vineri, 29 decembrie 2017

Revelion 2018

Luna Decembrie...unii spun luna cadourilor, luna in care se sacrifica porcii, luna impacarii, luna cea mai scurta din ani.
Dupa indelungi framintari, in ce directie s-o apuc, cu cine si cind, reusesc sa imi urnesc corpul si mintea catre munti.
De ce sa imi risipesc aceste 2-3 zile intr-un stres ciudat in plin haos unde lumea se imbulzeste si se scuipa in piata sau in trafic?
Vreau sa vad soarele iernii care arde pe cer, sa vad riuri curgind pe pamint prin paduri racoroase.
Tot ce am nevoie ca sa sorb viata este aici, atit timp cit ochii mei sint deschisi.
Pentru cei care nu au timp, intrati pe album https://photos.app.goo.gl/pcfgK8Y23KHTAptW2
Vineri 29 dec 2017
ora 14 ma apuca coborind dintr-un tren pe un peron aproape necunoscut oamenilor.
Ma aflu la baza muntilor intr-un peisaj de toamna tirzie. Covorul de frunze este acum tasat si nu iti dai seama cite milioane de frunze au cazut la sol.
Pasesc greoi cu bocancii de plastic pe un drumeag asfaltat iar pina in soseaua nationala, acum super aglomerata, corpul meu incearca sa sustina cele 29kg inclusiv cortul. Vreo 4 zile mi-am propus sa stau, atit timp cit este destrabalare si bani irositi aiurea pe spectacole si artificii.
Traversez valea unui riu ce izvoraste din Subcarpatii de Curbura, Florei, si urc spre marcajul banda rosie. Prefer sa scurtez si sa ocolesc statia de gaz metan de la intrara in traseu si sa merg dupa miros.
In citeva minute ajung la un prim drum de tractor care dispare dupa vreo 2 minute. Marcajul banda rosie este des si nou pentru mine - ultima data am vizitat aria in zona de padure in oct 2008 cind nu am gasit niciun semn. Deodata aud o masina deasupra mea iar semnul ma conduce intr-acolo. Continui inca vreo 2-300 m in coborire pina la o ferma situata pe firul vaii Floreiu.
De aici poteca face stinga si urca abrupt pe versant, apoi in citeva serpentine si print-un culoar sosim la poiana care a fazduit odata casa Florei.
Nu mai regasim nimic. De aici continuam poteca la dreapta exact dupa marcaj. Urcam sustinut pe linia de coborire a unor busteni. Este noroi dar sint fericit in bocanci din plastic. Sint destul de curios asupra liniei urmarite de marcaj dar sint si grabit, nestiind cit timp voi face pina in culmea principala a Carpatilor de Curbura. Poteca mai este taiata de niste drumuri vechi de tractor dar noi ne mentinem pe culmea impadurita. Deodata pe stinga apare o poienita imprejmuita in care se afla o casuta de vis.
Aici sint prezente citeva petice de zapada. Urcam sustinut ceea ce se simte asupra corpului meu iar tricoul de bumbac nu este stralucitor de bun acum iarna. Tine rece si nu ma lasa sa iau vreo pauza.
Intru intr-o zona de jungla, macesi si alti arbusti pe care au fost aplicate marcajele. Oare cum este vara pe aici prin atita vegetatie?
Treptat ajung la un luminis si ceva pare ca un tarc prejmuit pe partea dreapta.
Ooo, uite o cabanuta si nu e nimeni aici, doar un catel. Ne aflam la marginea padurii iar de aici in sus incep pasunile si citeva portiuni de zapada ce se ocolesc.
Este ora 16 si vreau sa mai urc pina la apus. Catelul se incapatineaza si vine dupa mine desi il alung verbal de citeva ori.
Pentru citeva momente soarele isi face aparitia.
Este un apus memorabil. Imediat dupa Vf Doamnele Tituleni apare o stina pe partea estica si sub culme. Pe aici, un cetatean mi-a spus de curind ca a vazut mai multi ursi. Eu nu vad in zapada sau prin noroi nicio urma, dar optez pentru varianta comoda de a dormi in stina.
Aici au avut loc renovari masive fata de ceea ce stiam eu(dec 2010), incaperi cu gresie, lambriuri, foisor, apa curenta(teava pehd) vara. In continuare au loc pregatirile pentru cina si un somn lung.
Catelul, acum hranit cu ceva piine si fasole, isi gaseste adapost in foisor. Temperatura de peste noapte -2, iar in interior 0 grade. Aici nu este semnal pe vodafone desi in departare se vede o portiune din satul Tesila. Ascult stiri la radio unde se anunta vint de 120kmh. Wow ce vremuri ma asteapta aici in munti, insa cind reascult stirea aflu ca este vorba de Scotia si Irlanda de Nord.
Noaptea incep si fac calcule despre 2018 si despre viata. Si adorm cu ele
Simbata 30 dec 2017
Nu s-a pus problema unui rasarit fiindca cerul era piclat si a fulguit peste noapte. Si mi-am adus aminte ca aseara am facut niste calcule. Stiam ca am avut niste rezultate dar le-am uitat.
8:40 plec sa ating culmea principala.
Pasesc pe aceleasi urme in zapada adinca, sapate ieri de catre mine. Odata sosit pe linia traseului incepe vintul, ceata si ninsoarea marunta.
Ocolesc vf razoarele pe curba de nivel pe drumul offroad in care se vad urme de jeep. In nov 2015 am coborit cu bicicleta in mare viteza. Acum nu ma grabesc si ma indrept pe culmea matematica. Ma las adulmecat de o culme mai ingusta si incep sa urc si sa cobor, paralel cu o padure pe stinga.
Din loc in loc sint pari si sirme foarte vechi, probabil ca padurea era imprejmuita.
Realizez ca ar fi trebuit sa vad drumul si nu sa aud zgomotele oraselor din Valea Prahovei.
10:40 un vint sparge ceata si imi arata o vale adinca plus ca directia pe care o luasem nu a fost inteleapta. Sint pe Gagu Mare, o culme secundara ce pleaca din vf Mierlei, de la ultimul stilp de marcaj.
Chem catelul si o iau inapoi paralel cu padurea. Mintea mea incearca sa isi aduca aminte calculele noaptei trecute. Iata-ma pe la 11:30 la un stilp de beton pe vf Mierlei pe care scrie COT 1941(ceva asemanator).
Merg un timp dupa marcaj insa din cauza unei culmi late(Vornicu) merg prea departe spre o vale adinca. Corectez la timp si ajung repede la marcaj in zona vf Piscul Ciinelui.
De aici inainte nu imi mai fac probleme. Catelul ma urmeaza indeaproape si maninca chiar mar!
Vf Baiul Mare este inca departe.
Acum urmeaza cocoasa Draganului. In spate apar 2 siluete care merg destul de repede. Pe un vf premergator sint prins din urma. Este o pereche care a pornit din Sinaia. Au doar un rucsacel foarte mic.
Ii prind iar pe baiul Mare 1895m apoi ne despartim, ei coborind catre Zamora. Zapada este destul de afinata, trece de multe ori deasupra gleznei iar crusta care se sparge este obositoare. Unde-mi sint rachetele? Mai am o ora de lumina si trebuie sa gasesc un loc de cort.
Seninul din seara asta imi transmite ca va fi ger la noapte.
Dupa vf Baiul Mic, pe la 1700m gasesc o groapa unde imi asez tabara.
Putin mai inainte ar fi intersectia cu drumul Zamorei.
Apusul nu este prea clar peste Bucegi iar Monumentul eroilor de pe caraiman nu este luminat.
Incep un dans pentru a face o platforma pentru cortul meu. Catelul isi primeste portia de piine cu spaghete si isi gaseste un loc pe un petic de iarba.
Urmeaza o noapte lunga de iarna, calduta, imi zic eu, acum seara in cort fiind un -2grade. Ascult stiri: Cascada Niagara a inghetat si ma gindesc ce paradis al cataratorilor ar putea fi acolo si eu stau pe dealurile astea. La noi se anunta ultima zi nu prea frumoasa. Pina adorm incep sa refac calculele. Cred ca ajung la acelasi rezultat care imi pare cunoscut.
Duminica 31 decembrie 2017
Pe la 7 ma trezesc dar este inca noapte. Incepe sa se lumineze dar cerul este piclat. Nu va fi niciun rasarit.
Am -8,5 grade in cort ceea ce afara este si mai frig. Pozitia cortului imi permite sa vad usor Costila dar si Carpatii de Curbura. Undeva spre vf Cazacu apare soarele, apoi si pe vf Baiutu cel de linga mine. Imi incalt foarte greu bocancii apoi anevoios gasesc un loc pentru pozitionarea aragazului. Putina apa ramasa in bidonul din rucsac a inghetat insa apa cu minerale aflata la capul meu este in stare lichida.
9:30 pornesc in traseu iar catelul bucuros incepe sa alerge, probabil pentru a se incalzi. Uf, unde-mi sint calculele facute noaptea trecuta? Cred ca le-am ratacit undeva printre stirile radio. Este vint si vremea nu este senina.
Nu e de bine chiar daca vad drumul principal catre urmatorii munti, ai Neamtului. Merg pe culmea principala pina pe vf Dutca apoi apar 2 drumeti pe sub culme. Continui in plin vint pina pe vf Urechea. Bidonul cu ceai cald pus la piept incepe sa se raceasca si nu am mers nici o ora. Undeva sub linia crestei in loc adapostit ma odihnesc si regindesc planul. Bucegii sint acoperiti. Muntii Birsei au nori iar vintul desi bate in rafale puternice nu i muta din loc.
Este jale daca mai stau sus pe virf asa ca incep oborirea de pe Urechea, cale de 200m diferenta de nivel. Sper ca la noapte daca vremea este senina, sa refac ascensiunea. Se aud pocnitori desi este abia ora amiazii.
Cobor pe o culme lunga, nordica, albita de zapada si cu urme de bocanci.
Ma asez confortabil in adapost, fac putina ordine si ies afara spre traseele de bicicleta ce duc in Valea Cazacu, Sint bucuros fiindca au fost oameni care au lasat urme.
De multe ori pe trasee mai salbatice, neumblate, iarna esti nevoit sa depui mult efort la spargerea potecii. Las timpul sa treaca si ma bucur de linistea zonei si nepasator de rafalele vintului. Pe la ora 15 apare un alergator care coboara si urca repejor vf Urechea si el este ultima persoana pe care o vad pe 2017. In rest se mai aude ceva muzica de pe pirtie.
La radio se anunta cod galben de vint pina la 100kmh in PH, Db, Bv. E normal la cit de repede circula norii peste Cruce si Releu si ma bucur ca nu sint acolo. Apoi mai tirziu, se spune ca 135 turisti au ramas fara telecabina la Babele. Jandarmii, Pompierii si salvamontul vor avea de lucru. E jale, totul pt ca firma telecabinei sa aive profit baban cind puteau sa citeasca prognoza. Intre timp, dupa amiaza, pompierii au stins un incendiu la o casa a lui Adrian nastase. Casa din 2015 era inchiriata de revelion. Mai aflu ca Simona Halep si inca vreo 2 tenismene vor juca curind(miine) in Australia cu Maria Sharapova.
Urmeaza un compot facut pe loc din mar si mandarina, scortisoara si zahar. Deliciu. Apoi un somn pina la 23:30 cind alarma suna. Este ceata si aud doar muzica si bubuiturile.
Este anul nou pentru majoritatea. Eu consider ca noul an incepe pe 1 Martie, cind natura reinvie. Asa era la geto-daci!
Deci este ceata si nu mai urc pe vf Urechea acum. Intru in sacul de dormit si ascult la radio. Incep calculele, aceleasi din ultimele nopti. Stiu mai bine pe ce sa ma concentrez. Sint un vagabont al vietii scapat din haosul oraselor. Imi place sa fie liniste si sa am in preajma oameni de incredere care probabil acum petrec undeva la concerte de zapaciti sau sint refugiati pe acasa. Gata, mi-am facut destui nervi pe acesti oameni care se destrabaleaza nepasatori de situatia politica-sociala-economica a Romaniei. Daa, romanii sint primii la distractie, iar putinii mineri care ar mai putea face o schimbare o duc inca bine, restul din cei care au fost in iunie 1990 la Universitate, au murit. Bietii de ei, au murit nestiind ca au fost manipulati de maimutoiul Ion Iliescu.
Luni 1 ianuarie 2018
7:30 trezirea, ceata s-a curatat insa negura inca persista la inaltime. In fine, pe la 8:30 apare si cerul senin, iar muntii sint de tablou! Dupa micul dejun al meu si al catelului Botic, ma indrept spre civilizatie si gasire unor unghiuri foto.
Pina acolo, pe un drum de tractor si infundat de zapada cu urme adinci, reusesc sa ajung linga gondola dupa aproape 1 ora.
Desigur, ar fi durat mai mult pe zapada virgina si fara rachete.
Surpriza, sint fotografiat prin webcamul live! Si eu nu ma mai satur de peisaj mai ales acum la citeva grade cu plus.
Inca de dimineata se anuntau +10 la Cimpina
Continui pe o culme ce ma va conduce in circa 1 ora de mers continuu intr-un orasel din Valea Prahovei, la vreo 900m altitudine.
La inceput pina la intrarea in padure zapada este putina si discontinua. Iau o pauza pentru a stringe citiva bolovani si a fixa un stilp de marcaj care va fi de folos pe ceata.
Dupa ce ramin o vreme cu ochii intepeniti la versantul estic al Bucegilor, ma las pe niste urme care intra in padure. Foarte dubios ales traseul, pe aici nefiind marcaj. Am fost de citeva ori mereu in sens invers si stiu directia insa acum bucuros ca pot urma niste urme care de atitea ori lipsesc, continui in viteza printr-o zapada adinca dar nu bag de seama ca patrupedul meu a disparut.
Oare ce s-a intimplat? Cred ca nu a putut tine pasul cu mine si a mers mai incet. Ceva mai jos reintilnesc poteca turistica si vad primii turisti. Mai jos unde panta se domoleste, dispare si zapada si apare alergind ciinele meu Botic.
Sint la un Observator. Aici voi lua o gustare si Botic va primi ultima piine din rucsac. Sper sa vina in oras pentru a supravietui. Insa la sosea DN1 Botic se intoarce si adulmeca padurea.
Decide sa ramina acolo fiind speriat de agitatie.
In citeva minute sosesc la gara si dupa alte 30minute soseste trenul. E caldut, atmosfera de primavara.
Astept nerabdator urmatoarea excursie: gheata, stinca, zapada, natura si padure sa fie!
Uf, si pe drum aud retrospectiva stirilor 2017...politicieni Dragnea, Tariceanu, Mazare, DNA. In tara asta avem nevoie de haiduci ori bande care sa urmareasca hotii si sa le puna pisolul la timpla.
Si iata, ca nu am vazut ursi si nici urmele lor, asa cum spunea un cetatean ghid. Aici este filmul