Miercuri dimineata, 26 feb 2020, ma imbarc pt vreo ora si putin in trenul de Sinaia(10,20 Lei). Mi-as fi dorit sa fie zapada, sa plec cu rachetele si sa plec in excursie mai devreme cu citeva zile. Este atmosfera de primavara cu madam Coronavirus COVID 19 undeva in spatele cortinei, prin ordonantele ministerului sanatatii.
Bagajul meu cintareste vreo 23 kg cu apa pe care o voi lua de pe traseu.
~9:00 sint in centrul orasului si pina la sosirea autocarului local ce duce pina la Telegondola ar mai fi de asteptat inca vreo 20min dar eu nu am rabdare.
Versantul estic al Mt Furnica
Hai la talpa Dane, esti in adidasi si timpul e frumos de alergat.
La intrarea in padure, pasesc pe pamintul moale, semn ca au fost precipitatii masive. Si hop, uite-l pe tovarul Ion Iliescu care a frint citiva molizi falnici.
Molizi falnici rupti de vint(OM)
Doamne....ce s-a intimplat aici? Intru mai mult in padure si descopar pe parcurs zeci de brazi doboriti de OM dar prin intermediul vintului. Nu am putere sa fac poze arborilor rupti. Imi ajunge ca vad acest masacru. Dificultatea traseului creste, depasirea arborilor cere rabdare si multe boscorodeli, vinovata este natia umana, romanul care se vinde pentru un vot nemaicontind. Undeva pe soseaua de Cota 1400 sint muncitori care curata arborii de pe carosabil si sint mai atent ca nu cumva sa-mi doboare ceva cu drujba in directia mea, ei nestiind ca un turist se zbeguie pe acolo. Curind sosesc la izvorul de apa si fireste ca nu bea dupa recomandarea Ministerului Sanatatii cu inghitituri mici si dese ca sa indepartez coronavirusul, sau cam asa ceva. Imi e suficient ca este rece si potoleste setea. Mai sus fosta Cabana Bradet este de inchiriat.
Ultimii metri inaintea Hotelului de la 1400 sint blocati de alti, foarte multi copaci tineri doboriti. Ies la telecabine la soarele cu dinti, filtrat de nori si la muzica specifica teraselor cu mici si gondolelor. Nimanui nu-i pasa de masacrul din padure. Pina cind Doamne!
Sint 6 grade si vintul adie usor dar pt mine nu e timp de stat.
Stina Tirle
In continoare cu adidasii incercind sa trec peste pasaje cu noroi sau gheata catre traseul de iarna cu clasica banda rosie spre Stina Tirle. In apropiere traseul este blocat total de pomi doboriti si sint nevoit sa urc abrupt la Stina Tirle 1600m unde un dulau enorm si ciufulit parca vrea sa ma inghita. Altul legat se agita de parca a vazut ursul insa cineva cu mina ghipsata iese afara din stina pentru a-i potoli.
Azi: vint. Miine: poate urgie 80-90kmh
Dupa panta abrupta sosesc la traseul 6, pirta de Vara pe care o urmez pina in Saua Cu Virful cu Dor. Rafalele de vint precum si aparitia zapezii, sint elementele care ma determina sa ma incalt cu bocancii de plastic. Panta relativ domoala ma face sa merg mai usor. Surpriza, vechea casuta ce a deservit odata instalatia de teleschi, este darimata de vint. Prin apr 2005 am dormit o noapte dar in conditii jalnice de vijelie. Parca odata cu democratia, vijeliile, furtunile sau cum vreti sa le numiti, sint tot mai dese si incrincenate.
Buun, hai sus sa vedem cum arata Valea Dorului. Rafale de vint dar care inca nu pun in pericol echilibrul.
Functioneaza telescaunul pe partea Dorului, insa pentru scurt timp nefiind schiori. Traseul este trasat si modelat frumos de catre ratrack iar eu sint primul care lasa urme.
De jos din Valea Dorului zaresc parapante insa nu vad deloc oameni care sa le cirmeasca. Ciudat, neica. Hai repede pe niste urme de rachete catre Transbucegi si Laptici-Padina. Ma afund foarte putin insa in unele locuri piciorul poate intra pina la genunchi. Urcare usoare dupa stilpii desi si in scurt timp, pe vint ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa, acum acoperita de zapada. Ma salut cu o pereche careia ii spun ca fug de coronavirus.
E cel mai bine asa! In scurt timp cobor pe versantul Lapticilor si intru intr-o padure atacata de paraziti pentru care ministerul mediului nu face nimic. Peste sol au cazut multe ace si crengute de molid, rupte de vijelii.
Zapada este deosebit de putina iar gheata prezenta pune dificultate la coborire. Reusesc sa alimentez cu apa din firul vaii Scindurilor dintr-un pod de gheata. Aproape de Valea Scindurilor aud si vad un elicopter, probabil ca la Salvamont Padina are loc un exercitiu. Dupa trecerea soselei Padina-Pestera pe fondul ghetii si al pomilor rupti, alunec si imi fac la ochi o zgirietura.
elicopterul
Si din pacate nimeni nu raspunde pentru defrisarile voluntare din ultimii 30 de ani care au dus la modificari climatice. Destul de pustiu pe aici, aproape zero turisti dar eu nu mai pierd vremea si urc sus de cabana Padina gindindu-ma la supa pe care o voi pregati la refugiul Strunga.
Tot mai putina zapada pe V Coltilor motiv pentru care aleg sa vad valea mai de sus de pe poteca de vara care trece pe la o stina unde ciobanii au fost inventivi punind o talpa de cauciuc in schimbul balamalei de la usa.
Mai sus un traverseu ca conduce in caldarea de sus unde intilnesc poteca si marcajul de iarna ce pastreaza talvegul. Sint fara parazapezi si cu emotii reusesc sa trec de zapada adinca si uda. Ah, uite refugiul Strunga.
Vintul parca vrea sa ma salute si sa-mi comunice ceva despre schimbara vremii. Este aproape 17:30 si nu ma asteptam sa sosesc asa repede.
Bucegii spre Est. Am venit de dincolo
Arunc rucsacul in refugiu si uit putin de foame iesind in Saua Strungii sa asist la apusul soarelui. Un colt al Leaotei este vizibil, nu prea alb si foarte deluros.
vf Strungii
Am traversat vara de vreo 4 ori iar acum urmeaza trecerea de iarna insa vintul doreste sa-mi schimbe planurile.
Apusul pe Leaota
In departare tara Moeciului cu padurile specifice ma cheama spre vaile adinci.
Gutanu
Si linga mine zona Gutanu cu peretii de stinca calcaroasa si poienile cu stine imbie la bicicleala cum se topeste zapada. In rafale de vint intru in refugiul Strunga cu lumina si bine mobilat.
refugiul strunga
Si in pregatirea mesei de seara arzatorul joaca un rol important. Uf, dupa citeva incercari ma dau batut, garnitura de la robinetul MSR-ului nu mai etanseizeaza nici lubrifiata cu ulei sintetic sau de masline. Bine ca am apa suficienta si ceva mincare rece. Imi reconsider planul, ca fara arzator nu pot continua traversarea. In cel mai bun caz voi merge putin spre Sud catre traseul lui Nae Popescu. Pe versantul schiabil al Muntelui Furnica, ratrackurile niveleaza treaba pe intuneric. Peste noapte se lasa racoare la 3 grade iar dimineata la 2 grade. Joi 27 februarie 2020
Alarma suna pe la 6. Vintul nu a adus nimic bun, seninul de seara acum s-a transformat in white out, ceata, viscol, nici de scos ciinele. Cit am iesit afara 1min la pipi, viscolul m-a albit. Brrr, trec la somn pina pe la 7:30 cind imi fac curaj sa ies din nou. Pe aici in anii 1950 s-au ascuns luptatorii anticomunisti care au rezistat multi ani in munti. Vizibilitatea este pina la primul stilp. Curat zapada de pe terasa si maminc cite ceva. Rezolvarea treburilor mari se lasa cu racnete in bataia viscolului. Hai ca am facut-o si pe asta.
rafale cu zapada in Saua Strungii
Dupa citeva poze si filmari spre Moieciu, la ora 9 incep retragerea spre Padina si Sinaia. S-a mai luminat si vad ca acum totul s-a albit.
Acum vizibilitatea a crescut pina pe platoul Bucegilor.
Urmeaza o coborire rapida cu trecere pe la stina din vale. Abia deasupra salvamontului iau o scurta pauza de vorbit la telefon dupa care merg pe sosea pina la intrarea in banda rosie.
urcarea pe Laptici se face prin padurea din dreapta.
Zapada proaspata ma bucura deoarece a mai acoperit gheata. Putin mai sus imi dau seama ca trebuia sa explorez o nemarcata catre stina Laptici de unde se ajungea la traseul lui Mos Butmaloi.
Banda rosie Sinaia-Baile Herculane :-) si minerul unei umbrele
Vintul se intensifica aducind negura in zona vestica exact de unde am coborit. Bau-Bau..
Merg la deal si nu dupa mult timp ies la soseaua Dichiu-Piatra Arsa in Saua Laptici.
Se intuneca spre Strunga
Citeva priviri 360 grade si ma bag la o coborire inspre Stina din valea Dorului cu lemne suficiente.
Stina din V Dorului, Saua Calugarului si Furnica
In sus urc o culme care ma va conduce spre Saua Calugarului aproape de ascensiunea de iarna pe Furnica. Situatia incepe sa miroasa adica in orice moment ceata si viscolul m-ar putea prinde din urma iar daca m-as afunda in zapada as pierde timp cu deplasarea. Stiu ca a fost anuntat vint de 80-100kmh si ma intreb daca as putea rezista pina la un adapost care sa nu fie darimat de vint.
pe Furnica in traversare
Reusesc sa alerg pina in Saua Calugarului cu o stina in apropiere si sa apreciez conditiile de traversare pe fata estica a muntelui Furnica care iarna este interzis. Zapada nu pune probleme iar vizibilitatea inca este buna.
nu credeti indicatorul
Carpul ma tenteaza insa prefer sa trag putin de timp. Ninge insa eu mi-am pus ochelarii si masca. Zapada este moale si deseori simt moale noroiul.
Gata, nu e vreme de stat si daca ninge asa in 2 zile se poate schia parfum pe drumul de iarna. Sub o stinca fac o pauza de gustare apoi cobor spre Cota 1500.
Bine ca noroiul nu se mai simte! Este de facut cruce la citi pomi au fost rupti.
La urmatoarea furtuna toata zona ar putea deveni o pirtie naturala. Urmez o scurtatura catre Schitul Sf Ana chiar de sint ursi in zona. Consider ca omul este cel mai nenorocit animal.
Sfinta Ana
Si drumul este in continuare cu arbori doboriti chiar in apropierea schitului. Ii dau zor la coborire uneori pe traseul de bicicleta Old Trail School, intersectez forestierul Poiana Stinii si apoi la soseaua Cota 1400-Sinaia
. Apoi pe asfalt prin orasul regal si la 16:30 ma opresc la gara Sinaia. A fost o iesire dureroasa, psihic sa vezi asa de multi pomi rupti din cauza prostiei umane ar trebui sa afecteze pe multi.
Sintem pierduti, invinsi, ne meritam soarta. Poluam, taiem, stam nepasatori, taiem si dam strainilor toata bogatia cu care ne-a inzestrat Universul. Noi despre care Herodot spunea ca sintem poate cel mai tare trib.
17:05 pe ninsoare soseste regiocalatori, un tren cu 1,10 Lei mai ieftin decit CFR-ul, confortabil, un fel de sageata albastra. Si in gara Ploiesti ma astept sa fiu luat pe sus, pus in carantina, verificat daca sint purtator de COVID 19 adica #coronavirus... mmm, un scenariu in mintea mea motiv pentru care trag cu urechea la orice vorba care umbla prin tren. Daca-i asa cum gindesc atunci voi sari din tren inainte de gara. Lumea e calma, chiar si cei 5 israelieni care calatoresc la Bucuresti s-au intins la somn. Respir, expir, am sosit in gara. Ploua, nu sintem inca in carantina. Nu este nimeni cu termometrul pentru a masura temperatura.
Iata albumul fotohttps://photos.app.goo.gl/bzYhXaQ52RDSnoDV6 Filmul aici https://youtu.be/0tjmu2XrfZM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu