sâmbătă, 24 decembrie 2016

Muntii Capatanii

Un vis de la 17 ani cind citeam cartile lui Kargel sau Nea Baticu in care se amintea ca exista o tura lunga, parcurgerea Carpatilor meridionali! Intre Olt si Jiu exista optiunea de a trece peste Muntii Lotru si Paring sau Capatanii si Parang. Mi se parea ca Muntii Capatanii si Muntii Parang fac o legatura mai buna, de la Brezoi se poate urca pe munte si prin intermediul Curmaturii Oltetului si Transalpina poti trece mai lesnicios sectorul decit peste zona Obirsia Lotrului.
23 decembrie 2016, vineri
Cobor de la cabana Suru si intru in ceata ce persista de zile intregi in Ardeal. E frig afara, e frig si in trenul Podu Olt-Piatra Olt. Povestea celor 3 zile din Muntii Fagaras si Suru este aici http://hikerph.blogspot.ro/2016/12/plimbare-la-suru-de-solstitiul-de-iarna.html
Pina la statia CFR Lotru ce deserveste orasul Brezoi calatoresc cu un tulcean la origine dar casatorit in Busteni. Feri Mitrea e asfaltator si a facut un sector de pe valea Oltului. Ne bucuram amindoi de soare atunci cind avansam spre sud. Aici e primavara.

Din Lotru merg spre sud pina intilnesc un pod de fier cu scinduri putrede. Sosesc in sosea si fac stinga cale de 1km pina la intrarea in Brezoi
In amonte este un baraj cu microhidrocentrala. Trafic intens, oamenii se pregatesc de Craciun.
Pfff, ma asteapta vreo 8km de dat din bascheti! trec pe linga Biserica romano catolica si pe linga cea adventista.
In centru este un monument ridicat in cinstea eroilor ce au luptat la Olt.
Plus eroul national cu toporul, tapinarul! Sus pe dealul din stinga Lotrului este un monument.
Este un orasel cuprins intre munti si imi aduce aminte de Tyrnyauz si se vad culmi din Cozia si masivul Naratu. In 10km ma cam plictisesc si ma felicit ca am trecut inca de la inceput la adidasi. Prind niste boabe de macese foarte dulci si imi recapat putin energia si dorinta de a explora. O caruta condusa de un tiganus se opreste si insista sa ma urc. Merge in Satul Balea lui Stan si e curios ce fac eu, unde merg si daca voi ingheta.
Sinteti explorator? Da, un fel..altii au descoperit locul. Imi recomanda sa urc pe riul  Stan pentru ca nu cunoaste vreun marcaj sau poteca speciala.
Este drept ca nu am gasit date recente ca traseul ar fi fost remarcat pe Plaiul lui Stan.
Intram in sat si surpriza.... peste tot case de tigani iar ei sint pe ulita intrebind cine e  cel din caruta.
Un om... asta eram, un om care nu avea ce sa caute pe acolo. Apoi am coborit din atelaj la tiganus in curte, in mijlocul satului. Si au inceput sa imi dea explicatii despre drum, sa merg vreo 4km amonte, ca voi ingheta la noapte, ca ma vor minca jivinele. Ei nu cunosc prea multe. Le-am multumit pentru sfaturi. Si am incercat sa parasesc mai repede zona salutind oamenii de pe la porti. Mai la iesire din sat un alt tigan imi aminteste de noptile geroase si sa ma cazeze la el. ii multumesc si lui si merg mai departe cu ochii spre un loc de bivuac. Tiganii au dat startul la curatenie, isi spala rufele la girla, taie lemne si cite un porc.
In unele locuri, Riul Stan are punte de gheata, deci tiganii stiu ceva despre ger. 😕
In ultimele minute de lumina travesez riul spre niste drumuri folosite la trasul bustenilor. Atentie de unde luati apa, aici ar fi ultima sursa poate pina in Saua Funicel, asta daca nu planificati sa coboriti la o stina care de obicei se afla pe interfluviu ce are in apropiere izvor. Si sa va ginditi daca nu cumva vreun personaj din zona a facut "kkt" pe gheata asa cum am vazut eu.
Plec cit mai repede din raza vizuala a satenilor si incerc sa folosesc cit mai putin lanterna. Servesc niste fulgi de cartofi si incerc sa economisesc apa.
24 decembrie 20016, simbata
Dimineata geroasa, 😞 -10 grade cu bruma pe sacul meu de bivuac. Respiratia venita la gura sacului de dormit e acum gheata. Imi zic ca nu ma misc pina nu vad soarele pe pasune. Aiurea 😏, sint in marea de nori cu chiciura peste tot. Soarele va apare sus pe culme la peste 1000m, asa ca fac repede o budinca cu fulgi de griu, scortisoara si zahar, ma echipez cu plasticii si parazapezile cu speranta ca ma voi incalzi mai repede si dau la deal pe increngatura de drumuri.
la nucul unde am dormit, ora 9
Vi s-a intimplat sa transpirati la -10 grade? 😲
Asta faceam eu! Dar cum ma opream singele  se oprea si el. E aproape ora 9 si soarele inca nu s-a inaltat bine pe cer deasupra pomilor incarcati cu chiciura! Panta abrupta solicita talpile bocancilor si gleznele. Si cind ridic ochii spre culme, aceasta pare tot departe si mult prea sus ca s-o pot ajunge. Sper sa gasesc o continuitate lejera. Fagi taieti, craci pe jos stau gata a fi carate cu caii. Sint destul de sus si necesita tigani inflacarati, muncitori!
Fagarasul si Tara Lovistei, ora 10:20
Multumesc lui Dumnezeu cind sosesc pe culme si vad un marcaj vechi. la fel ca am scapat de satul cu personaje ciudate. Dar daca planul nu va decurge normal va trebui sa gasesc o alta cale de a ma intoarce. Daca tiganii pornesc in cautarea omului inghetat? Sau a omului mincat de fiarele padurii?
Urmez o poteca firava, ingusta, acoperita de multe frunze. Uneori crengi sau trunchiuri ma determina sa fac sarituri sau sa-mi zgirii hainele. Verific directia cu busola si fluier intermitent din gura. Deodata aud si eu un fluierat usor. Nu pare a fi de animal. Parca cineva imi raspunde. In scurt timp o voce ma intreaba de ce fac zgomot, ce fac aici, cine sint....fluier de animale, merg la Folea si sint turist. Atunci daca mi-e frica de ce mai sint aici, ma intreaba omul de sub poteca. As putea sa ma trezesc cu niste focuri de arma spre mine. Braconierii(fie ei si vinatori adevarati nu cunosc multe). Hai, intinde-o fara galagie...
Parasesc zona repede si pierd marcajul, adica poteca pt ca marcajul e f rar, la citeva sute de metri.
11:35 linga virful lui Stan, aud 13 focuri de arma
Ajung intr-o poienita in panta si nici vorba de stina si izvorul descrise in Muntii Nostri de Nae Popescu. Zona salbatica ce ma determina sa fiu atent. Nu pot decit sa merg tot mai sus. In departare Cozia si Naratu cel stincos. La fiecare semn de marcaj sufletul mi se bucura. Ajung in alta poiana ce pare a fi virful lui Stan 1450m. Vegetatie de ienuperi si iarba inalta.
12:15
Pe alt virfulet sosesc la un drum de caruta care coboara pe versant spre Saliste. Eu mentin directia tot mai sus si fac economie la apa. S-a incalzit dar adie vintul rece. Continui usor spre vest pe culmea principala cu fagi sau molizi si mergind pe un offroad partial cu ceva zapada si o banda galbena aparuta cred dinspre OLANESTI sosesc la o casa parasita in Saua Cindoaia.
Cindoaia ora 14
Aici in descriere se mentioneaza si funicular. Oricum Nae Popescu daca il urmezi inseamna ca ajungi imediat jos in sat. Poate ca inainte poteca si marcajul erau mai accentuate. As ramine o noapte aici dar nu este izvor. Continui prin increngatura de drumuri, marcajul galben dispare, banda rosie ce ar fi condus la Herculane nu mai e prezenta demult iar niste urme ce veneau din stinga au coborit pe versant in dreapta catre Saliste. Aleg si eu un drum ce urca aproape imperceptibil. Nu sint sigur chiar daca busola imi arata ca merg spre vest!😊
Pe la ora 15 ajung intr-o poiana mai mare, cu mai multa zapada si drumuri. Aud voci: hai sa mincam! Si vad un jeep. Las bagajul jos si alerg acolo sa intreb daca ei stiu locatia exacta!
Muntii Capatinii, mi se raspunde!😜
Ei, asta stiu si eu...
Saua Batrina la refugiul salvamont Folea...nu stai cu noi? 😉
Ma grabesc...dar pina la urma am intrat la discutii si am stat putin la masa imbelsugata! Domnii erau membri salvamont valcea si patrulau acolo de Craciun.
15:35 Parasesc saua Batrina spre vf Gerea, in stinga este refugiul inchis!
Calatorului ii sade bine cu drumul asa ca vf Gerea era urmatoarea tinta desi ei mi-au spus ca in vreo 2 ore as putea ajunge pina la Curmatura Rodeanu!  Urcus pe un offroad vechi prin ceva zapada, pe un marcaj triunghi rosu si sosesc la o casuta!
As putea dormi aici daca mai sus nu gasesc nimic. Constat ca este un loc de rugaciune, cu 2 bancute si citeva carti ortodoxe. Imi leg parazapeziele si continui la deal desi mai era ceva culoar la dreapta(acesta cred ca iese in poiana cu ref Geruta).
16:30 aproape de vf Gerea, Fagarasul si apusul
Sosesc si eu la un gol alpin de unde se vede refugiul Geruta la stinga. Nu ramin aici si aleg sa urc pe vf Gerea 1888m.
Tur de orizont cu Buila si culmile vecine pe care le voi trece dimineata.
spre Bogdanu si Caprareasa, la stina mea cu buila in ultimul plan
Baietii parca mi-au zis de o stina  aflata la sud. Ah, uite acolo! Voi topi zapada!
priota 1954m la apus
Iar dimineata devreme continui peste Priota! Sint incintat, vremea este buna iar de acum traseul este mai clar...cit timp este vizibilitate!😉😉 La stina ma pregatesc cu apa si pentru dimineata dar peste noapte aud vintul. ce aduce?
25 decembrie 2016, duminica
Cum nu am alarma, dorm iepureste si folosesc camera foto pentru a vedea ora. Semnal vodafone lipsa de pe la vf Stan. Este ceata si vint. Ma risc sa plec asa dar incerc sa retin pe unde merg in cazul in care voi reveni la baza. Multe drumuri alpine ce pune la incercare orientarea mea. Zona apartine Obstei Mosnenilor din satul Cheia si e inchisa cu bariera. No entry ATV, jeep! Tot la deal, cu degetele amortite.
ora 13 cind dupa vreo 2 h s-a mai luminat
Drumul prezinta zapada putina dar cel putin sint inca pe drum! Las spre stinga un marcaj catre sud si merg pe un drum intretinut.
din Zmeuret spre Rodeanu
Ajung la o padure unde incep sa fie vizibile in zapada urme adincu de un utilaj greu, un tab sau alt camion al armatei fiindca doar ceva mare ar putea sparge zapada adinca. Simt cum s-a incalzit, e placut la soare.
spre zona Zmeuret, de acolo vin
Undeva din poiana spre dreapta pleaca un forestier spre malaia dar este blocat de copaci cazuti. E marcaj! De la Salvamont mi s-a spus ca as putea dormi in zona Cocora asa ca las pe stinga adapostul din Rudeanu si continui catre Valeanu. Merg tot pe drum si mai las pe stinga un picior ce duce la satul Romanii de Sus si la o cladire MAPN de linga liziera. Putin mai sus cam pe la ora 15 ma gindesc sa imi caut adapost in stina Barcaciu, asa ca o dau la vale.
As fi continuat dar urma vreo 2-3 ore spre Ursu si Capatinii si nu stiam daca exista adapost. Merg la cladirea inalta si constat ca este doar un saivan cu fecale pe jos si fara usi. Toata cladirea este facuta din busteni grosi si este foarte inalta cu acoperis abrupt. Adapostul ciobanilor este la vreo 20m si are mai multe incaperi. Prezinta placi de polistiren pe care se poate dormi super bine. Pentru apa ma deplasez 2 minute spre stinga si pentru moment opresc izvorul  piriului Horezu. Am rezolvat si apa! Sa speram ca miine am timp sa ajung in Curmatura Oltetului la stina. Vintul incepe sa se inteteasca. Poate este de bine!
26 decembrie 2016, luni
nu am reusit sa prind semnal pe vodafone de simbata. Asta poate ingreuna comunicarea. Este vint si negura, ninge marunt adica viscoleste.
Sint confuz si nu stiu daca este bine sa continui traseul. Sint inca pe drum spre Piatra Rosie. Vintul ma cam deranjeaza, miinile ingheata repede iar fata amorteste. Ochiul drept ma ustura de la vintul dinspre nord.
Ochelarii nu imi sint de ajuns acum fiind poleiti. Gheata au si betele si hainele. Aici cam dispare drumul de creasta iar ideal este sa merg matematic pe culme insa vintul ma doboara. Eu am mers pe drumul din stinga crezind ca ocoleste muntele cu curba. In scurt timp sosesc a o zona ingradita, capare de apa, probabil Fintinita Iepei. Asa ca sint nevoit sa urc in creasta pe linga vf Ursu si apoi Capatina unde este o mica piramida de pietre. Nu este loc de fotografiat. Sint inghetat si daca eram pe un traseu expus as fi zis ca incepe lupta pt supravietuire dar aici pot oricind sa ma las pe versantul domol si sa fiu la adapost de vint!
E ingrozitor, merg pe un platou usor valurit, Platoul Cosana apoi se coboara.
Mt Balota vazut dupa traversare
Merg doar cu un ochi deschis, cel sting si vad pamintul intr-o alta dimensiune. Un prieten imi zicea odata de un sofer care a mers noaptea sute de km vazind doar cu un ochi plus ca alte masini au stat dupa el fiindca nu puteau sa il depaseasca.😝
Sosesc intr-o sa unde sint indicatoare: spre Cascada Balotei(loc periculos), spre Vaideeni pe la Lacul Balota si spre Avalanse 1km....Maninc putina ciocolata, imi masez degetele si cu noroc se curata putin zona. Aleg sa merg spre zona de avalanse, peste un grohotis instabil.
din saua Funicel spre Coasta Lacurilor
Nici vorba de marcaj sau poteca vizibila...doar o linie imaginara pe care reusesc sa ajung intr-o sa(Funicel). Dar acum incotro? Fac stinga pe un drum(cel din imagine) dar in 2 min zaresc o cruce albastra, foarte veche. Renunt si merg in directie opusa. Drumul forestier coboara pe versant deci nu e prea bine iar sus pe culmea matematica nu vreau sa urc. Asa ca revin spre marcajul vechi cu gindul ca daca in acea curmatura nu gasesc ceva util, voi cobori pe un drum facut recent de tafuri in valea din stinga.
izvorul balota-funicel
Si minune mare! Troita despre care imi spunea Marcel de la Salvamont! Iau apa si maninc alune cu ciocolata! Sint pe drumul bun! Dar in saua respectiva un indicator catre Negovanu(Turcinu) 2-3 ore ma cam sperie pe vremea asta cu vint! Timpul s-ar putea mari in astfel de conditii.
muntele Funicel si izvorul bogat
In sa iau apa in oala mea de 2 litri si ma hotarasc sa merg spre sud vreo 5min pina la un adapost...
refugiul casaria si muntele funicel
Surpriza mare, acolo este un refugiu salvamont Casaria. Zona este plina de izvoare! Cred ca este cea mai buna decizie. As mai fi avut cam 3 ore de lumina dar pe vint sigur as fi mers mai incet.
Balota defrisata!
Pot dormi linistit in refugiul bine izolat! Din pacate tot nu este semnal. Asist cum viscoleste dar peste naopte cerul se mai limpezeste ia vintul se domoleste.
27 decembrie 2016, marti
Ma gindeam sa plec devreme insa la ora 6 este urgie afara, adica vint si ceva zapada. Ma pregatesc asa incet dar nu e nimic imbucurator.
Daca as gasi semnal vodafone as putea ma mai stau pe creste. Urc pe un virfulet din zona cu deschidere catre Oltenia insa semnalul este slab si fals. creasta este in viscol cu rafale de vint.
spre subcarpati
Se pare ca aici mi se incheie tura. Iau bagajul si la ora 10 incep retragerea spre Vaideeni(7-8  ore pe indicator).
Balota la dreapta, Funicelu la stinga
Traseu lung ca o coborire dintr-o muchie sudica fagarasana. Planific sa dorm aproape de sat iar ziua urmatoare sa continui catre Horezu-Rm Vilcea-Ploiesti. Trec pe linga Piatra Casariei si Pietrele Stroiestrilor, zone considerate mai ciudate geomorfologic.
piciorul ce duce in Vaideeni
Pe masura ce pierd din inaltime, vintul se mai calmeaza iar uneori bucati de cer senin ma indeamna inapoi spre creasta. Molizi defrisati pe marginea drumului ma incrunta. Drumul ar fi fost mai aparat de viscole insa acum sigur ca la o cadere mai serioasa de zapada va fi totul inaccesibil.
Imi place ca din vegetatia pitica face parte si merisorul. Culeg citeva boabe si le savurez. Fac un popas si deschid telefonul. Mai sus nu am avut sanse...acum sint aproape de padure si primesc un telefon. Gata, nu mai sint dat disparut, alerta a fost anulata, reusesc sa trimit vesti. Azi este ziua 4 de la ultimul apel. Undeva este o stina de unde se aude latrat.
Este posibil ca patrupedul sa fi fost pierdut dar acum, asta vrea sa faca iarna aici? Privirea cauta Subcarpatii Getici si Oltenia. Incep sa zaresc silueta unor cladiri ce stralucesc in soare.
Balota est eacum albit!
Dar in curind intru in padure. Drumul serpuieste usor la adapost de molizi tineri formind un culoar. Mai jos este Piatra cu Icoana, un loc unde tinara generatie a prins o icoana intr-o stinca in amintirea parintior si bunicilor.
Piatra cu Icoana
Drumul este blocat de un molid cazut insa nu este de netrecut. Se trece printr-o poiana cu izvor. De mentionat ca sint zone unde pret de 3-4 minute avem de urcat. Marcajul este aproape inexistent si jos intr-o poiana apar mai multe drumuri.
Inspiratia ma indruma sa nu fac taieturi si sa urmez drumul corect.
Fagi batrini au fost taiati ori au ramas marturie secolelor. Pierd repede din inaltime iar acum drumul este strajuit de arini de munte. Sosesc la o bifurcatie.
furcitura cu punctul galben
Dreapta cu punct galben este un offroad de 4km pina in Vaideeni iar la stinga e marginea padurii de pini ori zade un drum mai abrupt pe plaiul cu ferigi si coboara tot in Vaideeni. Simt ca trebuie sa ma descalt de bocancii de plastic.
Vaideeni si riul Luncavat
Este abia 13:30 si in 10 min voi sosi in sat. Unde sint ceva 7-8 ore? Eu am facut 4 ore. ma opresc si imi schimb ceva haine si iau adidasii. Sa vedem ce urmeaza fiindca nu ar avea rost sa dorm pe aici. Poate ca in noaptea asta voi avea legaturi spre Bucuresti.
plaiul cu ferigi
Hai la vale! Unde ajung? In curtea unor oameni, posibil tigani munteni, pe drumul animalelor catre pasune. Fac cale intoarsa pe niste garduri si prin un piriias cu apa dar indiguit. Sosesc la asfalt si drumul principal unde tiganii stau adunati in cete. Fiecare isi vede de treaba lui. E zi de primavara!
De pe harta pe care o am, a lui Dan Pasere, constat ca am de strabatut vreo 4km pina in Horezu. De pe internet pe autogari as avea un microbuz spre Horezu sau Rimnicu Vilcea pe la 16:15. Pe la 17:30 ar fi o cursa Sibiu-Ploiesti, ceea ce ar fi chiar ideal!
Realitatea este ca eu am sosit pe un drum secundar intr-o statie de autobuz din Vaideeni si nu cred ca treceau curse locale. Am facut autostopul pina in Horezu de unde mai inghesuit am ajuns repede(17:00) in Rimnic(8 lei). De acolo am aflat ca nu exista cursa mea de la Sibiu-Ploiesti si am luat un cdy pina la Bucuresti Militari(30 ron cam 170km). Din Militari am luat un autobuz 178 si la 20:45 suiam in trenul Regiotrans pentru Ploiesti(7,3 ron)
Ce am realizat?
Traseul de creasta al Muntilor Capatanii, 17km din satul Valea lui Stan in Saua Zmeuretu si inca 20km pina in ref Casariei. Pina in Curmatura Oltetului as fi avut 24km (din Zmeuret).
AM mai coborit in 12 ore de la refugiu pina in Ploiesti, ceea ce cred ca este o mare realizare iar Dumnezeu mi-a ajutat sa prind cele mai bune legaturi!

Iata albumul intreg ce contine si ceva poze din Suru/Fagaras
https://photos.google.com/album/AF1QipOl_kpWHYJBwl9XEzEm_LFgJz3380mFxb_QUTzm

miercuri, 21 decembrie 2016

Plimbare la Suru de solstitiul de iarna

21 decembrie 2016 (miercuri)
Solstitiul de iarna, deci hai la munte!
La munte este zapada de ceva vreme si ocazia Craciunului este binevenita de a cauta ceva sa fiu plecat de acasa si sa ma salbaticesc. Uneori prea mult parfum strica. Da, recunosc ca in ultimul am abia am numarat citeva iesiri dar asta nu inseamna ca nu mai am idei tineresti.
ora 3:20 telefonul imi da trezirea din somnul dulce sau mai bine zis somnul de iepure. Ceva emotii sint pe acolo iar bagajul cintarit imi sta la usa...25kg cu bocancii de plastic in mina.
Imi beau cana cu lapte cald de soia si o intind pe jos 2,5km pina la gara.
4:45 pornesc lent spre Brasov cu acelasi tren vechi care nu are prize electrice sau ceva caldura.
Pina luni cind se anunta viscol si cod de  vijelii trebuie sa profit de cer senin si acalmie. Hai baiete, se poate!
7:05 Brasov, ceata, chiciura si ger. Se anunta o intirziere a trenului meu pina in Fagaras. Intirzierea creste pina la 90min si 120 min la trenul care trebuia sa soseasca. Hoarde de tigani apar cu saci plini de visc si crengi de brad, deh acum ar mai cistiga si ei ceva bani la oras. Un tinerel se face proprietarul unei biciclete de copil abandonate si pazite de un om al garii fara adapost. Hm...Gara a ramas cu aceleasi probleme si inca una: a fost deschisa usa de sus venind in avantajul fumatorilor.
~10 sageata alabstra pleaca spre Fagaras. Yuheeei! Aflu ca la Sercaia s-a lucrat la un pod pe ger si intuneric..in RO se mai si munceste! Ardealul este in cod de ceata si gerulet! La noapte se pare ca voi dormi prin padure direct in sacul de bivuac.
~12 ma transfer in alt tren de Sibiu, de asta data sageata are ceva caldura mai buna
13:30 Sebes Olt...pornesc pe un drum nou, adica acum este asfaltat in comparatie cu mai 2009 cind am facut ultima trecere. Sint la baza Munilor Fagaras la cotul Oltului, zona unde turistii incep lunga parcurgere a crestei. Dupa 4km timp in care reusesc sa ma incalzesc putin, sosesc in satul Sebesu de Sus. Cimitirul este la intrare. Are pereti grosi de piatra. Urmeaza traversarea satului pe ulite uneori marginite de ziduri groase. Casele racordate la gaze sint pe model specific transilvanean si putine case tradeaza ca ar fi locuite: fum pe cos sau localnici. Magazinului satesc, mixt i s-a mai adaugat inca 1-2 puncte comerciale.
O localnica mai indrazneata ma intreaba ce fac singur ca in curind se intuneca, ce fac cu jivinele, cu zapada.
Apoi tanti, eu sint pe aici de 10 ori pe traseu. Haideti, sarbatori fericite, eu ma grabesc. Si uite asa ajung la Podul Moasei unde ma echipez cu ghetele de plastic si purced spre botul Plaietului pe urmele inghetate in zapada.
La inceput este "panta prostului", asta daca stiti traseul de la Gura Diham la Poiana Izvoare. Acelasi stilp micut ce incurajeaza turistul sa intre in padure pe canalele folosite la trasul lemnelor. Si urmez cam ultimul culoar din stinga care ma scoate intr-o padure de fagi inalti ale caror frunze inca se pastreaza neacoperite de zapada.
Sosesc pe botul dealului. Sint inca in ceata  dar pe masura ce urc negura asta cu chiciura, ceata se mai risipeste.
Izvorul cu Arini este firav ca in timp de seceta. Servesc tot paharul de iaurt si ma pregatesc de un mers nocturn. Initial credeam ca aici voi bivuaca dar curajul si stapinirea de sine dovedesc Muchia Moasei si la 18:30 poposesc la Cab Suru. Este pustiu si doar citeva luminite solare arata ca uneori mai vine si cabanierul.
Apa de la robinet este inghetata si nu imi ramine decit sa topesc zapada. Cerul se umple de stele dar secera lunii o voi vedea catre dimineata pe aceasta parte nordica a muntelui.
Cotetul Suru cum spunea cineva, a evoluat si a ajuns o cabanuta cocheta. Voi inopta pe terasa la -8grade. Liniste totala, ah, ba nu, uneori daca esti atent se aude ceasul de perete care e agatat aici in sopron. E folositor fiindca eu nu am ceas decit la telefon si aparatul foto dar acestea sint aproape mereu inchise.
Planuiesc o trezire pe la 5 dar fara alarma e greoi.

22 decembrie 2016, joi
Dupa lunga pregatire a bagajului si a hranei calde reusesc sa ma urnesc pe la ora 8. Renunt la o punga de orez pe motiv ca fierbe greu si necesita benzina, plus ca 500g atirna greu la bagaj, Se urmeaza poteca prin zapada motiv pt care multumesc inaintasilor. Erau vremuri (2001-2004) cind inotam singur pe aici. Nimeni nu mai urca iarna la grajdul Suru. Acum se urmeaza indeaproape patul potecii de vara cu mentiunea ca daca ai calcat gresit poti intra in zapada adinca.
muchia moasei si poiana cabanei
Gerul te forteaza la un mars cu opriri rare. Peisajul s-a schimbat, in 7-8 ani au crescut mai mult molizi fapt care va duce la stabilizarea zapezii.
Apar primele imagini cu creasta sau muchia Tataru ori Piciorul Racoviceanu/Comanesei.
Vintul rece si efortul pronuntat la bagajul de 25kg nu fac legatura buna. Zone dezvelite incurajeaza turistul sa urce si sa faca planuri marete privind parcurgerea crestei. Dar totusi vintul si absenta urmelor mai sus de Monumentul de pe Gorganu ma trezesc la realitate.
Se continua prin ienuperi pe muchia superioara fiindca troienele catre Gavanu impiedica trecerea in caldare si saua Suru. Turistii de weekend desi au avut vreme buna s-au oprit aici la monument. Ori poate ma insel si vintul nazdravan a acoperit urmele ceea ce ma va ingreuna. Hai ca nu imi mai place.
Timpul trece si sint ofticat ca sus pe creasta sint zone de iarba iar eu inot prin zapada.
spre chica pietrelor si zona sudica a greblestilor si ciinenilor
Dupa vreo 4 ore de efort ating creasta. Odata pe ceata m-am ratacit si m-am invirtit ajungind in acelasi loc. Cu vintul in fata dinspre est exact in directia mea de mers, nu prea reusesc a inainta repede chiar pe iarba sau zapada inghetata.
Dupa un total de 5 ore de la cabana adica aproape ora 13 sosesc in Saua Suru.
rosiile-budislavu
Totul e alb cu zapada adinca si cu vint din fata. Inainte trebuie urcat pe vf Suru si Capul surului, coborit n Curmatura Rosiilor, urcat pe Budislavu si Virtopul Rosu apoi jos la Lacul Avrig de unde cu ceva riscuri se urca in Ciortea, se trece peste Piscul Girbova si vf Scara-Scarisoara apoi jos la ref Puha. Toate astea nu se fac pe lumina iar perspectiva de a dormi in vint in sacul de bivuac nu ma incinta.
Incet voi lua hotarirea de a ma intoarce.
Am mai facut zona iarna, singur pe la 20-26 de ani si parca e mai intelept o intoarcere.Ce ar fi o coborire spre Turnu rosu?😇 Am fost vara spre Turnu Rosu si este de tropait mult ir acum prin padure nu sint urme si sigur va trebui sa fac priveghi sub vreun copc cu urechile la urs. 😱
Budislavu sudic
Asa ca ma duc spre cab Suru. Observ ca au aparut multe drumuri si zone defrisate pe piciorul nordic al surului in zona Racoviceanu. Nebunie...Asta ne dorim? Nu ati auzit de paulownia? Creste in 3 ani si da lemne de foc sau de constructii si sint destule zone de plantat in cimpie!
funicular
Unde gasesc adapost de vint fac pauze la soare. Jos la cabana ma dau in leagan si gasesc poteca catre izvor in felul asta economisesc benzina. Izvorul dateaza din 1940 si am inteles ca nu prea ingheata iarna! 😋 Urmeaza o cina cu orez fiert, stafide si alune de padure!
Cabana este dotata cu panou solar, masina de spalat, incalzire centrala cu calorifere moderne! Ardealul ramine ascuns in mare de nori iar linistea se pastreaza peste poienita in care soarele bate foarte putin.

23 decembrie 2016, vineri
Mic dejun cu fulgi de griu fiert si nutela, scortisoara, paste fainoase! Si la 8 cobor spre sat. Ramas bun cabana suru. Fac un inventar al turelor pe care le-am ajut aici: sept 1996(solo), nov 1998(m-am ratacit, solo), mai 2000(solo), aug 2000(echipa), feb 2001(solo), dec 2001(solo), aug 2003(solo), apr 2004(solo), dec2006(solo), apr 2008(solo), mai 2009(echipa) si acum dec 2016(solo)!
Soarele isi face simtita prezenta dar sint constient ca voi intra in curind in marea de nori. In sat povestesc localnicilor ca sus pe munte este de 10 ori mai bine, ca este soare de citeva zile!
In nici 4 ore sosesc in Podu Olt la tren.