luni, 7 decembrie 2020

Pe Crestele Carpatilor- Partea 6(Ref Bratila-Dejani-Fagaras)

Simbata 5 decembrie 2020, Ziua 7

A fost o noapte galagioasa si cu emotii si bine am facut ca am legat usa intrucit vintul o salta aproape de o palma distanta fata de peretii refugiului. Cagula mi-a cazut pe ochi si am dormit mai mult crezind ca este inca intuneric. De asta data alarma a fost anulata pentru ca oricum nu ma asteptam la nimic bun. Azi am program de voie, dar ce as putea face pe astfel de vreme furtunoasa? Sa maninc si sa intru iar in sacul de dormit. Apa din ibric a facut pojghita de gheata, fiind cam -3*C. Afara? mda, este ceata, vint, deci nu este o zi de continuat. Doar sa-mi gasesc un loc ferit pentru pipi, caci treburile mari imi sint interzise...Aiurea de tot, sint blocat intr-un fel de carcera dar cel putin am semnal de telefon si pot oricind sa trimit un SMS sau chiar un apel. Pe la ora 11 indraznesc sa ma ridic din  caldura sacului de dormit si sa aprind arzatorul meu pe benzina pentru a minca niste orez cald. Peste zi imi tot inchipui ca aud voci in jurul refugiului, voci ale unor turisti indrazneti.... In zilele noastre, orice e posibil,  astfel ca nu e greu sa vezi oameni in "plimbare" pe o vreme nefavorabila. Asta ar fi culmea. Vizibilitatea este redusa, cred ca abia 20m dar uneori stilpul indicator nu se vede. Brrr. Incerc sa ma amuz, sa zimbesc singur atunci cind vintul sufla mai tare. Am avut senzatia ca va viscoli si in adapost, motivul fiind zapada deja existenta.


Primesc mesaj despre evolutia vremii. Nimic bun, se pare ca vremea urita se mentina pina pe marti-miercuri. Infiorator. Am mincare suficienta insa nu acesta este planul, de a ma autoizola.

Odata cu lasarea intunericului repornesc aragazul. Ufff, oare cit va mai dura? Ma visez plecat din acest iglu iar varianta coboririi spre Plaiul Foii este una rezonabila, chiar fericita. Am incercat sa nu dorm deloc peste zi fiindca in noaptea lunga de decembrie nu as vrea sa ma uit in tavan cu picura condensul.

Duminica 6 decembrie 2020, Ziua 8-

Ma trezesc fara graba si fara nicio speranta. Se aude vintul cum hirjie adapostul. Parca eu si refugiul sintem vinovati si in calea vintului. Nu a venit nimeni peste noaptea. Aseara nu am reusit sa trimit la timp un sms si am crezut ca Salvamontul a fost deja alertat si parca ma steptam sa fiu strigat: "Dan, Dane, esti teafar?". Eh aiurea, nici nu-mi doresc sa afla ca eu sint aici. In Turcia in Muntii Kackar prin decembrie 2013 o masina a salvamontului a urcat dupa mine fiindca au vazut urmele mele si se anuntau zapezi insemnate. Mi-au recomandat sa cobor.

Buuu, azi, printre paminteni sint alegerile parlamentare. La mine aici sus nu cred ca va veni cineva cu urna mobila  Si deodata imi aduc aminte ca am niste casti pentru telefon. Oleee, voi asculta stirile despre procesul electoral ! Pe linga campaniile pentru protectia anti covid, masca, distantare(Ex: Poarta masca ca niste eroi, votam in siguranta, democratia tine de noi, pastreaza distanta) in ultimele luni, niste personaje au tot aparut spunind ca scot ei Romania din CRIZA. Ha, ha, da Doamne o prezenta redusa, poate vede careva ca electorii nu mai sint interesati.Brusc in castile telefonului comutat pe radio imi apar nenumarate colinde. "Astia nu-s normali", imi zic. Apoi m-am gindit ce data este in calendar...ptiu, lumea umbla cu colindul "Steaua sus rasare, ca o taina mare".


Aveam de ceva timp(vreo 2 ani) la pietul jachetei un baton Fagaras. Si seara n-am mai rezistat si l-am devorat. Poate nu era timpul de asa ceva si ar fi putut avea urmari grave asupra sistemului meu digestiv. Si cum sint alergic la unele dulciuri, imediat ma manifest printr-un stranut. Doar atit! Un singur stranut in aceasta excursie. Mai tirziu la radio ascult "Unda vesela" plina de umor vechi, uneori sec dar de calitate. Intre timp aflu lucruri noi de care nu stiam despre Barajul Vidraru: 2km lungime conductele in linie dreapta pina la turbina care se afla la cca 150m in adincime linga Cetatea Poenari. Sau ca prin anii 1970 din cauza unor surpari ale unui munte de linga baraj, s-a golit apa lacului in 8 luni. Deci cam atit dureaza golirea iar umplerea in functie de precipitatii. Nu tot barajul este plin cu beton.

Din ora in ora aflu de la radio stiri despre alegeri. Ziua trece iar atunci cind se apropie de final, la 20:45 incep analizele. Numai prostii, la ce sa te astepti? Pe de alta parte aflu ca in statiuni este aglomeratie dar si vreme cu soare. Ah, parca numai la mine este furtuna, eu un pacatos dar iertat. Mi-as fi dorit citeva ore de calm pe afara si sa ma pot misca pina la Refugiul Comisu sau macar in jurul refugiului Bratila fiindca ma doare spatele de la atita stat pe orizontala.  Vintul se mai domoleste catre seara iar eu deja am un plan pentru luni dimineata. Gata, sint hotarit sa misc tabara! Voi minca ceva repede dimineata si voi porni indiferent de vreme.

Gata, hai la somn, miine va fi o zi grea si lunga.

Luni 7 decembrie 2020, Ziua 9

Lungime 33km, Start 2100m, finish 417m


Dimineata, dupa o masa rapida, string repede echipamentul, cu bucurie dar si emotie ca voi merge pe un traseu necunoscut mie.

 Cum, cum ? Unde plec? La vale spre nord, pe Valea Dejanilor. Harta offline a gpsului imi arata o poteca ce ar cobori catre Satul Dejani si Recea insa doar pe primii centimetri, restul hartii nu se incarca. 

Hai ca am avut explorari si mai grele. Bagajul s-a mai usurat, iar azi am servit al 2-lea ou fiert care a rezistat super bine in caserola. 

Multumesc in gind celor care au facut acest adapost(minunat pe astfel de vreme), imi pun ochelarii de schi, cagula, gluga si ma lupt sa ies afara cu rucsacul in plin vint si ceata. 

Parasesc cu regret ca nu pot inchide bine usa hublou a refugiului dar trebuie sa cobor fiindca de marti se anunta vint mai puternic si ceva zapada. 

Ah, ce vreme urita, abia se vede la 20-30m. N a nins, dar s-a mai albit si daca s-ar lumina, ar fi niste conditii ideale de plimbare.

Coborind pe Valea Dejanilor

Ora 8:30 plecarea 😁 Merg spre Nord, dau de citeva locuri de cort, amenajate cu ziduri din bolovani si apoi gasesc un scoc inzapezit pe care incep sa cobor. Acum ma felicit ca nimeni nu m-a auzit strigind cind vindeam coltarii. Imi sint indispensabili pe zapada tasata, inghetata si pe o panta mare.  Iata filmul  https://youtu.be/F6SwUd3hR9s 

Pe alocuri s-au format placi de vint insa nu pun pericol, multe stinci fiind inca neacoperite.


Wow, ramin cu gura cascata cind constat ca poteca de pe gps este marcata in teren cu marcajul triunghi rosu care vine tocmai din Iezer. Asa ca acum nu-mi amine decit sa urmez semnele de pe bolovani iar mai jos cei citiva stilpi.
coborind pe Valea Dejanilor

Dupa 10min de la plecare, nu mai simt vintul si poposesc intr-o caldare superioara alaturi de urme de urs. Deja la altitudinea asta nu mai este ceata iar zapada tot mai putina, insa e prezenta gheata. In acest interval de vreme urita nu a cazut zapada mai deloc.
gheata sticla

Creste de peste 1800m nu au zapada si acum se vede cerul senin. Pentru citeva momente se zareste chiar Tara Fagarasului unde este senin insa la mine sint scuturati citiva fulgi. Parte din piriul Dejanilor este inghetat ceea ce ma invita sa calc pe treptele cu gheata. Coltarii Austria Alpin isi fac treaba, de altfel i-am folost in februarie la o mca cascada de gheata in zona Posada. Au virfurile inca bine ascutite iar dupa fiecare folosire ii las citeva zile pe calorifer.

In fundul vaii este un canton silvic nou insa pe aici nu se vede nicio stina.

Traseul este usor de urmat insa fara coltari chiar ar fi imposibil, poate doar trecerea in ciorapi peste portiunile de gheata. Inca fulguieste si se mai resimt uneori adierile vintului aici pe versantul protejat.
Cantonul Dejanilor 1387m, ora 10

Mersul pe poteca bolovanoasa si partial cu gheata este enervant atunci cind ai coltarii insa fara ei chiar as avea sanse sa zbor. Uite putin mai jos o poienita, un drum de tractor si un observator amplasat linga un loc de hranit caprioarele.
1431m, poiana cu observator, 9:40

Din poiana se traverseaza piriul spre dreapta si urmind drumul poposesc imediat la foisorul construit pentru cei care vor sa faca un gratar dupa o partida de vinatoare. Aici imi dezleg coltarii si sper sa nu gasesc gheata pe drum pe care sa nu o pot ocoli mai omeneste. Indicatorul de aici arata vreo 4 ore de mers pina in Satul Dejani. Auuu, asa mult? Apoi pina la tren cit ar mai fi? Uimitor. Drumul auto este in conditii bune si cu bariere deschise. Intilnesc gheata insa cu atentie pe marginea drumului am traversat lejer.
ah, de ce am coborit?

Mai jos este o alta poiana. O intrebare ma macina atunci cind revad zona inalta: de ce s-a inseninat acum cind eu am coborit? Nu, este doar o fereastra a vremii, iar muntele m-a salutat. Ma despart de el cu bucurie si cu promisiunea ca voi reveni. Stiu ca se va inrautati iar vremea.
baraj 1048m, ora 10:50, lucrari ilegale de MHC in 2012

Pe marginea drumului sint stilpi de beton care au servit transportului de energie electrica care cindva alimenta cantonul. Profit de o portiune a drumului cu soare si ma opresc sa servesc un sandvis si sa ma spal putin la riul Dejani. Ah, ce frumos si placut este la soare....In continuare pe drum, dau din bascheti, mestecind cite o bomboana cu eucalipt. Pe stinga este un drum de jeep care imi face impresia ca trece peste Piciorul Hermeneasa spre Valea Pojorta, dar poate ma insel. Mai jos sint citeva zone plane si inverzite, accesibile usor pentru picnic.

Mici cascade vin de pe versanti iar gheata si zapada de pe drum imi reamintesc ca este inceputul iernii.
prea tirziu aflu ca drumul meu a trecut prin zona ursilor

Ajung in apropierea unor cladiri si casa padurarului pe un drum plin de noroi insa dupa scurt timp, La 713m, ora 12:30 sosesc la un indicator catre Manastirea Dejani si inca 4km pe asfalt pina in Satul Dejani.

Au aparut vilute si case de vacanta. De fapt zona se numeste "Satul de vacanta". Citeva macese prinse in timp ce merg imi ofera energie sa continui. Sincer nu ma asteptam ca drumul sa fie asa de lung. Ma gindeam ca voi intra mai repede in sat. Uite pe dreapta este Pastravaria Dejani.


Visez la un microbuz, o masina care sa ma ia de pe drumul asta, acum cind rucsacul imi pare tot mai greu. Hai spre centrul satului Dane...Citeva masini ma depasesc insa nu doresc sa ajute un turist. Nu ma astept la ceva bun. Iata ca pe la ora 13 sosesc in centrul satului Dejani unde o femeie cu copii care locuiesc intr-o casa amarita imi spune ca ar fi un microbuz pe la 14:30 si sa ramin in fata magazinului. Socotesc ca este timp pierdut si ar fi doar o minune ca acest sat sa fie conectat cu restul lumii prin curse regulate. Continui inca 5km pina in Comuna Recea unde o masina de la pompierii-smurd transmite mesajul despre protejarea anticovid si purtarea corecta a mastii. Consum inutil....abia cind masina trece spre cimp, soferul opreste megafonul, probabil durindu-l capul. Un batrinel din sat imi spune ca de cind a fost impuscat Ceausescu nu mai sint curse regulate, asa ca pina in Orasul Fagaras mai sint inca 15km, tranzitind satele Sasciori si Hu(a)rez....si deodata in plin cimp o masina a politiei urla la mine....Baaai, am probleme cu inima. Am 3 motive sa cred ca m-au semnalizat acustic:1- pt ca eram pe sensul lor de mers(dar asa se merge!), 2- ca nu purtam fata acoperita, 3- au vrut sa ma salute

In mijlocul cimpului un tractor isi face treaba arind terenul. Dinspre orasul Fagaras vine un autobuz cu directia satului Lisa, deci totusi exista mijloc de transport. Inca este perfect de a lucra ogorul. Hai, ca mai am o ora de lumina. Fagarasii ramin departe, destul de inseninati. Pentru protejarea bocancilor incerc sa merg cit mai pe macadam. Trenul de ora 16:50 catre Brasov il voi pierde. Imi ramine pe la ora 18:30 un tren ce vine de la Timisoara-Sibiu. Odata cu lasarea intunericului ajung la periferia orasului Fagaras. Hai, inca putin de dat din bascheti. Se lasa racoarea si eu mai am citeva minute de tras din greu. Si pe ultimele sute de metri ma intovarasesc cu o femeie care mergea la gara si avea vreo 3 bagaje, asa ca o ajut cum pot.

La ora 17:30 dupa 33km din Curmatura Bratila, arunc rucsacul pe o banca a Garii Fagaras. Gata, iau un bilet pina in Brasov care ma costa 22 Lei, destul de scump dar este alternativa de a ajunge acasa in Ploiesti in aceasta seara. Bine ca mai am citiva lei la mine, altfel dormeam intre liniile de tren in sacul de dormit pina la primul tren regio din afara orelor in care circula Virusul Sars covid 19(orele 23-5). reusesc sa ma schimb de bluza, de ciorapi si sa maninc ceva stiind ca pe acest tren nu este loc sa te aranjezi.  

Oleee, trenul nu are deloc intirziere deci pot sa prind ultimul tren regio pina la Ploiesti, un tren in care pot pastra #distantasociala , minca linistit si respira mai normal fara a tine continuu fularul la nas.

Pe tren ma imprietenesc cu un tinar alergator, pasionat mult de munte, Alexandro Stroia. Ulterior aflu ca pe 1 Dec a alergat 102km in jurul Cetatii Fagaras. Ridic palaria in fata lui! In vara trecuta a reusit lejer sa alerge intre Turnu Rosu si Simbata intr-o zi lumina. Ah, vreau si eu!

Iata intregul album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Povestea va continua, cindva cu o noua incercare...va salut si sa fim in forma! 

PS: odata cu trecerea Carpatilor cu trenul peste Pasul Predeal, vremea se schimba! Ninge! Dimineata urmatoare, acasa la Ploiesti, totul a fost alb iar pe MUNTII cei mari(spionati de pe webcamuri) au urmat aproape 5 zile de vreme urita. Wow, am coborit la fix, desi mai aveam mincare pentru citeva zile, poate chiar 5 cu portii mai reduse.

4 comentarii:

Annelise spunea...

Aventura nu gluma! Bravo!

Dănuț Chiorean-Peter spunea...

Oamenii de munte din România se împart în două categorii: Dan Alexe și restul.

Alexandru sibianu spunea...

Foarte faina aventura. Care era planul original?

Hiker spunea...

Va multumesc pentru incurajari si felicitari.

@Alexandru Sibianu: planul initial? Banda Rosie(cu mici deviatii) de la Sinaia la...Baile termale Herculiane dar se pare ca Minerva, Diana, Afrodita ma vor astepta. Singurii munti pe care nu ii cunosc deloc sint Godeanu si Cernei. Sper ca la vara sa fac o repetitie iar in decembrie viitor sa trec corigenta!