La stinca in Poiana Tapului 5 octombrie 2014

Venin dintr-o tura de citeva zile prin inima Bucegilor si alegem sa dormim in Valea Cerbului aval de Gura Diham...iata povestea aici http://hikerph.blogspot.ro/2014/10/hoinari-prin-bucegi-1-5-oct-2014.html
Visam sa pozam ursi.
Simbata seara 4 OCTOMBRIE 2014
E inca lumina si mergem spre Gura Diham. Vom dormi in masina pe linga tomberoanele de gunoi. Dupa vreo 3 km sosim la rulote. Acum sint doar citiva turisti iar tomberoanele au disparut. Facem de mincare apoi intram in masina pina se aburesc geamurile.Ne inspaiminta cit de multi ciine sint in zona si fara mincare in frig! Dle primar Emanoil Savin, de unde au aparut vietatile astea? Faceti ceva?
Michal propune sa mergem in Busteni pentru o scurta plimbare. Ne amuzam in fata bisericii unde un "ametit" incearca sa capete ceva de la mine....il indrum spre biserica unde sigur va gasi ceva/pe cineva.
E frigut dar inca pozitiv. Revenim spre Gura Diham, si conduc cit se poate de mult fara lumini. Vedem 2 vulpi  traversind drumul. Am inceput bine...
Sintem linga rulote si asteptam cumintii in masina. Nu avem sanse asa ca intindem canapelele si ne culcam!
Peste noapte constatam ca pozitia nu e buna asa ca ridicam scaunele si dormim unul in fata si altul in spate. Geamurile au inghetat iar pamintul e acoperit de bruma.
DUMINICA 5 OCTOMBRIE 2014
Probabil ca sint -2 sau mai frig.

Facem un ceai, mincam salata, tinem motorul pornit pentru dezghet si plecam spre Poiana Tapului. Este soare iar moralul ne creste. Azi vom catara si vom face rapel! Uraaaa!

Avem parte de o zi de toamna super faina. Seara propun sa urcam pina la Urlatoarea, o alta zona unde am vazut in luna august un pui de urs!

Acum urcam cu masina prin Poiana Tapului pina aproape de cariera. Loganul se comporta frumos pe drumul off-road pe care imi plimb clientii cu jeepul. Parcam linga intesectia mai abrupta ce conduce la Cariera, luam fiarele, coarda si ceva mincare si apoi pornim spre faleza noastra.
Sper ca masina sa nu fie vandalizata de ursi sau de homo sapiens!


Urcarea este abrupta, pe un soi de poteca pamintoasa si cu grohotis. Sezon dupa sezon poteca devine mai abrupta si dificila. Anul asta am fost in luna mai aici. Pentru inceput prefer sa o leg pe Michal de un copac si sa aive punct de filare fix.

Dextar, grad 6, Poiana Tapului

Urc in Dextar, grad 6, cel mai greu din faleza. Urc doua pina la spitul 2 apoi ma las salam pentru exersare. Treaba merge struna asa ca imi vad de treaba.
Aranjez mansa, cobor si las toate buclele. Hotarasc sa schimbam hamurile si sa urce cu un ham bun, omologat. Se ajuta si de papucii mei insa dupa vreo 3 spituri intimpina dificultati. O incurajez, ii explic si depaseste momentul. Bravo, kol-akavod, Michal!

topul din Dextar

Dupa citeva minute de gimnastica pe stinca se vede in top!Revine incet in salam. Sintem bucurosi. Urmeaza sa mai urc odata cu hamul vechi, s-o filez din statia de sus si sa facem rapel. Nu am prea multe fiare(doar 1 opt si 2 carabiniere cu filet). Michal urca repede insa lasa jos la baza optul de rapel din nu stiu ce motiv!
Sint suparat si ii spun ca altfel nu putem face rapel. Nu stia...asa ca o las salam apoi revin si eu la baza.

Mincam biscuiti si schimbam traseul. Ramin cu hamul vechi, croit de mine prin 2000 si urc in Tuiti, grad 5-.

Traseu frumos, bine asigurat dar in care uneori spiturile din Joni Bravo pot fi confundate/utilizate! Stiu ca am urcat cu mari emotii aici in oct 2004. Eram in bocanci si Matache pusese manse aici.
Ramin sus si o invit pe Michal sus. Urca in ghetute si fara casca. Dupa citiva metri o cuprinde teama si revine la baza. Ma dau jos si o echipez cu papucii mei si casca. Acum urca usor, ca un paianjen.

Stringem echipamentul si coborim....timpul a trecut, sint mindru de Michal iar daca mai era timp am fi mers ziua urmatoare in Animale.
Dar nu, miine muncim! In tot timpul cit am catarat, s-au auzit zgomote de trompete, probabil un grup de plimbareti a avut ceva probleme cu ursii.
Mergem in Busteni sarind peste pizza promisa. Sintem tot cu biscuitii ce ne dau energie!
Urcam spre Cascada Urlatoarea si ii arat locurile unde am zarit ursul in luna august. Acum e liniste si mergem cu ochii si urechile ciulite!
 Nimic!
Facem poze si hotarasc sa ne intoarcem pe un alt traseu. Urcam pe linga o conducta, vedem cascade faine, alte conducte si rezervoare de apa apoi nimerim in poteca Schill ce coboara de la Cantonul Jepi. Se insereaza, si nici urma de urs!

Sosim la telecabina...se intuneca si plecam intristati ca timpul rezervat excursiei a luat sfirsit. Poate va mai fi timp si conditii la iarna!
Multumesc Michal pentru zilele faine !
Albumul foto ce contine pozele din Bucegi: https://picasaweb.google.com/hikerph/VacantaBucegiCuMichal