Muntii Neamtului 20 octombrie 2019

Ei bine, dragii mei, duminica 20 oct 2019 hotarasc la un traseu insa coechipierii din alte trasee m-au cam abandonat. Unii sint la o nunta, altii lucreaza si altii cu probleme de sanatate.
Dar formam o echipa tare: nea Titu, Dana si eu.

Dupa o saptamina frumoasa azi vom porni la drum din valea Azugii si pe Unghia Mare apoi pe culmea principala a Muntilor Neamtu din Carpatii de Curbura.
Sosim dimineata la curbura Azugii, pe la ora 8:30, ne echipam, incuiem masina si plecam 1km spre aval pina nimerim Valea Unghiei.

Este racoare si umezeala pe drum, conditii de formare a ghebelor!

Urmam cursul unui piriias, trecem pe linga un fost observator care acum este rasturnat intre copaci si in scurt timp(ora 10) pornim pe o poteca ce urca la stinga. Destul de pieptis insa avantajos pentru noi fiindca iesim la gol alpin unde ne luam o pauza energetica.

Aici incep vederile cu padurea intens colorata. Putin mai sus apare si stina din Unghia, acum parasita.

Urmam culmea cu directia initiala la stinga apoi tragem din greu pina sosim pe vf Unghia Mare.

Mersul prin iarba mare este anevoios insa vederile largi catre Muntii Baiului si Culmea Petru - Orjogoaia ne incinta pina la maxim.

De pe Unghia avem de coborit intr-o sa apoi urcam pe vf Rusu. Sint uimit ca oile din Orjogoaia n s-au retras spre Valea Doftanei.

Azi se poate merge la tricou si pantaloni scurti insa in vreo 2 zile vor veni ploile si zapezile.
Undeva dupa vf Rusu ne oprim sa servim masa! Un moment prielnic pentru odihna  si refacere! Multumim lui Dumnezeu pentr acest colt linistit si masa copioasa intr-o companie placuta.
Din sens opus vin citiva tineri care au urcat pe o alta poteca ciobaneasca iar acum vor incerca sa merga spre Sorica sau Zamora. Este cam tirziu acum la ora 14.

Trecem de vf Stevia si Intre Piraie apoi eu cu Dana urcam pe Neamtu la 1923m.

vf Neamtu 1923m

Ulterior vom cobori spre vest  pe un picior al muntelui Neamtu la cabana Ceausescu.

Bazinul hidrologic al Musitei este imens despartit de citeva culmi unele cu stine. Cborim repede la intrecere cu lumina. Nu stiu exact cit vom face pina la drum si preconizez ca avem nevoie de 2 ore.

Insa la viteva noastra constat ca pierdem repede inaltime din totalul de cca 900m.

Inapoia noastra ramin virfuri de munte la apus de soare. Undeva pe dreapta vedem un adapost pentru stina apoi intram pe un drum de tractor care a servit la defrisari locale.

Gasim ghebe si nu le ratam. Treptat, inca pe lumina pierdem suficienta diferenta de nivel si sosim la Cabana Ceausescu aproape de drumul Sacele-Azuga. Acum chiar s-a intunecat si latrati de 2 ciini periculosi, parasim zona cabanei particulare intrind pe drum. Dupa vreo 2km sosim la cotul Azugii inapoi la masina.
Iata schita traseului:

Dupa dezechipare rmeaza lungul drum spre Ploiesti. De ce? pentru ca a fost trafic, vreo 2 accidente. Asa ca ne intoarcem acasa pe la 11 seara. Dar ziua de azi a fost deosebita.

Album foto https://photos.app.goo.gl/TA6MurJ6MnybvAJ19

Traversare Postavaru, 6 octombrie 2019

O saptamina cu vreme cam rece si destula umezeala. Asa a fost insa prognoza arata pentru duminica o fereastra de vreme uscata pina pe la ora 13-14.
Hai, cine merge la munte?
Si vor spune prezent urmatorii: Daniela, Dana, Beatrice, Hiker.
Dimineata pe la 7:20 reusim sa il luam in masina si pe ultimul dintre noi si sa ne indreptam spre muntii cei dragi.

Sosim destul de repede in zona montana unde cerul este putin acoperit de nori in Sudul Bucegilor. Odata parcati si echipati la Predeal(cca ora 9) plecam catre Trei Brazi. Citeva picaturi de ploaie incearca sa ne descurajeze. Ar fi un efort inimaginabil sa mergem toata ziua pe ploaie insa Dumnezeu ne creaza o fereastra de vreme uscata.

Padurea a inceput sa se coloreze si mai mlt fata de saptamina trecuta.

Avansam in pas repede spre Poiana Trei Brazi unde zona nordica a Bucegilor se incapatineaza sa se lase fotografiata asa cum ar fi normal. Continam spre Poiana Secuilor care a gazduit de curind o gala a muzicii folk.

In continuare trecem in padurea de foioase pe urme vechi de tractor.

Muchia Animalelor si Cheile Risnoavei ma invita la catarare dar sper sa revin in aceasta toamna la aceste stinci. Beatrice este in fata ascultind ceva in casti. Stiu ca undeva poteca nu este clar marcata, iar ea in fata noasta e posibil sa se rataceasca. Ooops, noi facem dreapta si dupa vreo 50m realizez ca nu sintem pe marcaj. Dupa citeva strigate ne regasim cu Beatrice care nu stiu cum, continuase pe varianta buna.

Mai departe apare iar o zona confuza si noi ne lasam destul de abrupt la vale pe drumul de tractor. Lipsa marcajlui imi spune ca ceva am gresit. Le spun fetelor sa urcam inapoi pentru ca am gresit directia. Si, da, traseul continua printr-o zona cu padure deasa, mai mult niste boscheti.

In scurt timp sosim in Saua Calului unde ne energizam putin. Incepe ploaia si ne echipam cu pelerine. Avem ocazia de a cobori in Timisul de Sus si sa facem o plimbare la Tamina insa fetele sint hotarite sa ma duca in adincul muntelui!

Poteca devine mai alnecoasa mai ales unde locul este mai ingust. Mai sus intram in lapovita si ninsoare.

Este mai bine asa decit prin ploaie. Este prima ninsoare din acest sezon.

Sosim in Poiana Trei Fetite unde avem optiunea de a merge direct spre cabana Postavarul sau sa urcam in zona somitala(marcaj nou).

Si 2 dintre fete sustin varianta cu virful ceea ce nu este prea bine pentru Beatrice.

Hai, hai la drum sa apucam sa mincam.

Si dupa scurt timp coborim pe un cablu. Sintem inca in zona de padure, cu zapada viscolita.
Ceata nu ne permite sa vedem mai departe de citiva metri si dupa inca un virfulet stincos sosim in zona gondolelor.

Am trecut pe aici ultima data iarna in ianuarie 2006 cu Paciu.
Ura, gasim un acoperis sub statia de teleferic. Ne schimbam/imbracam cu ce mai avem uscat si servim masa de prinz.
Este frig insa termosul Danei Gh ne scapa de tremurici.
Pe virful Postavarul nu are rost sa urcam fiindca este ceata totala, white-out.
Citiva turisti par rataciti si incerc sa le coordonez directia..

picnic in picioare

Coborim si noi pe pirtie, uneori fiind depasiti de biciclisti.

Ceata mai dispare reusind sa vedem statiunea Poiana Brasov. Incepe iar ploaia rece.

Sintem nevoiti sa scurtam pe o pirtie mai abrupta fapt ce o va marca negativ pe Beatrice reactivindu-se o durere la genunchiul drept(deh accident la fotbal). Si ploaia nu inceteaza deloc, dar vedem un curcubeu minunat!
Sosim pe strazile ude ale statiunii Poiana Brasov si mergem catre Lacul Miorita si Sura dacilor.

Statiunea are aspect european cu multe flori si zone intretinute. Sintem la lupta cu timpul, grabim pasul pentru a prinde un autobuz catre Livada Postei si casa de bilete sa fie deschisa.
Uraaa, la ora 18 sintem in linia expres! Iar mai tiziu pe la 19 luam alt autobuz catre gara Brasov de unde prindem un interegio cu pret de regio.
Pe la 20:30 sosim la masina parcata in Predeal si dupa inca 1h30 ajungem in Ploiesti.
Ce zi frumoasa am avut!
Iata albumul zilei: https://photos.app.goo.gl/SjhQwyMN8vmretJKA