miercuri, 31 iulie 2013

Refugiul Diana, alpinism

Cu ocazia unui drum free pina la Risnov ii propun si lui Ciprian Teodorescu sa urcam intr-un teren nou pentru el si sa cataram in zona refugiului Diana. Acolo speram sa fie liniste si locuri libere in cursul saptaminii. Problema majora va fi transportul apei potabile.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/PiatraCraiuluiRefDianaHornulNegruTraseulFrontalTrandafirulNegruCuCiprianTeodorescu
Duminica 28 iulie 2013
7:30 suim din statia Regiotrans Risnov spre Zarnesti. Biletul pt 3 statii e cam scump(3,70). Se porneste caldura iar noi sintem obositi, mult prea...pentru a rezista cu gradele celsius ce vor veni. In ultimele 24 de ore am dormit doar 1 ora iepureste. Si am plam maret pentru azi, insa pentru inceput vom aplica principiul step-by-step.
Am plecat de acasa cu 28kg la care se vor mai adauga 7 litri de apa. Asa poate ma voi trezi mai repede!
Covrigi, o fotografie, un zimbet si grabim spre umbra padurii unde ne putem purta pasii fara teama insolatiei.
Intram pe pasunea de Sub Barc si inhalam mirosul puternic al finului matinal. Pamintul e uscat si se simte lipsa unei ploi cu clabuci! Of, un apel telefonic primit m-ar putea intoarce a2-a zi la ceva treaba si asta imi scade moralul. Nu as vrea sa afectez timpul alocat catararii pe o vreme insorita. In valea Crapaturii raminem putin uimiti de 2 alergatori. Sint tineri care se antreneaza pentru competitii. Ori poate chiar Adrian Ber ce-si doreste sa traga un semnal de alarma impotriva taierii abuzive a padurilor!
Poposim la izvorul situat linga Coltii Chiliilor. Ah, ce bine poate fi la umbra si cu apa rece la dispozitie! Servim un mic dejun in timp ce grupuri de turisti urca la Schit. Intre timp Ciprian se hotaraste sa viziteze si el zona. Eu trec la picoteala cu un ochi la ceasul telefonului. De ce nu mai vine  Ciprian? Se spovedeste? A fost pus la masa? E slujba? Asa interesant e acolo?
Plecam si noi spre refugiul Diana si prima panta e ucigatoare...Ah, in soare si cu aproape 35kg! De retinut ca Ciprian a luat in ranita lui un ciocan si semicoarda. Tot e bine!
Intersectia cu Padina Sindrileriei se lasa asteptata. Totul se petrece cu pas de melc, dar sigur. Sintem prea obositi dar cu vointa. Din sens invers intilnim turisti care casca ochii mari la bagajele noastre. Lasam Santinela din Padina Inchisa apoi luam inaltime si sosim la refugiul Diana din Curmatura Prapastiilor la 1510m.
Prima etapa s-a finalizat. Rasuflam usurati.
Este 14:50, mincam, pregatim echipamentul, ascundem lucrurile inutile si pe la 16:30 pornim catre Brina Caprelor pentru a parcurge Hornul Negru.
Este mult mai usor sa urci fara bagaj. Urcam incet admirind peisajul si traseele vechi intilnite: Lacrima de Piatra, Medardus, Codlea(?) si creasta cu grad 1B ce porneste de la baza imensului peretelui din fotografie.
Urcam pinze de grohotis, lasam Grota Caprelor si zarim prima data Padina Inchisa cu Orga Mare. In scurt timp prindem un scoc abrupt si pamintos ce debuseaza in Padina Inchisa deasupra Saritorii de la Gavan.
Coborim incet datorita instabilitatii accentuate. Si privirea mi se opreste pe Muchia Coloanelor. Ah, cit de interesant este traseul!
Ne regrupam la baza Hornului Negru, grad 2A, 3 lungimi de coarda, premiera in iulie 1971. Traseul l-am mai parcurs si in august 2012 impreuna cu Paciu(vezi aici).
Ora 18, intru cap in prima lungime de circa 30m. Primul piton(si singurul pina in regrupare) se afla in buza saritorii(unde iarna zapada acopera 3/4 din inaltime). Se urca la papuci si cu atentie la pietrisul ce poate zbura spre secund. Parerea mea e sa fie urcata lungimea in sprait pe peretii hornului fara alte asigurari. Este foarte greu de gasit un loc de plantat vreun piton sau nuca. Deci tot inainte! Nu e timp nici de poze fiindca tirziu! Regrupez la 2 pitoane, unul fiind intepenit de Paciu in septembrie 2011. Soseste si Ciprian apoi plec repede spre urmatoarele dificultati.
Lungimea 2 isi mentine verticalitatea, urcam pe stinci tapetate cu un soi de muschi uscati si ceva pietris in talveg. Asigur la 2 pitoane pe partea dreapta si regrupez la 2 pitoane(unul strimb si altul pus de mine in aug 2012). Aici parca a fost ceva mai vertical decit pe prima lungime. Brrr, tot inainte capule! Am depasit o mica surplomba unde ar fi fost necesar un piton. Poate secundul viitoarei echipe ce va trece pe acolo la bate un piton in punctul cheie. acolo merg bine lamele de piton subtire. Regrupare cam incomoda, motiv pentru care plec mai sus.
Lungimea 3 porneste cu o mica treapta, trece pe linga niste ramurele(spre sa creasca viguroase), se asigura pe partea dreapta si prinde hornuletul din dreapta. Atentie mare la bolovanii incastrati ce stau sa zboare. Iesim intr-o crestulita si asiguram la un jneapan apoi traversam atent la stinga pe linga alti bolovani periculosi si regrupam la un copac. Lungime mai scurta fiindca datorita vintului si frecarii corzii nu ne auzeam prea bine.
Rasuflu oarecum usurat, singura mea problema e sa re-gasesc punctul de rapel. Urcam in coarda scurta printre un cotlon si colti de calcar apoi la primul vilcel ce coboara spre dreapta amenajez un rapel pe dupa o creanga de jneapan.
acolo pe un briu impadurit cu jnepeni trebuie sa ajungem!
E 8 seara si zorim spre vale pe acelasi drum. String coarda si cobor repede pe grohotis.
Apoi sintem nevoiti sa urcam pina in marcajul banda albastra plasat pe Brina Caprelor. Odata cu intunericul deplin, pe la 10 seara, pasim in refugiul Diana.
Luni, 29 iulie 2013
Ne trezim cam tirziu fiind dupa zile si nopti nedormite. Uf...si pina sa ascundem bagajele sintem vizitati de muulti turisti. Prindem un moment linistit si pe la 11:30 pornim catre Turnul Galben al Dianei.
Trecatoarea Fortata, prin Buduri
Azi va fi cea mai calduroasa zi. Groaznic insa noi vom catara pe perete nordic acum inca in umbra! Vom urca in Traseul Frontal, cel urcat de Aurel Irimia si Emilian Cristea in iulie 1960, grad 4A, 4LC
Savuram umbra si pregatim echipamentul necesar iar la 12 incep ascensiunea pe horn. Prize suficiente, asigurari acceptabile insa, desi am mai urcat lungimea acum ma blochez intr-un horn. Asigur la 2 nuci si 1 frend, ma codesc, stiu ca in 2012 am trecut lejer pe aici dar nu reusesc sa fac pasii necesari. Pun un anou si fac traversare la stinga pina prind pitoanele traseului.
Apoi cobor salam si string "prostia" de nuci si frend. Ptiu, cit timp si energie am pierdut la pas! Ma odihnesc 1minut la copac si pornesc spre regrupare stiind ce am de facut. Ciprian imi striga sa regrupez la copac insa vreau sa respect cit mai mult lungimile si sa nu mai pierdem timp aiurea cu filatul lungimilor scurte. Bocancii de pe ham imi sint cam incomozi prin horn. Ma obisnuiesc...
foto Ciprian Teodorescu in R1
Regrupez pe o platforma comoda la 3 pitoane. Soarele e foarte aproape de noi. Pregatesc scarita si plec sa atac lungimea 2 cu inceput de artificial.
Las scarita in pitonul 2 apoi asigur repede in pitonul 3 la traverseul spre stinga si ii dau in sus pe trepte si prize bune.
Am timp sa fac si o poza! Apoi regrupez putin mai sus unde gasesc 2 cuie solide si apropiate. Nu e regruparea din schita dar aleg varianta asta sa fim siguri ca trecem "safe" pasajul.
Plec mai sus si unde nu mai vad cuiele, linga un traverseu dreapta regrupez iar. Nu stiu sigur linia traseului iar daca nu o voi vedea pe muchia invecinata vom cobori!
Asadar ma cobor putin de sub o arcada si prind o muchiulita pe parcursul careia gasesc citeva pitoane.
Lungimea 3 e frumoasa si tot mai usoara. Regrupez la 1 piton dupa ce merg si printre jnepeni. Pina in regrupare am mai asigurat la un jneapan si un piton.
Sintem in bataia soarelui iar Ciprian incepe sa faca insolatie. Ne vom grabi cu cap...
Ultima lungime e formala, fara pitoane dar vom merge cap-secund printre jnepeni cu atentie la niste bolovani miscatori. Urmam creasta semeata! Regrupez la un jneapan in timp ce Ciprian urca lejer la ghete! Si fuga in cautarea umbrei!
Stringem repede coarda si cautam orbeste umbra, o mare diferenta!
versantul turnului Mic vazut din Turnul Galben
Bucuria noastra poarta cel mai frumos nume: VICTORIA !
Insa pina la a savura deplina victorie mai avem de cautat retragerea, una rapida, spre refugiul Diana. Coborim spre dreapta citiva metri pina intr-o strunga de unde ne lasam stinga printre molizi pe o poteca abrupta. Acolo unde peretele coteste spre stinga si cararuia ne face cu ochiul noi "inotam" drept printre niste crengi si regrupam sub un alt copac de unde rapelam pe tren usurel vreo 25m.
Urmeaza alt rapel usor facut dupa un copacel(merge descatarat) si pe pinze de grohotis sosim la primul piton aflat pe partea dreapta cum coborim! Are si o cordelina.
Rapelul are cam 20m iar Ciprian se da primul la vale. Mai jos putin, pe stinga, intilnim alte 2 pitoane solidarizate cu cordeline. Aruncam coarda de 50m si pornesc eu primul. Pe la vreo 20m gasesc o platforma mica cu piton pe dreapta. opresc si fiindca saritoarea este mai mare cer sa-mi fie aruncata si semicoarda.
Dupa inodare, mai jos gasesc alt piton dar pe stinga la un prag.
Deci e posibil si rapelul la o coarda de 50m. Cobor inca o saritoare si sforile imi ajung pina la jumatea ultimei saritori(cea mica de jos) care merge descatarata. Fac testul corzilor apoi il chem si pe Ciprian. Sintem safe, coarda vine sigur si o luam incet la vale parasind Cetatea Dianei!
Asa cum adesea devine normal pentru noi, bucuria victoriei poarta in mare masura pecetea pretului cintarit in tensiune, risc si efort. Bagajul greu al secundului aproape ca s-a uitat odata cu intilnirea potecii marcate.
Ajungem la refugiu ceva mai devreme, pe la 9 seara. A fost un traseu frumos pe care mi-l doream demult, o tentativa de iarna fiind facuta in dec 2010.
Marti, 30 iulie 2013
Prognoza citita de mine arata saptamina trecuta ca de azi vor veni ploile. Seara luasem decizia de a cobori pina la izvorul din Chilii sa mai aduc apa proaspata. Intre 6-8 dimineata dau fuga la izvor , ocazie cu care ma racoresc putin, balacindu-ma! Vintul se inteteste insa e inca senin. Cred ca a fost cea mai lunga coborire facuta de mine vreodata special pina la izvor!
Azi va cobori spre Plaiul Foii si Andrei(incurca lume ) de pe carpati.org!
Planul de azi e sa urcam in Trandafirul Negru, Schwarze Rose, premiera in 1960 de catre Rosi Beer, strungar la uzinele Zarnesti!
salivind dupa Fisura Cenusie
Pornim spre Padina Inchisa, marcaj triunghi albastru. Depasim repede Vilcelul Trecatorii Fortate si apoi cascam ochii la trasee. Lasam pe stinga o gramada de trasee de aventura si intrarea in Umarul din Padina Popii in zona in care pe poteca sint 2 cabluri de mare ajutor.
Ne oprim la intrarea in Trandafirul Negru si Turnuletul linga o grota. Creasta cu Trandafirul e marginita pe ambele parti de 2 grote. Gasesc primul piton si ne oprim pentru echipare. Vintul bate in rafale iar cerul e tot mai inorat,
Frontul atmosferic avanseaza repede dar vom urca macar prima lungime. Urc cap si constat ca schita lui Walter Kargel e destul de aberanta. O harta buna o are Cristian Popescu pe blogul www.totpedrum.blogspot.com . Dupa citiva metri sosesc pe o cresta foarte ingusta. Mai sus intru intr-un horn bine pitonat de grad 5+ insa coarda refuza sa mai circule usor. Pe stinga zaresc un spit fara ureche iar mai sus un piton ruginit care ar fi scaparea mea.
Cu noroc si citiva centimetri de coarda, asigur la un colt si in acel piton apoi cobor salam sa aranjez coarda si sa mai adun din bucle fiindca mi se epuizasera.
Catar din nou si regrupez pe o platforma incomoda in 3 pitoane foarte distantate. Il aduc si pe Ciprian si in gind ma pregatesc sa-i spun ca vom cobori.
Am urcat greu pina aici din cauza vintului. Stam inghesuiti pina inodam corzile si le aruncam catre poteca din amonte. Rapelez eu primul si fac proba corzilor.
Apoi vine si Ciprian si plecam spre Santinela din Padina Popii, traseu rar frecventat de alpinistii contemporani cu Emilian Cristea.
Ii multumesc lui Alin Bradeanu pentru ca mi-a confirmat pozitia santinelei. Sint curios de starea asigurarilor si cu riscul de a fi udati de ploaie urcam pina la linia cuielor. Pe drumul de intoarcere sintem prinsi de o bura de ploaie. Ne odihnim la refugiu gindindu-ne ca in ultima zi sa urcam in santinela din Padina Inchisa.Prima parte a nopti asistam la un spectacol cu milioane de stele! Asta imi da sperante ca acele ploi s-au dus in alte parti.
Miercuri, 31 iulie 2013
Peste noapte sint 3 reprize cu ploaie. Asta ne face sa dam refuz cocosului electronic. Si printre picaturi plecam spre Zarnesti, nu inante de a lasa vreo 2 litri de apa in refugiu.

Ca si la urcare, drumul de coborire ni se pare destul de lung. Si linga schit sintem prinsi de o ploaie frumoasa!
Este seceta si fiecare picatura de apa conteaza. O stire imbucuratoare este ca sus la Gavan este apa!
Vizitam Grota transformata in mic loc de rugaciune ortodox si inchis cu usi si lacat! Ma intreb daca ar fi venit catolicii ori baptistii in acea grota inaintea ortodocsilor oare ce s-ar fi intimplat?
Ghidul nostru si piesa hazlie a Schitului, Costel, vrea sa ne arate si sa ne povesteasca totul! aflam ca Schitul poarta numele de Pantelimon(cica hramul acelui sfint!) iar prima constructie ar fi inceput prin 2003. Acum se poate gazdui si chiar minca.
un ochi spre Zarnesti
Ploaia se opreste si sintem zoriti sa prindem trenul de Brasov. Parasim minunata si parfumata zona in speranta ca vom mai reveni in acest an. Deja planul e facut :)

Filmul turei:

4 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

bravo,ai scris scurt si la obiect,iar filul e amuzaant si mai bine lucrat.hai cu planu cincinal,de batut pitoane-n pereti.poate asa mai recuperam unele trasee de-a dreptul uitate pe nedrept.vie memoria lui Rosi Beer,femeia barbat din Zarnesti,care a pitonat Trandafirul Negru.si nu numai!

Octavian Pacioglu spunea...

Ce alte trasee a mai pitonat Rosi Beer?

Dan Hiker Alexe spunea...

Salut Paciu!
Se pare ca a mai pitonat Fisura Nordica din Turnul Mare, grad 5A

ciprian teodorescu spunea...

Fisura Nordica din Turnul Mare al Dianei,grad 5A,5 L.C.,premiera alpina la 14.08.1957.participanti:Rosi Beer ,Valentin Garner