marți, 31 martie 2015

Muchia Panselutei

Este final de martie 2015 si la poalele Postavarului s-a topit zapada cazuta saptamina trecuta. Peretele Animalelor este excelent acum primavara.
Marti 31 martie 2015
Zi insorita si racoroasa la Predeal. Duminica ninsese peste Predeal dar solul caldut a topit zapada din zona statiunii. Sint aglomerat cu plati facturi, revizie la masina dar pe la ora 13:30 reusim sa coborim spre Risnov.
Coechipier: Ciprian Teodorescu
Film traseu: vezi ecranul in subsol
Sosim in canionul Risnoavei, adie vint dar la soare este placut! Mergem pina in Poiana Inului unde 2 muncitori cu excavator fac un sant adinc pentru cablurile electrice ce vor deservi cantonul Silvic.
Mincam, vorbim cu oamenii care ne cer apa, facem bagajul si plecam la deal.
Intram in traseu pe la ora 16, tirziu de tot, cu Ciprian cap pe prima lungime unde sint vreo 4-5 pitoane.
Urmez eu, intr-o lupta cu urmatoarele lungimi. traseul nu s-a schimbat, ultima data am urcat aici in septembrie 2011 cind am pierdut casca de constructor.
Lungimea 2 nu e prea grea cu exceptia traversarii pe pamint cu iarba si se regrupeaza intr-un loc mai strimt.
Lungimea 3 urca un horn unde trebuie bucle mai lungi, depaseste o burtica ce mi-a dat probleme fiindca nu imi calculam bine pasii apoi iese pe niste pragulete la o regrupare intermediara pe o placa expusa. Noi regrupam aici desi mi-am spus ca va fi ultima data. E posibila o continuare de inca vreo 8m pina la urmatoarea statie dar sint necesare inca vreo 4-5 expresuri. Din cauza cerului plumbuit ma tot gindesc sa rapelam. Ne fisticim pe placa asta, stam amndoi ancorati in 2 pitoane subtiri si vechi dar reusim sa schimbam materialele repede si sa plec mai departe. Citiva fulgi de zapada ne saluta in vazduh.
Urmeaza traversarea laterala in mersul piticului spre placa dinaintea pasului cheie al traseului. Dibuiesc pitonul de sus ce usureaza mult inaintarea si cobor linistit spre multele pitoane din regrupare. Ajunge repede si Ciprian, mincam ceva, eu doar un baton energizant si stresat de caderea noptii o dau repede, ma ajut de unele pitoane(primele 2 se misca), avansez repede pe pasajul de 6+ sau 7-, evit sa ating umezeala si intru pe linia dreapta cu iarba pe zona aproape verticala. ufff, gata, REGRUPAAAT!
Ajunge si Ciprian pe ultimele raze de lumina si insista sa scot frontala pentru ultima lungime foooaarte lunga, vreo 80m apreciez.
Nimeresc usor linia pitoanelor, folosesc frontala la maxim, vorbim intre noi. Pitoanele sint tot mai putine, e intuneric, merg pe linia creste pe trepte de iarba si stinca. Regrupez la ultimul piton si cu un anou lung asigur la un bolovan apoi anunt prin statia radio. Ciprian urca bine la frontala si in citeve minute ne vedem, bucurosi ca am scapat.
Ultima parte propun sa mergem in tandem insa precautia si catararea pe noapte ne indeamna sa pastram coarda. Eu urc la bocanci desi creasta nu e prea banala, ziua se poate merge cu bicicleta, un fel de prima lungime a traseului.
Ultima regrupare o facem la copac rupt de furtuni. Ce intuneric poate fi aici...nici vorba sa mergem pe briul subtire in retragere, asa ca punem coarda de 50m si dam vreo 5 rapeluri, primele 2 folosind pitoanele existente si de calitate buna, apoi la copaci. Ideea este sa nu rapelam prea mult in dreapta fiindca se pot intra in canioane adinci, greseala comisa in septembrie 2011, noaptea, cu Noam si Yiffat. Brrr, am rapelat de la 8 seara la 4 dimineata!
Acum gasim repede vilcelul si coborim abrupt spre Poiana Inului unde ajungem pe la ora 23.
Mincam si intram la pijamale! Multumim Doamne fiindca tu esti Atotputernic!
Urmeaza o noapte cu ploaie apoi oo trezire pe la ora 9 cind seful ocolului silvic ne face trezirea cu claxoane si intrebarea:
-Cu ce va ocupati?
-Cu stinca, raspund!
(ha, ha, ha...prelucram stinca!)

Iata aici filmul traseului:

marți, 17 martie 2015

Prin Valea Malinului

Tura de o zi? Hai sa vedem ce putem face, unde putem dormi ca sigur ne va prinde noaptea!
Ceva nou? Bine, de acord...hai pe ...Creasta Malinului
Coechipier: Dan Oancea
Album foto: aici
Marti, 17 martie 2015

Sosim la Busteni pe la 7:30, parcam la Gura Diham si surpriza, portbagajul refuza sa ne dea bagajele ce asteptau sa fie plimbate la deal! Desfacem o canapea, tragem de rucsaci si pornim cu micul dejun, atasarea parazapezilor si finalizarea ultimelor retusuri in ce priveste echipamentul alpin.
Pe la 8:30 pornim voiniceste spre Cantonul Coltii Morarului insa la bifurcatia piraielor vedem urme ce duc in stinga pe care le urmam. Ne riscam sa pierdem timp...sosim la o captare imprejmuita, o sarim si apoi urmele dispar. Cum zapada e mica in unele locuri, ori deloc, ori inghetata, hotarim sa continuam in sus pe niste fete apoi pe o muchie, intr-un final iesind la drumul ce vine din Plaiul Finului.
Coborim pe drumeagul cu urme si in 5 minute ajungem la soare in Poiana Costilei.
Nu avem timp de stat asa ca urmam Vilcelul Poienitei spre Hornul Pamintos. Pe sus zapada se inmoaie si ne afundam. Imi amintesc ca odata in martie 2005 am facut 3 ore pe vilcel sapind urme cu Paciu.
Ne echipam cu ham, coltari si casca, iar pentru moment decidem sa pastram coarda in rucsac. Cobor primul pe horn, la liber. Este putin incomod insa cu atentie dry-toolingul la coborire este un bun antrenament.
Pe valea Malinului zapada este buna de urcat, deseori inghetata si foarte rar cind intram pina la glezna.
Este soare si peisajul imbietor...urcam si incercam sa dibuim intrarea in Creasta malinului. Timpul se scurge, am ajuns la intersectia cu Scorusul. Vedem un briu cu Jnepeni ce ar putea duce in creasta noastra. Urcam inca putin, iar briul se dovedeste prea expus.
Sintem in dreptul Fisurii Malinului si imi pare ciudata daca intrarea pe Briul cu Jnepeni este mai sus. Dar urcam inca putin pe vale si, alta surpriza...sintem in dreptul Dintelui din malin...asa ca am ratat mult intrarea.

Vremea se raceste, iar miine prognoza arata ninsoare. Putin mai sus este intersectia cu Briul Mare al Costilei. Luampe noi ce avem mai gros si coborim lejer.
Gasim si intrarea in Briul cu Jnepeni, cam incomod de parcurs din cauza vegetatiei insa calea cea mai sigura, safe! Este in dreptul confluentei cu Scorusul.
Propun sa exploram Malinul inferior, aval de Hornul Pamintos.
Prima saritoare o coborim la liber, putin incomod daca nu e zapada suficienta.
Saritoarea 2 o rapelam fixand coarda de un trunchi de copac rupt.
Saritoarea 3 este cea mai spectaculoasa, ne folosim de un piton vechi si ruginit. Coborim intr-un "put" mai mult decit vertical fara a smuci coarda desi cornisa de pe care am coborit ar putea lasa urmari pentru cei slabi de inima. Ma rasucesc in corda nevind un punct de sprijin, apoi decid sa cobor repede dar controlat si fara vreo frina.
Urmeaza si Dan la rapel. In citeva minute sintem amindoi in siguranta.
Ultima saritoare se ocoleste pe stinga printre copaci unde au aparut si urmele in zapada.
Debusam in Valea Cerbului pe inserat la ultimele minute de lumina.
Ne dam jos echipamentul si grabim pasul pentru a prinde aceasi linie a traseului spre Gura Diham.
A fost o tura interesanta cu recunoasterea Briului cu Jnepeni si a Canionului Inferior din Malin pentru care e necesara o coarda de vreo 45m, eventual plantarea unui alt piton.