vineri, 26 decembrie 2008

Craciun Solo in Piatra Craiului decembrie 2008

 Craciun Solo in Piatra Craiului

in Ajun de Craciun pe 24 dec reusesc sa plec din Ploiesti spre BV cu un tren care mi-ar face legatura cu un autobuz Codreanu din Baza Bartolomeu spre Zarnesti. Numai ca acea cursa nu a mai circulat la ora 10 seara asa ca am "dormit" in gara Bartolomeu pina la prima cursa de tren.
25 decembrie inca pe intuneric parasesc orasul Zarnesti. Pe la izvorul de sub Poiana Zanoaga se lumineaza. Zapada creste iar urmele sint acoperite de viscolul noptii trecute. In Poiana apar primele valuri ale zapezii depuse in strat consistent. Ma grabesc stiind ca pina la Refugiul Ascutit este mult de mers. Asa ca la cabana nu am timp decit sa adaug apa in sticla. Spre Saua Crapaturii nu sint urme proaspete dar pe aici vintul nu a reusit sa depuna zapada noua. La primele lanturi de sub Turnu imi leg coltarii si scot pioletul. Este o joaca, un joc de picioare. Cablurile sint destul de acoperite dar oricum cu priza buna de piolet se poate si fara ajutorul artificial al sirmelor. Spre jnepeni avansez tot mai greu din pricina zapzii mari. Ah, chiar trebuie sa fiu mereu primul pe traseu? Sa deschid doar eu poteca? Este un peisaj de vis pe Turnu la 1923m insa destul de tirziu(15:30).

Dupa o gustare dulce pornesc greoi spre vf Padina Popii. Este o lupta titanica cu zapada mai ales acum la apropierea intunericului. Saua Padinei Inchise: destul de intuneric. Urc incet pe creasta catre Vf Paadina Popii. De acolo urmeaza o portiune bine inzapezita. Pe la ora 19 am de traversat pe sub creasta. Ma afund greu, devine tot mai periculos acum pe noapte si nestiind ce este sub mine. Ma lasa nervii asa ca ma intorc citiva metri inapoi spre niste jnepeni si fac bivuac. Bocancii ii bag in rucsac si apoi ca un vierme ma tirasc in ambii saci. Ninge linistit si uneori prin ceata se zaresc luminile Cabanei Curmatura. Ce bine este de acolo. Oamenii petrec, au ceai, o cana de vin si o ciorba calda. Iar eu nu am conditii sa aprind aragazul.
26 decembrie, dimineata pe ceata string bivuacul si o iau inapoi catre Saua Padinei Inchise de unde ma voi lasa direct spre Cab Curmatura sperind sa gasesc grupuri de turisti.

Aiurea...nimeni pe traseul banda albastra iar zapada este si mai mare. Din cauza unor copaci cazuti si ascunsi in zapada, ma impiedic , fac roata in aer si ma tavalesc la baza unor braduti. Wow, n-am nimic. Ma scutur de zapada, bomban ceva ca nu a curatat nimeni copacii din poteca si reiau coborirea. Nici macar la prima intersectie a traseelor turistice nu ma pot bucura de vreo poteca. Dupa inca vreo 30minute sosesc la Cab Curmatura. Comand 2 ceaiuri, stau citeva minute linga soba si pornesc cu viteza spre gara. Zapada ma insoteste pina la gara. La ora 16 sosesc la Gura Riului. 
 
O viata fara aventura este ca o masina fara optionale.....cam asta a fost cu Craciunul 2008 ! 
 
Ulterior la citeva zile, la Caltum mi-am gasit robinetul pompei de benzina spart...deci cazatura mea a avut urmari.
La multi ani!