miercuri, 15 mai 2013

Trekking in Fagaras

Traseul propus e simplu, Valea Simbetei-Portita Vistei-Moldoveanu-Bilea, planificat la jumatatea lunii mai.
Dupa numeroase zile senine, iata ca asosit si vremea capricioasa. O vreme de stat in casa, baut laptic cu biscuiti si dormit sau citit/vizionat.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TrekkingFagaras1415mai2013GoWildVilaVitalis
Filme: http://youtu.be/AhbMld85Qeo
Luni, 13 mai 2013
Grupul de 4 turisti aterizeaza pe OTP, eu urc in masina de la Ploiesti, mai facem shopping in Decathlon si in alt supermarket si o intindem spre Predeal. Intre timp sintem surprinsi de o ploaie, ceea ce ma face sa tresar de bucurie. Seceta a incetat, pamintul avea nevoie de apa! Ura.

Seara facem o sedinta cu tot echipajul, impreuna cu ghidul israelian al celor 4. Prezentam traseul si echipamentul. Vremea se anunta destul de urita, cu ploi si putina zapada proaspata. Avem toti coltari(ghidul lor are niste gheara de pisica!).
Marti 14 mai 2013
Incepem dimineata(mohorita) in fata aparatului foto.
Apoi plecam spre Tara Fagarasului, prin ploi. Aiurea sa incepi o tura cu umezeala.
Sarim peste vizita la Manastirea Brincoveanu si intram pe V Simbetei mergind cu remorca si masina pina unde se infunda. Undeva in pamint s-a montat o conducta iar in amonte este o instalatie hidroenergetica.
Ploua. Bem un ceai, aranjam echipamentul si incepem sa urcam pe versantul muntelui Catavei.
Echipa: 4 turisti israelieni, ghidul lor(Gilad Sade), Noam(care urca doar in Fereastra Mare) si eu, cu cele mai mari responsabilitati. Urcam destul de rapid, uneori prin burnita. Padurea are un verde aprins si acum dupa ploaie imi place s-o admir.
Poposim pentru un biscuite/fructe pe bancile cabanei Simbata.
Nu sint alti turisti, doar cabaniera si citiva ciini. Sint uimit de viteza de deplasare a grupului dar si de veselia lor desi vremea e teribil de urita.
Aflam ca mai este zapada, dar cabaniera nu stie prea multe detalii. Nu pierdem timp, fiind fortati si de temperatura scazuta sa pornim in mars!
Continuam pe vale si in scurt timp traversam la stinga peste apa. In sus incepe zapada pe firul vaii. Dar pe marcaj inca e bine. Grupului nu-i plac pauzele asa ca grabesc pasul. Mergem spre intersectia cu Cheia Bindei. In zona Simbetei am mai colinat de vreo 2 ori dar sint confuz pe ceata, noroc ca am simturile dezvoltate, desi nu am "mustati".
Sosim si la zapada continua. Este si ultima sursa de apa si propun sa alimentam. Zapada nu necesita coltari, dar putina atentie si baterea treptei. Panta creste, le spun ceva despre Matterhornul Romaniei, Balaceni si continui incecind sa gasesc o panta cit mai lina si sa bat urme solide.
Observ ca au ceva probleme la urcare si-mi zic ca ar fi fost mai bine sa utilizeze crampoanele. Stiu doar ca sint trekeri. Noam urca la urma, dindu-le explicatii in limba lor. Ciinii stau pe linga noi desi i-am alungat. Sosim im Fereastra Mare in bataia vintului. Ne luam ramas bun de la Noam si continuam spre primul refugiu, Fereastra Mica.
Creasta nu prezinta zapada asa ca avansam repede.
Vintul se mai domoleste. Ma echipez totusi cu suprapantaloni si manusi si pornesc mai departe.
Depasim coastele muntelui Slanina si coborim domol in Fereastra Mica la refugiu. Arat directia unui izvor si ne pregatim sa mincam. E umezeala mare si picura in interior, iar lumina si priza nu functioneaza desi un led al panoului este aprins.
Spatiile mari sint destul de racoaroase.Grupul vrea sa continuam desi apreciez ca vor fi necesare inca 4 ore(vara 2h). Urmeaza sa depasim Galasescu Mic, Mare, Galbenele si Hirtopu.
Zapada nu pune probleme dar unele fete inca prezinta strat discontinuu. Pentru citeva clipe zarim zona spre care ne indreptam. Se observa zapada iar Omri se ingrozeste. Dan, nu e prea ingust?
Dragusul si Muchia Dracului
Le dau curaj, avem echipament, traseul se face inclusv cu copii de 6 ani, chiar si noaptea, chiar alergind, chiar si in mijlocul iernii. La primul petic oamenii cer sa fie legati in coarda si sa monteze coltarii. Nu am timp sa explic oprirea in piolet. E foarte lejer de mers insa e primul contact al lor cu zapada pe un munte. Treaba asta nu o stiam! Nu avem timp sa revenim la ultimul refugiu.
Dan, cit mai dureaza? Simplu de raspuns, depinde de mersul vostru baieti! Mergem prin ceata si avem noroc ca nu ploua! Fac trepte adinci si pasi mici. Se apropie intunericul si se pare ca sintem blocati la un traverseu pe Hirtopu. Fagarasul are munti uriasi. Aici trebuie rabdare. Un timp nu mai vad marcajul si e un risc sa merg cu ei obositi aiurea pe traversati lungi. Continuam 6 insi intr-o coarda de 30m. Intilnim poteca si urmeaza Hirtopul ultimul bastion, paznicul refugiului. Trebuie sa trecem peste o limba lunga si abrupta. Ma gindesc, incerc sa fac urme si revin inapoi fiind prea riscant cu novicii. O dam direct in sus, depasim o creasta abrupta de zapada dar scurta apoi coborim lejer la refugiul Portita Vistei.
Este aproape ora 22 si ne-a luat prea mult. Sint stresat si nervos dar nu las nimic sa se citeasca. Gilad, leaderul lor imi cere sa oprim tura. Nu as vrea sa revenim pe acelasi drum fiindca merg prea incet in peisajul alpin. Le-a placut, acum sint mai relaxati in fata refugiului. Aduc un vas mare cu zapada si obtinem apa suficienta pentru rehidratare.
Ceata, frigul si vintul au pus stapinire pe creasta dar gasesc semnal pentru a cere evacuarea in 24 de ore.
Miercuri 15 mai 2013
Primul meu gind e sa fac rost de apa.  N-am prea dormit din cauza stresului si fara izolier. Pe unde vom cobori?
Peste noapte a fulguit iar acum e ceata si vint. Din pacate nu vom vedea acoperisul Romaniei. Si ar dura o zi intreaga daca as urca cu ei pe Moldoveanu.Nu are rost sa plecam prea devreme stiind ca masina(Noam) va sosi dupa ora 8 seara in capatul vaii Vistea. Intre timp pornesc cu Gilad spre Portita Vistei pentru a-i arata coborirea. Sint urme vechi iar zapada excelenta de coborit pe calciie, chiar si fara coltari. Luam decizia de a cobori cu coltari si legati in coarda desi riscul unei alunecari ar putea antrena toata echipa.
Gasesc un firicel de apa destul de departe(sub Portita), si aduc vreo 6 litri!
Valea Rea si Iezerul triunghiular
Gatim, apoi la 10 ies in fata refugiului cu tot bagajul. Si stau si astept...vreo 20min pina iese echipa afara.
Vila Vitalis este la inaltime!
Sintem cu coltarii in picioare si pornim voiosi spre Valea Vistei. Omri se ingrozeste cind vede zapada, credea ca am terminat. El ma va urma indeaproape. Incerc sa fac urme cit mai adinci si sigure.
Abia vedem la 50m si poate ca e mai bine asa, sa nu vada lungimea vaii. Coborim incet, enervant pentru mine. Of, cita rabdare sa am? Le explic sa foloseasca greutatea lor si mersul pe calciie.
Deseori ne oprimpentru ca Gilad(cel din urma) sa-si ajusteze ghearele de pisica. Facem o traversare pentru a prinde o alta vale mai inzapezita. Monotonia e intrerupta de vocile echipei. Intorc capul...si un televizor mare(bolovan) vine spre mine. Trece la 1m...uf, incerc sa nu ma sperii. Sa le dau incredere. Se porneste si o mini-avalansa si Toata echipa amuteste. Le spun sa continuam si ca nu-i pericol. Poate a fost dislocat de vreo capra ori de dezghet. Ar putea veni si alti bolovani. Nu ma gindisem la astfel de pericol...Hai, baieti mai repede imi zic in gind.
spre Hirtopu Ursului
Mergem cumva pe directia unei muchii, mai protejati. Apoi sint intrepat cit mai dureaza. Poate 5minute dupa mersul meu,sau poate o zi  dupa mersul lor! Cade mazariche si odata cu scaderea in altitudine incepe si ploaia. La ultima zapada din vilcea ne scoatem coltarii si string coarda. Tuna!
Traseul devine usor si toti rasufla usurati si revin la mersul normal, mai vioi.
Sosim in plina ploaie pe la ora 15 la refugiul valea Vistei. Avem de stat citeva ore. Discutam alternativele, mersul cu trenul, cu taxiul, stat intr-o circiuma din Victoria sau Simbata. Nu renteaza. Mai bine stam si ne odihnim si plecam pe la 7 seara.
La 18:30 incepem coborirea. Se mai lumineaza si se opreste ploaia. Conform prognozei, vremea se amelioreaza. Legea lui Murphy...
Drumul e destul de lung. L-am mai facut in 30 aprilie pe zapada. Mergem in sir indian si destul de repejor fiindca le este teama sa nu ne apuce noaptea.
Traversam de vreo 3 ori peste podete si apoi sosim la capatul forestierului(inca 9km pina in Victoria).
La amurg sosim la drumul dintre Victoria-Simbata. In vreo 30min va sosi si Noam cu remorca. Echipa e fericita, ne felicitam si asteptam masina. Avem drum lung pina in Predeal. E 10 seara cind plecam la drum spre Victoria si cerul incepe sa se insenineze!
Da, oamenii chiar au avut parte de aventura! Diferenta mare intre a merge in desert si zapada, a purta coltari, a merge la inaltime pe un munte mare si pe o vreme nasoala!
Iata si filmul!

Si filmul celuilalt ghid http://www.youtube.com/watch?v=3FB0g2RTUoM

2 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

s-au cam riscat pe la traversee,dar ghidul cred ca trebuia sa le spuna cu mult dinainte ce e zapada,sa le arate ceva poze.e nasol ca s-ar putea uneori sa se bata cap in cap ideile ghidului cu ideile tale si consider ca punctul tau de vedere conteaza decisiv pentru ca tu stii cum e terenul "pe aici".eu i-as fi spus de jos ghidului,altfel n-as fi urcat cu drumetii.
imi plac fotografiile.se pare ca ai avut ghinion de vreme ,anul asta,in Alpii autohtoni,dar suntem abia la jumatea anului,asa ca mai e timp de-un Gardoman.

Hiker spunea...

eu am aflat de teama lor abia la jumatea drumului dintre refugiile din creasta, cind se lasa seara! Acolo mi-au cerut legarea in coarda a tuturor. Teoretic, pe zapada aia si cu coltari si piolet nu erau pericole. Dar imi aduc aminte de inceputurile mele cind dirdiiam de frica la fel ca ei. Mai era nevoie de inca un om experimentat sa stea in coada sirului. Mai tot timpul mergeam cu capul intors, sa-i vad pe toti!