Muchia Tunsului

Muntii Fagarasului sint unii din cei mai tratati munti din Romania. De la prima mea ascensiune (1996) am pus ochii pe muchiile nordice insa mi-au trebuit 3 ani pina le-am pasit spinarile. Au fost 3 ani lungi, cu examene, citit carti de specialitate, imbunatatirea echipamentului si cautarea unui coechipier.

Autorul si alpinistul Andrei Beleaua, fiu al Fagarasului, a tratat cu atentie aceste muchii nordice in volumul "Pe custuri fagarasene". Insa de la aparitia cartii si pina in prezent au avut loc si unele schimbari in teren. Una din schimbari ar fi exploatarile forestiere. Punctez acest aspect intrucit exista temerari care au esuat in incercarea de a patrunde pe aceste cai.

Muchia Saratii (a Tunsului) este cea mai masiva culme nordica a Fagarasului. Latimea ei, masurata intre vaile adiacente, variaza intre 2, 5 si 4, 3km iar inaltimea depaseste inca 2300 m la departarea de 1.9km de la creasta principala.

Muchia a fost parcursa turistic de catre Lurwig Reissenberger la 3 septembrie 1941. Aproape de marginea superioara a padurii(in Poiana La Lacut, cca 1450 m) au existat in deceniile trecute o stina si o casa de vinatoare. Muchia poate fi cu usurinta recunoscuta de la Cabana Negoiu. Ea culmineaza in creasta principala prin intermediul Custurii Ciobanului prin care trece marcajul turistic Cab Negoiu-Bilea, jonctiunea facundu-se  cu Virful Negoiu Mic(2485 m).

Ascensiunile mele  pe Muchia Tunsului au fost in:
iulie 1999(impreuna cu Alin Berbec am urcat din Porumbacu de Sus pe Culmea Vestica(Piciorul Saratii) pina in Furca Tunsului si din cauza vremii instabile am coborit spre Cariera si Cab Negoiu)
iulie 2004 (impreuna cu Irinel Popisteanu am urcat integral Muchia pina in Caldarea de la Strunga Dracului)
noiembrie 2009 (impreuna cu Ciprian Teodorescu am urcat pina pe vf Fierastraul)

Acces:
i) varianta Kargel indica intrarea prin Porumbacu de Sus(466m) - Valea Tunsului - Piciorul Tunsului(estic!) - Virful Podeiu, 10-12 ore
ii) varianta Beleaua-Fratu indica accesul prin Cirtisoara - Valea Laitii - Piscul Tunsului - Vf Podeiu - coborire in Caldarea de sub Strunga Ciobanului(la est de Strunga Ciobanului), durata cca 9 ore.

Personal, am parcurs ambele variante insa cea prin Porumbacu imi pare mult mai facila si sigura. O descriere o gasiti aici: http://expeditii.uv.ro/2009/27.11-1.12.2009/tunsu-bai.php

Recomand folosirea unui cort in cazul in care se pleaca pentru mai multe zile si deci bagajul va fi mai greu. In 2004 din Valea Tunsului si pina sub Strunga Ciobanului am facut cca 12 ore, iar pentru accesul prin Cirtisoara este realmente necesar montarea unei tabare in Curmatura Steghiilor ori in Poiana La Lacut. Se va tine seama ca trecerea prin zona eventualelor defrisari sau ocolirea lor. cit si abaterea de la drumurile de taf in epoca umeda va conduce la marirea timpului precizat.

Descriere(varianta prin Cirtisoara):

parasim asezarea lui Badea Cirtan, spre sud, pe drumul Transfagarasan, cale de 1km dupa care prindem un drum, uneori prafos, aflat pe malul sting al Vaii Cirtisoara. Drumul urca destul de usor si continua cu directia generala sud. Trecem printr-o cimpie invadata de maracinisuri(paducel, mure) si de ferigi.

Dupa mai bine de 1 ora de la intrarea pe forestier, timp in care valea s-a mai ingustat, lasam in dreapta (NV) un drum ce urca spre un platou impadurit. In fata si spre stinga ne apare defrisata si uneori impadurita Muchia Laitei. Noi urmam drumul principal pe Valea Laitii si in scurt timp trecem peste un piriias si pe la niste grajduri(cca 650m) ale muncitorilor forestieri. De aici inainte, atentia trebuie sa fie crescuta. Vom urma un drum cit mai bun si care sa ne duca spre  Vest in Piscul Tunsului. Urmam un drum prin padure, care deseori e plin de noroi.

Observam urme si deseuri aparute  in urma exploatarilor forestiere. Urmind intotdeauna drumul care urca si mergind spre vest vom ajunge in scurt timp intr-o zona in care se urca mai abrupt. Pe stinga avem un vilcel pamintos, adinc si abrupt pe fundul caruia abia curge un firicel de apa. Nu vom lua apa de aici datorita zonei accidentate. Urmind drumul de caruta iesim in culmea principala a Tunsului. Aparitia marcajului forestier "H" rosu ne va convinge de corectitudinea rutei alese. Mai departe continuam pe drumul care urmeaza matematic creasta si a carei panta scade. Sintem in etajul foioaselor si spre vest, dincolo de Valea Tunsului apare Muchia Salbatica a Saratii. Ne vom odihni in zonele mai plate ale culmii.
Drumul continua lejer fara vreun risc de ratacire. Pe sol observam si urme de motorete ceea ce ni se pare ciudat. Avem doar citeva zone mai abrupte apoi inclinatia scade, trecem pe linga niste balti, ocolim un vf impadurit pe dreapta si sosim la Poiana La Lacut(cca 1450m, 5 ore de la grajduri). Ma uimeste ca stevia este mica, probabil ca locul nu mai este ingrasat. Din pacate nu s-a recladit adapostul pe care-l stiam in 2004.
Acum e momentul sa ne refacem proviziile de apa. Din punctul cel mai de jos al poienii ne lasam catre V Laitii si daca avem norocul putem prinde citeva serpentine in coborire. Panta este relativ mare(50-60grade) insa incet si cu rabdare, dupa ce sarim peste copacii prabusiti in urma furtunilor vom auzi firicelul de apa. Locul este imprejmuit natural de catre molizi cazuti si putrezi. Izvorul nu este amenajat, curge printr-un muschi. Timp aprovizionare cu apa si revenire la poiana: cca 25min.

Continuam spre sud printr-o padure tot mai rara. Ocolim Vf Stinii, ultimul impadurit. Poteca este buna insa se impune o atentie crescuta in zonele unde trecem peste mici poieni cu iarba. Zona mai poate fi marcata cu fisii de nylon cu inscriptia "UFO". Treptat intram in zona jnepenilor si observam toaletarea ramurilor. Intram apoi in afinisuri de unde ni se deschide larg privirea. Deasupra noastra este fata nordica a Furcii Tunsului, bine injnepenit. Noi facem o traversare spre dreapta, vest. Acum nu mai intilnim poteca. Urcusul este epuizant psihic fiindca ne dorim sa vedem panorama crestei principale de pe Furca.

Dupa 3 ore din Poiana La Lacut poposim pe Furca Tunsului(1993m). Sub noi, dincolo de Valea Saratii, vom zari Cabana Negoiu. De linga momiia aflata pe virf ne desfatam cu peisajul din toate directiile.

golul alpin al Furcii

Timpul fiind scurt vom continua parcursul stiind ca mai sus vom putea fotografia mai bine. Urmam in coborire usoara la inceput si apoi ascendent un culoar larg printre ultimii jnepenii ai culmii. Mergem spre Vf La Lacut(2152 m) care de jos ne-a parut semet si greu de trecut. Depasim in coborire un mic gavan care adapsteste uneori o mica balta(lacut).

Dan Alexe in creasta Fierastrau-Burianu Mic

Ne apropiem de Fierastraul pe care-l urcam in serpentine scurte. In fata noastra spre sud incepem sa vedem un peisaj neobisnuit pina acum. O creasta ascutita, stincoasa care urca si coboara mereu: zona Burianelor. Vom parcurge si noi zona, fara dificultati. Ocolim stincile abrupte. In stinga(est) sint caldari adinci, insa pe dreapta zona este mai domola, muchia trimitind un picior lesnicios in caldarea Saratii.

Burianu Mare, creasta sudica

Pina in Curmatura Steghiilor mai avem de depasit decit Burianul Mare care nu este foarte tare: stinci solide, cu aderenta si pe care rareori te ajuti si cu mina. Coborim usor cca 100m pina in domoala sa a Steghiilor(2260m). Aici, daca timpul este tirziu putem monta cortul. De pe Furca si pina aici am facut cca 2h30.

Pina pe vf Steghiilor(2378 m) nu e greu de ajuns insa coborirea matematica implica niste rapeluri. Deci evitam creasta, putind opta pentru o traversare pe brinele mai joase unde nu e expunere mare sau imediat pe sub pereti.

Vf Steghiilor, creasta sudica

Mai departe putem trai niste dezamagiri intrucit conform hartii ne asteptam ca urmatorul virf sa fie La Podeiu. Noi coborim intr-o sa si urcam pe un virf constatind ca abia urmatorul virf este La Podeiu. Harta detinuta de noi este deci putin eronata. Intre La Podiu si Steghiilor se mai afla un virf chiar foarte inalt in comparatie cu seile de la nord, respectiv sud. Ucam incet, pe bolovani, pina la vf La Podeiu(2408 m). Din Curm Steghiilor si pina aici am mai facut inca 2 ore.

Vedere de pe Vf La Podeiu spre Sud catre Caltun-Negoiu

In fata noastra se afla cea mai teribila si aeriana custura intilnita in Fagaras: Custura Ciobanului. Mai departe traseul matematic pe custura noastra cere materiale si cunostinte de alpinism. Pe vreme senina, vf La Podeiu este un minunat popas pentru fotografie. Ne desfatam cu imensul perete al Negoiului, cu Fierastraul si cu caldarile din jur.
Un filmulet din zona inalta a muchiei Tunsului

Noi coborim pe piciorul estic, bolovanos. Timp de 15min ne strecuram printre ingramadirea de bolovani, apoi zona se domoleste si sosim pe o creasta inierbata cu panta mai scuzuta. Dupa 30min din virf iesim intr-o sa plata. Coborim spre sud, pe marginea estica a unui vilcel plin cu grohotis. Vizam caldarea de sub Strunga Ciobanului prin care trece marcajul crucea rosie. Coborirea necesita atentie intrucit grohotisul este instabil insa diferenta de nivel nu este foarte mare(cca 100m din saua plata in patul caldarii). Ne putem retrage spre ref Caltun(inca aprox 2 ore), spre Cab Negoiu(cca 3 ore) fie monta cortul pentru a explora zona. Cu atentie, chiar si pe seceta putem gasi destule surse de apa.

Coechipier: Ciprian Teodorescu aka Kaskar(Bucuresti)
Traseul face parte din mai lunga tura Arpas-Tunsu-Zarnesti, 22-28 august 2010
Albumul foto al intregii ture se afla aici.
Noi am continuat cu ascensiunea Custurii Ciobanului.
Multumesc pentru poze lui Ciprian Teodorescu care a reusit sa imprumute un aparat digital. Al meu facea o calatorie prin alte tari :).