Cercetind Fagarasul

Mult planificata tura estivala si anuala in Fagaras a vizat anul acesta Peretele Nordic al Negoiului. Visam amindoi la acest traseu de citiva ani. Desi au fost si alte propuneri deosebit de interesante am cazut de comun acord sa intram in perete. Pe lista trebuia facuta(repetata) Custura Ciobanului ca o incalzire. Realitatea a fost alta, ca timpul alocat marsului de apropiere via Porumbacu-cab Negoiu nu ne-a prea ajuns si a obosit peste masura pe unii din noi, echipa fiind formata din Ciprian Teodorescu si Dan Alexe aka Hiker, obsedatul si muntele(owner-ul  acestui blog).
Filme: http://www.youtube.com/watch?v=tiB0MVpiYaI (Peretele Negoiului) si http://www.youtube.com/watch?v=YjKi___3M8g(Caldarile Podragului si Tarita)
Album foto:  https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/FagarasiiVazutiDinCaldariSiPereteleNAlNegoiuluiSept2011

Dar hai sa incep cronologic...
Ziua 1, miercuri 31 august 2011
Ne-am obisnuit sa calatorim cu mocanita din 2 bucati asa ca sosim in BV cu intirziere pe la 11.

pazind bagajele

In 3 ore de stat  avem timp sa colindam putin apropierile de gara.

piata garii

Imi face placere sa vizitez Brasovul mai ales pe vreme uscata si fara basici. Constat ca produsele nu sint foartescumpe in comparatie cu un oras de cimpie. Si, barabulele sint chiar mai ieftine!!!
Mincam, facem planuri ca a 2-a zi vom face Custura Ciobanului si plecam mai departe spre Porumbacu cu sageata albastra(tren personal). Este destul de cald dar timpul ne trece repede. Conversam cu un tinar scotian-neamt ce a invatat singur lb romana. Sintem uimiti de vocabularul lui. Are un accent ca de robot, dar ne place. A venit din Piatra Craiului unde a avut o experienta dura, pe Lanturi, ajungind noaptea la Plaiul Foii. Era destul de speriat.
Pe la 5PM coborim in Porumbacu si mergem spre DN si centrul satului. Creasta este in nori dar pina ajungem noi acolo sus mai dureaza o zi. Completam rucsacul cu mincare de la un magazin satesc si ne indreptam spre Porumbacu de Sus. Sintem norocosi si ne ia un localnic ce munceste in Spania. Purcedem la drum spre Cariera. Intram pe drumul forestier ce e plin de praf. Culmea e ca toate vilele asezate in apropierea drumului sint albe si murdare. Chiar e seceta. In scurt timp ne ia un Megan pt 2 km.

un italian monteaza conducte de apa si amenajeaza drumul

Sint lucrari la drum iar muncitorii ne sperie ca pe aici trec animale...salbatice. Si ca sa fim si noi salbatici montam cortul in padure.

obisnuitul foc in padure

Pentru siguranta noastra si a hranei urc intr-un copac punga cu mincare. Fiecare isi cunoaste datoriile in tabara. Apar si primele neintelegeri in jurul arzatorului meu. Nu ar fi trebuit sa fie scinteia...
Ziua 2, joi, 1 septembrie 2011
Speram sa dormim la Cariera ca sa avem timp sa facem si Custura Ciobanului astazi. Poate avem timp sa facem macar prima parte ca antrenament. Plecam la 7AM, mai devreme ca deobicei dar destul de tirziu fata de cit mi-am programat eu in cap.

dimineata devreme pornim spre cariera

Constatam ca am montat tabara in zona intersectiei de la Casa Alba. Nu mergem prea mult ca din spate vine italianul cu o camioneta. Ne duce si pe noi citiva km pina sub baraj.

barajul de linga Cariera

 Da, este un lac de baraj aflat la confluenta Serbotei cu V Saratii. Continuam cu "pasi" de melc. Drumul devine din ce in ce mai afectat iar la o curba(linga container) sint parcate ultimele dube. Ne salutam cu niste culegatori de afine  care ne spun ca productia de anul asta a fost decimata din cauza grindinei. Ei vind la oras in Sf Gheorghe cu 20 lei/kg....poate in visele lor.
La ora 10AM parasim drumul si incepem urcusul propriu-zis. Poteca este la inceput mai lata, as fi crezut ca a amenajat drumul pt accesul ATV-urilor la cabana. Urcam incet si ne salutam cu alte grupuri de culegatori. Lasam in dreapta drumul spre Cascada Serbotei, nu avem timp de asta data. Luam apa de la ultimele izvoare aflate in poteca si la miezul zilei poposim la cabana Negoiu.
Planul era sa stam maxim 30min dar cabaniera, dna Mioara Pitaru, ne-a tinut de "vorba". Am constatat ca avem multi cunoscuti in comun. Ni se confirma ca si aici in muntii inalti ai tarii este seceta si apa abia urca la cabana.
La 1PM pornim pe Drumul Zmeilor, Drachensteig. Este o lume de basm. Podetele sint in stare buna si avansam rapid spre Valea Saratii

Drumul Zmeilor

Imaginea Tunsului ne incinta, mai ales ca noi am fost pe sus(vezi aici). E un drum pe care nu te poti plictisi. Deseori poti culege afine si zmeura.

Zmeii privesc catre Cioban

Incep sa imi dispaar gindurile si planurile de a mai catara azi macar o parte din Custura Ciobanului. In patul vaii Saratii se pare ca stam prea mult. Ciprian ajunge pina sub cascada. Ce face acolo? De ce pierdem timp?

pe acolo se urca catre Piatra Prinzului-Caltun-Negoiu

Pe la 4PM reusim sa ne urnim din loc. E tot mai senin, insa prognozele anunta vreme ploioasa. Vom vedea pe parcurs. Luam apa, aici putind fi ultima sursa. Intilnim grupuri de turisti si mai sus catre ramificatia cu Cleopatra stam la discutii cu un veteram al muntilor, Daniel Georgescu, cu 65 de ani de trasee.

Custura Ciobanului, o legenda vie in inimile noastre

Ce sa-i facem daca avem multe in comun...cit sa ne grabim?! Se face 7 seara, chiar si catararea primei lungimi de coarda din peretele strungii se spulbera de pe planificatorul meu. Nu pot face decit sa catar traseul din amintiri. Ciprian urca tot mai incet, si sintem nevoiti sa punem tabara sub Strunga Ciobanului. Printre bolovani apare o...MARMOTA! Sint tare bucuros. Ce inseamna sa mergem pe munte in cursul saptaminii, intr-o liniste deplina.

si marmota impacheta ceva

Platforma noastra nu este prea comoda dar pt o noapte nu voi avea de suferit fara izolier. Fac un ceai de menta si il pun in termosul lui Ciprian apoi asist  la un magnific apus de soare. Cit de frumos e aici intre stincarii.
Ziua 3, vineri, 2 septembrie 2011
Nu zoresc trezirea desi sint afara de la 6 diminieata. Sper ca Ciprian sa-si revina si sa aive chef de urcat. Din pacate vremea nu este prea stralucita. Pasul urmator e sa ajungem pe platforma inierbata de sub Peretele N al Negoiului. Apoi mai vedem, desi prima jumatate de zi cred ca e pierduta. Sta sa ploua si pina plecam noi intram in ceata. Nu sintem pe marcaj si desi ii cunoastem directia reusim sa balaurim putin si sosim amonte de Strunga Ciobanului. Cit de repede te poti pierde intr-o caldare ca asta, plina de bolovani..

avansind prin burnita spre Strunga Ciobanului

Burniteaza si trebuie sa trecem strunga. Moralul nostru a scazut dar sint dispus sa stau la cort 2-3 zile in asteptarea unei zile mai bune de catarat.

cu rosu este prima lungime din peretele strungii

Hornurile strungii sint echipate cu lanturi care abia se mai tin in perete. Umezeala si frigul fac sa inghete mina pe metal, of, de am ajunge mai repede sa montam adapostul.

in punctul cel mai de sus, la 2308 m

 Ce bine ar fi fost daca puteam continua de seara. Coborirea implica mai multa atentie intrucit nu prea sint lanturi. Pe partea opusa zaresc si alte hornuri tari ce urca spre Podeiu. Dupa 15min de mers pe marcaj incepem prin ceata sa cautam intrarea spre Peretele Negoiului.

verde: vilcel facut in 2010, rosu: traseu propus in peretele Negoiului

Urcam pe un vilcel larg si bolovanos, paralel cu o creasta ce are directia asemanatoare. Pentru citeva momente ceata se mai risipeste si vedem pe unde mergem. In scurt timp alegem si platforma de cort in acelasi loc ca in 2010.

linga cort, "pierduti" in ceata

Ziua se desfasoara monoton, somn cit cuprinde intrucit avem ceata. Nu avem semnal si ca atare este ceva disconfort intrucit amindoi asteptam ceva telefoane importante. Peste vilcel este si o sursa firava de apa. Mai bine nu se poate pe seceta asta.
Ziua 4, simbata, 3 septembrie 2011
Ma trezesc pe la 6AM vad ca sint si portiuni de cer senin ceea ce ma inveseleste. Insa il las pe Ciprian sa hotarasca cind sa se trezeasca. Halesc cereale si sar din cort, merg la apa, fac poze, ceai si pregatesc echipamentul. Se face 8 si noi tot nu am plecat. Avem cer variabil si amindoi sintem stresati la intrarea intr-un traseu de aventura, necunoscut. Cu descrierea lui Emiliann Cristea nu reusim sa ne lamurim asupra intrarii. Vad niste hornulete si propun sa incepem traseul pe ele, din partea cea mai de jos a peretelui.


8:30 sosim la baza traseului Peretele N al Negoiului, facem poze si ne echipam. Vreau ca fiecare sa poarte rucsacul sau pentru ca si Ciprian sa se obisnuiasca. Observ ca-si pune meticulos papucii...are si el intrebarile lui. Nu ma intereseaza cu ce urca doar ca trebuie sa fim siguri in traseu. Si...pornim.

hornul din LC1

LC1 este un horn usor si se duce cap. Eu as zbura pe aici in bocanci fiind obisnuit cu frecusul de pe vaile alpine. Imi place dar e prea usor si ma asteptam la ceva mai greu. Poate mai sus. Cu atentie ocolim bolovanii friabili si regrupam linga niste muschi.

Chiar nu era nevoie de urcat la papuci sau de pus vreo asigurare, dar hai sa facem ca la carte.
Desi ghidurile aloca pentru acest traseu 2-4 ore la o echipa de 3 persoane, speram sa avem timp toata ziua sa punem asigurari.

Si in acest fel ne mai obisnuim cu montatul asigurarilor, mai ales in regrupari, cu filatul si aranjarea corzii care ocupa mult timp in cadrul unui traseu. Asta din ce am constatat de cind ne cataram impreuna. Oricum, prima lungime o aseman foarte bine cu o vale alpina, dupa cum se vede si in imagine. Asa, s-a regrupat la ciocan-piolet blocat intr-o fisura, piton si friend. Total cca 25m.

intrare in LC2

LC2, intrucit nu mai putem sa urmam hornul initial ne orientam pe fata dreapta, umeda si cu muschi verzi. Nu stiu in ce masura este buna pt mers la espadrile. Apreciez ca are un 2A-2B fiind destul de scurta. Cel mai bine e mersul fara rucsac care ulterior poate fi tras. Dar mie, surpriza.... imi revine sarcina de a cara 2 rucsaci in spate, unul peste altul.

LC2, mai palpitanta decit prima

E o experienta noua si tare neplacuta. Nene...in ce m-am bagat! Vreau sa-l conving pe Ciprian sa renuntam, asta e primul gind petru proxima ocazie. Intilnim citiva bolovani incastrati ce stau sa cada dar calcam pe ei ca pe niste oua. Dificultatile s-au inmultit pe aceasta lungime dar inca nu e de papuci(parerea mea!).

hornul umed pe care l-am evitat din LC3

Am regrupat la un colt destul de zdravan insa mai mergea mers. Abia am intins 20m de semicoarda.

LC3 trece prin dreptul unui horn umed pe care s-ar fi putut continua daca era uscat.


Ii fac o poza dar nu am timp sa cercetez mai bine locurile. Merg repede ca sa nu pierdem timp, oricum sint dezamagit de alegerea traseului.

E destul de epuizant sa urci cu 2 rucsaci. Ma string chingile si cataramele, dar oricum renuntam. Asta e planul meu, sa iesim din prima jumatate a peretelui si apoi sa trecem in vilcelul facut in 2010, cel paralel cu Custura Ciobanului.

Avansam pe o brina larga dar expusa ce incinge peretele spre vest.
Ma tot uit dupa vreun piton batut de Nea' Milica sau Toma Boerescu. Nema!!!

brina din LC3

Regrupam deasupra vilcelului. E loc comod dar portiunea urmatoare este stincoasa si necesita atentie.

LC 4

LC 4, Ciprian lasa rucsacul si bate un cui solid intr-un pragulet. Se chinuie ceva intr-o traversare, planteaza un friend si ulterior imi spune ca a sarit. Pentru moment am crezut ca l-am pierdut. Sintem atenti. Mai sus asigura alt friend si urmeaza o crestulita de unde iese pe o platforma larga si cu iarba.
Urmez eu si plec echipat cu rucsacii. Nu am pozitie buna de scos pitonul, pierd ceva timp si ma hotarasc sa las jos rucsacul lui Ciprian pt a avea mai mult echilibru. Nu sint un bun plantator de pitoane ori de scos dar sar scintei, aproape ca fac o pulbere pe praguletul in care e batut cuiul meu magic. Pornesc apoi lejer dar supraincins spre regruparea de sus. Aproape ca alerg...hm, ce mai traseu.

ma arat speriat si vreau retragere

Nea Milica cu a lui poveste m-a chinuit o multime de ani. Cred ca e o ruta medie in acest perete dar ce-i drept nu as fi vrut sa fie prea dificil pentu ca nu-mi luasem papucii de catarat. Luam o pauza fiind cam la jumatatea traseului. De aici exista varianta unei retrageri frumoase, pe vilcelul din dreapta, in sus-spre Vf Negoiu Mic(grad 1A, friabil) sau in jos pe vilcel-necesar rapel(n*?) Nu-mi convin pauzele astea pentru ca deja este ora 1PM.

jumatatea superioara a peretelui N al Negoiului

Ceata se joaca cu noi. Stam uneori in soare si e bine pentru ca in regrupari era destul de racoare. Urmeaza o portiune lejera plina cu bolovani ce nu necesita mers asigurat. Ciprian a ochit niste fisuri dar cind ne apropiem de perete ii propun alta ruta.

spre strunga aflata la intrarea in peretele superior

Asa ca urcam spre o strunga pe un scoc cu relief instabil si bolovani incastrati. Mentinem distanta si ne vedem imediat in strunga(vezi imaginea de sus), Caut un loc de asigurat si gasesc un colt dar nu prea stabil. Spre dreapta se continua o brina pe cca 30m. Este imbietoare...dar mai bine tinem de la inceput un hornulet.

pe primul horn din LC 5

LC5 urmeaza un horn, eu ii dau gradul 1B. Ciprian vrea sa continue cap. NU stiu de ce se epuizeaza atit si de ce nu ma lasa si pe mine. Plecasem de acasa cu gindul ca vom face cap-schimbat ori ca voi merge eu cap, fiind mai antrenat anul acesta....nu mai comentez pentru ca am comentat destul pe teren.
Nu mai retin daca s-au mai batut cuie, nu are importanta, cert este ca e teren usor. Ar mai fi putut exista o varianta pe creasta inierbata de deasupra dar nu stiu continuarea. Eram grabiti...

aspecte din LC6-7

LC6-LC10 sint usoare, cu multa iarba. Regrupam pe unde se poate, mai batem cite un piton pentru antrenament si iar ne enervam.

prin LC 7, se urca hornul asta, eu cu bocancii m-am bagat pe spalatura din dreapta

Deseori o rup la fuga pentru a recupera din timp. Asta e tot ce vreau, sa nu-i dau timp capului sa fileze.

Custura Ciobanului

Observ ca am depasit in inaltime vf La Podeiu(peste 2400m) si uneori apar nori de ceata. Azi erau anuntate ploi in toata tara. Ciudat, la noi e bine.
LC 8(cred) apare o saritoare ce trebuie dapasita. Bat un cornier pentru moralul lui Ciprian, si mai dubleaza si el cu alt piton la jumatatea saritorii.

pe saritoare se planteaza un piton

Hai omule treci ca-i usor imi zic in gind...In general comunicam cam greu, asa ni se intimpla in traseele de aventura unde stresul este ridicat, inima pompeza mai repede singele, devenim irascibili. In fine, imi zic...stiu sigur c sintem la peste 2450m. Lungimile nu depasesc 40m, parca odata am plecat mai repede fiindca nu-i ajungea coarda sa regrupeze.

in una din regruparile superioare, 8 sau 9

Ce a mai ramas din perete? Mai nimic! Cristea spunea ca in penultima si ultima lungime sint ceva dificultati. Oricum, noi nu sintem pe ruta lui si e posibil sa facem chiar o premiera.
LC 10(cred), ultima, este usoara, prin iarba, cu atentiese poate merge concomitent, Iarba e putin uda datorita ploii cazute acum 2 zile. Ciprian regrupeaza intr-un piton si ma cheama. Imi da o veste buna, ca am iesit aproape de creasta si se aud voci. Nu mai tin cont de coarda si urc repede. Daca am bocanci buni pot fugi cam pe orice teren. Hi-hi!

linga Negoiu dupa traseul din Peretele N al Negoiului

Ne mai despart citiva metri de poteca insa imi fac datoria si filez atent capul. Au aparut hirtii igienice si mizerie. Turistii nu stiu ca "pe acolo" pe unde arunca ei diverse mai circula alpinistii. Primul gind e sa fac un inventar al materialelor apoi mergem pe Negoiu. E trecut de ora 18 si mai sint 2 ore de lumina.

spre Est catre Lespezi-Caltun

Socializam cu 2 turisti, ne pozam...imi zic ca am ajuns pentru a zecea oara pe virf. Hm, pe 1 august am fost ultima data si daca reusem sa respectam planul am fi putut ajunge pe 1 septembrie pe virf.
Nu sint mindru deloc de reusita chiar de-ar fi premiera. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns sus pe lumina si ca a fost stinca uscata si n-a plouat.

Custura Ciobanului-La Podeiu

Ciprian cauta semnal pe vodafone iar eu imi fac de treaba si merg matematic pe creasta spre Negoiu Mic. Ma intreb daca am putea cobori pe vilcelul urcat in 2010, cel paralel cu Ciobanul....

vilcel scurtatura intre Caldarea de sub Str Ciobanului(Laita)-poteca de creasta

NU, nu e pacut sa calci pe oua...si apoi in partea de jos sigur e necesar vreun rapel si nu vreau sa-mi las aiurea pitoanele. Coborim pe Cleopatra si incercam sa distingem pe unde am ratacit in aug 2010 in plina noapte si ceata.

cu spatele la apus

Soarele se apropie de apus si noi tragem de ultimele rezerve de energie. Sarim repede si peste Strunga Ciobanului mult mai usor fara bagaje voluminoase.
20:20 sosim la tabara dupa 12 ore de traseu...pina la urma a fost ceva frumos, nu as fi avut curajul sa incerc singur. Acum, da...As recomanda pentru o echipa de 2 alpinsti de nivel mediu(nu excesiv de fricosi dar nici prea supraapreciati) cam la 4 ore. Citeva lungimi pot fi facute in paralel si fara cuie.

Iata si filmul primelor zile:






Ziua 5, duminica, 4 septembrie 2011
Ciprian ar mai catara pe aici cite ceva...raspunsul meu final e sa ne caram spre est, spre Podragu.

Peretele NE al Negoiului

Dimineata, profitind de o viziblitate buna, pornesc sa cercetez peretele NE al Negoiului, sa vad daca mai gasesc balonul din 2010. Gasesc zapada perena, inantez bine la deal dar uit cit de greu e la coborire...Pe o brina la dreapta se afla balonul legat de niste pietre inastrate intr-o fisura. Acum mica printesa zace decolorata.

hornuri in  Peretele NE al Negoiului

Gasesc niste hornuri tentante(le stiam de anul trecut dar nu stiam ca ele ajung in strunga dintr-o poza de mai sus). Curios cum sint, ajung pe marginea unei rimaye de vreo 5m(oricum nu i-am vazut fundul!). Si n-am niciun chef de a mai poza.

zapada veche intre Fierastrau si Negoiu

E prea periculos si imi e frica sa cobor. Ce bun era acum pioletul lui Ciprian. Of...incep sa-mi tremure oasele dar cu atentie revin pe pamint. La coborire gasesc o ranita veche putrezita, tacimuri, spirtiera, cutit, ghete cu talpa rupta, toate putrezite. Off, sa fi fost vreo drama? Ori numai a cazut din creasta rucsacul unui turist ?
Sper doar sa nu vad si oase ori cranii. Curiozitatea asta nu e prea buna.

gavanul din N Negoiului

Revin la cort si disting un gavan, sec, cel care probabil a fost semnalat si de Em Cristea.
~10 AM plecam si noi spre refugiul Caltun, e drum lung dar gasim apa suficienta. De fapt asta nu e drum, cale de peste 1 ceas se merge pe bolovani ce necesita antrenament.

Lacul Caltun

Inca odata zona asta ma framinta...avem restanta Fierastraul, dar vom reveni cind tehnica noastra va fi crescuta.
Pauza de linga refugiul Caltun trece repede. Apar si norii. Treaba e ca ma enerveaza ca niste adulti isi lasa ciinele la balacit in lac. Intre timp 2 persoane se fac vazute in Peretele Caltunului. Nu sint legati in coarda iar secundul are probleme.
Propun continuarea pe o poteca noua(pentru amindoi!): poteca lui Nea' Grigore, prin Caldarile Paltinului. E al 3lea an cind fac ture cu Ciprian si reusesc sa aduc o poteca noua. In 3-4 ore, pe cruce albastra ar trebui sa ajungem la tunel. Incepem sa coborim spre Piscul Negru...se coboara cam mult, parca(dupa harta) am ajunge la 1700m apoi trecem spre est pe un Picior.

Imensul peretele Lespezi-Caltun

Peretele Lespezi ma fascineaza, mda, trebuie sa ajung la iarna aici. Poteca trece prin zone cu afine sau jnepenisuri si anini pitici. Este putiu pe aici, interminabil dar frumos.

de la Lespezi spre Piciorul Sudic al Laita

Sintem intr-o caldare larga si observam in creasta cum turistii merg grabiti. In fundul vaii este o stina parasita. Sezonul pastoral nu s-a inchis inca si e posibil ca stina sa nu fi fost locuita recent. Noi am fost pacaliti de o poteca batuta si nemarcata. Esential e ca se tine marcajul cu strictete desi nu peste tot e adincita poteca. Am pierdut timp pe varianta asta ocolitoare dar mai avem de urcat un lung picior. Mintea mea se lupta cu timpul-cel mai mare dusman al omului.

in valea Caprei

Sosim pe un lung picior sudic ce margineste Valea Caprei si raminem amindoi uimiti cit de mult mai avem pina la tunel. E o mare pacaleala zona asta a lui Grigore insa cu multa liniste.

oglinda a termopanului, cine-i cei mai....

Uneori poteca merge pe versanti abrupti si atentia trebuie crescuta. Incepe galagia, tarani cu masini, cu muzica, gratare, chiote si claxoane.

Arpasu Mic-Buda-Riiosu

Tot privim cit mai e de mers...si Podu Giurgiului e departe. O luam pe sosea spre intersectia cu Valea Fundu Caprei. Reusim astfel sa mai scurtam vreo 3km pina la drumul spre Fereastra Zmeilor. Din pacate ne mai despart vreo 200m de Cascada Caprei si nu o mai vedem. Seara se apropie si vrem sa inoptam in refugiul Fereastra Zmeilor.

spre Fereastra Zmeilor

Urcam pe un drum alpin. Ciini si ciobanii pazesc o turma de oi. Reusim sa luam apa de la ultimele izvoare si sa pasim in refugiul mare, acum iluminat, la 8 seara. Inauntru este Geo Badea, Marius Popescu si Aurel care au venit de la Suru si vor sa coboare pe Valea Rea. Aflam ca izvorul de linga refugiu este secat, ceea ce este ciudat pentru mine stiindu-l cu debit. Facem o fapta buna si ii dam unui turist mai insetat 1L de apa.

Cit timp gatim paste si fulgi zarim o echipa pe Urechile de Iepure. Cum de i-a apucat asa noaptea?!
Ziua 6, luni, 5 septembrie 2011
Am dormit doar noi doi in refugiul mic fiindca cel mare nu are priciuri decit o plasa. Ar fi fost prea dur pentru mine fara izopren!
Urcam in Fereastra Zmeilor si mergem spre Podragu prin Caldari.

fereastra de calcar

E prima data pentru mine pe aici dar Ciprian poate rememora drumul. Coborim in Caldarea Fruntii, si nordica fiind, nu este soare. E bine ca avansam rapid fara a transpira.

Albota

Este senin sticla si azi, exact cum au previzionat mountain-forecast. Un petic de zapada ne obliga la ocolire.

spre Parul de Fier

Aici doar cu coltari se poate trece direct. Urcam usor pe urmatoarul picior de pe care coborim intr-o imensa caldare in care intilnim citeva capre. Incerc sa disting un drum de iarna pentru o viitoare tura. Poteca ne conduce pe un platou inierbat drenat de 2 piraie. Aprovizionam cu apa si ne mai spalam. Culmea Albotei ne tine pe loc...cite locuri frumoase poate avea Fagarasul...caldarea asta a Arpasului este atit de linistita la ora asta...nici-o turma, doar un zgomot imbecil al mustelor.

vedere de pe piciorul nordic al Arpasului Mare

Urcam prelung dupa marcaj si dupa un efort mai sustinut sosim pe muchia ce ne desparte de Lacul Podragel.
Caldarile astea parca nu se mai termina, aici-pe vreme buna,este raiul!!!

deasupra L Podragel spre Muchi Turnurile Podragului si Tarita

Astept cu nerabdare sa vad lacul Podragel. Sintem fortati sa coborim abrupt pe un horn larg, pamintos si friabil pina aproape de Podragel.

Hornul pamintos, abrupt si friabil spre Podragel

Mi se ofera o surpriza minunata, inca o marmota intre bolovani. De fapt le-am mai vazut vizuinile in pamint si era de asteptat sa le regasesc.

Poteca marcata nu ajunge pe malul apei dar nu e nicio problema, avem o zi lunga si trebuie sa dam din  bascheti.

Sint cu citeva minute inaintea lui Ciprian si ma odihnesc in iarba. E tare placut si de mult n-am mai simtit ca sint in natura. Vintul mingie placut firele de iarba iar gizele salta voioase. Sper ca si dupa prinz sa fie la fel de senin. Avem in plan coborirea pe Tarita pentru peisajele ce ni le ofera spre Girdomanu.

Pornim spre ultimul picior, Muchia Turnurile Podragului. Urcam incet, sacadat in Curmatura dintre Lacuri. Peisajul ni se deschide iar si sint indemnat sa fac alte panorame.

Podragel cu Piciorul N al Arpasului Mare

Intr-o pauza sint nevoit sa mai incarc acumularorul camerei lui Ciprian. Bine ca avem soare si ne putem face treaba. Lacul Podragel ramine tot mai mic si ni se inalta Albota si Capra cu Buteanu. Acum gindurile ni se indreapta spre Cabana Podragu.

caldarea Podragu

Sosim in Curmatura dintre Lacuri. De aici pleaca un traseu frumos de 1B-2A spre vf Podragu. Noi ne lasam spre cabana. Se pare ca este liniste si nu e trafic. Coborirea e chiar usoara si imi amintesc ca la scolile de iarna instructorii ii puneau pe elevi sa sparga cornise de aici. Probabil ca e un teren placut de lucru.

Cab Podragu, cea mai inalta din Fagaras

Cabana este in curatenie si nu o mai vizitam. Mergem pe malul lacului unde facem ceva picnic. Este cald si pastravii sar din apa dupa musculite. Pierdem cam mult timp aici si nu-mi place. Nu cunosc muchia Taritei si nu as vrea sa ne apuce noaptea. Noi mai avem cam 5 ore de lumina, poate suficient insa e o regula ca pe munte timpul trece repede mai ales in pauze.

Tarita cu zona de la Calea Carelor la Strunga Iezerului

Urcam lejer pina in Curmatura la Calea Carelor. Marcajul este atent aplicat iar poteca vizibila. Astept nerabdator sa vad Girdomanul din sa.

Corabia-Ucea Mare-Girdomanu

Dupa un mers lejer dar prelung sosim in fata unei privelisti ametitoare. Din putine locuri poti vedea locuri virgine. Nu putem pierde prea mult timp asa ca vom continua pe Tarita la vale.

coborire pe Tarita

Este o muchie cu marcaj turistic dar atentia trebuie marita. Uneori poteca se desfasoara deasupra prapastiilor si o secunda de neatentie te poate costa viata. Mergem de ceva timp si parca nu am avansat deloc. La baza unui picior abrupt sta cladita Cabana Turnuri. Incerc sa disting unde poate fi scurtatura spre Turnuri...

spre rautati

Ne apar Rautatile Girdomanului. Oare cit de dificile sint? nu cred sa fie asa de greu precum incearca sa transmita denumirea de Rautati. Afinele ne tin pe loc si eu privesc deseori ceasul. Sinem aproape de padure dar pina la marginea inferioara a padurii mai pot fi 2-3 ore.

peisaj spre Girdomanu

Sintem in zona Boldanu unde parca a fost odata o casa de vinatoare. Poteca e lata si coboara lin in padure, uneori prin brusturi inalti. In scurt timp(cca 30min de la intrarea in padure) sosim la Izvor si la un drum de Taff. Este 7 seara si pina la forestierul de jos ar mai fi 2 ore ceea ce e mult. Fortam, mergem cit se poate. Se intuneca incet dar fiind pe fata nordica avem u avantaj. Urmeaza o coborire deosebit de sustinuta si abrupta si nu are rost sa te opresti. Auzim niste impuscaturi si trag niste fluiere. Nici nu e noapte si au iesit vietatile?
Genunchii nostri au de suferit. Odata cu intunericul ajungem la forestier. Poposim putim si scoatem lanternele. Urmeaza un mars scurt, intilnim drumul ce pleaca la dreapta la Ucisoara Seaca si Ucea Mare. Noi tinem drumul principal si sosim repede in Sumerna.  Apar primele case si firele de lumina, drumul cu acelasi praf si ciinii ce ne latra.

in Sumerna, ultima tabara

La intersectia cu drumul de pe Arpasu Mare(si Cab Podragu) montam ultima tabara. Facem niste paste si ne culcam in galagia camioanelor de lemne. Am uitat sa specific ca aici este campanie de doborit lemne, adica mult parchet in exploatare.

Ziua 7, marti 6 septembrie 2011
Este inorat si sintem incintati ca ne-am dat jos din creasta. Prognozele anunta ploaie. E toamna si poate sa mai ploua.

vedere matinala cu  Tarita

Cu putina apa ramasa facem micul dejuns si plecam spre Victoria inca 3km. Drumul e plin de praf dar si asta face parte din aventura noastra. Avem timp sa mai colindm putin si sa interactionam cu oamenii.

Victoria, la o Biserica

Linga restaurant ne mai pierdem ceva vreme in asteptarea microbuzului(3 lei cursa pt 8km) apoi inca  o ora pina la sageata albastra unde ne intovarasim cu Mihai din Bucuresti ce are citeva realizari cu bicicleta(Turul Romaniei sau Cercul polar de nord). E semn ca vremea se schimba.
Sint nevoit sa cobor in Predeal pentru a aranja o noua tura cu Noam.

gara Predeal 

Ploua, sint descarcari electrice si ne hotarim sa aminam catararea in Picatura.
Asa s-a incheiat si ultima tura din Fagaras fara a atinge targetul.
Iata si filmul dintre Caltum si Tarita:





Multumesc coechipierului care daca nu venea as fi stat prin zona...