luni, 18 noiembrie 2013

Aventuri in Georgia(partea 1), Mtskheta-Mtianeti, Kazbek & Ortsveri

Vacanta de toamna se apropia si parca as fi dorit sa urc iar in Caucaz mai pe iarna. Noiembrie ar fi excelent de vizitat Georgia, e drept, cu ceva frig. Mai fusesem de 2 ori in decembrie insa era prea multa zapada, iar efortul depus la urcarea muntilor este titanic.
10 noiembrie 2013, Duminica 
Intr-o dupa amiaza uscata de toamna, cu bagajul facut si cintarind 30kg, ma indrept spre Constantinopole. Dupa 14 ore de calatorie, 2 vami si o supa de linte oferita gratis de sofer sosesc catre dimineata in una din autogararile Istanbulului.

11 noiembrie 2013, LUNI
Merg intr-un parc si-mi iau linistit micul dejun si treptat se lumineaza. Imnul moscheilor ma trezeste la realitate. Sint intr-un magalopolis multicolor cu peste 12 milioane de locuitori si nu as vrea sa ma misc cu ranita mare printre ei asa ca revin indata la autobuz. Planific sa plec in 10 ore spre Georgia.
Am timp sa redescopar galagiosul oras, piata de peste, farul, bdul Kenedy, citeva moschei, spice bazar, Galata(podul si dominantul turnul construit in anul 500- pe care nu reusesc sa-l urc fiindca e enorm de scump ~12 lire turcesti), servesc citeva specialitati(suc de rodii, ayram si doner, curmale), vizitez un parc si intrarea in Marmararay noul tunel feroviar pe sub Bosfor, planific ce voi cumpara si vizita peste o luna si, super obosit ajung seara la autogara. Spatiul bagajelor e super plin si abia reusesc sa indes si rucsacul meu voluminos si greu. Evident ca iau in sacosa pompa arzatorului! Ar fi cel mai nefericit lucru sa gasesti distrusa o asemenea piesa, mai grav ca aragazul sa nu functioneze. Intre timp m-am specializat in reparatii de MSR.
Se spune ca ar fi wi-fi in autocar, nu cred asta dar n-am cum sa verific. Primim un soi de pizza super calda si pe intuneric plecam spre Asia Mica. Azi a fost o zi senina in care eu, venind din nord si obisnuit cu racoarea, m-am plimbat in tricou iar turcii cu pardesie de toamna.
Urmeaza o calatorie de 1640km in care sper sa rezist. Nu e vorba de plictiseala sau pasageri "incruntati" ci doar de anumite necesitati pe drum si lipsa unei odihne firesti. Deseori nu pot dormi in masina si-mi inchipui ca sint sofer si atent la trafic ori la peisaje.

12 noiembrie 2013, MARTI
Dimineata ma gaseste pe tarmul Marii Negre aproape de Samsun. Apoi pina la Qobuleti soseaua nu conteneste sa urmeze linia tarmului cu pietris. E o vreme superba, citeva grade peste 10, iar muntii din dreapta sint inzapeziti de pe la 2500 in sus. Aici zona are alt climat, mai umed si greu de prognozat.
Poposim la un restaurant unde se gaseste si celebra paine de Trabzon. Ispita e mare dar am deja bagajul plin.
Dupa prinz ajungem la granita cu Georgia. Sint a 4-a oara in Georgia si a-3a data in regiunea Kazbegi.
Pe partea cealalta mai adaugam 2 ore, asa-i fusul zonei.
Fiecare isi ia bagajul in spate si trece vama pe jos. Este un control lejer, cetatenii fiind georgieni comercianti. Ma imprietenesc cu un tinar care a lucrat pe un vapor in Sulina.
Autobuzul alimenteaza, oamenii schimba bani(eu nu...) si apoi catre seara pornim spre Batumi si Tbilisi.
Parca ieri am trecut prin locurile astea dragi! Soferul nu mai respecta nicio regula si face depasiri la mustata.
Pe la 11 seara recunosc intersectia cu Vladikavkaz apoi in nici o ora sosim in Tbilisi. Ploua si trebuie sa modific planul.

13 noiembrie 2013, MIERCURI
Aveam de gind sa cer sa fiu lasat prin centru insa pe ploaie la miezul noptii nu am unde sta. Asa ca ramin in autogara vreo 2-3 ore. Sint 4 calculatoare intr-un spatiu destinat cafe-internet si chiar un magazin intre pereti textili. Mai tirziu dau sa plec si...surpriza!
-Romania?!
-Yes! How are you Kazim?
M-a recunoscut...era agentul companiei Mahmut, de origine nigerian. A intrebat de prietenul meu din Romania si m-a invitat in biroul lui. Acolo era cald si aproape ca m-a luat somnul. El a adormit cu castile si nu am putut sa-l trezesc cind am plecat.
Catre gara aveam doua alternative:
-pe jos,
-cu taxiul, intrucit pe microbuze/autoboze nu te primesc cu asemenea bagaj.
Am ales sa dau din bascheti(bocaci) pe la 4 dimineata.
Stiam bine drumul asa ca nu am avut probleme. Vizitez un fel de calea Victoriei(bdul Davit Aghmashenebeli) , poposesc pe unele banci apoi ma indrept catre gara, locul intilnirii cu Oluf.
Intru intr-un exchange house, il trezesc pe lucrator si pierd vreo 10 min pina reuseste sa-mi scrie numele si sa faca o copie a pasaportului....asa ca amintire. Plec "hepi" ca am gasit un curs bun dar si cu parere de rau ca nu am schimbat mai mult. Eh, facultatea de economie te indeamna sa faci si economii :-) 😒
Ajung la Metro Station, intru si nimic. Ah, parca era un amarit prea colorat la intrare ce statea pe jos. Stai nene sa vad...parca Grivel, la sportiva, pioleti nu are oricine, prea mici sanse sa fie alt catarator la ora asta in locul ales.
-Oluf?! I'm Dan...finaly after 3 days by buses I'm here. Let's go to Caucasus!
Si aflu ca a dat la taxiu 100 GEL de la aeroport pina aici....enorm! Si ii recomandasem  cu 1 lari la autobuz!
Femeia de la metrou nu are rest de la 100 lari asa ca ii cumpar eu cartela.
Mergem citeva statii, coborim si sintem asaltati de un gruzin: Kazbegi, Kazbegi!
-Diakh! Negociem, si plecam in scurt timp(7:30) spre munti. Luam si benzina de la o statie apoi calatorim o vreme prin nori pe o vreme mohorita.
Sint putin obosit dupa 3 nopti nedormite dar rezist.
La aproape o ora de mers(70km) am luat o pauza sa vizitam Cetatea Ananuri, resedinta ducelui de Aragvi(pe malul riului Aragvi), secolul 13, scena multor batalii. In 2007 Cetatea a fost pe lista obiectivelor protejate de UNESCO.
De aici se zareste lacul si Barajul Zemo Avchala, un sistem hidroelectric faimos in Georgia.
Drumul urca printre sate depasind etajul forestier si patrundem in statiunea Gudauri.
Nimic impresionant de vazut, constructorii vor sa finalizeze locuintele pentru ca vor fi Jocurile Olimpice de la Soci 2014.
Urcam...soferul de vreo 55-60 de ani merge destul de incet, mult mai sanatos, in siguranta. Crestele pudrate cu zapada sint tot mai aproape.
De mentionat este ca drumul a inceput sa fie construit in 1799 iar in 1860  bugetul atinsese 4mil lire sterline!
Urmatoarea pauza e facuta la Monumentul Prieteniei ruso-georgiene, cam neintretinut dar impresionant.
Dincolo de ziduri se casca un hau impresionat pe fundul caruia se alfa un mic iezer de o culoare neobisnuita.
Soseaua bine intretinuta urca spre Saua Jvari la 2379m pe linga firele de inalta tensiune si conductele de metan. Sintem pe traseul folosit de invadatori si de comercianti. Am lasat in urma Canionul Baidarka iar acum coborim pe linga riul Terek care se varsa la Marea Caspica. Pe stinga recunosc un perete stincos ce uneori ingheata iar datorita minereurilor culoarea este rosie. Acum e caldut si nu avem cascada de gheata, desi sintem pregatiti pentru un asalt.
Zona Regiunii Kazbek(populatie 3800 pers) e in nori asa ca nu putem vedea din prima zi virful si tinta noastra. Soferul ne propune sa ne duca si la granita cu Rusia, de linga Darialskoye la vreo 10km nord insa nu avem timp! Am inteles ca este un tunel la granita.
Sintem concentrati pe tinta noastra, sa campam pe la 3000 inca din prima zi! Coborim in Stepantsminda(satuc de 1300  persoane)

Gata, suim bagajele pe umeri si pornim desi citiva soferi cu jeepul ne propun sa-i inchiriem pentru ca este noroi si ca am putea scuti vreo 6km.
Vrem aclimatizare si sa urcam cu puterile noastre.
Satul Gergeti avea odata sere. Au fost abandonate, la fel si unele case.
Mai sus de noua cabana hotarim sa luam prinzul, supa la plic.
Mai sus trecem pe linga un turnulet unde a fost construit si un put de colectare a apei.
Traseul este usor iar noi mergem veseli comentind uneori despre gunoaiele localnicilor(fiare, cauciucuri).
Vara pe aici zona e plina de turisti si turme de ovine.
Si la un moment dat zaresc cusma vf Kazbek si chiui! Este alba zona dar noi inca mergem prin pasune.
Bagajul meu este mai greu si as avea citeva kg de abandonat pe sub bolovani. Spre surprinderea mea constat ca a fost construita o casa, la finalul unui drum alpin. Casa are si o gradina de zarzavat si citiva cai.
Sintem pacaliti si drumul ne opreste in fata unui gard. De acolo urcam pieptis spre o culme iar apoi gasim un vilcel unde ascundem citeva lucruri. Trec la bocancii de plastic desi nu-i zapada. E inca caldut dar seara este aproape, la fel si zapada.
Urcam o vale plina cu bolovani, uneori orientindu-ne dupa momii.
Fixam tabara pe un loc nu prea placut, inclinat si ingust.
Topim zapada, mincam si ne culcam. Ninge slab. Sintem intr-un cort super mic(1kg) de la Mountain Hardware si trebuie sa ne obisnuim cu asta. Dupa atitea nopti nedormite, finalmente, ma odihnesc mai serios, la orizontala. Yupiiii!
A fost o zi lunga, nu am ajuns la cota 3000 desi la poalele muntelui am sosit mai devreme ca deobicei, dar sintem satisfacuti.

14 noiembrie 2013, JOI
Dimineata senina cu putin negativ. Cortul are o bruma de zapada ce se scutura rapid. Plecam nu prea tirziu, planuind sa petrecem noaptea in statia meteo Bethlemi la vreo 3700m.
Sintem impresionati de creasta ce se vede in est(Mt Kuro) dar nu pierdem din vedere tinta noastra.
Trecem pe la saua cu priveliste pe vreme senina si coborim lejer spre o vale mai adinca.
In general muntele si virful nostru e in ceata asa ca relieful ma cam inseala insa stiu bine directia generala.
Trversarea cu avalansa rusilor
Dupa citeva ore, inainte de ghetar propun o pauza de ceai.
Avem apa de la un piriu asa ca in 30min sintem hidratati si energizati, gata sa urcam ghetarul.
Undeva intre niste bolovani imensi am campat solo in dec 2005.
Dupa inca vreo ora coborim pe ghetar.
Sintem invaluiti in ceata. Pentru siguranta ne legam coltarii si continui sa deschid poteca. Mersul e riscant, zona inselatoare.
Mai mereu nu disting ce am in fata la 1m. Totul e alb si inghetat. Fiecare pas e pus cu teama iar pioletii si coarda sint pe rucsaci. Nu tine ideea cu suflatul in ceata iar Oluf e destul de panicat la mersul pe ghetar. Ortsveri este foarte linistit doar in partile laterale prezinta crevase si seracuri.
Zaresc refugiul si sint bucuros, apreciem inca vreo 2h.
O raza de soare ne permite sa luam citeva filmulete. Ura!
In mod normal iesirea de pe ghetar e marcata cu bete de lemn dar acum nu se vad. Nimerim intre crevase. Oluf apuca pe un drum framintat iar eu cercetez o creasta abrupta, cu pietris vulcanic friabil. Ce situatie dificila, ramin blocat in fata unor gauri de citiva metri. Revin si  urmez traseul lui Oluf.
Gata, am iesit de pe ghetar, urcam spre Refugiu pe o panta obositoare.
Usile sint inchise iar lacatul nu poate fi deschis.
Avem 3 variante:
-bivuac sub refugiu in ger si eventual in cort pe bolovani
-sa spargem lacatul
-sa intram pe un geam spart
Urmam ultima solutie....alegem o camera, mincam si dormim.
Dimineata vrem sa plecam catre Kazbek.
15 noiembrie 2013, VINERI
Alarma ne trezeste pe la 6 dar datorita durerilor de cap propun sa mai dormim 1h. Iau o pastila de la Oluf si adorm.
9:15 plecam catre virf...e tirziu, e iarna, ziua scurta, si spre surprinderea noastra nu e frig deloc.
Oluf merge in vesta si o helanca!
Pina la capela de pe la 4100m urcam fara coltari dar cam anevoios pe pantele cu zapada putina si bolovanis.
vedere de pe la 4100m
Legam coltarii iar eu prefer sa urc la un piolet fata de Oluf ce face echilibristica fara ei.
Prind repede viteza....Uitam de culoarul nostru pe centrul versantului.
Pe la 4500min imensul culoar SudEstic Oluf renunta.
Nu e aclimatizat suficient.
Oluf aproape de saua platoului
Urc singur inca cu sperante mari. Imi dau timpi si tinte apropiate. Nu trebuie sa gresesc, nimeni nu ma va salva.
ultima panta inaintea virfului. Test de rezistenta pentru mine
Din fericire bolovanii sint stabili, fata de alte ture pe aici cind eram considerata o popica.
Ajung destul de lejer in saua mare de pe la 4700m, vremea e buna, neobisnuit de buna.
Uneori am o ameteala usoara si stiu ca e de la inaltime si ca nu fac pauze mai mari pentru reglarea circulatiei singelui si a respiratiei.
Panta vazuta mai de jos
Las infipt batul de schi si hotarasc sa plec cu ambii pioleti. Zapada e bunicica aproape de sa, insa cum panta se accentueaza devine beton.
Cuprind cu privirea o suprafata mare...timpul e tirziu iar mie uneori imi vine rau, o greata de la nemincat....era  bun un sandvisch, nu doar 2 biscuiti si ciocolata.
incerc sa zimbesc pentru poza
Dimineata am avut si ceva probleme cu arzatorul si nu am reusit sa bem suficient. Panta pare fara sfirsit. Avansez citiva pasi apoi gifii...(Nu am diacritice).
Ortsveri a ramas mult prea mic, e doar un pitic, un copil fata de piramida pe care sint.
Panta e destul de mare si probabil ca m-as fi asigurat daca eram cu inca cineva.
Imi fac probleme la coborire mai ales ca sint obosit. Din ce in ce mai ametit si obosit.
Rafale de vint ma opresc citeva secunde lungi si inghetate.
Trebuie sa gindesc clar. Urc pe stinga, aproape de un sir de stinci.
Topul e foarte aproape. Stiu, am mai fost pe aici...dar platoul usor inclinat e deosebit de lung mai ales cind mai sint 4 ore de lumina iar energia mea e tot mai redusa.
De ce n-am mai ramas o zi la statie?
De ce n-am plecat mai devreme?
Ce intrebari?!
De fapt nu am timp sa gindesc asa acolo, asa de sus. Stomacul ma framinta. Mai am vreo 30 minute de urcat dar la mersul meu impleticit poate fi dublu. Nu exagerez, am si momente de acest gen. Vintul inghetat imi pune increderea si rezistenta la incercare.
Putina energie pe care o mai am la deal o canalizez pentru a scoate aparatul foto de la piept.
Mai merg 10 min...evident ca nu am ceas, merg doar cit ma mai tin muschii, plaminii si creierul.
Pentru ceas fac o poza si vad coordonatele timpului.
gata, e tirziu, nu mai am timp de intors.
Statia Meteo a fost cam tot timpul acoperita de ceata. Sigur voi avea probleme pe intuneric la cit de ametit sint. Si Oluf isi va face griji pentru mine.
Nu stiu daca pot rezista o noapte in micuta capela asa fara sac de dormit.
Imi iau la revedere de la platoul virfului si o dau la vale. Incet, cu atentie, cautind linia urmelor facute la urcare.
care urme? Ca abia zgiriam cu coltarii. Saua e aproape dar totusi cind cobori pe o panta inghetata, singur si cu viitoare probleme stomacale, devine prea departe. Tot ce vreau acum e sa cobor cit de repede si sa gasesc un adapost pentru rezolvarea problemei.
Gata, iau batul de schi, leg repede 1 piolet pe rucsac si ii dau la vale. Acum e usor de coborit dar tot impleticit merg, cu greata. Ufff, e mai bine dupa rezolvarea problemei stomacale.
Sigur ajung pe intuneric la refugiul Bethlemi. Mai am 30minute si capela este inca departe. Trebuie sa urc prin bolovanis pina la ea, apoi ma hotarasc sa-mi trag sufletul intrucit vintul s-a intetit la 4200m.
Cobor, nimeresc culoarul! Da, e ultimul, merg pe marginea din dreapta unde zapada e mai mare iar riscul unei cazaturi pe grohotis e redus.
Ura! Vad o luminita! Oluf urca spre capela sa ma intimpine! Aproape ca alerg...la starea aia de oboseala asa credeam ca alerg!
Ne imbratisam si ii dau vestea proasta ca NU AM URCAT VIRFUL KAZBEK!
Vestea buna e ca am luat decizia buna de a renunta la timp.
Revenim la refugiu, reluam problemele cu arzatorul meu si ne odihnim. Parca nu s-a intimplat nimic si  nu resimt oboseala mai deloc. Azi mai toata ziua, zona de a fost invaluita in ceata...
16 NOIEMBRIE 2013, SIMBATA
Azi avem in plan Virful Ortsveri, mai micut ca inaltime.
Din cauza unor probleme la coltarii mei si a lipsei unei corzi mai lungi nu vom ataca peretele de gheata desi avem suruburi si pioleti buni. Mergem in amonte pe ghetar. Crevasele sint vizibile si pentru inceput ne folosim de o poteca batuta pe versantul pietros al gigantului Kazbek. Oluf nu a vrut sa mai incercam Kazbekul, probabil si pentru ca eu am coborit obosit.
Intilnim niste fiare vechi apartinind unor pluviometre.
Acum sint abandonate. Bolovani mari stau prinsi in virful unor mici piramide de gheata.
De fapt prezenta bolovanilor este omniprezenta. 
Desi traversarea ghetarului Gergeti este vizibila, Oluf prefera sa ne legam in semicoarda mea.
Pina la culoarul din dreapta vf Ortsveri nu avem probleme. Atacam in diagonal cu 2 pioleti.
Acum avem  perspectiva si asupra unui alt versant al Kazbekului, o parte pe care nu o cunosteam.
13:00 sintem la baza unor seracuri.
Dupa circa 50min sosim in saua de jos la vf Ortsveri. Soarele ne incalzeste. Dar mai departe in fata noastra creasta este stincoasa.
Aici privirea cuprinde peste tot muntii din jur. Sintem in regatul Caucazului, unde nu multi au ajuns in acest unghi, acest virf fiind mai putin explorat. Deodata Oluf este cuprins de ingrijorare din cauza acestei creste stincoase. Desi are experienta in catarat vad ca incearca sa ma determine sa coborim neavind incredere in coltarii mei legati cu sirma. Desfasuram semicoarda de citeva ori pe niste pasaje mai abrupte. Posibilitati de asigurare cu anouri ar fi destule insa timpul este inaintat.
14:50 luam ultimele imagini 360grade, pupam virful inca de la distanta si m-as fi bucurat sa mai urcam macar dintele de linga noi pentru a vedea ce este dincolo.
Incepem coborirea.
Mie imi place acest mixt dar trebuie sa inteleg ca este tirziu si vom avea probleme la intoarcerea in baza. Offf.
La baza seracului facem niste teste cu suruburile de gheata si abalakovul pe care il folosim la rapel.
Cit de frumos ne-a iesit acest joc.(ora 16)
Pentru o ora ne folosim sculele in acest serac.
Soarele deja trece dincolo de ghetar si se lasa frigul.
Dupa inca 30min sosim pe partea opusa a marii de gheata in zona fiarelor de unde poteca ne va conduce deasupra crevaselor pina la Cabana Bethlemi.
Soarele inca mai lumineaza culoarul SE al Kazbekului semn ca a fost o zi perfecta, calma pentru ascensiuni.
18:30 sosim deasupra adapostului nostru, la fix sa prindem ultimele raza ce se duc in directia Marii Caspice, loc de unde rasare si satelitul natural al Terrei, Luna!
Pina la 9 seara purcedem la topit zapada si servirea mesei.
17 NOIEMBRIE 2013, DUMINICA
Azi vom cobori catre satul Kazbegi si valea Terek iar cu putin noroc vom ajunge in Tbilisi.

Pe acest meridian soarele rasare mai tirziu decit in Carpati, asa ca pe la 10:30 la aproape 2h de la ivirea zorilor, cu bagajele facute incepem coborirea pe ghetar.
Picle de nori  acopera cerul, semn ca vremea nu va mai fi chiar asa stralucita. Insasi vintul isi face prezenta! Hai la vale!
Ramin putin in urma fiindca vreau citeva poze cu Oluf traversind ghetarul. Urmele au fost acoperite de vint sau poate s-a deplasat ghetarul.
Coborim ca un fulger
si pe la 12:30 deja trecem morena ghetarului Gergeti catre traversarea unde au fost luati de o avalansa 3 rusi din Volgodonsk, raionul Rostov, in 9 ianuarie 2013, exact cind eu cu Ciprian Teodorescu incercam sa gasim microbuz catre Kazbegi dar ningea chiar in Tbilisi.
Nu cunosc povestea alpinistilor, daca au fost luati pe retragere, dar asa cred ca s-a intimplat. Tata(1968) cu fiu(1995) si inca un prieten(1972) toti disparuti.
Acum sint multe stinci dezgolite in comparatie cu alte explorari personale.
13:25 sosim in Pasul Sabertse linga un mic monument, probabil 3000m cu o vedere exceptionala catre Piramida Muntelui Kazbek si a ghetarilor Ortsveri-Gergeti-Chaukhi-Abano.
Ne indepartam tot mai mult de zona zapezilor si calcam prin zone inierbate.
Vintul ne impinge catre Biserica de pe deal Tsminda Samemba de unde nu mai avem mult pina in sat. 
Dar sa nu uitam ascunzatoarea extra-bagajelor: bocancii mei,  o supratenda de rafie, ceva mincare. Gasim totul intact !
vedere cu Ghetarul Abano
Pe la ora 15 mergem pe marginea sudica a unei paduri de mesteacan crescute pe piciorul muntelui. Poteca este vizibila si in scurt timp sosim la drumul de jeep.
De fapt sint destui turisti in zona bisericii. Ei au folosit jeepuri inchiariate si ar putea sa ne fie de folos. Fotografiera in interiorul bisericii este interzisa.
Privelistea este incredibila, muntele Kuro strajuieste abrupt Valea terek pe o parte, si Piramida Kazbek pe cealalta parte.
15:30 poposim la ivorul amenajat linga celebra biserica.
Aici incercam sa ne imprietenim cu niste filipineze si care accepta propunerea noastra de a ne lua pina in satul Kazbegi si chiar pina in Tbilisi. Uraaaa!
Suim bagajele pe acoperisul unui jeep cu volan pe dreapta si ne pregatim de plecare. Ultimele poze si ramas bun munte fermecator! Voi reveni sa te cunosc mai bine!
Dupa citiva km ne oprim sa mincam ceva la un mic restaurant si sa schimbam masinile.
Ghidul filipinezelor are alta masina pentru drumul asfaltat.
18:30 ne pregatim de plecarea catre capitala tarii, Tbilisi. Obositi si cu stomacul plin, in caldura masinii, aproape ca adormim insa filipinezele si ghidul-sofer converseaza cu noi.
S-a reasfaltat pentru Jocurile Olimpice de anul viitor de la Sochi (2014). Multi vor fi cazati in zona si posibil ca unele probe vor avea loc aici.
Jurnalul va continua cu vizita in Tbilisi unde am colindat toata ziua urmatoare.
Filmul aici https://www.youtube.com/watch?v=GLfW632Y6bE&t=31s
Filmul aici
Iata pozele din excursia pe Kazbek https://photos.app.goo.gl/jTWHE9mjYqSC4xCv9