miercuri, 18 ianuarie 2017

In Muchia Dragus, Fagaras

Simbata 14 ianuarie 2017
Parasim zona Tarii Lovistei si urcam usor pe Olt dupa o masa de seara undeva inainte de Turnu Rosu.
Iata povestea zilei http://hikerph.blogspot.ro/2017/01/cascada-lotrisor-si-scorus.html
Rezervam la o Pensiune de la Complexul Simbata de Sus(Cristian si Ioana) unde ajungem cam tirziu pe la 10 seara. Ne ciocnim cu inca un grup care venise sa petreaca weekendul.
Duminica 15 ianuarie 2017
Dimineata senina cu turturi la streasina!
Luam repede un mic dejun, incarcam echipamentul si pornim cu loganul spre intrarea in punctul rosu ce duce la Cantonul Dragus. Nimerim, luam ranitele pregatite pt vreo 3 zile si dai in sus. Uuups, nu avem rachete iar zapada inca de la inceput este adinca, asa pina linga genunchi. Urcam sustinut pina atingem culmea Dragus si nimerim in "opera" mistretilor, pamintul dezvelit de covorul gros al zapezii si scormonit!
Stefan taie mai mereu poteca lina.
Avem de tras pentru cele 3 ore indicate pe timp de vara. La un moment dat parem bucurosi ca am luat altitudine in cca 2 ore dar sintem copii si nu stim ce ne asteapta!
Apar zone defrisate unde zapada viscolita ne da mult de lucru. Timpul s-a dublat si nervii sint incordati. Mi se rupe chinga de plastic a unei parazapezi si nu prea mai pot taia urme. Zanoaga, muchia vecina este inalta la acest nivel in comparatie cu Dragus.
Oare cit mai avem? Marcajul este relativ bun daca ne gindim ca sintem pe o muchie pe care nu prea se circula. Sosim pe sub o culme care a facut o mica cornisa printre niste radacini. Este o avansare groaznica, fiecare metru pe care il lasam in urma este o bucurie.
Curg apele de pe noi. Fulguieste. Facem stinga printr-o padure de molid prin care nu mai este panta. Sint in fata la taiat urme fiindca am gasit o modalitate de a stringe chinga la parazapada. Ar fi urit din partea mea sa nu muncesc.
Ce se zareste? Cabana dragus!
Ridem, glumim acum dupa mai bine de 7 ore, este aproape ora 5 seara dar sintem mai relaxati cind vedem adapostul! Ramin in urma sa fac poze baietilor.
Meritam o camera calda iar Stefan incepe sa curete soba. Mincam, ben si ne veselim dar fiecare in gindul lui are cam aceeasi idee. Dimineata vom merge cit putem fara bagaje pentru poze si verificarea zapezii. Apoi ne vom retrage spre masina. Temperatura ajunge pe la 25 grade insa peste noapte scade la -2. Afara? Cam -10 dimineata.
Luni 16 ianuarie 2017
Ies la cercetat zona si poze matinale.
Savurez fiecare unghi. Zapada este adinca si reusesc sa ma incalzesc.
Hei Zanoago, cind ajungem si pe tine? Se pare ca inamicul 1 este ZAPADA!
Luam termosul, betele si ochelarii si mergem inainte spre Sud! Sint primul si dornic sa ies la soare. Zapada incepe sa fie buna, adica crusta ne tine la suprafata chiar printre jnepeni.
Ne afundam putini si peisajul alpin ne indeamna sa urcam si mai mult.
Si mai bine cu creasta principala.
Si noi toti pe un virfulet.
Si stam la soare, chiar daca uneori o adiere de vint ne ingheata!
Si ne mai miscam!
Ce aproape ni se par crestele, virfurile si noi miine vrem sa urcam pe aici cu bagajele.
Necunoscuta ramine vremea care se anunta cu ninsoare.
Stefan se duce mai sus sa faca putin trekking, iar eu cu Dan ne multumim sa admiram Rautatile Zanoagei.
Acesti colti despicati de gituituri adinci!
Urmeaza o dupa amiaza cu odihna la caldurica, topit oale de zapada si facut planuri.
Marti 17 ianuarie 2017
Ora 4 AM, ma trezesc sa vad cum e vremea. Fulguieste insa inca se zareste luna. Zanoaga e pitita intr-un nor de zapada. Revin afara pe la 5 si situatia este la fel.
Baietii ma vad fara chef....dar cine este prea cuminte nu realizeaza te miri ce...
Pe la 7 incepem sa ne miscam, gimnastica de dimineata pe linga aragaz, pregatit bagaje si fara zimbet ne luam ramas bun.
Optam pentru o coborire spre Valea Simbetei catre Cabana. Inotam in zapada si dupa 10 min iesim pe o fata care mai jos formeaza un vilcel. marcajul traverseaza peste jnepenii ingropati. Noi nu putem merge pe acolo fiindca nu avansam.
Baietii propun o coborire pe vilcel. Eu as incerca totusi sa merg spre marcaj. Aiurea...ambele variante sint lipsite de rationament!
Ideal era sa ne intoarcem pe muchie pe traseul primei zile! Nici pe fund nu prea putem aluneca. Nmerim in capcanele bolovanilor. Avansam greu, pomi doboriti ce ne tin pe loc. Trebuie sa ne scuturam mereu fiindca eusim usor sa cadem chiar cu capul in jos. Ce urmeaza? sa ne debarasam de povara si sa sapam in jurul picioarelor.
Apoi sa gasim terem stabil si sa reluam coborirea care dupa scurt timp ne obliga sa repetam miscarile. Unii dintre noi sint uzi pina la chiloti. Risc de avalansa? Era minim dar ar fi putut sa plece vreo placa din partea superioara doar daca trecea cineva. Ajungem in padure. Stefan este inainte, nu il mai vedem. Ne povesteste ca aproape de sosirea la drum a zarit urme de urs. Chiar la vederea drumului forestier nu sintem scutiti de efort.
Traversarea riului presupune si alunecare. Wow, este zapada mai mare decit in 25 ianuarie 2016 cind eram doar cu Dan spre Fereastra Mare. Ne regasim cu Stefan si mergem la un restaurant sa luam niste ciorbe.
Seara ne gazduim la Risnov.
Miercuri 18 ianuarie 2017
Baietii vor schi in Poiana Brasov dar inainte de asta urcam la Bran pentru niste poze. Zi superba si calduta in Poiana, eu stau si ma relaxez in masina pe post de sofer.
Hai ca a trecut o saptamina frumoasa!
Album foto
 https://photos.google.com/album/AF1QipO_Qh6E65D_gvd8rEUdYzOgcL9j-2-JI1B7Gon1

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Cascada Lotrisor si Scorus

Este ianuarie 2017, iar zilele geroase ne indeamna sa ne incercam fortele pe un sport relativ nou pentru noi: cascade de gheata.
Miercuri 11 ianuarie 2017
Vinerea trecuta primim o prima zapada..dar azi, miercuri ninge masiv in zona sudica a Romaniei si anulam plecarea. Autostrazi blocate...
Joi 12 ianuarie 2017
Drumurile incep sa fie curatate, adica autostrazile si drumurile nationale. Ne mai informam pe la pagina cnadr si prindem curaj. Urmeaza citeva zile stabile, fara ger mare.
Seara pe la 7 plecam spre Valea Oltului via Bucuresti Baicului indoor wall pentru a imprumuta ceva piese de la Castoru. Raminem uimiti de cantitatea de zapada.
Din 3-4 benzi pe sens cam 2 benzi sint ocupate de zapada si masini acoperite de zapada. Multe strazi devin cu sens unic. In sfirsit intram pe A1 unde se circula bine iar zapada spre Pitesti si Rm Vilcea se reduce substantial.
La miezul noptii ne cazam la pensiunea cu 50 lei/2 nopti/pers. Camerele sint relativ ok pt acest pret insa baia chiar nu are dus. Exista un furtun de dus dar vei uda tot: wc, chiuveta, usa...ce prostie. Era de acord pt un dus la comun decit sa isi bata joc asa de oameni. Bucataria este micuta asa pentru 3-4 persoane, cu un toaster, aragaz, frigider, internet slab.
Sint setos dupa niste ape medicinale si plec noaptea in cautarea izvoarelor binefacatoare. La vreo 200m descopar izvorul 7 si 14. Baietilor nu le place deloc cel sulfuros si oligomineral. Incalzirea se face de la apa geotermala iar apa de la robinet provine de la izvor.
Vineri 13 ianuarie 2017
Pe la 10:30 echipati luam calea Vaii Lotrisor. Urmam un drum forestier inchis cu bariera. Sint prezente doar urmele unui jeep al padurarilor.
Sintem nerabdatori, glumim, vedem citiva turturi sau perdele de geata. Nu ne oprim. Dupa aproape o ora de la parcarea masinii pe DN 7 ne oprim in fata cascadei Lotrisor situata intre 485 si 515m altitudine. Caderea de apa este realizata de oameni cu ocazia constructiei unui drum forestier de exploatare. In partea de sus, a fost sapat un tunel. Surse diverse atesta cascada prin anii 1950 sau 1970.
Stefan pleca cu 1 surub si fara coarda. Daca intimpina greutati se poate zelbui pina am sosi noi.
Sub privirile padurarilor, scot toate suruburile, exersez putin pe gheata, mincam ciocolata si pornesc in echipa cu Dan.
Ii spun ca vreau sa punem 2-3 suruburi pt a vedea cum functioneaza. Cascada prezinta trepte pe care te poti odihni. Este exact pentru incepatori. Coarda se intinde repede pe deasupra ghetii in golurile careia se aude apa. Sint usor si stratul de gheata rezista!
Stefan a terminat demult cascada si trece prin tunel. Se oprise sa vorbeasca la telefon dar fireste ca noi cu coarda pierdem timp insa repetitia este mama invataturii.
Regrupam si intre timp Stefan ajunge la drumul de jos si ne comunica sa rapelam intrucit ar fi mai rapid.
Tunelul are ceva apa si ne-am uda deci luam decizia sa ne lasam pe sfoara de 50 dar care nu e suficient de lunga. Ultimii metri descataram pe gheata de la baza apoi pornim spre amonte inca vreo 100m pina la niste cascade de pe stinga. Pe cea din drum siroieste apa dar Stefan insista sa intram in ea. Se echipeaza cu citeva suruburi mai scurte si pleaca cap. Dupa vreo 3 suruburi plantate intr-o gheata moale si uda regrupeaza la un copacel de unde il lasam salam. Urmam si noi la exersat miscarile.
Timpul s-a scurs si trebuie sa coborim. Admiram niste linii mai tehnice care presupun si batere de pitoane. Dintr=o discutie telefonica am inteles ca sint sezoane cu mai multe cascade, asa ca vom reveni in urmatoarele ierni.
Seara mergem la Hotelul restaurant Traian...nu au ciorbe fiindca nu sint oameni la tratament. Pe intuneric ma plimb pe faleza Oltului unde vara este disponbil un vaporas de agrement.
Simbata 14 ianuarie 2017
Vreme inchisa dimineata. S-a incalzit putin. Dupa ce am mai uscat coarda hotarim sa plecam spre Voineasa. Urcam pe Valea Lotrului si la iesire din Malaia intram pe v Bucureasa.
Parcam masina la niste tapinari si plecam cale de 1 ora pe un drum cu gheata pe care facem echilibristica si alunecam daca nu avem coltarii montati.
Drumul larg suie in citeva serpentine. Accentuat. Tot mai sus si deodata vedem ametitoarea cascada scorus.
Cobor primul la cascada....in unele parti este de calitate buna. Dar mai sus nu imi dau seama. Sint formati turturei in care este dificil de montat un surub. Adica nu avem experienta in turturi, daca suruburile vor tine unei posibile caderi. Sintem putin descumpaniti dar Stefan se hotaraste. E foarte motivat pentru o incercare. Primeste echipamentul necesar si pleaca cap.
Hai Stefane, baga tare! Se pare ca suruburile Irbis prind mai bine decit diamondurile cu manivela.
Metru cu metru, surub dupa surub...progres! Uneori imi simt gura uscata numai privind. Bucati de turturi cad spre noi. Speram sa regrupeze in siguranta la un copac.
De asta data eu stau pe margine si fac poze. Ne intrebam daca nu cumva drumul urca prin padure pe o culme si apoi intra intr-un canion pina in partea de sus a cascadei. Nu stim...Stefan regrupeaza dupa vreo 30m verticali dar cu mici-mici trepte.
Pentru a cobori are nevoie si de semicoarda. Pasajul are vreo 30-35m. Urmeaza dan filat de mine, iar eu sint ultimul. Corzile sint ude fiindca pe suprafata ghetii avem parte de apa. Stau agatat in pioleti si storc manusile mele vechi. De la regrupare in sus nu mai este pult si nici tehnic.
Am inteles ca ar exista inca o cascada in continuarea acesteia. Azi ne limitam la Cascada scorus.
Stringem echipamentul si plecam cu coltarii legati. Pe drum ne oprim sa exersam abalakovul.
Ce mai idee. Cerul se mai degajeaza si zarim muntii Lotrului. Din pacate zona Vidra este saraca in zapezi asa ca hotarim sa ne retragem spre Fagaras.
Nu reusim sa aflam daca este zapada suficienta penru ski asa ca in unanimitate votam sa mergem in Fagaras cu amenintarea ca in vreo 2 zile se schimba vremea.
Album foto: https://photos.google.com/album/AF1QipO_Qh6E65D_gvd8rEUdYzOgcL9j-2-JI1B7Gon1