Joi 4 Martie 2021
Dimineata racoroasa cu cer usor noros. Ma aflu la gazda mea din Comuna Pirscov situata la confluenta Vaii Buzaului cu Valea Balaneasa, localitatea recunoscuta si pentru Casa Memoriala la scritorului Vasile Voiculescu. Traseul de azi se va referi la un parcurs pe sosea printre dealurile si padurile aflate in zona Dealului Ciolanu-Istrita.
Pe la ora 9 reusesc sa pornesc cautind o poteca care sa traverseze riul Buzau peste calea ferata Nehoiu-Buzau.
Gasesc trecerea si un drum scurt care ma scoate pe DN10 aproape de urcusul de sub Muzeul etnografic Magura.
Iata o perspectiva catre Valea Buzaului de aici de linga restaurantul omonim, acum cu acces restrictionat Sars Cov2. O singura data am poposit aici insa fiind noapte nu am vazut nimic altceva in afara de o ciorba. Din acest punct parasim drumul principal si cotin la stinga urmind un alt asfalt ce ne indica directia Manastirii Ciolanu.
De la bun inceput drumul urca destul de puternic fapt ce ma determina sa mai dau jos o bluza insa bagajul greu din spate ma impiedica sa pastrez o viteza constanta pe 2 roti.
Distanta pina la Manasirea Ciolanu nu este mare, circa 6km, insa panta este de apreciat mai ales acum la inceput de sezon, ori eu nu am miscat nimic de la Sfintul Vasile. De sus din virful de deal coboara un camion plin cu lemne. Cita prostie sa exploateze din aceste paduri.
Poposesc citeva minute in Tabara de Scuptura Ciolanu si apoi in citeva minute opresc in fata Manasirii Ciolanu.
Intre timp am salutat si vreo 2 capre. Dintr-o sa urca un drum de piatra pina la un schit. Daca bagajul era mai micut as fi traversat padurea pina acolo.
Ei, acum este destul de pustiu asa ca nu ma opresc decit pentru poze si hidratat. Coborirea este o placere inghetata, o panta descendenta pe care prind viteza fapt ceea ce ma cam ingheata. Vreme de citiva kilometri pina la primul sat, toate terenurile sint private iar picnicul costa.
Iata niste stupi frumos amplasati. Drumul ma poarta prin Poiana Pinului locul unei tabere scolare functionale inainte de pandemie.
In scurt timp sosesc in Comuna Hales unde voi vira dreapta spre Padureni si Strezeni. Zona detine multe case abandonate ori saracacioase.
Imi vine sa pling cind stiu ca migratia romanilor a facut sa scada numarul populatiei din satele romanesti. Undeva intr-un sat sint nevoit sa pompez aer in roata fata insa pe parcursul zilei mai pompez de citeva ori. Bine ca totul este uscat. Din aceasta vale mai am inca un deal de trecut.
Iata creativitatea unor oameni...
Urmeaza alte sate mici, Glod si Valea Unghiului prin care se face trecerea in Judetul Prahova.
De aici prin padurea de foioase urcind usor sosesc la Marginea Padurii , un sat cu pensiune cu acelasi nume.
De aici incep podgoriile.
Sint in Comuna Jugureni unde se gaseste o panorama deosebita. Mai am vreo 12km pina in Mzil si cca 45min pina la tren insa chiar daca este de coborit tot nu reusesc sa ma incadrez.
Roata pe pana si peisajele ma retin locului.
Iata si parapantisti sus deasupra Fermei Dacilor.
Viile sint curatate si cercuite pe sirme si bulumaci noi. O frumusete sa stai sa admiri din virful dealului. Tranzitez Tohani si Gura Vadului apoi aproape de Mizil ma opresc citeva clipe la Crama Apogeum.
Ora 14 ma prinde in centrul orasului Mizil.
Pina la Statia CFR Mizil mai fac circa 15minute. Aici dupa ce achizitionez un bilet ma apuc sa demontez rotile bicicletei pentru calatoria cu trenul. Gata excursia de 48km...urmeaza citeva zile cu frig si zapada.
