duminică, 15 noiembrie 2015

MTB Baiului 15 nov 2015

Duminica 15 noiembrie 2015
Vreme uscata, fara zapada, frigut(dimineata inghet la sol), in Azuga 0 grade iar sus pe Sorica -3.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/MTBBaiului15nov2015
Ajung pe la 6:30 in cel mai inalt oras al jud Prahova. Este intuneric dar stiu ca am de pedalat vreo 3 km pe asfalt asa ca se va lumina. Va fi o zi lunga iar prima parte ceva no, pe un drum forestier Cazacu ce ar duce pina sus la releu. De pe internet am aflat ca jeepurile ajung sus pe acest drum. Interesant. Am avut jeep si nu am cercetat zona.
48km, +1000m urcare, 1300m coborire
Continui pe drumul de sub pirtia Cazacu si ajung la o bariera deschisa. Intru in padure dar acum s-a mai luminat. Costila se inalta semet pe un cer senin. Sint anuntate ceva bure de ploaie iar eu nu sint prea bine imbracat pentru frig asa ca singura solutie este sa pedalez ori sa imping la bicicleta grea. Urc usor prin padurea ce lasa sa se vada pina departe. O vulpe speriata fuge in inima padurii.
Urc spre sud pe linga firul piriului Cazacu. Este un drum lat....cum de nu l-am descoperit mai devreme? Citeva curbe ma ajuta sa cistig inaltime si sa zaresc culmea dezgolita a Urechii. Pina aici vine si o masina de sosea care parcheaza. Poate ca mai sus drumul e mai greoi. Hai sa vedem.
Inca o bucla strinsa la dreapta si apoi drumul e plat ba chiar coboara. GPS imi arata ca sint pe drumul ce duce la releu! Si cobor, prind viteza,, fac stinga si deodata apare fundatura. Drumul s-a terminat si nu e nicio poteca. In departare se vede telegondola. Ah, cine a desenat harta pe gps? Versantii sint abrupti, E imposibil de impins bicicleta pe aici. E prea devreme sa renunt.
Am o vaga idee ca de la curba cu masina parcata ar fi un culoar pe care s-au mai tras busteni dar nu ma mai intorc asa ca plec aiurea pe curba de nivel prin padure. Calc pe toate frunzele si crengile. Nu am nevoie de vreo pana sau defectiuni dar nu vreau sa merg pe acelasi drum.
Nimeresc o culme cu un marcaj forestier. Se pare ca e circulata dar impracticabila pedalarii.
Push bike pina in golul alpin. Am pierdut ceva timp pe drumul asta dar sint inca cu energie chiar daca gps-ul mi-a stors energie psihica. Sint aici sa explorez!
Ura, ma bucur de peisaj dar nu si de frigulet. Observ ca traseul ma conduce la o stina si apoi la releul Sorica. E prea frig sa dau telefoane pentru a tzopai in fata camerei video din jurnalul.
Gata sint in drumul principal Sorica-Secaria si pedalez incet pe pamintul inghetat. Vintul rece nu ma lasa sa stau prea mult la pozat si admirat. Mai tot timpul am degetele amortite. Ce as fi facut la stinca in Costila?
Seninul de dimineata e completat de norisori sau de cer plumburiu spre nord. Iata si dovada ca partial lacul a facut o pojghita de gheata. Gata, miscarea e termenul care imi va fi in minte tot timpul altfel inghet.
Culmea muntelui este usoara pentru cine poate schimba vitezele la bicicleta. Multe portiuni sint pedalabile chiar in urcus. Treptat pot intoarce capul pentru a vedea distanta acoperita.
Ehe, ce repede merge calul meu. Incepe sa se incalzeasca si caut o vagauna mai ferita de vint pentru a lua micul dejun. Imi amintesc ca aici am sapat iarna trecuta intr-un exercitiu ce avea in vedere obtinerea unei grote in care sa putem dormi, Deh, aveam lopata mammut si nu stiam ce sa facm cu ea!
Drumul spre Zamora si Busteni se face la dreapta. E inca timp suficient de pedalat iar bicicleta functioneaza in norme optime. Pe vreme urita te poti rataci pe aici, culmile sint asemanatoare. Dar eu savurez excursia visata de 2 ani.
Urmeaza un drum pe fata estica a insiruirilor de virfuri cu nume omonime, Baiut, Baiul Mare, Baiul Mic si priveliste spre indepartatul Ciucas si Grohotis. Satul Traisteni pare aproape insa nefiind inca un drum spre valea Doftanei cel mai usor e continuarea spre Secaria.
Uneori apa a creat santuri adinci ce pun in dificultate jeepurile mai mici insa pietrisul ma convinge sa fiu prudent. Nu vreau vreo pana ori sa cad aiurea pe panta abrupta. depasesc Culmea Ciinelui si inca e devreme sa cobor.
Ma apropii de regiunea sudica a Baiului de unde apar 2 jeepuri inalte. Peisajul este de poveste cu zadele pestrite. Ah, Doamne, opreste timpul...vreau sa mai zabovesc pe aici!
Stina unde am dormit in decembrie 2010(aici) este foarte aproape de culme insa nu face parte din plan. Am alte socoteli, alte drumuri de explorat. Frinele sint solicitate la maxim, la fel si multe grupe de muschi. Nu am casca deci nu riscul unei accidentari este crescut.
Incep munceii secariei, trec pe la izvorul acum cu debit redus, fiind seceta si sosesc in dreptul gradinilor. Citeva oi reamintesc ca sezonul pastoral e incheiat, altfel ar fi fost sus pe creste.
Iar catina si macesii din arbusti coloreaza placut peisajul. La marginea padurii vintul a impins multe frunze pe drum. As vrea sa ma filmez in timp ce pedalez pe acolo dar nu mai apuc ca derapez si cad...ghidonul sa sucit si sint suparat ca nu prea am scule de remediat.
Pina la urma trag fortat de el si il indrept. Ha, ha! Sper sa termin tura cu bine si in timp caci acum se intuneca mai repede si mai am vreo 10km pina in Comarnic. Dar ajuns la asfalt in centrul satului realizez ca mai am timp de explorari.
Un drum ingust spre satul Poieni dar pina acolo nu am cum trisa urcusul pe asfalt destul de anevoios acum la final. 2 fete cu mtb m-au prins din urma intr-o pauza de filmat. Si ele vin din Sorica dar au folosit telegondola. ele se opresc iar eu dispar imediat la stinga spre un satuc. Explorarea continua pe ulitele satului pina ajung jos in Comarnic in spatele FABRICII Vulturul linga statia peco.
Pina la gara ma desparte 1km spre nord.  Este aproape ora 16 iar daca aveam o bicicleta mai zvelta sigur scoteam un timp bun. Dar nu a contat timpul, am savurat ziua, una din ultimele ale toamnei.

Iata filmul

Niciun comentariu: