Este vorba de partea 1 si 2, pe o vreme nu prea agreabila de facut creste la peste 2000. Vineri, 9 feb 2018
Sosim la ivirea zorilor si parcam linga celebrul Camin Alpin. Pina pregatim rucsacii se face ora 8. Muntii nu se vad dar pornim cu incredere pe Munticel unde zapada porneste in strat continuu de la troita/Garderoba unde ne oprim 2min. Urmele sint inghetate ceea ce ne ajuta usor la inaintare. Trecem firele Costilei si Galbenele apoi datorita viscolului poteca din Poiana Costilei dispare. Mergem pe linga padurea din dreapta si prindem Vilcelul poienitei. Merge de un sandvish si shaorma apoi mai sus la spart urme pe panta maricica.
10:30 pornim.
Urcusul este parca nesfirsit dar finalmente la 12:30 montam rapelul pe Hornul Pamintos.
Valea este in rafale de viscol si vizibilitate scazuta. Stringem cordelina si plecam la deal.
Saritoarea Mare o urcam pe dreapta pe linga cablu si o cordelina.
Inainte de iesirea in Amfiteatru facem dreapta pe un vilcel infundat bine cu zapada dar tai transee adinci. La final fac stinga si ajutat de niste jnepeni ies pe un prag.
Aici facem o sedinta. Este ora 15 si ar mai fi inca o ora pina la baza Crestei Malinului.
Este tirziu si trebuie sa ne vedem lungul nasului. Coborim linistiti si la 16:20 ne dezechipam in saua Hornului Pamintos. Ascensiunea hornului pune singele in miscare, pasajele nu sint prea usurele.
Hotarim sa ascundem echipamentul tehnic la Masuratoarea Ursilor fiindca vom reveni in citeva ore dupa cina.
La 9 seara, cu burta plina ar trebui sa pornim spre refugiul Costila. Dar, o lasam pe a 2 a zi...asa ca dormim in masina. Partea 2 10 februarie, ora 3:30 alarma suna. Trebuie sa fac ceai pentru termos si sa ne echipam. Sint vreo -2*C. Mincam si ne hidratam apoi la 5 la lumina lanternelor pornim spre refugiu. Recuperam corzile si celelalte fiare si urcam. Sintem plcut surprinsi a vedea in soare peretele Vulturilor. De acolo pina la refugiu nu mai este mult.
Sintem singurii si pun repede de topit zapada pentru o supa la ora 8. Dupa ora 9 soseste Cornel Sain si Andrei H. Eu cu Dan plecam mai inainte spre Saua de sub Pintenul Costilei.
Transeele sapate de salvamont cu ocazia avalansei provocate de un alpinist, au fost acoperite. Inainte de Crucea Metalica facem dreapta apoi mergem pe sub un peretel si urcam spre fetele stincoase de sub Pinten.
Toata zona e acoperita cu zapada stabila sudata de stinca. Pina la intrarea in Pinten si legarea in coarda facem 1h. La ora 11 ne legam in coarda.
Cornel il invita pe Andrei sa deschida traseul.
eu in stinga si Sainu mai jos dreapta
Toate ancorele sint ascunse, asa ca ne folosim de o zada subtire pt a asigura o bucla pe toata lungimea intinsa de 60m.
Regrupez intermediar la o radacina apoi dupa vreo 8m sosesc la un cornier cu inel.
Pornesc cap mai departe pe sub Pintenul Costilei.
Pitoane sint suficiente, iar pitonul batut de mine intr-o fisura de la jumatatea traversarii este intact.
Cobor in fisura greoi datorita rucsacului si a batului de schi care sta pe dreapta.
Comunicarea este grea si regret ca nu am luat walkie talkie.
De asemenea cu bucle scurte coarda vine mai greu si este treaba de baieti sa tragi o coarda care freaca prin toate carabele.
Iesirea din fisura este ciudata. Ori iesi, ori PICI!
Si poti pica in pitonul meu. Andrei a coborit pina la baza stincii evitnd sa mearga pe burta.
Bun asa cind ai coarda deasupra ta.
Doi bolovani incastrati firav stau acolo de multi ani.
Nu vreau sa ii ating asa ca voi cauta sa blochez pioletul in fisura.
Spre deosebire de alti ani, acum nu mai asigur vreun friend.
Ura, am trecut repede. Imi arunc ochii repede catre creasta sa vad unde este echipa 1. Cornel a pornit cap spre lungimea care iese in Creasta.
La ora 13 imi soseste si coechipierul vesel si grabit incercind parca sa alerge dupa Cornel si Andrei care acum dezgroapa lungimea de sub tavanele de Argint.
Stringem coarda si ne dezlegam. Dan porneste pe urme si este hotarit sa continuam. Ma cam abtin deorece ar mai fi inca 13 lungimi, primele dificile apoi celelalte neasigurate de grad 2. Brrr. Noi am facut aproape 1h pe lungime, dar daca am stabili niste reguli, sigur putem reduce.
Cert este ca eu primesc materialele in regrupare si pornesc imediat. In cazul de fata nu as vrea sa continuam.
sus la rapel
Mergem pina la intersectia cu Florile de Colt si vedem cum baietii incep retragerea. Cornel ne intreaba daca vrem sa continuam. Nuuu, e raspunsul meu!
Ii asteptam apoi Cornel gaseste o zapada si facem un rapel de 60m care ne conduce aproape de V Galbenele. Vilcelul are o zapada si gheata-parfum, insa pe timp de vara trebuie evitat.
Stringem semicorzile si coborim spre refugiu. Citeva persoane au urcat pe Galbenele Secundar.
Ne reintilnim cu Cornel care isi asteapta rindul la dry tooling in Tancul Ascutit pe o mansa pusa de Matei Popovici. Putin mai tirziu soseste o echipa care a facut vreo 2-3 lungimi din Petit Jackson. Catre seara raminem singuri incercind sa nascocim vreun plan pentru duminica care se anunta cu vint si viscol. Duminica 11 feb 2018
fara vreun plan ne trezim pe la 8. Stind sus la prici, observ o lumina difuza si realizez ca afara este ceata si poate ceva mai rau. Nu ne grabim dar cind ne gindim ca vor sosi turistii de duminica, incepem sa impachetam.
Pe la 11 pornim la vale unde apar deja primele grupuri. Fetele sint inaintase iar mai sus de izvor ne salutam cu Dl Dan Vasilescu care ne spune ca a montat ancora de rapel spre Florile de Colt insa noi nu am gasit-o.
Observam ceva nou, monumentul lui Cornel Coman, un titan al muntelui si expeditiilor.
Este mai putina gheata fata de alti ani. De la garderoba in jos zapada e tot mai putina. Datorita cetii nu reusim sa vedem muntii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu