virful Ciinelui va fi ocolit prin est apoi ma enervez si parasesc drumul urmind creasta batuta de vint. S-au schimbat conditiile. Ninge, e vint si vizibilitatea a scazut.
Aici sint in zona cea mai inalta unde sint -15C.
Masajul miinilor devine o obisnuinta...abia astept sa cobor spre Zamora si sa fiu lasat in pace de vintul din sector NE.
Reusesc sa ma amuz cind in iulie 2008 am intilnit un urs pe Culmea Steiasa Mare (mai jos) :)

 valea Zamorei :) la inserare si cu vizibilitate scazuta:)

Era cit p-aci sa ratez coborirea...in fine, drumul e bine infundat de zapada. Ma afund de la genunchi in sus in unele locuri si ce e aberant e ca pe versant e zapada putina(dar si panta pe care nu se poate merge). La 17:15 sosesc la stina de sus din Piciorul Zamorei :)
Din nou, incaperile nu sint bine etansate, foliile din dreptul ferestrelor sint rupte dar e doar o plasa de ...tintari! Oricum, la capul meu sint -6grade.

Vineri, 17 decembrie 2010
nici azi nu are rost sa ma grabesc intrucit abia la 6 seara am tren. Ninge toata ziua dar s-a mai incalzit.
La 10 imi leg schiurile si plec spre Cantonul Zamora. Cu talpicile ma afund pina la glezna...oricum avansez greoi iar virfurile schiului se afunda in zapada. Oare cu rachete e mai bine de mers?

Undeva in dreapta culmii trebuie sa fie Stina din Picior.
La Canton zaresc 3 caprioare:



 Odata cu apropierea mea de canton caprele fug si apar tocmai sus in culme si in numar de 5!
Eu poposesc la Canton, timp in care o legatura de schi cedeaza. Mesteresc ceva cu patentul si surubelnita si fotografiez interiorul cantonului plin de praf.
Ninge linistit dar as fi vrut sa vad maretii munti de peste valea PH. Ramin cu pozele din aprilie 2010
http://picasaweb.google.com/hikerph/VCostileiVSugarilorVHoroabeBabeSchillZamoraPetreOrjogoaiaNeamtuPaltinuPredelusDoftana

Plec iar pe schiuri spre V PH.
La primele viraje din padure iau 2 cazaturi si devin incordat. Nu pot stapini schiurile intrucit e noroi inghetat. Asa ca mi le pun pe rucsac si fac urme cu bocancii.

Apoi  zaresc niste urme care par a scurta drumul si in 10min sosesc deasupra Poienii Tapului prin cartierul Primaverii. E abia ora 3 si ma mai plimb pe la vile.
La ora 17:55 soseste personalul 3006 care uimitor e luuung si nu are intirziere. Asta e singurul personal spre Bucuresti pentru 24 ore. Dar sint surprins sa vad ca si acceleratele au oprire in micuta statie din Poiana Tapului...


marți, 2 noiembrie 2010

Fagaras, Valea Vistei-Moldoveanu-Simbata

Weekendul 23-24 octombrie 2010 a fost mai prelungit si cu vreme neobisnuit de frumoasa. In prima parte, 22-23 oct(vineri si simbata) am urcat pe Transfagarasan-Saua Caprei-Fereastra Zmeilor.
Relatarea  turei poate fi gasita aici.
Avind inca 2 zile la dispozitie, i-am propus lui Dan un traseu direct si sigur spre Moldoveanu. Valea Vistei avea sa fie un trase lung, care se parcurge deseori intr-o zi. Din orasul Victoria ne-am indreptat spre catunul Vistisoara de unde am urcat cu atelajul pe Valea Vistei Mari, un forestier destul de noroios fiind si toamna. Am urcat circa 3km si am campat deasupra captarii. Intre timp Dan a strins lemne de foc. Linistea a fost tulburata de tractorul ce cobora busteni. A urmat o noapte placuta si nu foarte friguroasa.
Duminica dimineata, 24 oct, inca pe intuneric am strins cortul si ne-am pregatit atent bagajele. Urma sa urcam o diferenta mare de nivel, probabil cca 1500m pina in Portita Vistei.


Impotriva inchiderii liniei Oravita - Anina


Pina la capatul forestierului traversam odata piriul pe un pod. Din locul unde incepe poteca si pina in Victoria sint 9km si pina sus pe Moldoveanu vreo 6-7 ore. Sintem depasiti  de un grup de tineri ce si-au propus sa urce si sa coboare intr-o zi pe Moldoveanu. Nu-i vad echipati si-mi dau seama ca ori se vor intoarce ori vor fi norocosi(cu gheata) ori vor pati ceva pe traseu.
Marcajul triunghi rosu ne conduce de pe un mal pe celalalt, astfel ca vom traversa pe 3 punti. Nu ma grabesc pentru ca stiu ca e un drum lung si nu are rost sa transpir aiurea.
Trecem pe la Moara Oaghii
iar mai sus, cam pe la limita padurii pe la un refugiu(felicitari Transmont Fagaras). De aici inainte vom avea largi perspective si pentru putin timp vom merge si prin soare.
Pe dreapta lasam un vilcel comod pe care s-ar ajunge in Muchia Vistei Mari
si hotarim sa facem un prim popas la soare dupa aproape 3 ore de mers. Atentie ca aici ar fi ultima sursa de apa. Noi ne-am oprit mai sus de zgomotul piriiului si nu am mai luat deloc apa. Am hotarit ca ne ajunge stocul(1,5l de fiecare) si ca vom gasi pe linga refugiul Portita Vistei.
Urcam prin vasta caldare:
Sint fascinat de crestele Vistei Mari, Zanoaga si Padina Otelei:

E o vreme extraordinara...si la soare e chiar cald...la nivelul solului termometrul arata 20*C!
Iata si Padina Otelei(Hirtopu Ursului)
De sus au inceput sa coboare grupul tinerilor. Acum sint pe grohotis si sint atenti. Au renuntat la ascensiune din cauza ghetii. Eu si Dan speram ca vom strapunge Portita fara prea mari probleme. Avem 2 pioleti si o pereche de coltari, iar pe Venom il vom lega. Zis si facut, la primele gheturi mai serioase imi leg coltarii si fac urme pentru coechipierii mei.
Cei echipati ar putea urca direct pe un horn si razbi in creasta principala. Asa am facut in noiembrie 2003 cind am ratacit marcajul. Acum urmam in zig-zag poteca turistica.

La ora 3 dupa amiaza iesim in soarele ce bate puternic in fetele sudic. Dar sintem primiti si de un vint ce ne taie avintul. Singura directie este spre refugiul aflat la 10min spre est. In fundul vaii, mai jos de Iezerul triunghiular se zaresc ceva oameni. Poteca prezinta multa umezeala si noroi. Vom lasa Moldoveanu pentru a -2a zi....izvoarele din apropierea crestei sint inghetate si preferam sa topim zapada. In refugiu avem seara 2-4 grade.
Pe la ora 5 soseste si un mediesan care a urcat prin Valea Simbetei.  Toata seara vintul bate nebuneste pe creasta. Speram ca dimineata sa avem o fereastra de citeva ore pentru "atacul" Moldoveanului.
Sint placut impresionat ca in refugiu gasesc un exemplar al unei Biblii. O rasfoiesc putin si ma gindesc inca odata la versetul:
"El tine in mina adincimile pamintului, 
si virfurile muntilor sint ale Lui" (Psalmul 95, 4), deci in orice ascensiune trebuie atentie caci noi sintem la mina muntelui...

Luni, 25 oct, Ziua Armatei Romane
Ne trezim pe la 5:30 pentru a avea timp sa pregatim toate bagajele. Venom va ramine in refugiu iar noi vom urca pe Cioaca Moldoveanului. La orele 7:10 parasim refugiul si urcam pe marele dinte al Vistei. Medieseanul a plecat pe la 6:30 cu gind de a ajunge la Podragu si Turnuri. Si noi ne grabim insa diferenta de nivel isi spune cuvintul in avintul nostru. De pe Vistea Mare(al 3-lea virf din Romania) se zaressc toti muntii pina la Costila!!!
si inca una:
De pe Vistea mergem spre sud pe punctul rosu catre Moldoveanu. Tinta noastra este foarte aproape.
In zapada sint imprimate urme de coltari ale celor ce-au urcat in zilele trecute pe aici. Noi nu ne-am legat coltarii si acum sintem atenti. Culoarul ce coboara din Spintecatura spre Iezer este plin de zapada insa cel ce cade in Valea Orzaneaua este uscat.
La 8:15 min sosim pe marele virf al Romaniei, Moldoveanu, 2544 m
Dan Alexe(stinga), Dan Oancea(dreapta)

Eu sint pentru a 2-a data pe virf in 2010 si a 7-a oara in ultimii 10 ani. Dan e prima data pe top desi a mai fost pe Vistea. Nu stam prea mult  deoarece ne gindim la Venom si la lungul drum de intoarcere.
Ii propun lui Dan sa coboare cu coltarii mei inapoi pe valea Vistei sa recupereze masina iar eu cu ciinele lui(venom) sa mergem prin Fereastra Mare fiind un traseu cu gheata si zapada mai putina. Si trecem la fapte...
Lacul Manastirii:
Memorez Hornul rasucit al Vistisoarei pentru o eventuala tura de iarna:
si sosim repede si pe vint in Fereastra Mica:

Este acelasi tip de refugiu ca in Fereastra Zmeilor dar parca mai bine izolat. E caldut si placut. Sper sa fie un loc placut si la iarna. Nu zabovim prea mult desi mi-ar fi placut. In urma cu 2 luni (cind nu era refugiul) am montat cortul aici pe un vint puternic. Vezi aici tura din luna august.
Vedere Muchia Simbetei-Dara:)
La miezul zilei ne aflam in Fereastra Buna iar coborirea nu prezinta dificultati. E putina zapada inghetata insa caldura a mai inmuiat-o. Pierdem repede din inaltime si sosim la Coltul Balaceni :)


La cabana Valea Sambetei e destul de pustiu si obloanele trase :)
si creasta care nu mai este asa de insorita :)

Urmeaza un drum lung prin padure, pe la baza Pietrelor Caprei, traversari de vilcele si un parcurs de forestier rupt pe alocuri. In trecut acest drum era practicabil cu vehicule de teren.
Aproape de Complexul Simbata ma regasesc cu Dan care venea in intimpinarea noastra. Sintem bucurosi ca am reusit sa coborim din munti.
Fiind inca devreme ne permitem sa vizitam si Mansastirea Simbata de Sus(Brancoveanu) :)



tura ia final pe un drum "pacatos", cu radare, trafic, indicatoare aiurea si depasirile altora la mustata noastra si... cu o veste tragica, accidentul mortal din Bucegi al Gabrielei Postole pe care am cunoscut-o si eu in iarna in personalul de munte..
Un film cu Vistea si Moldoveanu il gasitii aici:



iar albumul meu(Dan Alexe)  aici iar al lui Dan Oancea aici

luni, 1 noiembrie 2010

Transfagarasanul in octombrie

Transfagarasanul este in prezent soseaua cea mai inalta din Romania(DN 7C). Este o lucrarare impresionanta realizata de sistemul comunist in Muntii Fagaras. Este deschis oficial doar vara(iulie-octombrie) si doar ziua. Traseul acestei sosele a fost un motiv intemeiat de a rula si autovehiculele Top Gear. Mai multe detalii despre sosea: http://transfagarasan.net.
 Prima ninsoare peste Muntii Fagaras a cazut in primele zile din septembrie. Au urmat si altele, nesemnificative, din care ultima a fost la inceput de octombrie. Vremea rece a mentinut bine zapada, transformind-o in gheata. Vremea din zona Bilea poate fi vazuta online la: http://www.jurnalul.ro/webcam/cabana-balea-55.html

In perioada 22-23 octombrie 2010, impreuna cu Dan Oancea si bracul Venom am urcat dinspre Cartisoara pe acest DN7C bine asfaltat. Din pacate, am fost intirziati pe drumul dintre Poiana Marului si Sercaia datorita drumului extrem de stricat. Nu recomand sa mergeti spre orasul Fagaras via Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua/Veche-Sercaia!!!
De la drumul national Fagaras-Sibiu si pina la Lacul Bilea sint 35 km asfaltati, o desfatare si un test pentru soseri.
Drumul urca printr-o padure de foioase

Lasam in linistea diminetii Hotelul Bilea Cascada si trecem prin Poarta Genistilor:

Afara e racoare, termometrul masinii ne indica -5*C si pe sosea este prezenta gheata. Oricum, cu atentie depasim obstacolele si intram in caldarile superioare:
Ura! am ajuns la Lac...trebuie sa ne imbracam si sa ne miscam repede. Ne dorim ca pina diseara sa ajungem la refugiul Vistea si e cale lunga(vreo 6 ore vara).
Traseul nostru porneste catre peninsula pe care se afla Cabana Balea Lac si apoi in sus spre Saua Caprei pe marcaj triunghi albastru. Initial nu e zapada prea multa si avansam repede. De la jumatea drumului apar problemele si pina la finalul vilcelului facem echilibristica. Sapam trepte cu rama bocancilor iar pioletii stau la odihna pe rucsaci. Venom urca si el la aderanta. E prima data cind ajunge pe astfel de gheturi si pante. Riscam destul de mult, tinind cont ca avem si ceva greutate(cca 15-20kg). La intoarcerea din "excursia" noastra aflam ca pe aceasta panta s-a accidentat mortal o turista.
Sint mereu cu ochii pe traseele de iarna

Si aici un film spre Saua Caprei: https://picasaweb.google.com/Danny.Oancea/Fagaras#5538110124455756530 facut de Dan.
 Asa ca prima etapa o incheiem in soarele din Saua Caprei:
Urcind pe gheata din Saua Caprei mi-am dat seama ca pe fetele nordice nu e de joaca fara coltari si ca vom face mai mult pina in Moldoveanu. Sint sceptic dar continuam spre Fereastra Zmeilor. Acum sintem la soare si zarim o capra neagra spre Vaiuga. Venom nu o zareste deloc...Coborim pe marcajul de creasta si sosim repede pe malul lacului Capra unde intilnim 2 vinatori. Lacul inca nu e inghetat, oricum e destul sa stea patinoar pina in luna mai... 
Urcam pe Piciorul Sudic al Vf Capra si in fata ni se deschide temuta caldare Fundu Caprei. Este temuta deoarece in timpul iernii prezinta dificultati avansate de trabersare.

 si Portita Arpaselului:
Coborirea in caldare prezinta probleme: avem de-a face cu zapada inghetata. Imi leg coltarii si trec lejer pasajul. Insa Venom are reale probleme pe gheata si decidem sa-l legam in cordelina.
Traversarea pina in Fereastra Zmeilor nu pune probleme. Vintul se intesteste si caldura topeste tzurturii cazind cu viteza catre noi...Mai greu este urcarea pe piciorul ce conduce la micuta fereastra de calcar. Soarele a dezmortit pamintul si acum e noroi.
Ajunsi la Fereastra Zmeilor decidem sa renuntam la marsul catre Podragu si Vistea. Fetele nordice ne-ar incetini, la fel si Venom. Avem doar o pereche de coltari si ar fi aiurea sa mergem amindoi cu cite un coltar.
In imagine sint fetele nordice ale Arpasului Mic, Arpasului Mare si Podragu. Se observa cele doua poteci: cea de jos e prin caldari spre cab Podragu iar cea de sus spre Nerlinger.
si Capra cu Revolverul:
Pe creasta "trei pasi de moarte" sintem loviti de un vint turbat, destul de rece, mai ales pt ciini. Asa ca ne lasam la refugiile din Fereastra Zmeilor, aflate la mai bine de 100m mai jos de creasta pricipala.
Refugiul nou este extrem de mare si friguros. E bine luminat dar placile de tabla striata de pe jos nu sint etanse. In zona conversam cu 4 vinatori care ne spun ca au tras spre o capra insa nu stiu daca e ranita ori moarta. Ce aiureala...
Noaptea avem parte de luna plina si de o multime de pleiade. E destul de frig si nu zabovim prea mult pe afara. Eu am sacul de dormit de vara si nu-mi permit sa inghet pe afara. Ziua 2 e programata cu retragerea spre Transfagarasanul sudic, recuperarea masinii si intrarea pe Valea Vistei Mari.

Simbata, 23 octombrie 2010
Dimineata superba, vintul s-a domolit si ochii imi zboara la Virtopel-Arpasel
Coborim pe triunghi galben si in scurt timp sosim la capatul drumului alpin pietruit. Citiva alpinisti se indreapta in pas voios spre creasta Virtopelului si Arpaselului. Daca nu va bate vintul, azi va fi o zi exceptionala pentru o asemenea ascensiune alpina. Avem si noi echipamentul alpin la masina insa nu avem unde lasa ciinele. Pe fata sudica nu intilnim deloc zapada ceea ce e o bucurie pentru Venom!
Ajunsi in Transfagarasan pornim la deal spre Bilea. Drumul pe sosea este lung de 7km si nu ne avantajeaza deloc. Deci vom cauta scurtaturi.

Pisetoarea Caprei:

La Salvamont Capra este un helicopter "parcat", sper sa nu fie ceva grav.  Urcam incet pe un drum parcurs de mine in mai 2000. Nu mergem mult pe asfalt ca propun o scurtatura imediat ce vedem Cota 2000. E un urcus abrupt care scurteaza destule bucle de sosea.
Toamna asta ce frumoasa e...
Si drumul spre tunel:
Inainte de tunel Dan crede ca si-a uitat in refugiul mare rezervorul  unui MSR. Asa ca ne luam atelajul de la Bilea si coborim repede pina la drumul pietruit ce urca spre Fereastra Zmeilor. Hotarasc sa merg singur si sa verific. In 50 min sosesc la refugiu si dupa alte 30min sosesc la masina cu mina goala. Intre timp au mai trecut prin refugiu si alti turisti care poate duceau lipsa de piese...Speram sa-l recuperam de pe internet si revenim la Bilea fara prea mult chef.
Iata si Urechile de Iepure cu alpinisti:
la insistentele mele, dan mai cotrobaie in rucsac si-si gaseste butelia de benzina. URA!
Si covorul de toamna, crestele inzapezite si Portita Arpaselului::

Ne indreptam spre Victoria si Vistisoara pentru a urca pe Valea Vistei Mari.
Filmul celor 2 zile:

si  pozele mele(Dan Alexe) din excursie. Aici sint pozele lui Dan Oancea.