O tura mult visata.... doream sa repet pe 2 roti trecerea peste Muntii Grohotis si asteptam ca turmele de oi sa paraseasca meleagurile si pasunile de acolo. Pindesc vremea, si iar astept. Oare ce-i mai important pentru mine? Sa merg in Siriu sau in Grohotis sau in Iezer? Optez pentru o dificultate medie si pentru un traseu partial cunoscut.
Asa ca ma decid pentru Muntii Grohotis..dar cum? Traseul imi e conditionat de programul unui magazin de seminte localizat in Sacele. Oare cum sa-l cuprind in program? sa vin din Valea Azugii? Parca suna mai interesant si greu sa plec in viteza la deal de la Ploiesti spre Varbilau si Stefesti. Va fi un drum matinal pe asfalt destul de linistit ca si trafic. Buuun, avem un plan, hai la drum Bikere!
Miercuri, 21 OCTOMBRIE 2020
Dimineata racoroasa cu geamurile masinilor inghetate dar si cu cimpurile acoperite cu bruma. Brrr, ce mai dimineata. Asadar cu manusile pe degete si fesul pe cap, incep a pedala cu un rucsac greoi cu sac de dormit, arzator, apa si merinde pentru 2-3 zile.
 |
| Drumul coifului de Aur |
Hai la deal imi zic si nimeresc pe o panta accentuata ce duce in Bertea(km 34). Citeva carute si masini vechi imi reamintesc ca sint intr-un sat de munte aproape de padure. Minune mare, gasesc un afis electoral lipit in toamna lui 2012, parte a PPDD Dan Diaconescu. Este un sat cochet cu multe flori la portile caselor, pomi fructiferi si animale domestice pascind ultimele fire de iarba. Citeva mere cazute peste un gard isi iau drumul ranitei mele. Curind drumul se transforma intr-unul de piatra, de fapt un utilaj taseaza pietrisul iar eu pedalez mai greu. Iata ca in drum spre Lutul Rosu prind un tractor care trage o remorca burdusita cu merinde pentru vreo ferma.
De ce ii spune Lutul Rosu? Poate ar fi trebuit sa se numeasca si Lutul Verde intrucit versantii de lut au culoare rosiatica sau chiar vernil.
Este tare frumos aici pe dealurile salbatice , citeva livezi batrine, 3 case, pasuni si din pacate 2 tractoare remorcind la vale 2 remorci cu lemn.
 |
| Catunul Lutu Rosu |
Poposesc pentru un prinz rapid constient ca urmeaza intrarea in padure, cu noroi din pricina tractoarelor si a lipsei unei poteci clare. Pina seara trebuie sa ajung la stinele din Radila/Clabucet.
 |
| Noroi |
Curind sosesc intr-o poiana cu un fost adapost al tapinarilor. Aici probabil a fost un punct de preluare a lemnului.
Mai departe drumul marcat pe google maps cu DJ101T cam dispare din teren. Ma opresc la timp intrucit drumul bine conturat coboara la stinga, probabil in Pietriceaua. Se aud zgomote ale exploatarilor. Multe noroaie. Offf ce de banditi! Natura va suferi mult iar noi oamenii enorm! Disting o linie printre copaci insa nu este de pedalat. Linia traseului sepuieste greoi spre coama muntelui si undeva pe dreapta intr-o poienita sint citiva cai insa traseul meu nu trece pe acolo. Inca un push-bike in forta si poposesc pe coama dealului.
De aici sper sa merg pe bicicleta. Dar mai intii voi lua o pauza. Curind din luminis se zaresc Bucegii de la Furnica la Costila. Wow, aici as ramine mai mult insa timpul a trecut.
Partial pedalez pe drumul de culme si intr-un final sosesc la Crucea-monument de pe traseul sat Pietriceaua. Pe aici am mai fost in explorare la finalul lunii mai 2015. Continui pe traseul Moto-Enduro care urmeaza o culme de deasupra unui afluent al Riului Doftana. Portiuni de noroi sau zone periculoase ma obliga sa merg si pe picioare. Deodata ajung intr-o zona de parchet in lucru si apoi la 3 tapinari cu un taff. Oamenii sint oarecum mirati de prezenta mea. In zona, drumul trece si pe la citeva izvoare, de retinut celor care doresc sa umple recipientul.
Exista si o retragere din munte pe partea stinga catre lacul de baraj al Doftanei. Din dreapta sosesc alte culmi dragalase si interesant de explorat, chiar cu marcaje forestiere. Stiu ca in zona, in 2015 am gasit un adapost vechi insa acum nu il mai regasesc. Urmez un drum de taf mai abrupt care ma conduce intr-o zona devastata de furtuna.
Off, am dat de greu, este 16:40 si prea multa lumina nu mai am. Sa abandonez planul? Am sac de dormit iar lemnele sint destul de uscate asa ca as putea dormi pe aceste meleaguri salbatice. Hai sa-mi creez un traseu pe la poalele pomilor doboriti. Imi iau bicicleta la umerii presati de rucsac si trag de crengi. Numai banditii sint de vina....oamenii prin defrisari netinute sub control au stimulat intensificarea furtunilor. Oare cit timp voi fi nevoit sa lupt cu jungla?
 |
| 16:50 sub stina Ytong |
Eh, in scurt timp ies la luminis, un gol subalpin, probabil cu stina veche cu nailoane ytong pe galben. Treptat, recunosc locatia si cotesc stinga pina sosesc la stina. Mai am 1 ora de lumina buna. Oare sa ramin aici? sa dau adapostul relativ bun pe continuarea unui traseu necunoscut?
 |
| Doboriturile sint pe dreapta |
Zaresc si culmi mai inalte cu directie oarecum diferita fata de traseul meu de pe telefon. Ma abtin de la a devia de pe traseu si incerc sa pastrez linia mai ciudata a drumului de caruta ce reintra in padure.
Iata si stina de unde eu in 2015 la ora 9 seara am inceput sa cobor aiurea intr-un canion catre satul Tesila.
 |
| O scurta gustare la lumina soarelui intr-un loc romantic |
Iata si tentatia mea pe unde eram gata sa merg acum crezind ca as scurta pina la vf Radila Mare. Dupa Stina se reintra in padure pe un drum de pamint. Se coboara destul de abrupt si oarecum ma doare sufletul sa stiu ca pierd din inaltimea cistigata cu truda. Sint intr-o padure de molizi care se transforma in fag pina intr-o sa de unde se coboara spre Tesila pe DJ101T. Incep iar a urca destul de pieptis si apoi chiar abrupt ca abia imi stau bocancii pe pamint. Dar daca era moala? Trebuia sa ma tractez cu vreun troliu. Gps-ul imi spune ca sint aproape de luminis. Tocmai bine fiindca in padure abia se mai vede. Oleee!
 |
| Golul Clabucetului cu coborire spre Tesila |
Sint in golul alpin si banuiesc ca in zona gasesc ceva adapost. Drumuri vechi de iarba duc spre culmea principala a muntilor Grohotis spre vf radilelor. Ma opresc in zona celor 2 adaposturi la km 59 de la Ploiesti, 1358m altitudine.
 |
| 1358m, km 59, Clabucetul |
Verific cladirile si o aleg pe cea mai aproape de poteca. Nu am nimic pe jos decit pamint. Incep sa string iarba si sa formez un pat. Usa se inchide cu o sirma, hai ca iese super confortabil. Aprind primusul si fac de mincare.
 |
| 18:50 |
Afara este senin si se zaresc luminitele din Tesila. Putin spre sud catre o deschidere am semnal de telefon! Ce bine!
Rezolv problemele si ma bag la somn. Peste noapte imi cam dispare somnul, un semn ca totusi nu am fost obosit suficient.
Joi 22 OCTOMBRIE 2020
In timp ce pregatesc ceaiul si budinca trag cu ochiul la rasarit!
 |
| 7:29 |
Nu e frig deloc in comparatie cu ziua anterioara. Incep sa pregatesc plecarea, bicicleta este inca buna si la ora 8 ies afara din adapost. Citeva lemne gasite pe sol le-am pus sprijinite de peretii refugiului pentru a sta uscate.
 |
| 8:30 vedere spre sud |
Poate cineva le va folosi, ori chiar eu la iarna intr-o tura cu rachetele de zapada. Pe stinga las coborirea pe banda albastra catre Tesila, drum pe care l-am parcurs in 12 nov 2018 cu bicicleta venind din Maneciu si Bratocea. Pe sol vad inghetata o labuta de urs. Schimb viteza si trag tare pentru a iesi din zona minata de catre urs. Peisajul se deschide....sint super incintat ca am ajuns aici. De la caciula trec la sapca si iar la fes, functie de cum bate vintul.
 |
| Panorama |
Citeva pojghite de gheata la suprafata unor balti ne da semn ca vara e trecuta.
 |
| spre vf Grohotis |
Mai departe urmeaza multe dealuri ciclabile cu ocolirea vf Radila Mare si a altora nemarcate. Din pacate nu sint surse de apa in zona crestei. Ma bazez totusi pe firisorul de apa de sub vf Grohotis.
Mai am castraveti si mere si nu e nici caldura mare. Sint destule portiuni unde jeepurile nu au ce cauta. Am amintiri placute din Gohotis(aprilie 2012, nov 2018, ian2020), o zona salbatica de unde se vad numai munti.
 |
| ora 9-locul de vis unde doream sa dorm cu bicicleta |
Iata si o stina deosebita unde BuniCool Moldoveanu State a dormit de Ziua Unirii cind ne-am intilnit. Nefiind luna plina aseara am renuntat sa continui traseul pina aici. Continui si deodata in valea din stinga se aud oile si un strigat al ciobanului. Iata unii indrzneti care inca mai pasuneaza la final de octombrie.
 |
| Apare Ciucasul |
In dreapta apare vf Nebunului apoi antena din zona lui si Lacul Maneciu de pe riul Teleajen. Urme de roti ale unui vehicul puternic, vreun camion vechi, insotesc acest drum.
 |
| Imagini deosebite spre Neamtu si Bucegi |
Este un drum ce bucura ochiul si sufletul. L-as repeta anual.
 |
| Iata vf Grohotis si stina in care am dormit in weekendul Unirii |
Este o temperatura placuta, destul de racoare cit sa nu fiarba motorul fara apa suficienta.
 |
| Lacul Maneciu |
Sint multe locuri de fotografiat insa timpul trece si mi-as dori sa ajung la Sacele inainte de inchiderea magazinului de seminte.
Si inca mai am nevoie de energie sa depasesc vf Grohotis, de asta data pe la poalele lui. In zona virfului, pe versantul estic, mica vegetatie de ienupar este arsa si nu inteleg motivul.
La nord de Vf Grohotis schimb directia urmind traseul catre Sloeru Marcusanu si Pasul Predelus. Este practic un picior vestic al Muntelui Bobu, numit si muntele Vaii Negre, cumpana apelor Tirlungului. Urmeaza o coborire frumoasa, destul de abrupta pe care iau o trinta cu bicicleta peste mine. Stilpii de lemn adica marcajele sint foarte rare. Pentru stilpii cazuti, ma opresc si incerc sa-i asez in groapa deja facuta. Pesemne ca voluntarii nu au reusit sa fixeze corect stilpii de lemn si ma intreb cum ar fi aici pe ceata, cu zapada si doar cu harta si busola. Pilonii de lemn sint foarte rari si majoritatea scosi din gropi, cred eu.
 |
| Tesla Ciucasului iar in vale este o cabana |
In adincul Vaii Tirlungului se afla Cabana Capra pe un drum forestier. Intregul munte Grohotis trebuie mai bine valorificat insa nu s-au alocat resurse suficiente. Dintr-o sa larga cu urme de cauciucuri de camion si zona de stine fac dreapta pe sub o culme uriasa care se intersecteaza cu Zanoaga Eforiei.
 |
| Drum lung. Oare fara bicicleta cit as face? |
Deslusesc undeva ascuns un marcaj si la 1minut din seuta ma opresc la un izvor. Wow. Continui pe versant cu pedalare greoaie si apoi intru putin in padure.Am 2 munti de trecut: Cioara si Urlatelul.
Drumul este placut si ma astept sa nu mai intimpin greutati. Realitatea este alta....multe si istovitoare urcari si coboriri pe linga bicicleta, orientare greoaie, la noroc, frunze multe care nu ma lasa sa pedalez si caldura mare... Undeva intr-un gol alpin cu un mamelon stincos apare problema de orientare.
Urmeaza o coborire pe bolovani, destul de abrupta si chiar echilibrstica pe linga bicicleta. Virful Grohotis este tot mai departe, ramas in urma.
Astept cu interes sa depasesc Sloeru Marcusanu si coborirea la Predelus.
Dar pina atunci ies intr-o poiana cu o stina mica iar o vulpe isi schimba directia atunci cind ma vede.
 |
| Bolovanul marcat |
Am de urcat o imensa cocoasa pe a carei linie se vad vreo 2-3 stilpi de lemn.
 |
| De aici se coboara pe vilcelul din imagine |
De pe fiecare culme ramin cu amintiri placute si poze pline de virfuri.
De peste deal se aud zgomote de utilaj si cred eu ca se lucreaza la noul drum de peste Pasul Predelus. Undeva la o margine de padure este o stina cocheta. Se aici marcajul urca pe fata muntelui imens al lui Sloeru insa soarele puternic m-ar cam topi asa ca de la stina prind un drmeag care curind duce in boscheti. Ufff, trag de crengi la greu pina sosesc intre ienuperii de sub virf. Deodata pe dreapta este un utv/buggy si se aude un utilaj lucrind la un drum insa nu se vede nimic pe flancul nordic.
Finalmente dupa o portiune de impins bicicleta spre stinga prin numerosi tepi de ienupar jonctionez cu poteca semi-marcata. Sint pe platoul lui Sloeru Marcusanu linga un lac.
 |
| 15:30 se zareste Pasul Predelus cu firele de inalta tensiune |
Aici se merge cam la noroc, directia trebuie ghicita. Oare am un downhill placut? ciclabil?
Iata si o ultima stina, interesant de retinut pt o tura venind din Neamtului. Drumul coteste la dreapta apoi la stinga si intra in padure. Un piriu trece peste drum si devine foarte noroios si santuri adinci, semn ca pe aici nu mai trece nicio caruta/tractor/atv. Mai departe pe terenul moale se merge pe picioare si mult echilibru. Ufff, bine ca in iunie 2020 m-am oprit in Predelus venind fin Orjogoaia si dorind sa trec si Grohotisul intr-o zi. Aiurea, zona asta nu e ciclabila.
 |
| 15:55 |
Iat-ma ajuns in Pasu Predelus. La umbra e racoare si impreuna cu viteza imi ingheata capul si minile.
Urmeaza o coborire rapida pe un drum de piatra destul de bun. Si pe Doftana Ardeleana sint urme de exploatari si multi busteni care asteapta sa fie incarcati. Incercind sa merg pe coama drumului ma dezechilibrez si cad in balta luind apa la bocanc. Ah..nu mai scapam odata de banditii taietori de lemn. Dupa un drum lung de vreo 15km sosesc la Manastirea si Catunul Bradet si apoi la soseaua DN1A unde sint nevoit sa pedalez la concurenta cu tiruri pe o sosea ingusta, Deci Consiliul Judetean Brasov a fost zgircit la latirea drumului.
 |
| 17:45 |
 |
| ora 18 |
Simt ca trebuie sa ma opresc dar primordial este sa trec pe lumina de cartierul tiganesc din Sacele. Cu siguranta ca magazinul de seminte este inchis. Auuuu ce pacat.
 |
| Lupoaica |
Orasul Sacele este foarte lung si dupa 118km sosesc la fabrica de bere unde excursia mea ia sfirsit. Nu sint multi km insa terenul dificil si bagajul m-a determina sa ma opresc.
Recomand ca muntii Grohotis sa fie parcursi pe 2 roti cu pornire din Bratocea spre Sud.
Iata albumul https://photos.app.goo.gl/xwFg29pbrXfdV6AR8
