Inca un pisc la care visam din 1997 cind citeam cu atentie monografia Fagarasului a lui Emilian Cristea-Cicotti-Balaceanu. Anii au trecut iar ocaziile au fost prea putine. Stiam ca nu este greu si mi-l doream de iarna. Prin perete...nu a fost sa fie.
Albumul foto:
https://picasaweb.google.com/hikerph/VirfulLespezi25172522
Este
LUNI, 28 aprilie 2014, pornesc masina si parcurg lejer drumul de la Barajul Vidraru la Piscul Negru. Sint in timpul serviciului dar virful nu e pe lista. Merg doar sa verific conditiile, daca zapada este de coltari sau rachete.
Se anunta schimbarea vremii si ploi slabe. Eh, urc repede si cobor. Este inorat dar am 2 zile in care as mai putea urca. Oricum Bilea e pe lista mea prioritara.
Ramin impresionat de linistea si lacul odihnitor. La Piscul Negru sint 5-6 grade, parchez, telefonul e incarcat, iau bagajul, coltarii, pioletul si ii dau in sus. Din pacate o punga cu mincare am uitat-o la Ploiesti dar ma descurc cu supa, piure si biscuiti.
Urmez traseul spre Stina Lespezi, o zona la care ma gindeam de prin 2008. Trec pe linga galeria de prospectiuni din care iese un fir de apa. E de explorat dar cu echipamentul de canyoning.
Poteca e clara, marcata si de niste sageti. Sint urme vizibile ca in wkend lumea s-a plimbat pe aici.
La o ora de la plecare ajung in stina din Lespezi(aproape ora 9). Incepe sa ploua iar daca nu se va opri voi abandona ascensiunea spre piscul nr 4-5 din Carpatii Romanesti.
Ma adapostesc in stina curata si bine ridicata dupa incendiu. Dau citeva telefoane pentru a clarifica unele probleme cu service-ul si dupa 40min continui in bocancii de plastic si suprapantaloni.
Urc exact pe peciorul din spatele adapostului. Marcajul spre Podeanu urmeaza o vale glaciara cu destula zapada.
Ar fi idee sa ma ntorc pe Mt Podeanu, dar totul depinde de vizibilitate.
Urc repejor dar sint intrerupt cam 30min de telefonul lui Ciprian T care regreta ca nu a mers cu mine. Ehe...e tirziu de regrete.
Peisaj fain de primavara. Si odata cu inaltimea regasesc brindusele.
Intru in ceata pe la 2000m si in etajul ienuperilor dar urmez stilpii(rari) si marcajul de pe pietre.
Fructele de rhododendron au supravietuit peste iarna!
Ajung la un umar stincos si vad urme atit direct cit si pe partea dreapta. Coborirea e mai incomoda dar cu grija revin la traseu descatarind. Era optional traseul pe sus.
De la 2450m incepe zapada continua. Am gps-ul pornit pe memorare asa ca la intoarcere nu ma pot rataci. Este o culme larga pe care te pierzi usor. La urcare sti ca trebui sa ajungi pe cel mai inalt punct dar coborirea te poate insela. Panta finala e mai inclinata dar nu e inghetata. Fulguieste.
Ura, am ajuns, vad steaua, roza vinturilor.
Mindru ca sint roman? Doar acolo sus cind vad teritoriul aparat de Burebista, Decebal, Neagoe Basarab, Mircea cel Batrin, Vlad Tepes, Mihai Viteazu, Tudor, Cuza, Carol si cei multi din razboaiele mondiale...
E ceata si nu vad decit la 20m. Sint ceva cornise....abandonez traseul spre Cornul Caltunului, dau SMS si cobor. Fulguieste.
In aproape 1h30 sint inapoi la stina. Ploua marunt, ceata dispare si revine...Mersul cu plasticii prin iarba ma protejeaza de umezeala.
Fac un ceai la stina, atipesc pe o canapea si pe la 15:30 pornesc spre masina.
A fost o ascensiune usoara iar privelistile ar fi putut fi largi. La iarna...
Pe la 5 adorm in masina, ploaia nu mai cade si e un aer curat, 10*C.
In drum spre Cabana Capra ma opresc sa salut oamenii de la Conacul Ursului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu