Valea lui Stan, solo, canyoning

Propunerea pentru parcurgea canionului din Valea lui Stan a venit in finalul lunii octombrie 2013. Prin august am urcat pe traseul amenajat pina la cascada Avion. A venit iarna, la gheata acolo tot nu am ajuns si asa ca acum in 27 aprilie 2014(duminica) dupa un drum de 200km din Ploiesti ajung la Barajul Vidraru(166m inaltime).
Album foto:
https://picasaweb.google.com/hikerph/CanioningValeaLuiStan#

Nu am coechipier, sint echipat regulamentar si vreau sa vad pe viu cascadele si debitul lor si comportarea echipamentului de neopren.

Cam asa am aratat la plecarea in traseu:

Partea de echipament s-a compus din:
-costum neopren 7mm fara cagula
-manusi si sosete neopren 3mm
-casca silicon
-casca de alpinism
-ham, carabe, prusice, opt rapel, coarda dinamica 30m
-banana speciala pt ape
-vesta de salvare flotabilitate 70 pt persoane de peste 80kg
-ghete de 3 sezoane de la Mammut Raichle
-ciocan, pitoane nefolosite
Pentru inceput constat ca banana nu poate fi inchisa  din pricina unei catarame rupte. Asa ca scot acul si ata si incep sa impung. Timpul trece si pe la 9:20 trec tunelul pe drumul cabanei Cumpana.

E vreme de poze, de lenevit la soare dar si de colindat. Privirea mi se opreste pe o curgere vijelioasa de apa. Valeu, Hikere, daca asa este in Valea lui Stan atunci nu am ce cauta. Dar sus observ ca tot debitul vine de pe o conducta. E captat din Valea lui Stan pt a alimenta lacul(veti vedea in poza)

Treptat incep a ma incalzi in costumul meu gros. Stiu ca am de dat din bascheti vreo 4km, ehe, mi se par cam lungi fiindca banana o tin in mina nevind vreo curea.
Miroase a primavara curata.

Iubesc verdele asta crud, contrastul cu spuma apei dar si zapada acoperita de frunze.
Dupa citeva curbe pe care le-am mai taiat sosesc intr-o poiana unde este cantonul(Calugarita parca-i spune) unde un om(paznicul?) imi cere tutun. Bleah, eu sint sportiv nene, nu mai stiu ce-i tigara de 17 ani!
La nici 5min intru pe ramificatia cu punctul rosu spre V lui Stan(10:15). Fac o pauza...sint asudat, deja ud la interior si am doar un tricou sub neopren.

Ce greseala ca nu am luat ranita mea...
Poteca urca in lungul unui piriu pina intr-o poiana suberba cu un vechi observator(11:10).

E un fel de rai aici, liniste, curat, verde proaspat. Sint drogat...E un loc ideal pt o casuta mica, loc de refacere. Traversez pe lungime si reintilnesc marcajul ce coboara.
Gasesc obirsia Vaii lui Stan(poate un tributar secundar intrucit mai jos se intilneste cu un riu involburat care sigur este Valea lui Stan) si urmez marcajul.

Oare sa fiu sincer si sa urmez exact apa? Hm, nu are rost sa ma balacesc asa inante de cascadele serioase.
Doi adolescenti vin din vale...deja au urcat-o...ce rapizi!

Sosesc la confluenta in dreptul unei cascade mici de cca 1m dar vijelioasa. Trebuie sa incep lucrul...gata, nu-i de joaca dar voi fi in coarda.
Gasesc un copacel, pun sfoara in doua, pun sosetele si cobor in bocanci. E o joaca, lacul nu e adinc mai mult de 1m iar curentul nu e periculos.
E super!
As putea sa trisez si sa folosec poteca dar vreau sa testez echipamentul. Sint ud dar nu-mi e frig. Merg prin apa pina la urmatoarea cascada, amenajata, de beton, unde e format un lac.

Nu merg pina in buza caderii ci fac stinga pe mal pentru a studia variantele de rapel pe cascada.  Bine am procedat deoarece apa e captata prin niste site si ar fi fost periculos.

Exista si un avertisment cu pericol de inec. Fac rapel de pe niste balustrade dar banana o trimit prima jos apoi inca un vint pina la o balta.
Debitul vaii lui Stan se reduce simtitor. Parcursul devine banal pina la urmatoarea cascada.

De obicei caderile mici de 1m se sar. Este clar ce cascade sint amenajate pt rapel, doar cele cu ancore, in rest se ocoleste pe marcaj. Dupa o cascada dau de apa adinca cel putin 2m. Vesta ma mentine la suprafata insa nestiind sa inot nu pot iesi din curentul principal. Ma trag de sfoara si revin deasupra cascadei. Am un sentiment ciudat, sint suparat si as mai incerca odata trecerea...dar nu e timp
Sosesc in zona unor cascade mari, gemene.

Este ancora insa la baza sint ape negre, adica adinci. Nu e loc de joaca, de vreo eroare asa ca le ocolesc cuminte. Sint fascinat de culorile apei in bataia soarelui.

Rapelez intr-o cascada de pe o ancora a treptelor. Revin in apa adinca pt a reverifica flotabilitatea. E ok...

Deasupra unui canion traversez pe o punte. Nu cascadele m-ar impiedica ci apa adinca. Balustradele si treptele sint in conditie buna iar alaturi de cablu sporesc siguranta trecerilor.
Mai departe valea este blocata de 2 copaci in pozitie de "X". Oare inseamna ceva? Alaturi este si o ancora ce se misca.

Depasesc "X"-ul, cobor o cascada si las banana. Explorez mai departe canionul ingust de 1m.

Trec pe sub o ploaie apoi o alta treapta subterana ma conduce in ape negre, adinci. Revin si pun coarda de ancora care se misca. Nu reusesc sa trec pasajul adinc asa ca abandonez si revin la banana catarind 2 cascade. Voi reveni pe aici in 3 saptamini.

Un grup numeros de tineri merge pe marcaj...hm, pina unde caci trebuie trecut prin apa.
Folosesc treptele si ajung pe partea cealalta a canionului explorat cu citeva minute mai devreme.

Nu ar fi fost prea dur dar nu-i nimic, prudenta incepatorului este buna in cazul de fata.
Mai departe ajung la Cascada Avionul ce a format un lac adinc de vreo 4m. Ocolesc cumite pasajul apoi tot prin apa pina la final.
E iar joaca in cascade de1m si bolovani.

Incredibil, zapada inca persista aici iar apa a format un pod gros de zapada.

Alta cascada betonata aproape de drum.
Si apoi iesirea la Transfagarasan, la soare si semnal telefonic. Dupa ince 1km de tropait pe asfalt cu ghetele ude ajung la locul unei parcat jeepul.

Valea lui Stan

Iata si traseu memorat de telefon: