joi, 20 octombrie 2011

Traversind Muntii Baiului

Jumatatea lunii octombrie 2011 avem propusa o traversare Valea Prahovei-Baiului-Valea Doftanei-Muntii Grohotis-Valea Teleajenului. Echipa e formata din Emi, Ciprian Teodorescu, subsemnatul(Hiker) si Darky(catelusa labrador). Vremea se anunta acceptabila doar in prima zi urmind ca urmatoarea sa inceapa un cod de ninsori si ploi. Speram ca la inaltime sa nu ne ploua. Nu aveam sa stim ce ne asteapta :)).
Ciprian soseste in Ploiesti de seara pentru a reusi sa plecam cu primul tren de 4:20!

Sa nu uit, pentru cei grabiti albumul foto de toamna este aici:
https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/TraversindBaiuluiSpreDoftana1516oct2011
iar filmul aici:
http://www.youtube.com/watch?v=kEeEQL2Ursc


15 octombrie 2011
6:00 Azuga, este inca intuneric si a cazut bruma pe care o observam pe parbrize. Se fac ultimele cumparaturi si pornim in pas vioi spre baza pirtiei Sorica. Dupa 3 km adica pe la 7 dimineata  ne pregatim sa urcam diferenta cea mai mare a zilei. Ultima data am urcat pe aici in 14 septembrie(vezi aici) cind a fost deosebit de cald. Acum urcam incet pe pamintul inghetat.
pe pirtia de schi Sorica
Ciprian alege sa urce pe linga padure iar eu, Emi si Darky pe centrul pirtiei. Lipsa antrenamentului dar si panta pronuntata ne obliga la scurte pauze si odata cu inaltimea simtim taria vintului si aerul tot mai rece.
la partea superioara a pirtiei
Avem parte de ceata si nu de un peisaj mirific catre abruptul Bucegilor.
Pirtia Sorica vazuta de sus

Miinile imi ingheata repede si nu am chef de prea multe poze. Ne imbracam, aruncam o privire spre Azuga si pornim catre Releul Sorica. Se aude ceva zgomot, semn ca se porneste instalatia. E ceata si cei ramasi acasa nu ne pot vedea pe webcam. Cautam un loc mai adapostit si mincam citiva biscuiti.
pe drumul alpin al Baiului spre Cazacu-Urechea
Atmosfera si fetele noastre sint triste. Vom vedea vreun peisaj? Ori numai ceata?
Zapada este bine inghetata asa ca planurile mele de a veni curind pe aici sint spulberate. Dar nu dupa mult timp zarim si virful Cazacu. Citeva secunde ceata se curata si prindem puteri noi. E bine!

Mergem pe drumul alpin si in mai putin de o ora de la releu gasim drumul spre Culmea Petru si Muntii Neamtului. Sintem la obirsia vaii Prislop, o vale lunga unde in iulie 2008, pe un versant am vazut un ursache.
Sosim la un izvoras. Are un debit scazut si planul meu de a poposi si a face un ceai aici cade.
sintem in Culmea Petru
Vara pe aici sa mergi singur sau neinarmat e un act de vitejie! Sint "turme" de dulai care pazesc turmele de ovine.
peisaj de toamna
Continuam pe sub culmi, cu vederi tot mai largi spre Muntii Grohotis, programati pentru a doua zi. Avem un ritm bun, drumul fiind in plan orizontal. Sintem cu gindul la o masa si pentru asta vrem sa cautam o stina.
stina Petru

Aproape de miezul zilei intram vreme de un ceas in stina Petru. In apropiere nu se gaseste apa dar noi folosim pentru ceaiuri bidonul de rezerva.
la un ceai
Pacat ca e frigulet si vint ca am fi stat afara sa ne saturam de peisaje. Padurea e deosebita, si nu se poate sa nu ii placa ochiului. Sintem oameni de munte si venim anual special sa savuram padurea.
Toamna

Zarim o scurtatura pe versantul nordic si continuam pe niste brine pina aproape de Saua Orjogoaia. Sint atent si cu mina pe camera foto pentru a "vina" vreo vietate salbatica: mistret, cerb, vulpe, urs. Sintem multi si galagiosi si ne evita.
Lacul Orjogoaia

Sosim in Saua Orjogoaia si privirea mea cauta un drum de masina. Exista o linie veche dar acum s-a transformat in sant adinc de 2 m ce trebuie ocolit. Nu avem prea mult timp ca eu sa memorez un off-road.
planul era sa coborim pe culmea Vaii Calde

Vintul incepe sa se simta tot mai bine si decidem sa coborim pe Culmea Orjogoaia. Linga lac sosesc citeva masini off-road. Hm, interesant...si ce pofta mi-a venit!
off-road

Ciprian merge sa vada de aproape stina Orjogoaia iar noi mai facem citeva poze.
Spre Piciorul Orjogoaia

Stiu ca din Busteni in Valea Doftanei peste Orjogoaia se fac vreo 7-8 ore. Acum sintem curiosi cit de bine/prost e marcat drumul si cit dureaza coborirea.
culoar in orjogoaia

Inca de la inceput vedem o tablita cu labuta de urs. Mi se pare amuzant plasarea unor astfel de semne. Bun, pai mai exista padure fara vietati salbatice? E regula sa fim atenti.

Si drumul coboara fara intrerupere si eu cu ochii dupa traseul de off-road. Si ne plictisim, si mai mincam si mai stam si ce drum lung mai e! Incepe sa se mai incalzeasca fiindca pierdem din inaltime. Offf, pe Piciorul Vaii Calde am fi coborit in 30minute. Nu-i nimic, e bine pe Orjogoaia fiindca eram prea curios sa vad drumul de jeepuri.
la copacul reper linga bifurcatia cu V Doftanei

Si pe la 5 dupa amiaza sosim in Valea Doftanei fiind la jumatatea distantei dintre satul Traisteni(4km) si Vadul lui Zeghe(4km). Facem stinga si mergem in amonte spre izvoarele Doftanei Prahovene. Si dupa citeva minute sosim la Izvoarele Eroilor, amenajate dar acum seci! Ne dam seama cit de jos sintem si cit avem de dat din bascheti. Incepe si fulguie. Trecem pe linga finete apoi lasam pe dreapta Valea Neagra pe unde vom urca miine dimineata. Curind poposim la izvorul cu debit bogat si umplu un bidon de 5 litri. Mai sus vedem drumul forestier Musita pe care am fi putut veni daca urmam Piciorul Vaii Calde! Inca 10minute si sosim la cabana unchiului meu. E aproape 6 seara si sintem pe drumuri pe 12 ore cu tot cu pauze. In urma cu o luna mi-a luat din Azuga la cabana cca 6 ore.
barbeque in plin viscol

Ninge tot mai puternic si ne intrebam fiecare in gind cum va fi a doua zi, pe unde vom continua. Pina dimineata se asterne un strat de aproape 3 degete grosime, insa nu si pe drum unde momentam e doar noroi.

16 octombrie 2011
Planul e sa plecam la 7 dimineata asa ca la 6 e trezirea. Ninge slab, e frig si mai viscoleste. Nu stiu de ce dureaza asa mult micul dejun si echiparea. Ne intindem sa facem curat si sa spalam vasele si pina ne hotarim incotro s-o luam se face 8AM.
echipa pe terasa cabanei

Iesim afara si ne decidem sa trecem inapoi peste Baiului. Nu cunoastem cite ore ne ia Grohotisul spre Crasna iar noi sintem obligati ca luni sa mergem la serviciuri.
zona pitoreasca cu altitudini de peste 1000m

Coborim vreo 5 minute si prindem Valea Musitei spre Pensiunea Iordache. Urcam incet si la fiecare bifurcatie importanta facem stinga pina ajungem in Valea Calda. O perioada de timp nu a mai nins si am vazut putin si soarele.
Valea Musitei

La finalul forestierului facem o scurta pauza. Vom urma culmea din dreapta incercind sa gasim marcajul forestier. Ninge si vintul e tot mai puternic iar zapada ajunge uneori spre glezne. Noi nu avem parazapezi ori bocanci de iarna dar diseara vom ajunge la trenuri. Panta abrupta ne obliga sa mergem incet ca sa evitam transpiratia. Ciprian e inainte si bate urme. Uneori se opreste si ne asteapta.
furtuna s-a dezlantuit

La golul alpin vintul e puternic si nu avem vreo protectie afara de costumele cu goretex. Deseori ne oprim pentru a nu ne dezechilibra vintul. E tot mai greu si singura solutie pentru continuare e sa mergem la stinga pe curbele de nivel. Stiu ca si pe timp uscat sa traversezi fata asta e periculoasa, grohotis instabil. Emi merge incet si pierdem timp pe traversare. Renuntam la brine si urcam iar spre creasta dar vintul e tot mai obraznic. Darky se impleticeste printre picioarele mele, se rostogoleste. E primul viscol, tremura dar e ciine labrador...venit din gerurile Peninsulei Labrador :))
Orjogoaia e acolo

Hotarim sa facem cale intoarsa. Ce prostie...mai aveam o ora pina in Orjogoaia. Coborim incet si atenti la panta accentuata. In adapostul padurii e alta atmosfera dar acolo sus domneste iarna si viscolul.

In scurt timp sosim si la capatul drumulul forestier pe V Calda. Ninge. Ne dorim sa gasim mai repede semnal la telefoane pentru a chema masina de la Ploiesti.
dejunul infriguratilor
Poposim la un saivan pentru a ne reface energiile. Inca sintem inghetati si nu zabovim prea  mult. Drumul e banal si noroios. Seara la 6 sintem luati de tatal meu de la marginea satului Traisteni.
Iata ce a iesit cind nu am dat crezare unui cod de ploi, frig, ninsoare! E 4-a oara cind plec cu gindul sa traversez si Grohotisul si nu reusesc din diverse motive.

Un scurt filmulet:




2 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

ce vreme trista a fost atunci.acuma,fiecare dintre noi,stie locurile mult mai bine.poate coboram tot spre V.Doftanei,pana nu urca cu mioarele.

Hiker spunea...

veste trista....prea curi.d nu voi ajunge acolo. prefer cu bicii sau iarna. Acum vara daca va fi de relaxat atunci sigur un somnel pe stinca