duminică, 15 aprilie 2012

Cercetari in Pestera Polovragi

E aprilie 2012, perioada Pastelui pentru unii. Ca de obicei se anunta aglomeratie mare, refugii pline si...vreme urita! Ce s-ar putea face? Ceva sa nu ne udam prea mult.
Mircea Toma de la Hades ma invita pe la Topolnita pentru niste lucrari. Dupa citeva zile, planul se modifica in favoarea pesterii Polovragi! Tot e bine, e pestera nr 5 din tara, cu vreo 10km lungimea cavitatilor.
De mic citeam carti ale speologilor si ma inchipuiam prin Apallachi, prin Mammouth Cave ori alte coclauri. Dar soarta a facut pina acum sa nu prea am tangente cu "fundul" pamintului sau iadul!
Planul ramine batut in cuie si plecam spre Gorj, unii din Bucuresti, restul din Ploiesti. Sosim in Luncile Oltetului la 2:30 dimineata si fiind umezeala preferam sa dormim la un canton. Plouase binisor pina am ajuns noi si paturile vechi si prafoase erau singura optiune pe timpul unei nopti negre. Codul galben de ploi nu a reusit sa ne retina acasa!
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CercetariInPolovragi
Filmul turei speologice: http://youtu.be/0NHPBMZUhhU
Cheile Oltetului rasar direct din netezimea terasei pe care se afla satul. Polovragi este de origine slava, polo inseamna cimpie iar ovrag este defileu. Comuna e atestata documentar din 1480 si imbina trasaturile si obiceiurile sibiane cu oltene.
Cheile Oltetului
 Se spune ca la Polovragi se coc cele mai bune capsuni, cinta cel mai bun ansamblu de fluierasi si se tes cele mai frumoase covoare oltenest. La 20 iulie se desfasoara o nedeie, cea mai mare sarbatoare cimpeneasca a oltenilor.
Ploaie in Luncile Oltetului
 Echipa: Daniel Chirila, Ulise aca Niculae, Liviu, Mircea Toma cu varu Iulian si eu.
echipa de speologi

In dimineata primei zile ma asteptam sa aive loc o sedinta tehnica condusa de organizatorul activitatii. Sa se puna pe o masa harta pesterii si sa fim informati ce vom strabate, dar nu a fost asa. Intre timp, 2 au plecat in sat sa cumpere galeti, lopeti si cazmale si ma intrebam de ce este nevoie.
la micul dejun
Pina la plecarea spre pestera reusesc sa studiez terenul.
puiet de conifere
 Si marea lozinca comunista si inteleapta pe care nu o inteleg deloc. Ceva nu e in regula...si ajung la concluzia: Banii inapoi si la puscarie cu toti alesii neamului din ultimii 22 de ani.
cu defrisarile democratiei necontrolate

Au sosit si alti speologi din Piatra Neamt si discutiile s-au axat pe niste sapaturi. Sint curios si astept cu nerabdare si oarece emotii sa intru in galerii. Pregatim echipamentul, lampile cu carbid, lanterne, casti, apa, mincare. E foarte important ca fiecare sa fie dotat cu 2 surse de lumina. Eu am 2 surse slabe dar ma voi descurca(sper)-si asa a fost. Din experienta cunosc ca ochiul se obisnuieste si cu lumina slaba.
Acces usor, 8km din DN Rm Vilcea-Tg Jiu

Pe la 12 reusim sa plecam cu 2 masini pina la gura pesterii. Sosesc turisti care vor sa faca poze cu speologii. Interesant. Cineva e curios sa inchirieze un echipament pentru pestera. Totul e sa intre intr-un club...
Pestera Polovragi, 670m alt, cca 10km
Taxa de intrare este de 5 lei adultul, insa noi nu platim.
inca sintem in galeria principala prin care trec turistii
Pasim in galeria principala care este luminata si nu mergem prea mult pentru ca va trebui sa ne strecuram printr-o fereastra mica.
Ulise in fereastra
Baietii incep sa sape la cazma si imediat restul trag de galetile cu pamint. Imi vine si mie rindul la tras de galeti. Cantitatea de oxigen scade insa noi nu avem timp de odihna. Aici au mai sapat cei din Piatra Neamt. Locul e incomod dar ne adaptam.
caram galeti
Curind imi vine rindul sa-l schimb pe sapator, adica pe cel care deschide traseul cu cazmaua in mina. E un pietris cu argila si la suprafata este o crusta solida ce ne arata nivelul.
miner in nicio cautare
Mai tirziu trec iar la carat galeti si ma trezesc cu singe si o rana adinca. se pare ca o bucata groasa de piele si carne ini atirna din degetul aratator. Ptiu, ies din cursa, ma strecor prin fereastra si caut ceva apa in sectorul principal unde turistii imi vad singele siroind. Asa-mi trebuie! Daniel organizatorul imi spune sa bag degetu in argila ca face bine. Pai bine, nu pot baga ca rana e adinca, nu e o simpla julitura...
galeria luminata
 Fac o mica plimbare in amonte pe sectorul luminat.
Moartea si Calugarul
Vizitarea pesterii nu ne prilejuieste vederea unor peisaje subterane superbe, dar are un farmec prin suflul de demult pare ca trece pe sub bolti afumate de timp de tortele dacilor si romanilor ori de facliile calugarilor.
Si alte formatiuni
Altarul
 Podoabele sint saracacios distribuite sub forma de scurgeri parietale, stalagmite si gururi masive. Putem admira scurgerile de mondmilch sau vermiculatii de argila adica pieile de leopard.
 Podeaua este formata din pietris, argila si guano vechi.

Caut o pereche de manusi si ma tirasc inapoi la treaba. Dupa vreo 6 ore de munca iesim toti sa ne alimentam.
Pestera se inchide iar noi devenim captivi pina la 11 seara. Cam ciudat sentimentul asta. Intram in schimbul 2, cu forte proaspete.

Reusim sa spargem o fundatura de argila si sa patrundem intr-o salita. E o victorie dar nu pentru mult timp. Incepem sa decolmatam iar, baietii se mai risipesc, raminem 4 din 6.  Sintem tot mai stresati si tensionati si ne dorim sa jonctionam cu alte ramificatii. Din pacate nu mai avem unde pune pamintul. Ne mai tirim pe sub un mic portal, sapam iar, tasam argila si apoi ne intrebam daca mai are vreun rost sa sapam. In mod normal are un scop continuarea dar acum galeria prezinta o portiune obturata. stringem materialele si iesim.
liliac in putrefactie, prins intre sporii de mucegai
E zece seara si din fericire paza a venit mai devreme pentru a deschide lacatul pesterii. Sintem la aer curat iar cerul e instelat.
Sosim la tabara, mincam si ne culcam, fara prea mari planuri pentru noua zi. Toti sintem obositi si cu febra, iar entuziasmul scade.
Prefer sa dorm pe terasa cantonului, pe o banca de 25cm latime, hm, cam nasol.
Ziua 2
Azi vom face 2 echipe, unii sa carteze noul sector si altii sa intre in alte fundaturi. Ieri mi se rupsese hanoracul de pestera si acum stau si-l peticesc. Imi e aiurea sa ma imbrac iar cu hainele astea pline de noroi.
pe valea Oltetului
 Pina la ora plecarii ies sa fac o plimbare. Intre timp, fiind sarbatoare sosesc destui petrecareti in Lunca oltetului. Drumul forestier este destul de bun, iar podurile din chei au fost reabilitate.
inapoi la pestera

Intram tot tirziu, pe la amiaza cu gindul ca vom sta pina la 11 seara.
Evident ca luam si ustensile de sapat si ne tirim ca viermii. Turistii ramin uimiti de echipamentul nostru si de cum aratam.
patrundem intr-o salita
Hotarim sa cercetam o ramura mica cu gindul ca daca vom sapa reusim sa facem legatura cu alt sistem. Din pacate aluviunile depuse sint aproape cimentate si nu avem ce face cu cazmaua.
adinc, in inima muntelui
Ne tirim pe burta, ne subtiem si inaintarea e imposibila. Ar putea doar o pisica sa incapa. Nu simtim niciun curent de aer. Intru si eu si fac o poza pentru dovada.
fundatura, galerie de pisica
Iesim sperind ca pe alta ramura sa avem mai mult noroc. Intrarea are loc tot cu burta subtiata, fiecare cu tehnica lui. Nu conteaza stilul, esential e sa intri prin gaura si important sa mai poti si iesi!
Liviu cu flacara dupa el
Aici avem parte de surpriza! Sintem intr-un labirint cu multe ramificatii. Incercam sa ne lasam semne pentru a cunoaste directia. Este un sistem complicat, cu puturi, hornuri argiloase, uneori necesitind si pitonare si coarda. Noi am incercat sa mergem fara scule tehnice si dupa destule cecetari, ne-am plictisit si am revenit in galeria principala catre seara.
Ne reunim si plecam inapoi la canton. Stam la foc pina tirziu catre dimineata. Profit ca nu ploua si dorm afara pe banca linga jar.

Ziua 3
Azi se face frumos, desi au anuntat prelungirea codului galben de ploi.
Apare soarele
Din zona pleaca si 2 marcaje, un punct rosu si triunghi albastru.
Trebaluim pe linga tabara. Iulian aduna melci si urzi, eu aprind focul, alti pregatesc mincare ori mai spala cite ceva. Apoi se introduc datele in laptop pentru a face profilul noii cavitati.
Omleta cu carne
:) Urzici fierte, adica infuzie sarata
infuzie de urzici
Eu cu Mircea si Iulian ne pregatim sa plecam spre Ploiesti. Baietii vor mai face o explorare, deh, deobicei speologii sint curiosi sa vada ce-i dincolo. Ne salutam si la ora 1 plecam spre Muntenia.
Ceramica de Horezu

Pe drum ne oprim si la Trovanti. Despre ei citisem in revista Muntii Carpati dar inca nu-i vizitasem. Iar in 1999 minerii nu au reusit sa-i distruga in batalia cu jandarmii de la Costesti.
Trovantii de la Costesti, Vilcea
 Si imaginea de sus:

Sint bucuros ca am ajuns aici!
monument natural
Apoi trecem Oltul si ne indreptam spre A1 si Ploiesti.
Oltul
Dupa 4 ore de mers in goana acoperind 250km sosim la destinatia noastra si la capatul calatoriei.

Concluzie: degetu rau afectat ceea ce ma impiedica sa mai ies la stinca citeva saptamini, muschi puternic afectati de la munca subterana, o munca neplacuta si cred ca tot turistul de rind e mai incintat ca a vizitat galeria luminata decit mine care a invatat ca speologia este arta de a te misca ca un vierme!

filmul:






3 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

tare faza:"speolog cu sapca"

Hiker spunea...

oricum, am impresia ca sapca iti cam taie din lumina si te dai mai repede cu capul de pereti :-)
eu am tinut-o pe creier crezind ca e frig

Anonim spunea...

Thanks for some other excellent article.
The place else may just anyone get that type of information in
such a perfect way of writing? I have a presentation next week, and I'm at the look for such information.
My blog vuelos a china