luni, 7 decembrie 2020

Pe Crestele Carpatilor- Partea 6(Ref Bratila-Dejani-Fagaras)

Simbata 5 decembrie 2020, Ziua 7

A fost o noapte galagioasa si cu emotii si bine am facut ca am legat usa intrucit vintul o salta aproape de o palma distanta fata de peretii refugiului. Cagula mi-a cazut pe ochi si am dormit mai mult crezind ca este inca intuneric. De asta data alarma a fost anulata pentru ca oricum nu ma asteptam la nimic bun. Azi am program de voie, dar ce as putea face pe astfel de vreme furtunoasa? Sa maninc si sa intru iar in sacul de dormit. Apa din ibric a facut pojghita de gheata, fiind cam -3*C. Afara? mda, este ceata, vint, deci nu este o zi de continuat. Doar sa-mi gasesc un loc ferit pentru pipi, caci treburile mari imi sint interzise...Aiurea de tot, sint blocat intr-un fel de carcera dar cel putin am semnal de telefon si pot oricind sa trimit un SMS sau chiar un apel. Pe la ora 11 indraznesc sa ma ridic din  caldura sacului de dormit si sa aprind arzatorul meu pe benzina pentru a minca niste orez cald. Peste zi imi tot inchipui ca aud voci in jurul refugiului, voci ale unor turisti indrazneti.... In zilele noastre, orice e posibil,  astfel ca nu e greu sa vezi oameni in "plimbare" pe o vreme nefavorabila. Asta ar fi culmea. Vizibilitatea este redusa, cred ca abia 20m dar uneori stilpul indicator nu se vede. Brrr. Incerc sa ma amuz, sa zimbesc singur atunci cind vintul sufla mai tare. Am avut senzatia ca va viscoli si in adapost, motivul fiind zapada deja existenta.


Primesc mesaj despre evolutia vremii. Nimic bun, se pare ca vremea urita se mentina pina pe marti-miercuri. Infiorator. Am mincare suficienta insa nu acesta este planul, de a ma autoizola.

Odata cu lasarea intunericului repornesc aragazul. Ufff, oare cit va mai dura? Ma visez plecat din acest iglu iar varianta coboririi spre Plaiul Foii este una rezonabila, chiar fericita. Am incercat sa nu dorm deloc peste zi fiindca in noaptea lunga de decembrie nu as vrea sa ma uit in tavan cu picura condensul.

Duminica 6 decembrie 2020, Ziua 8-

Ma trezesc fara graba si fara nicio speranta. Se aude vintul cum hirjie adapostul. Parca eu si refugiul sintem vinovati si in calea vintului. Nu a venit nimeni peste noaptea. Aseara nu am reusit sa trimit la timp un sms si am crezut ca Salvamontul a fost deja alertat si parca ma steptam sa fiu strigat: "Dan, Dane, esti teafar?". Eh aiurea, nici nu-mi doresc sa afla ca eu sint aici. In Turcia in Muntii Kackar prin decembrie 2013 o masina a salvamontului a urcat dupa mine fiindca au vazut urmele mele si se anuntau zapezi insemnate. Mi-au recomandat sa cobor.

Buuu, azi, printre paminteni sint alegerile parlamentare. La mine aici sus nu cred ca va veni cineva cu urna mobila  Si deodata imi aduc aminte ca am niste casti pentru telefon. Oleee, voi asculta stirile despre procesul electoral ! Pe linga campaniile pentru protectia anti covid, masca, distantare(Ex: Poarta masca ca niste eroi, votam in siguranta, democratia tine de noi, pastreaza distanta) in ultimele luni, niste personaje au tot aparut spunind ca scot ei Romania din CRIZA. Ha, ha, da Doamne o prezenta redusa, poate vede careva ca electorii nu mai sint interesati.Brusc in castile telefonului comutat pe radio imi apar nenumarate colinde. "Astia nu-s normali", imi zic. Apoi m-am gindit ce data este in calendar...ptiu, lumea umbla cu colindul "Steaua sus rasare, ca o taina mare".


Aveam de ceva timp(vreo 2 ani) la pietul jachetei un baton Fagaras. Si seara n-am mai rezistat si l-am devorat. Poate nu era timpul de asa ceva si ar fi putut avea urmari grave asupra sistemului meu digestiv. Si cum sint alergic la unele dulciuri, imediat ma manifest printr-un stranut. Doar atit! Un singur stranut in aceasta excursie. Mai tirziu la radio ascult "Unda vesela" plina de umor vechi, uneori sec dar de calitate. Intre timp aflu lucruri noi de care nu stiam despre Barajul Vidraru: 2km lungime conductele in linie dreapta pina la turbina care se afla la cca 150m in adincime linga Cetatea Poenari. Sau ca prin anii 1970 din cauza unor surpari ale unui munte de linga baraj, s-a golit apa lacului in 8 luni. Deci cam atit dureaza golirea iar umplerea in functie de precipitatii. Nu tot barajul este plin cu beton.

Din ora in ora aflu de la radio stiri despre alegeri. Ziua trece iar atunci cind se apropie de final, la 20:45 incep analizele. Numai prostii, la ce sa te astepti? Pe de alta parte aflu ca in statiuni este aglomeratie dar si vreme cu soare. Ah, parca numai la mine este furtuna, eu un pacatos dar iertat. Mi-as fi dorit citeva ore de calm pe afara si sa ma pot misca pina la Refugiul Comisu sau macar in jurul refugiului Bratila fiindca ma doare spatele de la atita stat pe orizontala.  Vintul se mai domoleste catre seara iar eu deja am un plan pentru luni dimineata. Gata, sint hotarit sa misc tabara! Voi minca ceva repede dimineata si voi porni indiferent de vreme.

Gata, hai la somn, miine va fi o zi grea si lunga.

Luni 7 decembrie 2020, Ziua 9

Lungime 33km, Start 2100m, finish 417m


Dimineata, dupa o masa rapida, string repede echipamentul, cu bucurie dar si emotie ca voi merge pe un traseu necunoscut mie.

 Cum, cum ? Unde plec? La vale spre nord, pe Valea Dejanilor. Harta offline a gpsului imi arata o poteca ce ar cobori catre Satul Dejani si Recea insa doar pe primii centimetri, restul hartii nu se incarca. 

Hai ca am avut explorari si mai grele. Bagajul s-a mai usurat, iar azi am servit al 2-lea ou fiert care a rezistat super bine in caserola. 

Multumesc in gind celor care au facut acest adapost(minunat pe astfel de vreme), imi pun ochelarii de schi, cagula, gluga si ma lupt sa ies afara cu rucsacul in plin vint si ceata. 

Parasesc cu regret ca nu pot inchide bine usa hublou a refugiului dar trebuie sa cobor fiindca de marti se anunta vint mai puternic si ceva zapada. 

Ah, ce vreme urita, abia se vede la 20-30m. N a nins, dar s-a mai albit si daca s-ar lumina, ar fi niste conditii ideale de plimbare.

Coborind pe Valea Dejanilor

Ora 8:30 plecarea 😁 Merg spre Nord, dau de citeva locuri de cort, amenajate cu ziduri din bolovani si apoi gasesc un scoc inzapezit pe care incep sa cobor. Acum ma felicit ca nimeni nu m-a auzit strigind cind vindeam coltarii. Imi sint indispensabili pe zapada tasata, inghetata si pe o panta mare.  Iata filmul  https://youtu.be/F6SwUd3hR9s 

Pe alocuri s-au format placi de vint insa nu pun pericol, multe stinci fiind inca neacoperite.


Wow, ramin cu gura cascata cind constat ca poteca de pe gps este marcata in teren cu marcajul triunghi rosu care vine tocmai din Iezer. Asa ca acum nu-mi amine decit sa urmez semnele de pe bolovani iar mai jos cei citiva stilpi.
coborind pe Valea Dejanilor

Dupa 10min de la plecare, nu mai simt vintul si poposesc intr-o caldare superioara alaturi de urme de urs. Deja la altitudinea asta nu mai este ceata iar zapada tot mai putina, insa e prezenta gheata. In acest interval de vreme urita nu a cazut zapada mai deloc.
gheata sticla

Creste de peste 1800m nu au zapada si acum se vede cerul senin. Pentru citeva momente se zareste chiar Tara Fagarasului unde este senin insa la mine sint scuturati citiva fulgi. Parte din piriul Dejanilor este inghetat ceea ce ma invita sa calc pe treptele cu gheata. Coltarii Austria Alpin isi fac treaba, de altfel i-am folost in februarie la o mca cascada de gheata in zona Posada. Au virfurile inca bine ascutite iar dupa fiecare folosire ii las citeva zile pe calorifer.

In fundul vaii este un canton silvic nou insa pe aici nu se vede nicio stina.

Traseul este usor de urmat insa fara coltari chiar ar fi imposibil, poate doar trecerea in ciorapi peste portiunile de gheata. Inca fulguieste si se mai resimt uneori adierile vintului aici pe versantul protejat.
Cantonul Dejanilor 1387m, ora 10

Mersul pe poteca bolovanoasa si partial cu gheata este enervant atunci cind ai coltarii insa fara ei chiar as avea sanse sa zbor. Uite putin mai jos o poienita, un drum de tractor si un observator amplasat linga un loc de hranit caprioarele.
1431m, poiana cu observator, 9:40

Din poiana se traverseaza piriul spre dreapta si urmind drumul poposesc imediat la foisorul construit pentru cei care vor sa faca un gratar dupa o partida de vinatoare. Aici imi dezleg coltarii si sper sa nu gasesc gheata pe drum pe care sa nu o pot ocoli mai omeneste. Indicatorul de aici arata vreo 4 ore de mers pina in Satul Dejani. Auuu, asa mult? Apoi pina la tren cit ar mai fi? Uimitor. Drumul auto este in conditii bune si cu bariere deschise. Intilnesc gheata insa cu atentie pe marginea drumului am traversat lejer.
ah, de ce am coborit?

Mai jos este o alta poiana. O intrebare ma macina atunci cind revad zona inalta: de ce s-a inseninat acum cind eu am coborit? Nu, este doar o fereastra a vremii, iar muntele m-a salutat. Ma despart de el cu bucurie si cu promisiunea ca voi reveni. Stiu ca se va inrautati iar vremea.
baraj 1048m, ora 10:50, lucrari ilegale de MHC in 2012

Pe marginea drumului sint stilpi de beton care au servit transportului de energie electrica care cindva alimenta cantonul. Profit de o portiune a drumului cu soare si ma opresc sa servesc un sandvis si sa ma spal putin la riul Dejani. Ah, ce frumos si placut este la soare....In continuare pe drum, dau din bascheti, mestecind cite o bomboana cu eucalipt. Pe stinga este un drum de jeep care imi face impresia ca trece peste Piciorul Hermeneasa spre Valea Pojorta, dar poate ma insel. Mai jos sint citeva zone plane si inverzite, accesibile usor pentru picnic.

Mici cascade vin de pe versanti iar gheata si zapada de pe drum imi reamintesc ca este inceputul iernii.
prea tirziu aflu ca drumul meu a trecut prin zona ursilor

Ajung in apropierea unor cladiri si casa padurarului pe un drum plin de noroi insa dupa scurt timp, La 713m, ora 12:30 sosesc la un indicator catre Manastirea Dejani si inca 4km pe asfalt pina in Satul Dejani.

Au aparut vilute si case de vacanta. De fapt zona se numeste "Satul de vacanta". Citeva macese prinse in timp ce merg imi ofera energie sa continui. Sincer nu ma asteptam ca drumul sa fie asa de lung. Ma gindeam ca voi intra mai repede in sat. Uite pe dreapta este Pastravaria Dejani.


Visez la un microbuz, o masina care sa ma ia de pe drumul asta, acum cind rucsacul imi pare tot mai greu. Hai spre centrul satului Dane...Citeva masini ma depasesc insa nu doresc sa ajute un turist. Nu ma astept la ceva bun. Iata ca pe la ora 13 sosesc in centrul satului Dejani unde o femeie cu copii care locuiesc intr-o casa amarita imi spune ca ar fi un microbuz pe la 14:30 si sa ramin in fata magazinului. Socotesc ca este timp pierdut si ar fi doar o minune ca acest sat sa fie conectat cu restul lumii prin curse regulate. Continui inca 5km pina in Comuna Recea unde o masina de la pompierii-smurd transmite mesajul despre protejarea anticovid si purtarea corecta a mastii. Consum inutil....abia cind masina trece spre cimp, soferul opreste megafonul, probabil durindu-l capul. Un batrinel din sat imi spune ca de cind a fost impuscat Ceausescu nu mai sint curse regulate, asa ca pina in Orasul Fagaras mai sint inca 15km, tranzitind satele Sasciori si Hu(a)rez....si deodata in plin cimp o masina a politiei urla la mine....Baaai, am probleme cu inima. Am 3 motive sa cred ca m-au semnalizat acustic:1- pt ca eram pe sensul lor de mers(dar asa se merge!), 2- ca nu purtam fata acoperita, 3- au vrut sa ma salute

In mijlocul cimpului un tractor isi face treaba arind terenul. Dinspre orasul Fagaras vine un autobuz cu directia satului Lisa, deci totusi exista mijloc de transport. Inca este perfect de a lucra ogorul. Hai, ca mai am o ora de lumina. Fagarasii ramin departe, destul de inseninati. Pentru protejarea bocancilor incerc sa merg cit mai pe macadam. Trenul de ora 16:50 catre Brasov il voi pierde. Imi ramine pe la ora 18:30 un tren ce vine de la Timisoara-Sibiu. Odata cu lasarea intunericului ajung la periferia orasului Fagaras. Hai, inca putin de dat din bascheti. Se lasa racoarea si eu mai am citeva minute de tras din greu. Si pe ultimele sute de metri ma intovarasesc cu o femeie care mergea la gara si avea vreo 3 bagaje, asa ca o ajut cum pot.

La ora 17:30 dupa 33km din Curmatura Bratila, arunc rucsacul pe o banca a Garii Fagaras. Gata, iau un bilet pina in Brasov care ma costa 22 Lei, destul de scump dar este alternativa de a ajunge acasa in Ploiesti in aceasta seara. Bine ca mai am citiva lei la mine, altfel dormeam intre liniile de tren in sacul de dormit pina la primul tren regio din afara orelor in care circula Virusul Sars covid 19(orele 23-5). reusesc sa ma schimb de bluza, de ciorapi si sa maninc ceva stiind ca pe acest tren nu este loc sa te aranjezi.  

Oleee, trenul nu are deloc intirziere deci pot sa prind ultimul tren regio pina la Ploiesti, un tren in care pot pastra #distantasociala , minca linistit si respira mai normal fara a tine continuu fularul la nas.

Pe tren ma imprietenesc cu un tinar alergator, pasionat mult de munte, Alexandro Stroia. Ulterior aflu ca pe 1 Dec a alergat 102km in jurul Cetatii Fagaras. Ridic palaria in fata lui! In vara trecuta a reusit lejer sa alerge intre Turnu Rosu si Simbata intr-o zi lumina. Ah, vreau si eu!

Iata intregul album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Povestea va continua, cindva cu o noua incercare...va salut si sa fim in forma! 

PS: odata cu trecerea Carpatilor cu trenul peste Pasul Predeal, vremea se schimba! Ninge! Dimineata urmatoare, acasa la Ploiesti, totul a fost alb iar pe MUNTII cei mari(spionati de pe webcamuri) au urmat aproape 5 zile de vreme urita. Wow, am coborit la fix, desi mai aveam mincare pentru citeva zile, poate chiar 5 cu portii mai reduse.

vineri, 4 decembrie 2020

Pe Crestele Carpatilor-Partea 5(Ref Iezer-Ref Bratila)

 Vineri 4 decembrie 2020, ziua 6

Lungime 18,5km(din total 143km), diferenta de nivel pozitiva 1011m

O noapte la caldurica, adica la circa 4 grade iar afara -3. Dar m-am trezit destul de buimac, lovit de un vis ciudat. Se facea ca trebuia sa intru undeva, magazin sau gara(nu mai stiu) iar oamenii vroiau sa-mi masoare temperatura insa eu fugeam si tineam mina la spate. M-am revoltat vociferind pe acolo. Ptiu, ce prostie...eu care fug de astfel de locuri, am ajuns sa visez termoscanare. Pe de alta parte sint curios cum a evoluat vremea insa aici in caldarea Iezerului este mai protejata, si cu siguranta va fi ceva diferenta fata de crestele golase. As sta pe aici o zi daca vremea ar fi nefavorabila insa frontul atmosferic va lovi zona  timp de citeva zile. 

rasarit la Crucea Ateneului, 4-12-2020

Hai nu mai pierde timpul, prepara repede ceaiul pentru drum si budinca. Daca va fi nevoie pe drumul lung voi mai servi sandvisuri. De cum ies afara, o pala de vint rece ma bate peste fata.  Brrr, cum va fi mai sus? N-am ce pierde, hai la drum(7:15). Pina la urma optez sa urc dupa marcaj pina aproape de Crucea Ateneului Voinesti si spre surprinderea mea chiar multumesc pentru alegere, nefiind greu de urcat.

Spre Papau

Zapada si urme inghetate, citeva serpentine, destul de bine marcat si fara probleme. Ochelarii de schi stau pe frunte pregatiti sa infrunte vijelia. Sus prind un rasarit de soare tare dragut.
spre vf Iezer

Vreo 10km mai spre Nord, se zaresc bine Muntii Fagaras, tinta mea de azi. Visez sa ajung pina in Refugiul Zirna stiind ca nu voi intimpina zapada serioasa. Urmez citeva zeci de metri un drum de jeepuri apoi marcajul catre vf Iezer.


Vintul incepe sa imi transmita ca sint pe teritoriul lui. Inca merg bine fara sa fiu dezechilibrat. Ma opresc sa recuperez bidonul mic de benzina care poate imi va fi de folos. Inainte si putin mai sus se afla Virful Iezer, cred ca cea mai cunoscuta tinta a drumetilor, insa nu est epe lista mea de azi. Continui in coborire usoara si apoi urcare pe Virful Rosu, 2469m, acoperisul acestor munti.(cca 1h30 de la refugiu)
Panorama de pe vf Rosu

Gata, merg impleticit datorita vintului. Salut virful Moldoveanu si creasta Fagarasilor.

Zona sudica a Subcarpatilor este acoperita de neguri iar vintul predominant vine din S-SV. Nu am timp sa mai admir si incep coborirea pe un teren dificil, lespezi mari in echilibru precar printre care zapada afinata prezinta multe capcane.
defrisari in Groapele

Ma afund din greu si neavind parazapezi, zapada imi cam intra in bocanci. Ah, ce greseala am facut...iar acum nu este loc de stat.
Cad pe lespezi sub puterea vintului de sub vf Rosu

Vintul biciuie si dezechilibreaza. Prima parte a traseului nu are poteca, ci doar niste marcaje, capcane si o coborire abrupta. Caldarea Groapele din stinga este destul de adinca iar pe partea opusa tot muntele este curat de paduri. In partea dreapta este marea caldare a Boarcasului, o posibila retragere.
Efectul Gloria

Deodata, ceata vine peste mine iar in citeva minute pierd marcajul. Ma trezesc usor distantat de traseu, spre Groapele, dar noroc cu semnalul satelitului.Putin mai jos nu as fi putut sa corectez prea usor greseala. Fac o traversare dreapta si regasesc marcajul. Incerc sa fiu mai atent si sa nu cad printre aceste lespezi in echilibru. Wow, deodata efectul Gloria / Spectrul Broken este in fata mea. Visez ca voi merge tot traseul cu haloul meu. Timp de citeva minute merg spre nord cu proiectia mea intr-un curcubeu. rafalele incetinesc pe masura ce pierd din inaltime si ma distantez de vf Rosu.
Coltii Cremenei

Marcajele si poteca devin tot mai vizibile, stilpii noi de marcaj sint mai desi decit in 2009. Incep a merge pe zapada printre tufe de ienupar, merisor si afin. Nebunia norilor si a vintului a ramas sus pe creasta Rosu-Batrina-Papusa. Muntele fierbe... Acu rasuflu usurat incepind sa-mi placa mult traseul. Iata undeva o stina prin jnepenii Boarcasului. Uite si Coltii Cremenii care salta pina in fundul Vailor Zirna si Riul Doamnei. Cite trasee de explorat pe aici ! Pfai, nu m-am nascut cioban sa stau toata vara pe aici....asa ca trebuie sa profit azi si sa dau din baschetii mei grei. Creasta se arcuieste la stinga, spre vest, pina la o padure de jnepeni inalti, uneori cu ramuri taiate  in dreptul potecii. De retinut ca la inceputul verii 2020 AMC Asociatia Montana CARPATI au remarcat acest traseu. Felicitari.
Culmea Oticu-mezea

De ceva timp urmez o poteca de animale si apreciez intelepciunea patrupedelor de a urma un traseu marcat. Pe vremuri credeam ca daca voi urma urmele de animale, voi ajunge la vizuina lor. Inspre vest, peste imensa vale ce se deschide se zareste un drum pe versant, initial crezind ca ar fi drumul peste Malita-Preotesele-Scarisoara insa cercetind ulterior harta, am dedus ca este doar un drum pe Muntele Capatina de pe interfluviul Zirna-Riul Doamnei(Valea Rea).
Drumul peste Mt Capatina

Ei iata ca acum ele pot fi un ghid de urmat. Am coborit suficient si in scurt timp sosesc la Izvorul Oticului sau al Dimbovitei(ora 10:40). 

Socotesc ca am facut un timp bun, dat fiind ca indicatorul de pe vf Rosu arata 1h30 pina aici.
Izvorul Oticu/Dimbovitei

Imi beau ceaiul racit si servesc un sandvisch. Totodata este un prilej de a opri citeva secunde apa Dimbovitei si sper ca bucurestenii sa ma ierte pentru actiunea mea mai nesabuita, dar profit ca Ceausescu nu a facut Canalul Dunare-Bucuresti.
inapoi catre Rosu-Batrina razboiul norilor

Iarna pe zapada mare pe aici ar fi pericol de avalansa insa doritorii pot merge pe culmea matematica.


Dupa 15min de pauza si remontare, repornesc pe traseu. Multe portiuni sint in conditii de vara insa prin altele parti zapada s-a adapostit chiar in poteca. Urmeaza o ascensiune domoala, pe o usoara curba de nivel dupa cum se vede in poza. Merisoare si afine uitate de animale, devin tentatia mea. Urc usor spre zona virfului Mezea pe fata estica iar dintr-o sa incepe un bot mai serios si mai slab marcat. Traseul este totusi in serpentine si un ochi ager gaseste patul potecii. In apropierea virfului de peste 2100m incepe iar o coborire pina in Saua Mezea de pe la 1870m localizata cam la limita padurii. De fapt sint scurte portiuni care se parcurg in padure pe versantul vestic.

Mersul pe transeul potecii, canalul si pernele de iarba, este obositor pentru glezne. Incerc sa trag de mine, de picioare in general stiind ca furtuna este cam aproape de nasul meu. O stina cu acoperis verde se afla pe un picior de munte bine inierbat ce conduce in Valea Bratila.
Stina de pe piciorul Mezea

Alta stina se afla pe piciorul estic al Virfului Mezea, la limita padurii, punct din care teoretic exista un drum de caruta spre Valea Dimbovitei.
ultima poza cu vf Rosu-Batrina in soare

Treptat, odata cu inaltimea cistigata, culmea se lateste. Poteca este neclara insa ochiul meu alege liniile de zapada paralele cu culmea, S spre N mentinindu-ma pe linga marcajul rar aplicat prin pasune. Deseori ceata ma invaluie tot mai des, semna ca ma apropii de Muntii Fagaras. Traversez zone cu jnepeni mari, iar crengile care ma incurca le rup spre a ajuta si pe ceilalti turisti. Citeva urme de urs ma tin treaz, in stand-by aici departe de semnalul telefonic si de orice ajutor. Mi se intimpla sa fredonez : "Este soare azi in viata mea" sau "Plutim prin furtuna ce va veni" sau fluier usor. Pina mai devreme am vazut creasta principala a muntilor Iezer acoperita in neguri. Azi este vint, si ceata deloc recomandabil pentru zona aceea. Spre uimirea mea defrisarile au urcat chiar pe versantul nordic Batrina-Fracea-Papusa. Un om normal ar spune ca este inaborbabil realizarea unui drum pe o asemenea panta dar pentru materialul lemnos nu este limita.


Undeva in zona cu jnepeni ma opresc sa gust ceva dulce, profitind ca acest loc este protejat de vint.  Calculatorul  meu (capul) inca mai proceseaza traseul spre Berevoiescu-Comisu si incheierea buclei prin Zarnesti dupa inca 1 zi. In calcul, varianta Zirna-Vistea aparuse cu "-" minus, stiind ca vintul ar bate din fata(dinspre vest) si ca furtuna se anunta pentru citeva zile. Asa ca m-as considera fericit cu planul ce include Plaiul Foii. 

Avansaind spre nord, cu vint din spate(sud) sau usor lateral stinga, zapada este tot mai continua pe Muntele Catunu. Stilpi metalici rari ajuta totusi la pastrarea directiei. Este un mers greoi pe platourile inierbate ale lungii culmi sudice Bratila. Sint acoperit de ceata fapt ceea ce induce gindul la un film horror. Vintul tot mai constant depune o chiciura pe hainele mele. Atunci cind nu vad marcajul folosesc busola pentru a mentine directia generala nord si mereu in ascensiune. In 2009 am gasit un bordei undeva pe stinga insa acum nu-mi amintesc locul intrucit si atunci a fost ceata. Of, ce culme lunga... Traversez un vilcel mai abrupt, inzapezit, crezind ca am sosit deja la versantii mai prapastiosi al vf Bratila. Nu, inca nu am ajuns acolo. Continui sa merg urmind patul potecii ascuns in zapada. Descriu un usor arc de cerc spre stinga si deseori ma intreb ce caut pe aici. Insa, mai am probabil 2-3 ore de lumina(inca nu am cercetat ceasul de la ora 11 din Otic) dar si energie. Odata ce ies din directia Sud-Nord si merg usor spre vest, simt cum vintul sufla turbat parca sa ma darime. Of, unde-i refugiul Bratila? Nu am auzit nicio veste ca n-ar mai fi existind.
Curmatura si refugiul Bratila

Deodata intru intr-o caldarusa si simt ca aici ar fi Curmatura Bratilei. DAAAA ! Uite indicatorul si mai la stinga este igloo al refugiului Bratila. Este ora 15. Yeee, am reusit. Indicatorul din Vf Rosu arata vreo 7 ore pina aici insa eu cred ca am facut vreo 5 inclusiv pauzele. Scot telefonul si filmez apropierea si mareata realizare. Aici este filmul https://youtu.be/7ooRHIRDpOMDe ce am numit-o asa? Intrucit dintr-o data vintul a turbat iar eu nu mai reusesc sa urlu la el. Pe nicio limba, iar ultima salvare este sa ma tirasc in adapost pe o usa gen hublou care trebuie tinuta de cineva. Dau jos rucsacul si incerc cu o mina sa ridic usa. Vintul ziltiie usa, lovindu-ma usor in cap. Dar problema mea este sa nu fie rupta si smulsa de vint. Hai ca am intrat in adapost si nu mai am niciun chef de gindit, filozofii, expeditii. Bine ca nu este frig. Zapada de topit? Nu mai vreau sa ies afara in plina urgie. Dar iata ca Cineva s-a ingrijit si mi-a suflat zapada suficienta pentru topit.  Mintea se mai limpezeste chiar daca vintul suiera, eu fiind invitatul lui. Usa tremurind imi ridica emotii pina reusesc sa o leg cu o chinga. Despachetez bagajul pe panourile triunghi asezate pe jos si pe la ora 17 ma vad in fata apei fierbinti pregatita pentru supa. Ce bine....
white out

Mi-ar fi fost imposibil sa montez un cort pe asemenea vint. Se intuneca insa moralul meu este pozitiv mai ales cind deschid telefonul si pot reusi sa vorbesc cu familia fara sa ies afara. Din pacate vremea se anunta furtunoasa pentru urmatoarele 2-3 zile cel putin. Dar mintea mea de "mare" montaniard tinar parca tot viseaza o avansare spre vest catre Zirna si Vistea. Doar vintul care parca vrea sa-mi fure adapostul ma trezeste din acest vis. Sa ma multumesc chiar cu varianta prin plaiul Foii, imi zic.

Desi zic ca voi servi felul 2 mai pe la ora 10 seara, odata ce am facut caldura in sacul de dormit, renunt la acest gind. Ma multumesc cu un sandvish pe care il am de 6 zile. Ideal ar fi sa reduc din ratia de mincare dar nu pentru ca nu as avea sucienta, ci pentru ca toaleta pune probleme serioase. Ma baiatule, in ce te-ai bagat? Intr-un refugiu minunat, imi raspund singur, un adapost care ma va proteja citeva zile daca nu va fi luat pe sus. Si daca s-ar intimpla ca noaptea sa ma trezesc buimac fara acoperis, in suflul acestei turbine, cu lucrurile luate pe sus? oare as avea timp sa recuperez ceva? 

Parca vad scena dintr-un avion cu probleme in aer. Dar, hai, au trecut 10 ani, 10 ierni cu viscole si mai aprige, si totusi refugiul Bratila este inca neafectat. Dar daca garantia lui a trecut? Sint chiar cel mai ghinionist? Gata, somn, hibernare Hikere!

Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Va urma  - partea 6

joi, 3 decembrie 2020

Pe Crestele Carpatilor-Partea 4(Ref Gainatu-vf Iezer-ref Iezer)

 Joi 3 decembrie 2020, Ziua 5

Lungime 20km(total 143km), Diferenta pozitiva 1200m

Ei, a fost o noapte linistita in Refugiul Gainatu, am mincat binisor si m-am simtit confortabil. Totusi un gind ma apasa...daca dimineata va fi vremea nefavorabila? Am inca bagajul greu si nu ar fi prea usor de trecut peste Vf Papusa spre Cascoe/Dracsin in speranta de a ajunge spre Plaiul Foii. Varianta cu coborirea spre Cabana Voina si Leresti-Cimpulung Muscel trebuie sa iasa din gindul meu fiindca e mult joc de bascheti. Hai ca parca este senin afara.

1810m, refugiul Gainatu

Mda, ochii mei vad cam toate zarile!


Uraaa, azi voi calari Papusa si Iezerul insa ideea de a face bivuac prin Curmatura Oticului nu prea imi suride acum cind vremea se va inrautati.

Azi vintul va fi domol, ca un prieten 25-30kmh. Imi aduc aminte ca in oct 2009 impreuna cu Darky am mers mult de tot pina la circa 1 ora de refugiul Bratila si am dormit intr-un bordei ciobanesc. Acum ziua este mai scurta fapt ce nu ma va ajuta. Si ca sa nu uit, semnalul de telefon la si in refugiu este bun, asta pentru ca se si vad in apropiere satele.

Bun, ca sa nu mai stau pe ginduri, dupa masa mea cu budinca si crema de ciocolata si cu 0,5L apa, la ora 7:30 salt ghiozdanul pe umeri si plec catre Saua Gradisteanu. (inca de pe la 6-6:30 puteam sa plec insa gindul la procurarea apei a fost primordial).


Cale de aproape 1 ora, cu o usoara urcare de la 1810m la 1944m pe acelasi drum ca aseara dar acum parindu-mi mai multicica zapada. Ia uite baiete, nu aveai zapada linga refugiu pentru topit dar pe aici puteai aduna citiva saci de zapada. Argeselul este destul de adinc si acoperit cu arbusti de merisor si afini.

Din Saua Gradisteanu undeva spre nord porneste traseul catre Cabana Cuca folosit frecvent iarna de catre doritorii de Papusa! Mai sus prefer sa merg ceva mai domol pe un drum de jeep incapatinat rau de tot. Iata ca oamenii isi doresc sa urce pe virf chiar cu 4 roti. Nu este fair-play nici pentru natura si nici pentru sanatatea turistului venit de la oras sa cucereasca un virfulet fotogenic. Trag din greu asemenea unui armasar pus sa mute un bustean greu de fag. Wow, si inca nu este zapada. Hai Dane...hai Hikere ca de sus mersul pe dealurile Iezerului nu mai este asa de obositor. Traseul meu de offroad se infunda si sint obligat sa continui direct urmarind marcajul, fara alte siretlicuri. Cum fac, ca tot acolo sus trebuie sa ajung. Si ma gindesc ce anume ingreuneaza rucsacul si nu-mi trebuie! Gata, am gasit, coltarii si pioletul pe care nu i-am folosit deloc in aceasta excursie. Si strig, poate ma aude vreun doritor: vind coltari, la oferta, vind piolet! Off, nu gasesc niciun cumarator asa ca trag la jug. Dar iata ca dupa 1h50 sosesc la pieptul Papusii.

vedere de la Papusa spre vf Rosu

Nu ar mai fi decit vreo 5min, si sus se vede indicatorul de pe virf insa eu voi incepe coborirea catre Spintecatura Papusii. Oare de unde ii vine numele?
V Argeselul si Mt Gainatu

Incep sa imi reamintesc coborirea si ocolisul spre nord care in epoca marilor zapezi nu ar fi abordabil. Doar pe diretissima. Si eu care vroiam sa fac intreg traseul cu rachete fara coltari si fara piolet. Mmmm, iata ca memoria mea a fost cam stearsa, zau ca nu as aborda segmentul fara gheare! Aici pe versantul vestic si NV zapada persista, este inghetata si in strat gros. Sint urme suficiente iar bocancii mei au aderenta buna. Din Spintecatura Papusii marcajul urca inapoi spre creasta in Muntele Tambura pe versantul sudic cu zapada pe poteca insa numeroase urme. Oare imi va fi bine pe aici sau trebuie sa merg matematic pe creasta? Hai ca trebuie sa ma descurc pe marcaj. Dupa vreo 10minute sosesc pe lungile platouri ale culmii principale Papusa-Batrina-Varful Rosu(Iezer). Constat ca traseul este marcat si cu sipci de lemn de 40-50cm batute in pamint si marcate cu rosu iar uneori cu stilpi de metal.
Aproape de vf Batrina, gel expirat in 2016, sper sa prind aripi

Peisajul este de vis: Trapezul Moldoveanu-Vistea a aparut in ochii mei inca de sub vf Papusa.


Ar fi o cale de 2 zile pina in Portita Vistei, dar in conditiile date, fara vreo vijelie care sa-mi impiedice mersul. Inspre sud se zaresc unele cosuri de fum ale fabricii Holcim.

Spre Nord, din cind in cind vad caldarea intinecata sub forma de jungla a Boracasului, parte a bazinului hidrografic Dambovita. In urma cu vreo 20 de ani citeam cu mare curiozitate articole despre Boarcas postate in revista Muntii Carpati. Citeva poteci taie versantul nordic. Mai departe directia generala este vest dar cu vint tot mai insistent din S-SV. Hai ca tot e bine, macar nu bate direct in fata mea. Acum am doar ochelarii de soare insa ochelarii de schi asteapta cuminti in buzunar. Urmeaza un urcus pe Muntele Batrina, care vara ar putea fi ocolit pe versant, probabil pe la Izvoarele din Plai. Acum pe acolo se vede zapada si chiar stralucind gheata. Tot de aici pleaca usor spre vale un marcaj pe Plaiul lui Patru pina la Cabana Voina.
Culmea Oticu-Mezea-Fagaras

Pe platourile culmii se gasesc si citeva locuri de cort, acum cu zapada adapostita si mici cornise. Soarele este aliatul meu insa vintul imi devine un dusman tot mai rau. Merg mai greu cu gindul la bivuacul de peste noapte in posibil vint, undeva in Curmatura Oticului la Izvorul Dimbovitei. Dintr-o data imi aduc aminte ca am niste geluri in rucsac. Hai ca prinde bine acum dar si citeva guri de apa. Eh, 4 ani dupa ce a expirat plicul in rucsac nu e chiar asa mult. Si ma astept ca baiatul sa prinda aripi.  Varful Rosu este tot mai aproape insa mai trebuie trecut peste Muntele Piscanu.

Un indicator imi spune niste timpi insa nu e chiar asa de usor mai ales cind vad o poteca in zapada inghetata ce ar duce pe versant catre culmea de legatura cu Fagarasul.

Noo, nici vorba, fiindca legatura se face doar din Varful Rosu, de la peste 2400m inaltime. Ptiu, timpul trece, picioarele mele trag, mai pe iarba, mai prin zapada. 
defrisari existente inca din 2009

Cum am mers eu de la inceputul zilei? Cam in felul urmator: pina la ora 12 un mers mai linistit dar fara a ma lua somnul, pina la ora 14 mai constient de sosire a noptii iar dupa ora 14 speriat si tragind tot mai tare, incercind sa trisez orice difenta de nivel sau stinca care nu trebuia urcata. 

Caldarea Groapele si Coltii Cremenii. Ultimul plan-spre Moldoveanu

Acoperisul Rosu-Iezer pare tehnic, pigmentat cu zapada si cu o spintecatura pe la jumate. Pe acolo nu am fost niciodata. Ma intreb daca trebuie legati coltarii si folosit pioletul, unelte pe care nu am reusit sa le vind pe traseu.
creasta vf Iezer-Crucea Ateneului Voinesti

Nu, gindul meu zboara in Saua Oticului dar rafalele  imi tot zgiltiie neuronii. Oare nu-i mai bine in refugiul Iezer pe care nu l-ai vizitat niciodata?
Vf Rosu 2469

Dupa alte citeva pasaje cu zapada, la ora 15 poposesc in plin vint pe Varful Rosu. Rucsacul l-am lasat citiva metri mai jos in directia Muntilor Fagaras. Scot telefonul, fac un filmulet https://youtu.be/HIZy6HhWJF8, incerc sa sun insa reteaua Oranga/vodafone nu este suficienta. Indicatorul de pe virf spune 1,5h pina la Izvorul Dambovitei si vreo 7 ore pina la refugiul Bratila. Oh, my God!

Poteca Oticu-Mezea-Bratila

Ultima data eram la ora 14 cu darky insa se intuneca pe la 18:30 in octombrie 2009,  asa ca am tras tare. Nu mai stau pe ginduri, salt ranita si merg hotarit dar si obosit spre Refugiul Iezer.
Vf Iezer

Marcajul nu este aplicat prea clar asa ca merg matematic spre sud peste bolovani si lespezi. Undeva mai pe dreapta regasesc marcajul pe care il urmez pe o poteca ingusta si acoperita cu zapada. Wow, daca mai ninge chiar nu s-ar putea traversa pe aici. Sosesc curind intr-o sa de unde se urca iar pe versant pina aproape de Vf Iezer. Pe partea asta sint adapostit de vint insa pe partea SE rafalele mi-ar strica frizura chiar prin cagula. Dispare iar marcajul din ochii mei si prefer sa ies in creasta. Undeva inapoi la circa 100-150 m este virful Iezer. Sint obosit si caut vizual refugiul Iezer. Undeva dupa Piciorul Estic al Iezerului, undeva in fundul caldarii printre bolovani, cu alb si rosu apare adapostul meu.
Caldarea Iezerului

E cale lunga, de coborit de la 2450m la 2130m. Aici las un bidon de benzina de 0,5L care ma ajuta mai mult psihic. Unde-i marcajul? Asa de greu este sa aplici putin mai des vopseaua? Sint si zone in care nu este poteca ci doar o ingramadire de lespezi. Regasesc marcajul si constat ca ar trebui sa continui pina la Crucea Ateneului care-i destul de departe. Dintr-o data imi aduc aminte de lecturile mele de prin 1995 cind intr-un almanah turistic era o poza cu turisti in Curmatura Papau si tare as fi dorit sa merg si eu pe acolo. Nu mai am rabdare si ma las la vale prin bolovanis si pernite de iarba pe directia lacului Iezer, acum inghetat. Gasesc un izvoras insa gindul ca in citeva minute voi debarca la refugiul Iezer unde voi avea apa suficienta, ma fce sa continui. Seara e aproape...


Vad ca nu am fost chiar singurul turist care a trisat poteca marcata...Pe cealalta parte a masivului Iezer-Papusa se zareste Muntele Gainatu de unde am plecat de dimineata. 

Gata la 16:45 intru la minunatul adapost numit Refugiul Iezer sau Petre Cazian (alpinist decedat intr-o avalansa in Bucegi in anii 1930). Ma dezgusta ca prin anii 1930 un avocat a donat terenul de la 2100m  pentru constructia acestui adapost. De unde a avut avocatul terenul asta bolovanos? Cine l-a improprietarit? Bun, ideea este ca sint la adapost, am semnal telefonic si lumina in refugiu, plus un charger usb dar care nu ma ajuta deloc la telefon. Afara vintul nu conteneste a sufla nabadaios. Urmeaza o masa bogata  cu 2 feluri, supa si mamaliga cu brinza si smintina. Termometrul cu senzori imi arata limita de inghet afara dar in bataia vintului pielea mea resimte spre -5*C.


Cladirea este divizata in 2 dormitoare cu priciuri cu etaj din care unul este utilat cu saltele si un hol unde se serveste masa. Cladirea este dotata cu 3 sobe, geamuri si usi de termopan. Apa curenta si toaleta nu se afla inauntru, asa ca sa nu ma intrebati. 

Deci prognoza incepe sa mi se adevereasca. In urma cu o saptamina cind urmaream vremea din carpati, incepind cu ziua de vineri(miine) se anuntau zapezi de 50cm dar si vint. Acum primesc prin SMS citeva noutati, precum ca spre Moldoveanu de miine incepe vintul napraznic de peste 50kmh, ori de la 40kmh incepe cu adevarat mersul greoi. Tare nu as vrea sa cobor catre Cabana Voina din lipsa mijloacelor de transport. Deci dimineata daca astrele se vor alinia, voi incerca sa trec peste vf Iezer si vf Rosu catre Fagaras. Eventual voi cobori prin Valea Dimbovitei pe la Pecineagu. 

Gata cu planurile tinere, hai la somn! Jos in vale in padure se zareste o luminita, socotind a fi Cabana Voina, acu, iertati-ma daca gresesc fiindca nu am vizitat-o niciodata.

Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Va urma  - partea 5