duminică, 15 iulie 2012

Diana, ploile, trombonul si pitoanele

Masivul: Piatra Craiului, zona ref Diana
Perioada: 10-12 iulie 2012
Echipa: Paciu & Hiker
Film: http://www.youtube.com/watch?v=6cY3odCRoAs
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/RefDianaCuPaciu1012Iulie2012

Asadar ne "antrenasem" pe calcarul din Piatra Mare(vezi aici) si ne teleportam direct pe drumul forestier de Plaiul Foii. Este 10 iulie, cald, drum plin de gropi(si directionat pe la cimitir fiindca se va asflata iesirea din Zarnesti) si noi "super" antrenati si cu chef de a cara muulte bidoane cu apa. Multumim masinii si soferului care ne-a lasat la baza traseului spre Coltul Chiliilor.
Turnu si Piatra Mica

Primul obiectiv e sa ajungem la izvorul din poiana de la schit. Drumul e destul de rupt si se poate ajunge doar cu o masina mai inalta si pe uscat. Facem opriri dese la umbra si dupa 1h30 sosim la izvor unde ne vom aduna fortele..ce a mai ramas!
Aflam ca in ultimele 2-3 zile a plouat binisor prin zona, asadar hornurile negre sint umede si mai au de asteptat. Pina sa ne urnim din loc incepe ploaia si ne adapostim sub nylonul adus de mine. Dupa mai bine de 1h, cind stropii se opresc si dupa negocieri de a urca la refugiu si a nu bivuaca in poiana, pornim spre refugiul Diana. Ca de obicei, prima panta e solicitanta, ca si ultima de sub refugiu. Ochim si Santinela din Padina Inchisa care e pe lista noastra de joaca.


Sintem singuri la refugiu, si o parte fara chef de a mai catara ceva in Turnul Galben.

Am adus cu spatele 9 litri de apa...iar daca va fi cald sigur nu ne vor ajunge.

Mai sint ore bune de lumina si nu pot sta aiurea la refugiu asa ca plec in recunoastere spre Padina Popii.

Dupa ploaie e placut sa urci, doar cu aparatul de fotografiat. Pe Padina Popii nu am mai fost din 1996 si abia daca mai recunosc peisajul. Acum sint cu ochii pe trasee:
Vilcelul Trecatorii Fortate

 Imi apar pe rind Frontalul pe care am pus iarna o mansa(vezi aici), o grota de bivuac, Fisura Cenusie iar mai sus traseul Diana si Umarul din Padina Popii. Multe nu au nume si le zaresti doar pitoanele.

Dar pentru multe rute e nevoie sa stapinesti aventura in pereti, deci nu e loc de joaca sau antrenament. Aici te cateri cind stapinesti bine zonele super-pitonate, Costila, Prapastia Ursilor, etc.

Intr-un perete este o cordelina si probabil ca alpinistii s-au rapelat pe acolo negasind o linie buna. Aici, parerea mea e ca trebuie sa ai neparat ciocane si cuie....muuulte. Si scarite...

Urc incet cu ochii la trasee. Ce-as mai sta pe aici, in linistea muntelui...dar uneori se aud si ciinii si masinile din vale. Eh, nu le poti avea pe toate in Crai: salbaticie, liniste, apa...
grota amenajata de "bivuacari"

Vechea poteca urma marginea peretilor, insa acum e citiva metri mai jos.
Fisura Cenusie
 Fisura Cenusie o visam de citeva luni si eram nerabdator sa o si vad pe teren. Acum nu era pe lista noastra.
paradis de flori pentru botanisti

Peste tot apar la vederea ochiului flori, garofite, flori de colt, bulbuci, etc.
UPP
Depasesc un cablu(singurul se pare!) pus pe un pasaj aerian si poposesc la un panou de lemn al PN Crai. De aici porneste traseul UPP, iar mai sus sint inca citeva si apoi apare Strunga Izvorului si Creasta.
Padina Popii aproape de creasta

Timpul trece iar eu nu ma mai satur de privit. Miine ar trebui sa ajungem prin Trandafir daca vremea tine cu noi. E timpul sa revin la refugiu si la coechiepier.
Seara e senina si noi increzatori ca vom reusi sa cataram ceva urmatoarea zi.
Si...pe la 11 seara soseste un baiat cu bagaje...un instrument muzical(trombon), rucsacel, ceas desteptator de masa(cu baterie) si fara apa. Rusinos (?) incearca sa doarma afara dar in scurt timp intra in refugiu. Nu are nici izolier si nici sac de dormit ori patura. Ne amuzam...

11 iulie 2012, miercuri
Sint matinal si prin seninul din zori! Dar pina sa terminam bagajul, pe la 9 apar norii. Turistul sosit noaptea trecuta si-a lasat bagajele si a plecat foarte devreme. Si mai apar citiva turisti in tranzit incercind Brina Caprelor. Stropii de ploaie bat in cupola refugiului. Grindina, suvoaie de apa/torenti si planurile noastre sint naruite. Nu as vrea sa fiu in perete...sau pe vreo poteca.
Dupa aproape 3 ore ploaia se opreste, si apar iar turistii. colegul nostru de refugiu a venit cu o geanta de voiaj si pleaca iar. Mai tirziu ne spune ca a cautat apa pe Padina Popii. Daca ne-ar fi intrebat il indrumam spre Gavan ori Schit. Noi ne-am facut ginduri negre, credeam ca e vreun sinucigas. In timpul ploii ii bagam la adapost rucsacul din care iese o carte de muzica a lui Iosif Sava. Negasind apa, ii dam 1,5 L...oricum noi coborim.
Noi motaim in refugiu, fara sperante. Uneori sosesc si alti turisti(belgieni, englezi) si mai socializam.
Soarele ne incalzeste iar gradele din termometru cresc pina la 55C in bataia soarelui. Tot sper sa-mi conving coechiperul sa intram macar intr-o mansa.
Finalmente catre seara plec singur iar spre pereti. Planul e ca in urmatoarea zi(ultima) sa plecam de noaptea spre pereti. Cel putin asta e planul lui Paciu. Foarte tare, ca-n povestile pionierilor. Oricum, pina la primul traseu avem doar 10min. Incep sa ma obisnuiesc cu pozitia traseelor, nutrind si mai mult la acest perete.

12 iulie 2012, joi
Ma trezesc la 5:30, e senin si lumina, o ora ideala de plecat vara. Il trezesc(incerc) pe Paciu la 6 dar mai vrea 30min. Si pune alarma sa sune la 6:35. Si se trezeste aproape de 8...pt ca telefonul era setat pe ora Europei Centrale. Asa ca eu nu sint deacord sa mai intram asa tirziu. Sa fim seriosi...nu sint Speedy Gonzales si nu cunosc traseul si retragerea. Ne ramine Santinela din Padina Inchisa.


Este un traseu de grad 4A cu 4 lungimi de coarda, despre care Emilian Cristea nu spune prea mult, doar ca frumusetea traseului ar fi stricata de cei citiva copaci.

Acasa, inainte de tura, am dat o cautare pe google si internetul m-a trimis la mine pe site sau pe alte pagini unde doar este amintit traseului.
regrupare intermediara in Santinela Padinei Inchise
Intrarea e foarte umeda, o fisura larga, deschisa in care nu se pot fixa frienduri. Plec echipat cu ciocan, pitoane , scarita si nu prea multe bucle fara planuri de a urca prea mult. Neasteptat de repede asigur la primul cui, apoi fixez o nuca si pe dreapta ajung la alt piton. Inca e zona umeda. Pun scarita si bat un piton de unde iar in scarita prind piton 3. De acolo gasesc un pragulet iesit pe care pun un anou si cistig inaltime cu ajutorul scaritei pina mai bat un piton. Prizele sint mici intre pitoane iar scarita e folositoare. Testez pitonul batut, repet pasii cu scarita si ajung la alta mica iesitura de pe care bat pitonul 3. Stinca superficiala se crapa dar cuiul meu intra, strimbindu-se usor. Se face o traversare de 1m la stinga. Cu mina incerc sa pipai inelul pitonului si sa asigur coarda inante de trecere. Ce pasaj frumos! Asigur in alt piton existent si sosesc la un conifer. Pina la urmatoarea asigurare mai am 2-3m, un colt minuscul ajutindu-ma sa ma inalt intr-un anou si batind un p-eu IUS. Chris Shaorma se ridica si se asigura in alt piton cu inel mare. Ar fi riscant sa cazi in inelele astea ruginite. Nu mai am expresuri si las cite o carabiniera in ultimele puncte. Pina la regrupare mai sint vre 8-10m dar teren greu si aerian pe care as mai bate inca 2 pitoane. Materialele s-au imputinat, si am urcat abia 25m in zig-zag.
Mai bat un piton si-mi chem camaradul in regruparea mea incomoda. Pe parcurs scoate cuiele batute de mine.
Decid sa coborim. Il las pe HMS pe Paciu pt a mai scoate un cui uitat. Pitoanele si anourile sufera datorita greutatii si cu ceva teama ma rapelez lasind acolo pitonul batut de mine(pe linga cel existent). Indata(ora 13) incepe sa tune, deci urmeaza dusul zilnic. Ce bine ca am coborit. Nu cred in presimtiri, ma las calauzit doar de Creator.
Stringem repede si o dam la vale, masina ne asteapta la 14:30. Finalmente se pornesc si stropii, doar ca nu prea intensi. Iar in poiana de la Schit este ciobanul cu oile deci ideea de a bivuaca in zona si mai ales lasatul catrafuselor prin padurea din zona e interzisa.
Tura noastra ia sfirsit aflind ca pe zonele joase din Tara Birsei a fost un mic potop.
Vom reveni...




3 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

hai ca de data asta ai fost amuzant.tu intotdeauna,nu stiu cum se face ,dai de ...trombonisti pe munte.acuma fuse unul la propriu.trebuia sa-l filmezi.am fi iesit cu totii din tiparele unei catarari gen x sau y,care incep sa devina anosti pt ca scriu doar despre mega-catarare.pe un om il atragi si altfel,daca vrei sa ai blog citit,ca de-aia scrii pe blog,finalmente....
ai fost haios si cu ora .....lui Paciu.m-ai amuzat de minune.Domnule,alta data ia-a si pe mine in fisuri,macar io am ceasul setat dupa ora Danemarcei!!!!!

Hiker spunea...

Ciprian, noi ne-am amuzat enorm cind am vazut si ceasul desteptator! Si probabil ca in "ambalajul"(cutia) trombonului erau obiectele care nu incapusera in rucsacel si geanta de voiaj. Probabil ca artistul si-ar fi scos unealta sa ne cinte ceva. Chiar imi pare rau ca nu am facut o poza, cind mi-am dat seama venise proprietarul la bagaje!!!
Esti binevenit pe coclauri...te-au atras scocurile si nu fisurile in iulie cind eu asteptam o coashtila.
Si ora DK nu e Buc-1h ?! ca a Germaniei?!

ciprian teodorescu spunea...

e cu o ora in jos,pe la DK!
Paciu a facut burta de om ...."matur"