Pe Crestele Carpatilor-Partea 5(Ref Iezer-Ref Bratila)

 Vineri 4 decembrie 2020, ziua 6

Lungime 18,5km(din total 143km), diferenta de nivel pozitiva 1011m

O noapte la caldurica, adica la circa 4 grade iar afara -3. Dar m-am trezit destul de buimac, lovit de un vis ciudat. Se facea ca trebuia sa intru undeva, magazin sau gara(nu mai stiu) iar oamenii vroiau sa-mi masoare temperatura insa eu fugeam si tineam mina la spate. M-am revoltat vociferind pe acolo. Ptiu, ce prostie...eu care fug de astfel de locuri, am ajuns sa visez termoscanare. Pe de alta parte sint curios cum a evoluat vremea insa aici in caldarea Iezerului este mai protejata, si cu siguranta va fi ceva diferenta fata de crestele golase. As sta pe aici o zi daca vremea ar fi nefavorabila insa frontul atmosferic va lovi zona  timp de citeva zile. 

rasarit la Crucea Ateneului, 4-12-2020

Hai nu mai pierde timpul, prepara repede ceaiul pentru drum si budinca. Daca va fi nevoie pe drumul lung voi mai servi sandvisuri. De cum ies afara, o pala de vint rece ma bate peste fata.  Brrr, cum va fi mai sus? N-am ce pierde, hai la drum(7:15). Pina la urma optez sa urc dupa marcaj pina aproape de Crucea Ateneului Voinesti si spre surprinderea mea chiar multumesc pentru alegere, nefiind greu de urcat.

Spre Papau

Zapada si urme inghetate, citeva serpentine, destul de bine marcat si fara probleme. Ochelarii de schi stau pe frunte pregatiti sa infrunte vijelia. Sus prind un rasarit de soare tare dragut.

spre vf Iezer

Vreo 10km mai spre Nord, se zaresc bine Muntii Fagaras, tinta mea de azi. Visez sa ajung pina in Refugiul Zirna stiind ca nu voi intimpina zapada serioasa. Urmez citeva zeci de metri un drum de jeepuri apoi marcajul catre vf Iezer.

Vintul incepe sa imi transmita ca sint pe teritoriul lui. Inca merg bine fara sa fiu dezechilibrat. Ma opresc sa recuperez bidonul mic de benzina care poate imi va fi de folos. Inainte si putin mai sus se afla Virful Iezer, cred ca cea mai cunoscuta tinta a drumetilor, insa nu est epe lista mea de azi. Continui in coborire usoara si apoi urcare pe Virful Rosu, 2469m, acoperisul acestor munti.(cca 1h30 de la refugiu)

Panorama de pe vf Rosu

Gata, merg impleticit datorita vintului. Salut virful Moldoveanu si creasta Fagarasilor.

Zona sudica a Subcarpatilor este acoperita de neguri iar vintul predominant vine din S-SV. Nu am timp sa mai admir si incep coborirea pe un teren dificil, lespezi mari in echilibru precar printre care zapada afinata prezinta multe capcane.

defrisari in Groapele

Ma afund din greu si neavind parazapezi, zapada imi cam intra in bocanci. Ah, ce greseala am facut...iar acum nu este loc de stat.

Cad pe lespezi sub puterea vintului de sub vf Rosu

Vintul biciuie si dezechilibreaza. Prima parte a traseului nu are poteca, ci doar niste marcaje, capcane si o coborire abrupta. Caldarea Groapele din stinga este destul de adinca iar pe partea opusa tot muntele este curat de paduri. In partea dreapta este marea caldare a Boarcasului, o posibila retragere.

Efectul Gloria

Deodata, ceata vine peste mine iar in citeva minute pierd marcajul. Ma trezesc usor distantat de traseu, spre Groapele, dar noroc cu semnalul satelitului.Putin mai jos nu as fi putut sa corectez prea usor greseala. Fac o traversare dreapta si regasesc marcajul. Incerc sa fiu mai atent si sa nu cad printre aceste lespezi in echilibru. Wow, deodata efectul Gloria / Spectrul Broken este in fata mea. Visez ca voi merge tot traseul cu haloul meu. Timp de citeva minute merg spre nord cu proiectia mea intr-un curcubeu. rafalele incetinesc pe masura ce pierd din inaltime si ma distantez de vf Rosu.

Coltii Cremenei

Marcajele si poteca devin tot mai vizibile, stilpii noi de marcaj sint mai desi decit in 2009. Incep a merge pe zapada printre tufe de ienupar, merisor si afin. Nebunia norilor si a vintului a ramas sus pe creasta Rosu-Batrina-Papusa. Muntele fierbe... Acu rasuflu usurat incepind sa-mi placa mult traseul. Iata undeva o stina prin jnepenii Boarcasului. Uite si Coltii Cremenii care salta pina in fundul Vailor Zirna si Riul Doamnei. Cite trasee de explorat pe aici ! Pfai, nu m-am nascut cioban sa stau toata vara pe aici....asa ca trebuie sa profit azi si sa dau din baschetii mei grei. Creasta se arcuieste la stinga, spre vest, pina la o padure de jnepeni inalti, uneori cu ramuri taiate  in dreptul potecii. De retinut ca la inceputul verii 2020 AMC Asociatia Montana CARPATI au remarcat acest traseu. Felicitari.

Culmea Oticu-mezea

De ceva timp urmez o poteca de animale si apreciez intelepciunea patrupedelor de a urma un traseu marcat. Pe vremuri credeam ca daca voi urma urmele de animale, voi ajunge la vizuina lor. Inspre vest, peste imensa vale ce se deschide se zareste un drum pe versant, initial crezind ca ar fi drumul peste Malita-Preotesele-Scarisoara insa cercetind ulterior harta, am dedus ca este doar un drum pe Muntele Capatina de pe interfluviul Zirna-Riul Doamnei(Valea Rea).

Drumul peste Mt Capatina

Ei iata ca acum ele pot fi un ghid de urmat. Am coborit suficient si in scurt timp sosesc la Izvorul Oticului sau al Dimbovitei(ora 10:40). 

Socotesc ca am facut un timp bun, dat fiind ca indicatorul de pe vf Rosu arata 1h30 pina aici.

Izvorul Oticu/Dimbovitei

Imi beau ceaiul racit si servesc un sandvisch. Totodata este un prilej de a opri citeva secunde apa Dimbovitei si sper ca bucurestenii sa ma ierte pentru actiunea mea mai nesabuita, dar profit ca Ceausescu nu a facut Canalul Dunare-Bucuresti.

inapoi catre Rosu-Batrina razboiul norilor

Iarna pe zapada mare pe aici ar fi pericol de avalansa insa doritorii pot merge pe culmea matematica.

Dupa 15min de pauza si remontare, repornesc pe traseu. Multe portiuni sint in conditii de vara insa prin altele parti zapada s-a adapostit chiar in poteca. Urmeaza o ascensiune domoala, pe o usoara curba de nivel dupa cum se vede in poza. Merisoare si afine uitate de animale, devin tentatia mea. Urc usor spre zona virfului Mezea pe fata estica iar dintr-o sa incepe un bot mai serios si mai slab marcat. Traseul este totusi in serpentine si un ochi ager gaseste patul potecii. In apropierea virfului de peste 2100m incepe iar o coborire pina in Saua Mezea de pe la 1870m localizata cam la limita padurii. De fapt sint scurte portiuni care se parcurg in padure pe versantul vestic.

Mersul pe transeul potecii, canalul si pernele de iarba, este obositor pentru glezne. Incerc sa trag de mine, de picioare in general stiind ca furtuna este cam aproape de nasul meu. O stina cu acoperis verde se afla pe un picior de munte bine inierbat ce conduce in Valea Bratila.

Stina de pe piciorul Mezea

Alta stina se afla pe piciorul estic al Virfului Mezea, la limita padurii, punct din care teoretic exista un drum de caruta spre Valea Dimbovitei.

ultima poza cu vf Rosu-Batrina in soare

Treptat, odata cu inaltimea cistigata, culmea se lateste. Poteca este neclara insa ochiul meu alege liniile de zapada paralele cu culmea, S spre N mentinindu-ma pe linga marcajul rar aplicat prin pasune. Deseori ceata ma invaluie tot mai des, semna ca ma apropii de Muntii Fagaras. Traversez zone cu jnepeni mari, iar crengile care ma incurca le rup spre a ajuta si pe ceilalti turisti. Citeva urme de urs ma tin treaz, in stand-by aici departe de semnalul telefonic si de orice ajutor. Mi se intimpla sa fredonez : "Este soare azi in viata mea" sau "Plutim prin furtuna ce va veni" sau fluier usor. Pina mai devreme am vazut creasta principala a muntilor Iezer acoperita in neguri. Azi este vint, si ceata deloc recomandabil pentru zona aceea. Spre uimirea mea defrisarile au urcat chiar pe versantul nordic Batrina-Fracea-Papusa. Un om normal ar spune ca este inaborbabil realizarea unui drum pe o asemenea panta dar pentru materialul lemnos nu este limita.

Undeva in zona cu jnepeni ma opresc sa gust ceva dulce, profitind ca acest loc este protejat de vint.  Calculatorul  meu (capul) inca mai proceseaza traseul spre Berevoiescu-Comisu si incheierea buclei prin Zarnesti dupa inca 1 zi. In calcul, varianta Zirna-Vistea aparuse cu "-" minus, stiind ca vintul ar bate din fata(dinspre vest) si ca furtuna se anunta pentru citeva zile. Asa ca m-as considera fericit cu planul ce include Plaiul Foii. 

Avansaind spre nord, cu vint din spate(sud) sau usor lateral stinga, zapada este tot mai continua pe Muntele Catunu. Stilpi metalici rari ajuta totusi la pastrarea directiei. Este un mers greoi pe platourile inierbate ale lungii culmi sudice Bratila. Sint acoperit de ceata fapt ceea ce induce gindul la un film horror. Vintul tot mai constant depune o chiciura pe hainele mele. Atunci cind nu vad marcajul folosesc busola pentru a mentine directia generala nord si mereu in ascensiune. In 2009 am gasit un bordei undeva pe stinga insa acum nu-mi amintesc locul intrucit si atunci a fost ceata. Of, ce culme lunga... Traversez un vilcel mai abrupt, inzapezit, crezind ca am sosit deja la versantii mai prapastiosi al vf Bratila. Nu, inca nu am ajuns acolo. Continui sa merg urmind patul potecii ascuns in zapada. Descriu un usor arc de cerc spre stinga si deseori ma intreb ce caut pe aici. Insa, mai am probabil 2-3 ore de lumina(inca nu am cercetat ceasul de la ora 11 din Otic) dar si energie. Odata ce ies din directia Sud-Nord si merg usor spre vest, simt cum vintul sufla turbat parca sa ma darime. Of, unde-i refugiul Bratila? Nu am auzit nicio veste ca n-ar mai fi existind.

Curmatura si refugiul Bratila

Deodata intru intr-o caldarusa si simt ca aici ar fi Curmatura Bratilei. DAAAA ! Uite indicatorul si mai la stinga este igloo al refugiului Bratila. Este ora 15. Yeee, am reusit. Indicatorul din Vf Rosu arata vreo 7 ore pina aici insa eu cred ca am facut vreo 5 inclusiv pauzele. Scot telefonul si filmez apropierea si mareata realizare. Aici este filmul https://youtu.be/7ooRHIRDpOMDe ce am numit-o asa? Intrucit dintr-o data vintul a turbat iar eu nu mai reusesc sa urlu la el. Pe nicio limba, iar ultima salvare este sa ma tirasc in adapost pe o usa gen hublou care trebuie tinuta de cineva. Dau jos rucsacul si incerc cu o mina sa ridic usa. Vintul ziltiie usa, lovindu-ma usor in cap. Dar problema mea este sa nu fie rupta si smulsa de vint. Hai ca am intrat in adapost si nu mai am niciun chef de gindit, filozofii, expeditii. Bine ca nu este frig. Zapada de topit? Nu mai vreau sa ies afara in plina urgie. Dar iata ca Cineva s-a ingrijit si mi-a suflat zapada suficienta pentru topit.  Mintea se mai limpezeste chiar daca vintul suiera, eu fiind invitatul lui. Usa tremurind imi ridica emotii pina reusesc sa o leg cu o chinga. Despachetez bagajul pe panourile triunghi asezate pe jos si pe la ora 17 ma vad in fata apei fierbinti pregatita pentru supa. Ce bine....

white out

Mi-ar fi fost imposibil sa montez un cort pe asemenea vint. Se intuneca insa moralul meu este pozitiv mai ales cind deschid telefonul si pot reusi sa vorbesc cu familia fara sa ies afara. Din pacate vremea se anunta furtunoasa pentru urmatoarele 2-3 zile cel putin. Dar mintea mea de "mare" montaniard tinar parca tot viseaza o avansare spre vest catre Zirna si Vistea. Doar vintul care parca vrea sa-mi fure adapostul ma trezeste din acest vis. Sa ma multumesc chiar cu varianta prin plaiul Foii, imi zic.

Desi zic ca voi servi felul 2 mai pe la ora 10 seara, odata ce am facut caldura in sacul de dormit, renunt la acest gind. Ma multumesc cu un sandvish pe care il am de 6 zile. Ideal ar fi sa reduc din ratia de mincare dar nu pentru ca nu as avea sucienta, ci pentru ca toaleta pune probleme serioase. Ma baiatule, in ce te-ai bagat? Intr-un refugiu minunat, imi raspund singur, un adapost care ma va proteja citeva zile daca nu va fi luat pe sus. Si daca s-ar intimpla ca noaptea sa ma trezesc buimac fara acoperis, in suflul acestei turbine, cu lucrurile luate pe sus? oare as avea timp sa recuperez ceva? 

Parca vad scena dintr-un avion cu probleme in aer. Dar, hai, au trecut 10 ani, 10 ierni cu viscole si mai aprige, si totusi refugiul Bratila este inca neafectat. Dar daca garantia lui a trecut? Sint chiar cel mai ghinionist? Gata, somn, hibernare Hikere!

Album foto https://photos.app.goo.gl/1Ut5htdkCfb544Xz8

Va urma  - partea 6