miercuri, 11 septembrie 2013

Treking in Carpati

Activitatea continua, cu un nou grup, mai serios si bine pregatit.
Pentru albumul foto, click aici:
 https://picasaweb.google.com/hikerph/BucegiFagarasWithYoelOren39september2013
Marti 3 septembrie 2013
Preluam turistii de la Otopeni, ne cazam la Vila Vitalis din Predeal, servim un prinz scurt si pornim spre Sorica.
Noam, ghidul zilei, ii va duce prin Baiului si functie de vreme(sint nori multi si ceata) spera sa coboare pe Sinaia.
Urc cu turistii pina in Culmea Sorica/Cazacu. Sint in pantofii de strada si e putin cam alunecos. E destul de frig si cam e necesar portul manusilor. Fac roata imprejur si cobor spre masina. Nu sint deloc echipat si sint doar vreo 6grade.
Tin mereu legatura cu Noam, ploua slab si vor cobori pe Zamora daca o nimereste. La caderea intunericului ajung toti murati si plini de noroi linga Castelul Cantacuzino iar eu nu am ceai cald. Uf....o greseala personala dar in 10minunte vom sosi la vila!
Miercuri 4 septembrie 2013
Traseu propus in Ciucas, urcare din Pasul Bratocea. E vint, frig si ceata in continua miscare. Ii voi astepta cu jeepul la Cabana Ciucas unde ajungem greoi datorita unor turme de oi ce blocau drumul spre cabana.
Si ce mai panta abrupta....dar urcam cu putina viteza si adrenalina la maxim. Datorita frigului decidem sa servim ceva subtirel la cabana iar picnicul intirziat sa-l luam linga Fintina prof Nicolae Ioan.
Coborirea cu masina este mult mai periculoasa. Masina are ambreiaj nou iar eu nu-i cunosc comenzile pe deplin. Uf, riscant...ajung turistii inaintea mea!
Facem picnicul si zorim spre Sacele si Predeal. Azi am iesit neudati! E o victorie!
Joi 5 septembrie 2013
Azi urcam in Bucegi iar eu din sofer si logistician devin ghid. Aliatul meu trebuie sa fie vremea. Pentru noptile urmatoare avem cazarea arvunita asa ca nu trebuie sa dau gres!
Urcam pe Valea Jepilor iar dupa un ceas, la prima traversare a apei apre un urs! Exact dupa scurta noastra pauza de biscuiti. Si se tine scai dupa noi vreo 5 minute. Il privesc suspect iar ochii mei sint in permanenta catre el in spatele grupului.
Poposim pe terasa cabanei Caraiman iar apoi continuam direct spre Monumentul Eroilor. Vremea se imbunatateste iar planul nostru este realizabil.
Peisajul este deosebit...Toata echipa e incintata! Urmam marcajul spre Babele si Sfinx unde intilnim citiva biciclisti ce impingeau "caii" spre Monumentul Eroilor. Nu vad rezultatul cind mai mult mergi pe linga bicla decit pe ea.
Coborirea pe Piciorul Babelor este anevoioasa pentru Galit. Se pare ca are probleme cu articulatia genunchilor. Noam ne asteapta cu picnicul deasupra telecabinei Pestera. Dar e prea tirziu. Nu e vina mea ca un membru se deplaseaza mai incet.
Seara tirziu ne cazam la Hotelul Pestera.
Vineri 6 septembrie 2013
Dimineata cu bruma. Prima din acest sezon. Ah, deci e nevoie de manusi pe care eu nu le am!
Dupa micul dejun plecam spre Valea Obirsiei.
La cascada poposim la o cafea. E frig dar oamenii sint in concediu si nimeni nu se grabeste. Sint oameni cu experienta de treking in Georgia, Alpi, Nepal.
Incerc sa fiu cit mai realist in a le comunica timpul, durata pina la anumite puncte din traseu. Intrucit am probleme si intimplari negative in cabana Omu, hotarasc sa nu servesc nimic de la ei. Povestesc intimplarea si echipei mele si ii astept calm pina ce termina cu ciorbele apoi o intindem catre Drumul granicerilor.
Va fi un drum lunga pina in Moieciu de Sus, iar Galit are dureri accentuate.
Are varianta de a cobori spre Hotel Pestera de unde va fi preluata de Noam, ori sa continuam impreuna.
Dupa un picninc aproape de refugiul Batrina si cu apa pe sfirsite, alegem drumul mai lung dar mai domol prin saua Strunga.
E foarte lung dar pitoresc. Privesc mereu ceasul telefonului. Sper sa ne incadram sa iesim la forestier la caderea noptii.
Asa cobora Galit cind era panta accentuata. Isi dadea toata silinta dar nu aveam cum s-o ajut.In echipa completa sintem inaintea padurii de pe Valea Bingaleasa. In ultimele minute de lumina reusim sa coborim padurea si sa prindem drumul forestier....unul destul de lung, iar pentru noi, fiecare kilometru face cit 3.
Raminem la Pensiunea Nicoleta, o gazda buna...
Simbata 7 septembrie 2013
Zi usurica, asa speram sa fie, vizita la castelul Bran si urcare prin paduri si pasuni n satul Magura.
Se anunta cald, iar drumul spre Bran e plin de cratere. Aglomeratie, ne ratacim unii de altii prin Castel contra sumei de 25 de lei. E bine ca totul e scris si in engleza si nu trebuie sa descriu istoria castelului!
Sint nerabdator sa urc. E un traseu nou pentru mine si nu-i stiu exact intrarea. Trecem pe linga locul in care a fost inima Reginei Maria.
Apoi tot in sus pe un deal abrupt. La inceput traseul e bine marcat, uneori trebuie sa il dibui pe la marginea pasunilor. E foarte cald iar noi nu avem prea multa apa ori mincare.
Speram ca in 2-3 ore sa iesim in satul Magura insa realitatea e alta. Luam o pauza de cafea, la umbra!
Si studiem ciupercile din padure si capitele!
Sosim aproape de cel mai inalt virf al satului Magura, ceea ce nu ma asteptam. Uf, sint putin morcovit, Galit are probleme la coborire si incearca s-o ia printre garduri.
Finalmente pe la 6:30 seara sosim la gazda noastra din Magura, Gheorghita Jinga, Pensiunea Ela.
Duminica 8 septembrie 2013
Dimineata ne soseste vanul ce ne transfera la Bilea Lac dar inainte de asta vizitam Prapastiile Zarnestilor.
Masina merge incet pe curbe...sintem depasiti de toate masinile si sosim la Bilea pe la 4. Tocmai ce s-a terminat  Maratonul  Transfagarasan unde s-a alergat vreo 80km pe asfalt.
Galit merge spre locul de cazare iar restul echipei va urca spre Buteanu.
In urma cu citeva zile, pe creasta a nins asa ca avem ocazia sa facem bulgari de zapada. Ultimii metri sint aerieni insa pe placul turistilor mei.
Facem poza de virf la 2507 pe Buteanu si urcam pe Capra! Acum sintem fara marcaj iar acest segment ii incinta pe oameni. Lasam Revolverul si trecem pe linga Lacul Capra.
Vorbim prin statie cu soferul microbuzului pentru a transmite locatia preluarii. Pe firul piriului Capra ne gasim cu Sergiu Serghe din Brasov ce impinge bicla la deal.  El va dormi in sacul de dormit linga lac. Super, dar nu stiu daca merita coborirea.
Seara ajungem la Conacul Ursului unde vom inopta 2 nopti.
Luni 9 septembrie 2013
Dimineata devreme Galit pleaca cu taxiul la aeroport. Ce pacat!
Ora 9:15 parasim partea sudica a tunelului cu directia Caltun. Pe la miezul zilei aflam ca a ajuns in Israel!
Traversam imensele vai pentru a patrunde in Bazinul Caltun. Vremea se strica insa permite ascensiunea propusa.
Luam picnicul in refugiu si urcam apoi pe Strunga Dracului, un traseu inchis, deci un risc mare pentru noi. Terenul nu s-a stabilizat si de vreo 2 ori fixam bolovanii.
Edna, 75 de ani,participanta si finalizanta de triatloane!
Sint la mijlocul grupei pentru a putea vedea toata miscarea de pa Strunga Dracului.
Finalizam in siguranta. Si continuam vioi spre Negoiu.
Ne pozam, trimitem mesaje si incepem retragerea. Pe strunga Doamnei!
Zarim si Moldoveanu , dar pentru scurt timp! Se merge cit se poate de repede, salutam Caltunul si coborim spre Piscul Negru. Apar nori de ploaie, sosim la sosea in ultimele 30 de minute de lumina.
Masina ne preia vreo 2km pina la Conacul Ursului!
Marti 10 septembrie 2013
Ploua marunt, sintem pe picior de plecare. Taiem de pe lista Valea lui Stan dar poposim la baraj.
Si urcam pina la statuia lui Prometeu.
Traversam pe jos barajul si pornim apoi spre Pitesti. Se incalzeste odata cu scaderea inaltimii. Nu ne place asta.
Intram in Bucuresti, vizitam la exterior Casa Poporului si Lipscanii apoi in viteza la Aeroportul Henri Coanda!

duminică, 1 septembrie 2013

Protest impotriva RMGC Ploiesti

In ultima vreme conducatorii Romaniei iau in serios tot mai mult subiectul Rosiei Montane Gold Corporation si deschiderea exploatarilor.

Proiectul si studiile arata ca se va forma un iaz de decantare de cca 550 ha pe o vale blocata intr-un capat. Toate reziduurile si cianurile folosite la exoploatare vor fi deversate in acest iaz.

La temperaturi de peste 26*C substantele incep sa se evapore ceea ce nu este bine.

In cazul unor inundatii sau revarsari ale apelor, toata zona va fi afectata.

Iazul va fi prezent cu toate pericolele timp de 100 de ani.


Ce obtine Romania?
5% din redeventa, o suma infima pentru a pastra mediul fara urmari.
Pe 1 septembrie 2013 la Ploiesti ne-am adunat un grup de inimosi incercind sa trezim poporul adormit! Rosia Montana nu e de vinzare! Ape curate si nu otravite! Pentru apa si natura, nu otrava si fractura! Pe pamintul romanesc n-am de gind sa m-otravesc! Solidaritate!

Mai multe detalii despre campanie se gaseste la:
http://www.rosiamontana.org/
Odata cu inceperea sesiunii parlamentare, legea privind exploatarea va fi supusa votului, ea trecind de guvern.
Vai!
Ce putem face?
Sa contactam senatorii si deputatii din propriul colegiu si sa ii convingem sa nu aprobe legea!
Nu in numele nostru!
Acum poti semna petitia catre ministra Rovana Plumb:
http://www.rosiamontana.net/rovana-plumb/
Daca ai votat gresit la alegerile parlamentare, acum e timpul sa-ti repari greaseala stind in fata cu demnitarul care te reprezinta!
Afla aici: http://www.protectiamediului.org/cine-te-reprezinta/
Nu uitati de legea exprorierii! Daca el banuieste ca sub pamintul tau este un zacamint atunci el poate exploata dupa despagubirea ta. Iti convine? Citeste putin aici:
http://www.rosiamontana.org/stiri/parlamentul-rom-niei-preg-te-te-legea-exproprierii-na-ionale
care intre timo a fost adoptata!

In timpul manifestului pasnic, politia a luat datele a 2 buletine!

sâmbătă, 10 august 2013

Transbaiului

In pragul inaugurarii maretului proiect TRANSBAIULUI sustinut de presedintele consiliului judetean Prahova Mircea Cozma(inima PSD)(cititi aici http://www.pemotoare.ro/busteni-valea-doftanei-doar-pentru-enduro/5594/) mi-am zis sa fac si eu traversarea.
Buuun, cu vreo 2 saptamini inaintea inaugurarii am facut rost de 2 jeepuri si hai la drum ca poate nu vom incurca santierul si asfaltarea.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TransbaiuluiSoseaOriEnduro
Film: http://www.youtube.com/watch?v=nGAN17mqiJw

Pornim din Busteni pe la Castel spre Poiana Tapului si mergem citiva km pe asfalt. Apoi intram pe un drum forestier in lungul caruia e marcajul turistic.

Imi zic ca fiind aproape de Valea Prahovei vor veni in 2-3 zile sa asfalteze acest Drum Judetean.
Continuam la relanti cu tractiunea integrala si poposim la Cantonul Zamora care-mi aminteste de o noapte solitara din aprilie 2010.
Un baietel e calare pe magarus. Il servim cu bomboane si-l fotografiem. Urcam inca pe pietre in timp ce tabloul se mareste!
Bucegiul si Valea Prahovei la picioarele noastre...figurativ!
Mergem incet fiindca altfel s-ar forma praf. E cald si putin vint si nu avem mult timp de stat. Avem 3 covrigi de 1 Leu la 5 persoane! Iar case de schimb valutar ori banci in Busteni nu am gasit.
Ne asteptam sa mincam ceva la Cabana Zamora!
Avner ma intreaba cine maninca atita brinza in Romania! Calatoreste de citeva saptamini si a vazut mereu turme de oi. Ii vine greu sa creada ca noi mincam asa mult!
Pai daca avem! La fel si cu piinea fiindca ei maninca putina.
Pe partea cealalta zarim Valea Doftanei si Grohotisul. Le explic ca traseul de azi va traversa si muntii din fata pina la Slanic Prahova. Cam mult avind in vedere ca Nimrod si nevasta lui au avion la 11 seara!
Le arat stina in care am formit in decembrie 2010 la -18*C cind am traversat pe schiuri(mai mult cu ele pe ranita) si apoi depasim citeva zone dificile pentru un incepator in offroad.
Secaria e tot mai aproape si nici petic de asfalt. Nici pe partea vaii Prislop!
Mai Mircea Cozma, te-a furat constructorul? Asta-i drum judetean?
Poposim la un izvor ca de gheata si pornim in ultimii kilometri spre Secaria intilnind 2 bikeri ce pedalau la deal. Am facut vreo 3 ore in mers linistit. Aflu ca in Israel se calculeaza altfel consumul masinii, distanta care se parcurge la 1 litru! Interesant!
In Secaria intram pe asfalt si urcam catre Tesila vreo 5 km. Zone superbe!
In Tesila mergem cam 1km spre nord pina la statuie unde vedem un indicator spre LUTUL ROSU pe DC 101T.
Si increzatori in indicator si in googlemaps ii dam la acceleratie. Dupa pod se face la stinga in urcus si se intra pe Valea Hermeneasa ce-mi suna cunoscuta. Mersesem pe jos prin Grohotis si studiasem odata harta. Cam ciudat ca drumul asta dupa nume ar duce in Culmea Grohotisului dar parca am ochii impaienjeniti.
Continuam, putine noroaie fiind seceta, exploatari, drumul pare a fi circulat(nu in wk-end) si vorbim cu un muncitor forestier.
-Apoi doar rusoaicele pot urca mai departe, dar incercati...
Si mergem inca 1km apoi ne blocam in fata unei pante sectionate de un canal torential. E uscat si foarte abrupt.
Avem gitul uscat...nu-i de noi, dar tare as vrea sa vad ce-i sus, cit mai este pina in Lutul Rosu.
Gata, Avner decide sa conducem doar pe asfalt!
Uf, asa mai avem vreo 60km cred. E prea lung si Salina poate inchide.
Calculez repede in minte un traseu, mai folosesc un gps si coborim spre Barajul paltinu, inalt de 106m si coronament de 460m(mai lung la Vidraru).
Dupa baraj traversam la stinga pe al 2-lea pod si urcam in Brebu apoi pe linga lacul Brebu continuam pe asfalt. Din moment in moment astept sa intram pe forestier.
Si conducem prin curbe(DC 214), pe linga satucul Pietriceaua o zona deosebita. Salutam citiva ciclisti si Sosim in Alunis.
Uraaa! Continuam in viteza spre Varbilau si Slanic si la 4 dupa amiaza sosim la intrarea in Salina Prahova, ultima cursa fiind la 17.
E teribil de cald si jos in adinc sint doar 12*C. Eu ramin la suprafata si dorm putin!
La iesire e coada mare pentru lift! Ce bine ca nu am mers.
Pornim in ritm normal spre Plopeni-Gageni si Ploiesti, unde imi salut turistii si pornesc spre casa dupa o saptamina petrecuta prin Ardeal.

Filmul traseului:

miercuri, 31 iulie 2013

Refugiul Diana, alpinism

Cu ocazia unui drum free pina la Risnov ii propun si lui Ciprian Teodorescu sa urcam intr-un teren nou pentru el si sa cataram in zona refugiului Diana. Acolo speram sa fie liniste si locuri libere in cursul saptaminii. Problema majora va fi transportul apei potabile.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/PiatraCraiuluiRefDianaHornulNegruTraseulFrontalTrandafirulNegruCuCiprianTeodorescu
Duminica 28 iulie 2013
7:30 suim din statia Regiotrans Risnov spre Zarnesti. Biletul pt 3 statii e cam scump(3,70). Se porneste caldura iar noi sintem obositi, mult prea...pentru a rezista cu gradele celsius ce vor veni. In ultimele 24 de ore am dormit doar 1 ora iepureste. Si am plam maret pentru azi, insa pentru inceput vom aplica principiul step-by-step.
Am plecat de acasa cu 28kg la care se vor mai adauga 7 litri de apa. Asa poate ma voi trezi mai repede!
Covrigi, o fotografie, un zimbet si grabim spre umbra padurii unde ne putem purta pasii fara teama insolatiei.
Intram pe pasunea de Sub Barc si inhalam mirosul puternic al finului matinal. Pamintul e uscat si se simte lipsa unei ploi cu clabuci! Of, un apel telefonic primit m-ar putea intoarce a2-a zi la ceva treaba si asta imi scade moralul. Nu as vrea sa afectez timpul alocat catararii pe o vreme insorita. In valea Crapaturii raminem putin uimiti de 2 alergatori. Sint tineri care se antreneaza pentru competitii. Ori poate chiar Adrian Ber ce-si doreste sa traga un semnal de alarma impotriva taierii abuzive a padurilor!
Poposim la izvorul situat linga Coltii Chiliilor. Ah, ce bine poate fi la umbra si cu apa rece la dispozitie! Servim un mic dejun in timp ce grupuri de turisti urca la Schit. Intre timp Ciprian se hotaraste sa viziteze si el zona. Eu trec la picoteala cu un ochi la ceasul telefonului. De ce nu mai vine  Ciprian? Se spovedeste? A fost pus la masa? E slujba? Asa interesant e acolo?
Plecam si noi spre refugiul Diana si prima panta e ucigatoare...Ah, in soare si cu aproape 35kg! De retinut ca Ciprian a luat in ranita lui un ciocan si semicoarda. Tot e bine!
Intersectia cu Padina Sindrileriei se lasa asteptata. Totul se petrece cu pas de melc, dar sigur. Sintem prea obositi dar cu vointa. Din sens invers intilnim turisti care casca ochii mari la bagajele noastre. Lasam Santinela din Padina Inchisa apoi luam inaltime si sosim la refugiul Diana din Curmatura Prapastiilor la 1510m.
Prima etapa s-a finalizat. Rasuflam usurati.
Este 14:50, mincam, pregatim echipamentul, ascundem lucrurile inutile si pe la 16:30 pornim catre Brina Caprelor pentru a parcurge Hornul Negru.
Este mult mai usor sa urci fara bagaj. Urcam incet admirind peisajul si traseele vechi intilnite: Lacrima de Piatra, Medardus, Codlea(?) si creasta cu grad 1B ce porneste de la baza imensului peretelui din fotografie.
Urcam pinze de grohotis, lasam Grota Caprelor si zarim prima data Padina Inchisa cu Orga Mare. In scurt timp prindem un scoc abrupt si pamintos ce debuseaza in Padina Inchisa deasupra Saritorii de la Gavan.
Coborim incet datorita instabilitatii accentuate. Si privirea mi se opreste pe Muchia Coloanelor. Ah, cit de interesant este traseul!
Ne regrupam la baza Hornului Negru, grad 2A, 3 lungimi de coarda, premiera in iulie 1971. Traseul l-am mai parcurs si in august 2012 impreuna cu Paciu(vezi aici).
Ora 18, intru cap in prima lungime de circa 30m. Primul piton(si singurul pina in regrupare) se afla in buza saritorii(unde iarna zapada acopera 3/4 din inaltime). Se urca la papuci si cu atentie la pietrisul ce poate zbura spre secund. Parerea mea e sa fie urcata lungimea in sprait pe peretii hornului fara alte asigurari. Este foarte greu de gasit un loc de plantat vreun piton sau nuca. Deci tot inainte! Nu e timp nici de poze fiindca tirziu! Regrupez la 2 pitoane, unul fiind intepenit de Paciu in septembrie 2011. Soseste si Ciprian apoi plec repede spre urmatoarele dificultati.
Lungimea 2 isi mentine verticalitatea, urcam pe stinci tapetate cu un soi de muschi uscati si ceva pietris in talveg. Asigur la 2 pitoane pe partea dreapta si regrupez la 2 pitoane(unul strimb si altul pus de mine in aug 2012). Aici parca a fost ceva mai vertical decit pe prima lungime. Brrr, tot inainte capule! Am depasit o mica surplomba unde ar fi fost necesar un piton. Poate secundul viitoarei echipe ce va trece pe acolo la bate un piton in punctul cheie. acolo merg bine lamele de piton subtire. Regrupare cam incomoda, motiv pentru care plec mai sus.
Lungimea 3 porneste cu o mica treapta, trece pe linga niste ramurele(spre sa creasca viguroase), se asigura pe partea dreapta si prinde hornuletul din dreapta. Atentie mare la bolovanii incastrati ce stau sa zboare. Iesim intr-o crestulita si asiguram la un jneapan apoi traversam atent la stinga pe linga alti bolovani periculosi si regrupam la un copac. Lungime mai scurta fiindca datorita vintului si frecarii corzii nu ne auzeam prea bine.
Rasuflu oarecum usurat, singura mea problema e sa re-gasesc punctul de rapel. Urcam in coarda scurta printre un cotlon si colti de calcar apoi la primul vilcel ce coboara spre dreapta amenajez un rapel pe dupa o creanga de jneapan.
acolo pe un briu impadurit cu jnepeni trebuie sa ajungem!
E 8 seara si zorim spre vale pe acelasi drum. String coarda si cobor repede pe grohotis.
Apoi sintem nevoiti sa urcam pina in marcajul banda albastra plasat pe Brina Caprelor. Odata cu intunericul deplin, pe la 10 seara, pasim in refugiul Diana.
Luni, 29 iulie 2013
Ne trezim cam tirziu fiind dupa zile si nopti nedormite. Uf...si pina sa ascundem bagajele sintem vizitati de muulti turisti. Prindem un moment linistit si pe la 11:30 pornim catre Turnul Galben al Dianei.
Trecatoarea Fortata, prin Buduri
Azi va fi cea mai calduroasa zi. Groaznic insa noi vom catara pe perete nordic acum inca in umbra! Vom urca in Traseul Frontal, cel urcat de Aurel Irimia si Emilian Cristea in iulie 1960, grad 4A, 4LC
Savuram umbra si pregatim echipamentul necesar iar la 12 incep ascensiunea pe horn. Prize suficiente, asigurari acceptabile insa, desi am mai urcat lungimea acum ma blochez intr-un horn. Asigur la 2 nuci si 1 frend, ma codesc, stiu ca in 2012 am trecut lejer pe aici dar nu reusesc sa fac pasii necesari. Pun un anou si fac traversare la stinga pina prind pitoanele traseului.
Apoi cobor salam si string "prostia" de nuci si frend. Ptiu, cit timp si energie am pierdut la pas! Ma odihnesc 1minut la copac si pornesc spre regrupare stiind ce am de facut. Ciprian imi striga sa regrupez la copac insa vreau sa respect cit mai mult lungimile si sa nu mai pierdem timp aiurea cu filatul lungimilor scurte. Bocancii de pe ham imi sint cam incomozi prin horn. Ma obisnuiesc...
foto Ciprian Teodorescu in R1
Regrupez pe o platforma comoda la 3 pitoane. Soarele e foarte aproape de noi. Pregatesc scarita si plec sa atac lungimea 2 cu inceput de artificial.
Las scarita in pitonul 2 apoi asigur repede in pitonul 3 la traverseul spre stinga si ii dau in sus pe trepte si prize bune.
Am timp sa fac si o poza! Apoi regrupez putin mai sus unde gasesc 2 cuie solide si apropiate. Nu e regruparea din schita dar aleg varianta asta sa fim siguri ca trecem "safe" pasajul.
Plec mai sus si unde nu mai vad cuiele, linga un traverseu dreapta regrupez iar. Nu stiu sigur linia traseului iar daca nu o voi vedea pe muchia invecinata vom cobori!
Asadar ma cobor putin de sub o arcada si prind o muchiulita pe parcursul careia gasesc citeva pitoane.
Lungimea 3 e frumoasa si tot mai usoara. Regrupez la 1 piton dupa ce merg si printre jnepeni. Pina in regrupare am mai asigurat la un jneapan si un piton.
Sintem in bataia soarelui iar Ciprian incepe sa faca insolatie. Ne vom grabi cu cap...
Ultima lungime e formala, fara pitoane dar vom merge cap-secund printre jnepeni cu atentie la niste bolovani miscatori. Urmam creasta semeata! Regrupez la un jneapan in timp ce Ciprian urca lejer la ghete! Si fuga in cautarea umbrei!
Stringem repede coarda si cautam orbeste umbra, o mare diferenta!
versantul turnului Mic vazut din Turnul Galben
Bucuria noastra poarta cel mai frumos nume: VICTORIA !
Insa pina la a savura deplina victorie mai avem de cautat retragerea, una rapida, spre refugiul Diana. Coborim spre dreapta citiva metri pina intr-o strunga de unde ne lasam stinga printre molizi pe o poteca abrupta. Acolo unde peretele coteste spre stinga si cararuia ne face cu ochiul noi "inotam" drept printre niste crengi si regrupam sub un alt copac de unde rapelam pe tren usurel vreo 25m.
Urmeaza alt rapel usor facut dupa un copacel(merge descatarat) si pe pinze de grohotis sosim la primul piton aflat pe partea dreapta cum coborim! Are si o cordelina.
Rapelul are cam 20m iar Ciprian se da primul la vale. Mai jos putin, pe stinga, intilnim alte 2 pitoane solidarizate cu cordeline. Aruncam coarda de 50m si pornesc eu primul. Pe la vreo 20m gasesc o platforma mica cu piton pe dreapta. opresc si fiindca saritoarea este mai mare cer sa-mi fie aruncata si semicoarda.
Dupa inodare, mai jos gasesc alt piton dar pe stinga la un prag.
Deci e posibil si rapelul la o coarda de 50m. Cobor inca o saritoare si sforile imi ajung pina la jumatea ultimei saritori(cea mica de jos) care merge descatarata. Fac testul corzilor apoi il chem si pe Ciprian. Sintem safe, coarda vine sigur si o luam incet la vale parasind Cetatea Dianei!
Asa cum adesea devine normal pentru noi, bucuria victoriei poarta in mare masura pecetea pretului cintarit in tensiune, risc si efort. Bagajul greu al secundului aproape ca s-a uitat odata cu intilnirea potecii marcate.
Ajungem la refugiu ceva mai devreme, pe la 9 seara. A fost un traseu frumos pe care mi-l doream demult, o tentativa de iarna fiind facuta in dec 2010.
Marti, 30 iulie 2013
Prognoza citita de mine arata saptamina trecuta ca de azi vor veni ploile. Seara luasem decizia de a cobori pina la izvorul din Chilii sa mai aduc apa proaspata. Intre 6-8 dimineata dau fuga la izvor , ocazie cu care ma racoresc putin, balacindu-ma! Vintul se inteteste insa e inca senin. Cred ca a fost cea mai lunga coborire facuta de mine vreodata special pina la izvor!
Azi va cobori spre Plaiul Foii si Andrei(incurca lume ) de pe carpati.org!
Planul de azi e sa urcam in Trandafirul Negru, Schwarze Rose, premiera in 1960 de catre Rosi Beer, strungar la uzinele Zarnesti!
salivind dupa Fisura Cenusie
Pornim spre Padina Inchisa, marcaj triunghi albastru. Depasim repede Vilcelul Trecatorii Fortate si apoi cascam ochii la trasee. Lasam pe stinga o gramada de trasee de aventura si intrarea in Umarul din Padina Popii in zona in care pe poteca sint 2 cabluri de mare ajutor.
Ne oprim la intrarea in Trandafirul Negru si Turnuletul linga o grota. Creasta cu Trandafirul e marginita pe ambele parti de 2 grote. Gasesc primul piton si ne oprim pentru echipare. Vintul bate in rafale iar cerul e tot mai inorat,
Frontul atmosferic avanseaza repede dar vom urca macar prima lungime. Urc cap si constat ca schita lui Walter Kargel e destul de aberanta. O harta buna o are Cristian Popescu pe blogul www.totpedrum.blogspot.com . Dupa citiva metri sosesc pe o cresta foarte ingusta. Mai sus intru intr-un horn bine pitonat de grad 5+ insa coarda refuza sa mai circule usor. Pe stinga zaresc un spit fara ureche iar mai sus un piton ruginit care ar fi scaparea mea.
Cu noroc si citiva centimetri de coarda, asigur la un colt si in acel piton apoi cobor salam sa aranjez coarda si sa mai adun din bucle fiindca mi se epuizasera.
Catar din nou si regrupez pe o platforma incomoda in 3 pitoane foarte distantate. Il aduc si pe Ciprian si in gind ma pregatesc sa-i spun ca vom cobori.
Am urcat greu pina aici din cauza vintului. Stam inghesuiti pina inodam corzile si le aruncam catre poteca din amonte. Rapelez eu primul si fac proba corzilor.
Apoi vine si Ciprian si plecam spre Santinela din Padina Popii, traseu rar frecventat de alpinistii contemporani cu Emilian Cristea.
Ii multumesc lui Alin Bradeanu pentru ca mi-a confirmat pozitia santinelei. Sint curios de starea asigurarilor si cu riscul de a fi udati de ploaie urcam pina la linia cuielor. Pe drumul de intoarcere sintem prinsi de o bura de ploaie. Ne odihnim la refugiu gindindu-ne ca in ultima zi sa urcam in santinela din Padina Inchisa.Prima parte a nopti asistam la un spectacol cu milioane de stele! Asta imi da sperante ca acele ploi s-au dus in alte parti.
Miercuri, 31 iulie 2013
Peste noapte sint 3 reprize cu ploaie. Asta ne face sa dam refuz cocosului electronic. Si printre picaturi plecam spre Zarnesti, nu inante de a lasa vreo 2 litri de apa in refugiu.

Ca si la urcare, drumul de coborire ni se pare destul de lung. Si linga schit sintem prinsi de o ploaie frumoasa!
Este seceta si fiecare picatura de apa conteaza. O stire imbucuratoare este ca sus la Gavan este apa!
Vizitam Grota transformata in mic loc de rugaciune ortodox si inchis cu usi si lacat! Ma intreb daca ar fi venit catolicii ori baptistii in acea grota inaintea ortodocsilor oare ce s-ar fi intimplat?
Ghidul nostru si piesa hazlie a Schitului, Costel, vrea sa ne arate si sa ne povesteasca totul! aflam ca Schitul poarta numele de Pantelimon(cica hramul acelui sfint!) iar prima constructie ar fi inceput prin 2003. Acum se poate gazdui si chiar minca.
un ochi spre Zarnesti
Ploaia se opreste si sintem zoriti sa prindem trenul de Brasov. Parasim minunata si parfumata zona in speranta ca vom mai reveni in acest an. Deja planul e facut :)

Filmul turei: