marți, 2 noiembrie 2010

Fagaras, Valea Vistei-Moldoveanu-Simbata

Weekendul 23-24 octombrie 2010 a fost mai prelungit si cu vreme neobisnuit de frumoasa. In prima parte, 22-23 oct(vineri si simbata) am urcat pe Transfagarasan-Saua Caprei-Fereastra Zmeilor.
Relatarea  turei poate fi gasita aici.
Avind inca 2 zile la dispozitie, i-am propus lui Dan un traseu direct si sigur spre Moldoveanu. Valea Vistei avea sa fie un trase lung, care se parcurge deseori intr-o zi. Din orasul Victoria ne-am indreptat spre catunul Vistisoara de unde am urcat cu atelajul pe Valea Vistei Mari, un forestier destul de noroios fiind si toamna. Am urcat circa 3km si am campat deasupra captarii. Intre timp Dan a strins lemne de foc. Linistea a fost tulburata de tractorul ce cobora busteni. A urmat o noapte placuta si nu foarte friguroasa.
Duminica dimineata, 24 oct, inca pe intuneric am strins cortul si ne-am pregatit atent bagajele. Urma sa urcam o diferenta mare de nivel, probabil cca 1500m pina in Portita Vistei.


Impotriva inchiderii liniei Oravita - Anina


Pina la capatul forestierului traversam odata piriul pe un pod. Din locul unde incepe poteca si pina in Victoria sint 9km si pina sus pe Moldoveanu vreo 6-7 ore. Sintem depasiti  de un grup de tineri ce si-au propus sa urce si sa coboare intr-o zi pe Moldoveanu. Nu-i vad echipati si-mi dau seama ca ori se vor intoarce ori vor fi norocosi(cu gheata) ori vor pati ceva pe traseu.
Marcajul triunghi rosu ne conduce de pe un mal pe celalalt, astfel ca vom traversa pe 3 punti. Nu ma grabesc pentru ca stiu ca e un drum lung si nu are rost sa transpir aiurea.
Trecem pe la Moara Oaghii
iar mai sus, cam pe la limita padurii pe la un refugiu(felicitari Transmont Fagaras). De aici inainte vom avea largi perspective si pentru putin timp vom merge si prin soare.
Pe dreapta lasam un vilcel comod pe care s-ar ajunge in Muchia Vistei Mari
si hotarim sa facem un prim popas la soare dupa aproape 3 ore de mers. Atentie ca aici ar fi ultima sursa de apa. Noi ne-am oprit mai sus de zgomotul piriiului si nu am mai luat deloc apa. Am hotarit ca ne ajunge stocul(1,5l de fiecare) si ca vom gasi pe linga refugiul Portita Vistei.
Urcam prin vasta caldare:
Sint fascinat de crestele Vistei Mari, Zanoaga si Padina Otelei:

E o vreme extraordinara...si la soare e chiar cald...la nivelul solului termometrul arata 20*C!
Iata si Padina Otelei(Hirtopu Ursului)
De sus au inceput sa coboare grupul tinerilor. Acum sint pe grohotis si sint atenti. Au renuntat la ascensiune din cauza ghetii. Eu si Dan speram ca vom strapunge Portita fara prea mari probleme. Avem 2 pioleti si o pereche de coltari, iar pe Venom il vom lega. Zis si facut, la primele gheturi mai serioase imi leg coltarii si fac urme pentru coechipierii mei.
Cei echipati ar putea urca direct pe un horn si razbi in creasta principala. Asa am facut in noiembrie 2003 cind am ratacit marcajul. Acum urmam in zig-zag poteca turistica.

La ora 3 dupa amiaza iesim in soarele ce bate puternic in fetele sudic. Dar sintem primiti si de un vint ce ne taie avintul. Singura directie este spre refugiul aflat la 10min spre est. In fundul vaii, mai jos de Iezerul triunghiular se zaresc ceva oameni. Poteca prezinta multa umezeala si noroi. Vom lasa Moldoveanu pentru a -2a zi....izvoarele din apropierea crestei sint inghetate si preferam sa topim zapada. In refugiu avem seara 2-4 grade.
Pe la ora 5 soseste si un mediesan care a urcat prin Valea Simbetei.  Toata seara vintul bate nebuneste pe creasta. Speram ca dimineata sa avem o fereastra de citeva ore pentru "atacul" Moldoveanului.
Sint placut impresionat ca in refugiu gasesc un exemplar al unei Biblii. O rasfoiesc putin si ma gindesc inca odata la versetul:
"El tine in mina adincimile pamintului, 
si virfurile muntilor sint ale Lui" (Psalmul 95, 4), deci in orice ascensiune trebuie atentie caci noi sintem la mina muntelui...

Luni, 25 oct, Ziua Armatei Romane
Ne trezim pe la 5:30 pentru a avea timp sa pregatim toate bagajele. Venom va ramine in refugiu iar noi vom urca pe Cioaca Moldoveanului. La orele 7:10 parasim refugiul si urcam pe marele dinte al Vistei. Medieseanul a plecat pe la 6:30 cu gind de a ajunge la Podragu si Turnuri. Si noi ne grabim insa diferenta de nivel isi spune cuvintul in avintul nostru. De pe Vistea Mare(al 3-lea virf din Romania) se zaressc toti muntii pina la Costila!!!
si inca una:
De pe Vistea mergem spre sud pe punctul rosu catre Moldoveanu. Tinta noastra este foarte aproape.
In zapada sint imprimate urme de coltari ale celor ce-au urcat in zilele trecute pe aici. Noi nu ne-am legat coltarii si acum sintem atenti. Culoarul ce coboara din Spintecatura spre Iezer este plin de zapada insa cel ce cade in Valea Orzaneaua este uscat.
La 8:15 min sosim pe marele virf al Romaniei, Moldoveanu, 2544 m
Dan Alexe(stinga), Dan Oancea(dreapta)

Eu sint pentru a 2-a data pe virf in 2010 si a 7-a oara in ultimii 10 ani. Dan e prima data pe top desi a mai fost pe Vistea. Nu stam prea mult  deoarece ne gindim la Venom si la lungul drum de intoarcere.
Ii propun lui Dan sa coboare cu coltarii mei inapoi pe valea Vistei sa recupereze masina iar eu cu ciinele lui(venom) sa mergem prin Fereastra Mare fiind un traseu cu gheata si zapada mai putina. Si trecem la fapte...
Lacul Manastirii:
Memorez Hornul rasucit al Vistisoarei pentru o eventuala tura de iarna:
si sosim repede si pe vint in Fereastra Mica:

Este acelasi tip de refugiu ca in Fereastra Zmeilor dar parca mai bine izolat. E caldut si placut. Sper sa fie un loc placut si la iarna. Nu zabovim prea mult desi mi-ar fi placut. In urma cu 2 luni (cind nu era refugiul) am montat cortul aici pe un vint puternic. Vezi aici tura din luna august.
Vedere Muchia Simbetei-Dara:)
La miezul zilei ne aflam in Fereastra Buna iar coborirea nu prezinta dificultati. E putina zapada inghetata insa caldura a mai inmuiat-o. Pierdem repede din inaltime si sosim la Coltul Balaceni :)


La cabana Valea Sambetei e destul de pustiu si obloanele trase :)
si creasta care nu mai este asa de insorita :)

Urmeaza un drum lung prin padure, pe la baza Pietrelor Caprei, traversari de vilcele si un parcurs de forestier rupt pe alocuri. In trecut acest drum era practicabil cu vehicule de teren.
Aproape de Complexul Simbata ma regasesc cu Dan care venea in intimpinarea noastra. Sintem bucurosi ca am reusit sa coborim din munti.
Fiind inca devreme ne permitem sa vizitam si Mansastirea Simbata de Sus(Brancoveanu) :)



tura ia final pe un drum "pacatos", cu radare, trafic, indicatoare aiurea si depasirile altora la mustata noastra si... cu o veste tragica, accidentul mortal din Bucegi al Gabrielei Postole pe care am cunoscut-o si eu in iarna in personalul de munte..
Un film cu Vistea si Moldoveanu il gasitii aici:



iar albumul meu(Dan Alexe)  aici iar al lui Dan Oancea aici

luni, 1 noiembrie 2010

Transfagarasanul in octombrie

Transfagarasanul este in prezent soseaua cea mai inalta din Romania(DN 7C). Este o lucrarare impresionanta realizata de sistemul comunist in Muntii Fagaras. Este deschis oficial doar vara(iulie-octombrie) si doar ziua. Traseul acestei sosele a fost un motiv intemeiat de a rula si autovehiculele Top Gear. Mai multe detalii despre sosea: http://transfagarasan.net.
 Prima ninsoare peste Muntii Fagaras a cazut in primele zile din septembrie. Au urmat si altele, nesemnificative, din care ultima a fost la inceput de octombrie. Vremea rece a mentinut bine zapada, transformind-o in gheata. Vremea din zona Bilea poate fi vazuta online la: http://www.jurnalul.ro/webcam/cabana-balea-55.html

In perioada 22-23 octombrie 2010, impreuna cu Dan Oancea si bracul Venom am urcat dinspre Cartisoara pe acest DN7C bine asfaltat. Din pacate, am fost intirziati pe drumul dintre Poiana Marului si Sercaia datorita drumului extrem de stricat. Nu recomand sa mergeti spre orasul Fagaras via Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Sinca Noua/Veche-Sercaia!!!
De la drumul national Fagaras-Sibiu si pina la Lacul Bilea sint 35 km asfaltati, o desfatare si un test pentru soseri.
Drumul urca printr-o padure de foioase

Lasam in linistea diminetii Hotelul Bilea Cascada si trecem prin Poarta Genistilor:

Afara e racoare, termometrul masinii ne indica -5*C si pe sosea este prezenta gheata. Oricum, cu atentie depasim obstacolele si intram in caldarile superioare:
Ura! am ajuns la Lac...trebuie sa ne imbracam si sa ne miscam repede. Ne dorim ca pina diseara sa ajungem la refugiul Vistea si e cale lunga(vreo 6 ore vara).
Traseul nostru porneste catre peninsula pe care se afla Cabana Balea Lac si apoi in sus spre Saua Caprei pe marcaj triunghi albastru. Initial nu e zapada prea multa si avansam repede. De la jumatea drumului apar problemele si pina la finalul vilcelului facem echilibristica. Sapam trepte cu rama bocancilor iar pioletii stau la odihna pe rucsaci. Venom urca si el la aderanta. E prima data cind ajunge pe astfel de gheturi si pante. Riscam destul de mult, tinind cont ca avem si ceva greutate(cca 15-20kg). La intoarcerea din "excursia" noastra aflam ca pe aceasta panta s-a accidentat mortal o turista.
Sint mereu cu ochii pe traseele de iarna

Si aici un film spre Saua Caprei: https://picasaweb.google.com/Danny.Oancea/Fagaras#5538110124455756530 facut de Dan.
 Asa ca prima etapa o incheiem in soarele din Saua Caprei:
Urcind pe gheata din Saua Caprei mi-am dat seama ca pe fetele nordice nu e de joaca fara coltari si ca vom face mai mult pina in Moldoveanu. Sint sceptic dar continuam spre Fereastra Zmeilor. Acum sintem la soare si zarim o capra neagra spre Vaiuga. Venom nu o zareste deloc...Coborim pe marcajul de creasta si sosim repede pe malul lacului Capra unde intilnim 2 vinatori. Lacul inca nu e inghetat, oricum e destul sa stea patinoar pina in luna mai... 
Urcam pe Piciorul Sudic al Vf Capra si in fata ni se deschide temuta caldare Fundu Caprei. Este temuta deoarece in timpul iernii prezinta dificultati avansate de trabersare.

 si Portita Arpaselului:
Coborirea in caldare prezinta probleme: avem de-a face cu zapada inghetata. Imi leg coltarii si trec lejer pasajul. Insa Venom are reale probleme pe gheata si decidem sa-l legam in cordelina.
Traversarea pina in Fereastra Zmeilor nu pune probleme. Vintul se intesteste si caldura topeste tzurturii cazind cu viteza catre noi...Mai greu este urcarea pe piciorul ce conduce la micuta fereastra de calcar. Soarele a dezmortit pamintul si acum e noroi.
Ajunsi la Fereastra Zmeilor decidem sa renuntam la marsul catre Podragu si Vistea. Fetele nordice ne-ar incetini, la fel si Venom. Avem doar o pereche de coltari si ar fi aiurea sa mergem amindoi cu cite un coltar.
In imagine sint fetele nordice ale Arpasului Mic, Arpasului Mare si Podragu. Se observa cele doua poteci: cea de jos e prin caldari spre cab Podragu iar cea de sus spre Nerlinger.
si Capra cu Revolverul:
Pe creasta "trei pasi de moarte" sintem loviti de un vint turbat, destul de rece, mai ales pt ciini. Asa ca ne lasam la refugiile din Fereastra Zmeilor, aflate la mai bine de 100m mai jos de creasta pricipala.
Refugiul nou este extrem de mare si friguros. E bine luminat dar placile de tabla striata de pe jos nu sint etanse. In zona conversam cu 4 vinatori care ne spun ca au tras spre o capra insa nu stiu daca e ranita ori moarta. Ce aiureala...
Noaptea avem parte de luna plina si de o multime de pleiade. E destul de frig si nu zabovim prea mult pe afara. Eu am sacul de dormit de vara si nu-mi permit sa inghet pe afara. Ziua 2 e programata cu retragerea spre Transfagarasanul sudic, recuperarea masinii si intrarea pe Valea Vistei Mari.

Simbata, 23 octombrie 2010
Dimineata superba, vintul s-a domolit si ochii imi zboara la Virtopel-Arpasel
Coborim pe triunghi galben si in scurt timp sosim la capatul drumului alpin pietruit. Citiva alpinisti se indreapta in pas voios spre creasta Virtopelului si Arpaselului. Daca nu va bate vintul, azi va fi o zi exceptionala pentru o asemenea ascensiune alpina. Avem si noi echipamentul alpin la masina insa nu avem unde lasa ciinele. Pe fata sudica nu intilnim deloc zapada ceea ce e o bucurie pentru Venom!
Ajunsi in Transfagarasan pornim la deal spre Bilea. Drumul pe sosea este lung de 7km si nu ne avantajeaza deloc. Deci vom cauta scurtaturi.

Pisetoarea Caprei:

La Salvamont Capra este un helicopter "parcat", sper sa nu fie ceva grav.  Urcam incet pe un drum parcurs de mine in mai 2000. Nu mergem mult pe asfalt ca propun o scurtatura imediat ce vedem Cota 2000. E un urcus abrupt care scurteaza destule bucle de sosea.
Toamna asta ce frumoasa e...
Si drumul spre tunel:
Inainte de tunel Dan crede ca si-a uitat in refugiul mare rezervorul  unui MSR. Asa ca ne luam atelajul de la Bilea si coborim repede pina la drumul pietruit ce urca spre Fereastra Zmeilor. Hotarasc sa merg singur si sa verific. In 50 min sosesc la refugiu si dupa alte 30min sosesc la masina cu mina goala. Intre timp au mai trecut prin refugiu si alti turisti care poate duceau lipsa de piese...Speram sa-l recuperam de pe internet si revenim la Bilea fara prea mult chef.
Iata si Urechile de Iepure cu alpinisti:
la insistentele mele, dan mai cotrobaie in rucsac si-si gaseste butelia de benzina. URA!
Si covorul de toamna, crestele inzapezite si Portita Arpaselului::

Ne indreptam spre Victoria si Vistisoara pentru a urca pe Valea Vistei Mari.
Filmul celor 2 zile:

si  pozele mele(Dan Alexe) din excursie. Aici sint pozele lui Dan Oancea.