duminică, 30 ianuarie 2011

Hornul Coamei

Traseu:
- prima zi(miercuri 26 ian 2011): Caminul Alpin-Ref Costila-Valea Galbenele(pina aproape de Hornul dintre Fire)
- a doua zi(joi 27 ian 2011): Ref Costila-V Galbenele-Hornul Coamei-BMC-V Scorusi-V Malin-Hornul Pamintos-Vilc Poienitei-Pna Costilei-Gilma Mare-Plaiul Finului-Busteni(Caminul Alpin)
Perioada: 26 ian 2011-27 ian 2011
Echipa: Dan Oancea(UK/Buzau), Hiker
Poze:http://picasaweb.google.com/hikerph/HornulCoameiCuDanOancea2627ian2011#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=UPqCiMrcrXg, http://www.youtube.com/watch?v=4VWTzYLrjYw(coborire in Galbenele pe un horn)

La jmatatea lui ianuarie se intimpla ca Dan Oancea sa revina in tara si-mi propune o tura prin Fagaras insa timpul scurt(3 zile) si vremea capricioasa din ultimele zile ne directioneaza catre Bucegi...Pai primul lucru e sa ajungem in refugiul Costila...

26 ianuarie 2011(miercuri)
Sosim la Caminul Alpin pe la 7 dimineata si Dan isi urca jipul pina sus in padure. E frig iar noi trebuie sa ne echipam. La meteo se anunta cea mai friguroasa zi a saptaminii(Bucuresti -12, M Ciuc -22). Pe la 7:30 ne aruncam bagajele in spate si pornim incet pe Munticel. Nu sint urme iar zapada ajunge pina la glezna. E senin, poate si frig dar noi ne incalzim imediat.
Dan Oancea pe Munticel
La Garderoba(Troita) a disparut banca care ne-a servit citeva decenii. Se intimpla in Romania... Mergem pe traseul direct de Valea Alba fiind cu ceva privelisti.
Blidul
La peretele cu placute comemorative sosim dupa cca 2 ore de plimbare. Aici gasim gheata si fireste ca poftim la ceva teste de pioleti, mai ales ca Dan are o pereche noua. Pierdem ceva vreme pe aici si plecam nu  prea incintati.
Gheata de la peretele cu placute
Izvorul de la bancuta este inghetat si acoperit cu strat gros de zapada. Zapada creste si pentru mentinerea echilibrului ne folosim de piolet sau bat de schi.
Traversam firul Costilei
Afara s-a incalzit bine, iar zapada din pomi a inceput sa cada. La 11:15 sosim la ref Costila. Primul lucru pe care-l fac e sa iau lopata si sa ma apuc de pirtie. Nu-i zapada mare(pina la glezna) dar trebuie sa mentinem zona uscata.
Vreme de leneveala, la soare +22C
Nu mai avem chef de nimic si punem de topit zapada si facut o portie de OTRAVA Knorr(E 621 adica glutamat de sodiu ce provoaca Alzheimer) + oala de Aluminiu...
Mai tirziu ma apuc sa fac poteca spre traseele din Tancul Ascutit. Daca tot nu mergem sus pe vale, ii propun lui Dan sa facem prima lungime din Fisura Intrerupta. E destul de ud in partea de jos...Finalmente ne hotarim sa mergem pe Galbenele. Asa ca pe la ora 14 ne legam coltarii, luam semicoarda si mergem la arat.
urcind spre Coama Tancului Ascutit
Nu sint urme si incerc sa merg dupa instinct. Ne ajutam de pioleti si dupa ce depasim niste jnepeni sosim pe coama. Stiu ca de aici trebui sa urcam putin...dar noi urcam prea muuult si sosim aproape de obirsia Florilor de Colt.
zona crestei Costila-Galbenele din care s-a produs o cadere de bolovani
Cercetez zona si constat ca nu e bine. Cit de usor poti gasi vara traseul de coborire in V Galbenele...
Tancul Mic vazut din Cr Costila-Galbenele
Si in fundul Vaii Costila se vede refugiul de unde am plecat.
Vedere spre refugiu
Cobor la Dan si incercam o coborire spre firul Galbenelelor. Gasim un horn, ne ajutam de copaci, descataram si apoi sarim in zapada. Nu e linia buna dar am coborit bine. Totusi pare aproape si traseul corect...Hotarasc sa o luam la deal spre Strunga Galbenele. Zapada e mare si ne afundam pina la genunchi. Avansam greu...
V Galbenele
Se face ora 16 si trebuie sa luam decizia de a cobori urmind ca miine sa revenim si sa mergem pe Hornul Coamei. Uneori zapada e buna de coltari insa predomina cea moale si adinca. Sint atent sa prindem traseul corect....
Ura! eram foarte aproape. Gasesc lantul, crucea indoita a lui Maxim Nicolau si disting firul secundar care era camuflat in zapada.
imagine din Galbenele spre Gura Diham
Traversarea spre Lant e cam anevoioasa. De fapt cred ca mai trebuie un lant si pe linga cruce. Urcam cu atentie si apoi sosim la urmele noastre. Apoi coborim la refugiu.
Noaptea pe v PH
27 ianuarie 2011(joi)
dimineata sint -12C. Peste Baiului si Valea Ph sint nori. Se pare ca vin incet spre abruptul Costilei. Desi aveam planificata alarma la 5:30(si la 7 sa plecam) am aminat treaba asta complicata...Dan dormea asa de bine ca nu am vrut sa-l trezesc...iar mie imi era somn pt ca toata seara(pina pe la 2 noaptea) am ascultat muzica.
6:50 imi fac curaj si ies sa aprind MSR-ul. Pregatesc ceaiurile si-l trezesc pe Dan. Ne hotarim cam greu la bagajele pe care sa le luam in traseu.
Ora 9, pentru ca "excursia' sa fie mai complicata luam toate bagajele la spinare, inchidem refugiul si plecam spre Galbenele.
 Avansam incet si sigur pe urmele facute in ziua precedenta.
Zapada a mai inghetat, dar greutatea din spate isi spune cuvintul.
Pina la coama incepem si gifiim dar ne inchipuim ca sintem pe la 6000m cu bagaj. Dan e in fata si merge constant. Eu m-as obosi mai repede fiindca am un ritm ceva mai alert.

Intram repede in ceata dar si in Galbenele. Ne vom hotari la Hotel ce vom face cu bagajele. Posibil sa ne intoarcem tot pe Galbenele si atunci Hotelul e bun pt depozitarea bagajului inutil.

Cu greutate mare ne afundam si mai mult. Nu zarim decit firul vaii , dar nu foarte mult, poate 50-60m.

O iau in fata si depasesc o saritoare in care gasesc un spit de rapel. E bine de retinut, insa acum iarna nu e nevoie de rapel.


Prin ceata nu se disting prea multe amanunte ale marelui perete al Galbenelelor. Totusi se pare ca vom iesi curind din nor.


Dan vorbind la  celular mai jos de Hotel
Momentele in care mergem repede la coltari sint rare. Asa ca sint nevoit sa ar nametii asemenea unui tractorist nebun. Trebuia sa fi lasat bagajul la refugiu...era mai intelept.
Deasupra Hornului dintre Fire
Pe linga noi curge un piriu cu zapada pulver ce vine din Hornul Coamei. Nu ne incurca prea mult curgerea asta. Dan s-a incalzit insa mie nu-mi place sa iau contact prea mult cu zapada.
Peretele Galbenele
Sosesc primul in dreptul Hotelului si parasesc firul vaii. Pina in Strunga Galbenele nu pare prea mult.
Strunga Galbenelelor
Gata, am hotarit sa urcam pe Hornul Coamei cu bagajele. Va fi mai interesant...
Hotelul Galbenele pe brina din stinga si Dan la confluenta
Pe pereti vedem gheata...e tentant sa incercam insa avem alt obictiv. La inceput Hornul e foarte ingust.
Hornul Coamei
Dan ma depaseste si merge pe dreapta cu gindul de a reveni in fir ceva mai sus. Intram in Fisura Galbenele(3A) gindind ca daca e mai larga in partea inferioara e mai lesnicioasa decit baza Hornului Coamei. .
ceva mai sus am facut stinga spre Horn

Dan reuseste sa treaca o ingustime si o saritoare insa eu ma blochez cu bagajul in spate. Dupa citeva strigate, vine si Dan cu sfoara. As fi avut un zbor nu prea placut. Treaba a fost cam urita cu bagaj. String din dinti, singele mi se scurge din miini stind cramponat in dragoanele pioletilor, incep si inghet dar finalmente "sar" pirleazul. Nu-mi place in ce ne-am bagat. Trebuia sa mergem pe firul Hornului...

Hai sa vedem pe unde continuam ca sa iesim din Fisura Galbenelelor. Mai urcam pe o fata, ma blochez la o treapta nemaiavind priza de picior si primesc iar un piolet de ajutor(adica agatam pioletii unul de altul).
Dan zareste o brina mica spre firul Coamei insa la jumate trebuie sa iesi in afara. O luam pe deasupra pe o fata domoala si sosim in Hornul Coamei. Cit timp si resurse pierdute..




Hotelul si Str Coltilor?
Dan la echipare(cam tirziu)













Continuam cu pozele...
Creasta Strungilor
Sintem atenti la traseul nostru...se pare ca avem o saritoare ceva mai sus. Incepe sa ninga.
Hornul Coamei
H Coamei , Hotelul(stinga) si perete de gheata
Panta nu e prea mare dar noi ne afundam pina la genunchi. de fapt sint 30cm de pulver peste un strat mai inghetat.
eu in Hornul Coamei
Pastram distanta, trecem pe linga 2 pitoane si o cordelina apoi sosim la o saritoare putin dezgolita.
Dan sub saritoare
Dan fiind primul trece fara mari probleme. Eu ma chinui putin apoi ma dau batut. Nu pot urca cu rucsacul asa ca ma ajut putin de semicoarda. Sus e un piton bine batut.
in sus nu mai sint probleme
Il depasesc pe Dan si bag urme pina la final cind mi se acreste. Ninge si e ceata.
BMC si obirsia Hornului Coamei
Se face 15:30 cind ajung alb pe Briul Mare al Costilei. Fac stinga spre V Costilei insa pina scot aparatul se incetoseaza iar. Dupa 10min soseste si Dan. Luam citiva biscuiti si ne pregatim de traversat spre Scorusi.
vin si eu pe urme, in traverseu
depasesc o creasta de zapada si zaresc Scorusii
Distingem Valea Scorusilor si Creasta malinului.
obirsia Scorusilor
Pe vale nu se poate merge asa ca ne lasam pe fund pentru a nu ne afunda...si coborim...
Fisura Scorusilor

Strunga Galbenelelor
 Mai jos, prin ceata, facem stinga si prindem un vilcel secundar al Scorusului unde sintem nevoit sa facem o saritura mica. Nu am pozitie buna sau tupeu si ma codesc. Pina la urma sar fara rucsac.
saritoarea mare neacoperita la care facem un rapel
 Ajungem in plina intuneric la Saritoarea Mare...e aiurea rau. Este un piton si o cordelina dar mult mai jos asa ca trebuie sa ne rapelam la un pom pina prindem cordelina respectiva...E 7seara.
Nu pierd vremea si merg inainte sa fac urme pe Hornul mare de la Scara. In partea de sus e mai dificil, catarind stinca. Cine e subtirel poate intra pe o fereastra si iesi apoi sub copacul de rapel.
iesire din Hornul pamintos
E 19:30 si sintem la obirsia vilcelului Poienitei. Mai e cale lunga pina la masina si pe drum la gindesc la calea cea mai rapida spre Busteni.
Pe firul Poienitei ratacim in zona de jos...ciudat fiindca am iesit pe banda galbena ce duce la Omu. Sintem intr-o poiana mare si daca nu vedeam marcajul sigur balauream mult. Sosim si la intersectia cu Munticelu. Apoi continuam pe Gilma Mare fiind o pereche de urme. Hm, Munticelu inca nu are urme. Urmam drumul de caruta si pe la 21:30 sosim la forestierul de Gura Diham, in Plaiul Finului, nu inainte de a ne hidrata la izvorul din padure.

incintat ca sint la final

o pauza pe forestier
Cascada de la marginea Busteniului nu a inghetat...continuam pe dreapta pe o strada in panta si la 22:15 sosim la jipul din padure, linga Camin.






Finalizam o tura frumoasa, solicitanta dpdv al efortului...data viitoare vom merge fara bagaj.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Revelion pe Lanturile din Crai

Traseu: Plaiul Foii-Ref Spirlea-Lanturi-ref  Grind-Piscul Baciului-ref Grind-Cheile Pisicii-Zarnesti
Perioada: 30 dec 2010-1 ian 2011
Echipa: Vlad Savi(Tm), Hiker
Poze: http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCrai28dec20101ian2011#
Film: http://www.youtube.com/watch?v=JNCbsiBWz9k (din zona Diana)

30 dec 2010, joi
Impreuna cu Vlad Savi(Tm) continui tura inceputa pe 28dec in zona Diana(vezi aici http://hikerph.blogspot.com/2011/01/3-zile-in-diana.html).
Dupa prinz urcam spre Ref Spirlea. Pe drum ne intersectam cu o multime de turisti si cu citiva aventurieri mai bine echipati. Zapada scirtiie sub picioare.

La drum spre Spirlea
Temperatura scade la -10*C si pentru a nu ingheta sintem nevoiti sa mergem constant. Pare un drum lung dar si frumos atunci cind se zareste peretele vestic.
westwandul
Sintem nevoiti sa trecem pe malul celalalt pe o punte ingusta si inghetata. Facem pasi mici fara graba si apoi rasuflam usurati. Luam apa dintr-un izvoras si ne pregatim sa facem si ultimul urcus. Vlad e destul de obosit si merge in ritmul lui. Eu o iau inainte pentru a aprinde aragazul si a pregati supele.
Ora 16, ref Spirlea, -10*C
Arunc o privire spre Peretele vestic:
Colaj spre westwand
Se lasa o noapte rece si instelata. Aici pe munte nu trebuie sa te lupti cu gerul si sa te adaptezi. Se duce o lupta cu psihicul. Priciurile din refugiu sint din lemn asa ca inca sint izolat. Voi vedea si in refugiile de pe creasta unde exista pricuri metalice.
Imi pun in aplicare ideea de a umple termosurile cu ceai cald pentru dimineata ca sa nu mai pierdem timp cu topitul zapezii.
31decembrie 2010, vineri
Urmeaza ultima zi a anului 2010!
Nu stiu de ce dar mi se intimpla sa-mi vina somnul adinc cate dimineata. Probabil ca seara nu sint destul de obosit. Asa ca mai trag 30min de somn si pina facem bagajele se face ora 8.
Vlad pleaca inaintea mea fiind luat cu ceva friguri iar eu parasesc refugiul pe la 8:15. Urmam poteca cu urmele inaintasilor. Oare vor continua pina sus in creasta?

Aproape de Zaplaz, cca 1600m
Dupa 1h de mers timp in care abia ne-am dezghetat sosim sub Zaplaz. Aici hotarasc sa ne legam coltarii, sa scotem pioletii si sa stringem betele de schi. Am facut traseu o singura data, in coborire in august 2003 si nu-mi aduc prea bine aminte din cauza cetii. Abia astept sa urc si sa ma confrunt cu peretele sperietor.

in asteptarea soarelui

Formatiunile de la Zaplaz
Condusi de marcaj ocolim Zaplazul pe stinga si prin intermediul unui horn cu versanti injnepeniti iesim deasupra.
Zaplaz
pe un horn



E o placere sa urci pe asemenea zapada. Marcajul ne conduce printre steiuri de piatra iar urmele maresc increderea.

Datorita bagajelor mari avansam greut. Dar sintem fascinati de privelistile care se deschid: Iezer, Fagaras, tara Birsei:)
panorama spre Ezer...
Treptat ajungem in zona numeroaselor hornuri. Nu e deloc dificil insa Vlad imi spune ca e mai greu decit Mt Blancul ruta clasica si chiar cel mai dificil traseu al lui pina in prezent.
Hornuri superbe

plictiseala intr-un congelator cald...(la -10 probabil)
Sintem in zona altor brine, semn bun ca ne apropiem de finalul crestei. Acum facem o traversare dreapta prinr-o zona inierbata si abrupta.
in spate se vede culmea defrisata, legatura spre Fagaras

Briul de sus
Sosim intr-un punct mai delicat, sub o treapta strincoasa si neacoperita in totalitate unde s-a format un parapet. Aici nu e loc de greseala, poti zbura sute de metri. Sap cu atentie urme apoi catar deasupra. Niste urme ma inseala si le urmez spre o zona de mixt care se pierde. Ptiu...ne dam seama ca am ales o line ciudata si cautam marcajul. Gata, se rezolva repede dupa ce descatar cu atentie si asigurat cu cordelina. Urcam pe niste cabluri si sosim deasupra unei cascade de gheata unde-l asigur pe Vlad. Mai departe intram in hornul final.
hornul final
pe hornul final, bucuros ca iesim in creasta la soare


Iesim destul de tirziu in creasta iar Vlad e prea obosit. Eu as fi continuat la fel ca anul trecut tot pe acceasi data. Atunci era flescaiala si tot am plecat spre Funduri. Povestea si pozele sint aici
http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionInCraiCurmaturaFunduriPartialCuMirceaToma

Pina la urma ne bucuram de citeva minute de soare si aranjam bagajele si patul pentru la noapte. De fapt cine va dormi de Anul Nou???
Asta e intrebarea...


Inaintea noastra, in refugiu a sosit si Levente din Odorhei. Speram sa comunicam cit de cit.


ultimul apus din 2010

zona Grind si culmea stincoasa care coboara spre Grindul de jos.
Aici in ref sint priciuri metalice dar sint norocos...anul trecut, pe 31dec 2009 am gasit in acelasi refugiu un izolier. Ei, iata ca acesta a rezistat 1 an si ma pot culca pe el.
As fi vrut sa fac ceva special fiind si vremea buna..adica sa...dorm afara. Totusi ma abtin de la acest experiment nefiind un izolier prea grozav.
Pina la miezul noptii adormim toti, insa la 23:30 alarmele telefoanelor suna. Levente se echipeaza si pleaca grabit spre Piscul Baciului in gerul si vintul noptii. Eu ies in fata refugiului si incep sa tremur. Vintul accentueaza senzatia de frig. E senin si admir focurile de artificii din vale: Magura, Pestera, Bran, Moieciu, Podu Db, Simon, Ciocanu, Plaiul Foii, etc... Cerul fileaza si-mi aduce aminte de fulgerele estivale.
La multi ani 2011!
La multi munti Hikere!

1 ian 2011, simbata
Ne felicitam intre noi , rontaim cite ceva si ne culcam.
Amin trezirea pt ora 8, consider ca e timp destul sa coborim spre Zarnesti.
rasarit dinspre Bucegi

Creasta Sudica

Grindul si Iezerul
In refugiu e inca frig insa la soare e placut. termometrul s-a ridicat la +8*C deasupra solului, asta la loc ferit de vint. Dupa ora 9 plecam spre Piscul Baciului. Luam cu noi si cateaua care a facut Revelionul afara. Urmam urmele si dupa 20min ne dam mina pe vf ,la 2237-2238m.
La multi ani pe 2011 !

Culmea pe care se coboara in timpul sezoanelor de avalansa
Pe virf e un vint rece si sintem obligati sa coborim repede. Aleg sa coborim pe linga poteca marcata unde uneori apar si urme. Coborirea nu e periculoasa dar impune atentie.
coborire spre marcaj

la baza peretilor se gaseste marcajul
 Odata cu scaderea altitudinii incep si fac talpi de zapada in coltari. Abia astept sa ajung la iarba si sa ma dezechipez. Dar asta nu ma scuteste de atentie. Pe la 1700m sint semne de primavara si noroiul e in floare! Asa ca, iau o trinta in noroi pentru a colora putin echipamentul. Of, of, of...
Dinspre refugiu mai multi turisti urca incet. E bine si asa, las sa-si omoare plictiseala.
panorama de la ref Grind
La refugiu, cca 1620m, facem un popas de vreo 30min. E cald si bine si surpriza...port o conversatie telefonica placuta cu Ciprian Teodorescu care se afla in Baiului cu mai multi montagniarzi.
magnific, dupa citeva zile padurea inca isi mentine patura alba


Cheile Pisicii
Sint surprins sa gasesc in Cheile Pisicii vreo 2 linii de trasee de catarat pe niste fisuri destul de grele. Dupa cca 30min prin chei sosim la forestierul care trece prin Prapastii. Lume tot mai multa iese la plimbare...O cascada de gheata devine obiectiv turistic.
cascada in Prapastii

E destul de tirziu si la Gura Riului decid sa ma despart de Vlad. Eu ma grabesc spre gara si am alt ritm. Constat ca zapada din oras s-a cam topit si...sint multe cioburi si cartoane de la artificii.
Ora 18 tren spre Brasov. In ultimele 5 minute soseste si Vlad si ne continuam drumul impreuna in vagonul deosebit de cald(+23C)

In Brasov e harmalaie provenita de la aurolaci, puradei si oameni baturi de soarta. Vlad imi spune ca asa ceva nu exista in Timisoara.
La ora 20:05 urc in trenul personal spre Ploiesti Sud. Si aici e destul de cald, desi este un tren ruginit. Si o alta surpriza placuta....CFR-ul nu are intirzieri....SUPER

multumesc lui Vlad pt ca a fost un camarad serios si nu a renuntat la tura!