sâmbătă, 23 aprilie 2011

Testarea de dupa iarna

Dupa ce primesc refuzul mai multor prieteni de a adera la ceva trasee planuite de mine, reusesc sa-l conving pe George Dogaru, un prieten al naturii.
Album foto: https://picasaweb.google.com/hikerph/ItwigCuGeorgeDogaru#
20 aprilie 2011, miercuri
Plecam cu primul tren spre Predeal(4:15), reusim sa mai atipim si la 6:30 ne trezim in Predeal. Intrucit am destul echipament la mine, mergem la vila Vitalis aflata pe DN linga podul de la bifurcatia cu Risnov. Pe Noam, administratorul vilei l-am cunoscut in martie in Fagaras si isi doreste sa-i fac o vizita.
Finalmente, pe la 8 dimineata, ne dam mina cu Noam si ne pune la micul dejun. E de nerefuzat....Mai tirziu, dupa ce  termina cu clientii ne va duce pina in Poiana Inului. Ura...

E o vreme senina, nu a mai nins de vreo 2 zile insa pe marginea soselei inca sint zapezi mari. I-ar fi placut sa urce cu noi pe stinca sau sa punem o mansa pentru clientii lui.
Montam cortul pe ceva iarba verde. Zapada e foarte uda si nu ne incinta fiindca pina la baza peretelui vom face urme pe vilcel.

Se face ora 13 pina ne punem echipamentul de perete in rucsac. Ne atasam parazapezile si pornim prin flescaiala. Pe vilcel gasim o urma de avalansa, de necrezut

dar si urme de urs. Nu am mai vazut zona asa cu padurea uscata. E interesant si seamana cu pozele vazute pe net. Ne ajutam si de piolet si dupa o ora sosim la baza traseului nostru, panseluta...
L-am mai facut de 2 ori in 2010 insa acum va fi o testare si primul traseu de mai multe lungimi pentru George.
E zapada multa la baza. S-a scurs multa zapada de pe horn iar la intrarea in traseu este la fel de multa zapada. Stiu ca prima lungime e usoara, gradul 2, si o atacam la bocanci. George ar fi vrut sa o urcam nelegati fiindca asa i se parea lui ca e banala. Coarda circula greu si pina reusesc sa o trag pe toata la mine in regrupare mai ca fac hernie....posibil ca am asigurat in toate cuiele si acum face multe zigzaguri. Prima lungime dureaza prea mult si e solicitanta. Am folosit 6 asigurari(5 cuie si un friend).

In R1 e destula zapada si o curat ca sa avem loc de echiparea cu tenesii/papucii.
Vedere spre Poiana Inului
George soseste uimit in R1


George ma intreaba daca tot traseul e asa de greu....of, e abia inceputul si dificultatile se vor inmulti. Pina aici a fost gradul 2 cred. E destul de cald si placut, dar nu avem timp sa stam prea mult la admirat coclaurii. Iau buclele si plec in papuci urmind ca dupa ce finalizez lungimea sa se echipeze si George cu tenesii. In avintul meu gresesc pe o brina de iarba si ma blochez. Gasesc o cordelina veche fixata intr-un colt cu pamint.
Am mare noroc cu cordelina de rezerva(15m) de la gitul meu si fac un mic rapel. Riscam o mare pendulare intrucit ultima asigurare era la vreo 8m sub mine.
Din nou ma ajut de friend pt a debloca cordelina mea ce se intepenise de colt. Tin linia crestei, mai merg putin pe iarba si sosesc in R2 destul de expusa.
Fac greseala si ii las lui George tot bagajul in rucsac. As fi putut sa iau doar bocancii pe ham.
In R2
Lungimea 3 continua pe un horn cu o burta si cu niste trepte de iarba pina la o placa desprinsa din perete. Sint 2 cuie si o clepsidra.
George in R3 deasupra hornului cu burta

Timpul trece si noi abia sintem la jumatea traseului. E dupa amiaza tirziu si vad cum soarele se pregateste sa treaca dincolo de Muchia Cheii.

Mi-as fi dorit sa am timp sa admir mai bine imprejurimile. Dar acum urc mecanic, cunos bine traseul si acum ma grabesc.
Uneori am probleme la traseul corzii si la comunicarea cu coechiperul.
Din pacate George nu prea tipa si abia il aud.
Cred ca e destul de speriat si obosit si ma gindesc ca inca nu a sosit pasajul cheie in care forta antebratului isi spune cuvintul.
Ce-i drept si eu am fost cindva secund cu rucsac si am avut acelasi sentiment. Atunci, in iunie 2010, imi doream sa scap odata din traseu sau macar sa mi se usureze bagajul.





George tine strins cordelina
Lungimea 4 o fac din 2 bucati intrucit nu ne-ar ajunge buclele. Dupa citiva metri fac traversarea spre placa inclinata si cobor la ea.

As zice ca arbustul crescut acolo e de ajutor multora. Imi place nespus locul asta si nu as mai pleca. Aplicate corect toate asigurarile pasajul se trece lejer de catre ambii coechipieri doar ca rucsacul si expunerea locului cit si faptul ca George e incepator complica situatia.
George a pus cordelina si s-a asigurat pina a coborit pe placa.

Sintem in umbra si daca stationam prea mult ne racim. Aici sint 4 cuie pentru amenajarea regruparii. Sintem inaintea pasajului greu, cel tehnic, A1. Imi place ce urmeaza si imi doream sa revin in Panseluta mai mult pentru bucata asta. Fara pitoane nu as putea trece la liber.  


Urmeaza ultimele 2 lungimi...din pacate nu am poze din pasajele tari. In albumul cu Dan Oancea am citeva poze(vezi aici). Trec repede, pun uneori cite o carabiniera pe piton din criza de bucle si ma trezesc ca trag greu de tot de coarda si vine un pasaj de iarba. Ce prostie mare. Urlu dupa coarda, ma fortez la limita, pun un piton lama intr-u fisura fina care ar rezista doar la tractiune in jos si mai obtin citiva metri de coarda. Incep sa apara iar circeii in miini dar nu de la catarat ci de la tras de sfoara. Aproape ca ma tirasc pina in regrupare si apuc pitonul salvator. Lama mea sarise din fisura cu tot cu carabiniera. Urmeaza iar o portie zdravana de tras coarda. Ma trag cu tot corpul, asudez si finalmente strig puternic R-E-G-R-U-P-A-T..Se folosesc minim 9 bucle. Eu am pus si vreo 4 carabiniere simple si sus m-am trezit ca mai am pe ham 2 bucle. Hm...asta a fost motivul ca n-a venit coarda mai usor. De mentionat ca la inceput sint 2 pitoane la vreo 15cm unul sub altul, apoi mai sus la cca 50cm inca 2 din care unul se misca rau insa nu se scoate(poate doar daca  cineva cade in el). Apoi se traverseaza dreapta spre hornul mare(spre Exodus) urmind citeva pitoane(atentie ca stinca poate avea infiltratii) si se ajunge la un piton cu inel maaare. Apoi drept in sus pe iarba fara asigurari(ar mai fi nevoie de un piton).
Acum urmeaza testul pentru George. Vine sus la mine ori nu?! Sa mentionez ca am luat din rucsac bocancii mei tehnici de iarna. Se misca mai incet, mai ramine atirnat de coarda dar urca si asta e bine!

Sintem in ultima lungime, una lunga de vreo 60m, dar noi mai regrupam scurt unde scade panta. La inceput panta e verticala dar scade. Papucii se catara singuri, dar mina stinga imi face probleme la inceput. Nu pot sa o mai desclestez. Ce ma fac? Acum sa gresesc? Am ramas cu muschii blocati. Lungimea impune putina atentie in alegerea prizelor deoarece sint vreo 2-3 colturi ce se misca accentuat. Panta scade si regrupez la un piton. Imi chem secundul. Mda, lungimea asta i-a placut.

Continuam inca legati in coarda desi terenul e usor. Sosesc la copacul final in care e batut un piton. Sint citeva crengi uscate si rupte si muulta zapada. Ma echipez cu bocancii si parazapezile si ii fac loc si lui George pentru aceleasi operatiuni.

Se face aproape 8 PM cind coborim pe brina. Nu stiu cite rapeluri s-ar da direct de la copacul cu cordelina si prefer sa bijbiim pe unde mai stiu cit de cit traseul. Il trimit pe George sa mearga asigurat si cu pioletul prin zapada. Dupa vreo 40m regrupeaza la un copac. Vin si eu incet, riscind sa cad in maracini. Mai departe nu poate sa treaca pe brina si ii propun rapeluri. Se intuneca. Montez frontala pe casca. Avem doar o sursa de lumina si nu prea sigura...Dam 5 rapeluri nu prea grele. Pe vilcel se aud niste caderi de zapada si bolovani. Speram sa scapam. Cit timp eram in perete au mai cazut vreo 2 avalanse!
George la rapel
Sint primul la rapel. George cobora pe intuneric pe opt. Imi arunca zapada in casca si mi se stinge lanterna. Sper sa o remediez....finalmente reusesc. Stringem coarda si coborim incet. George se sprijina pe piolet iar eu la echilibru. Regasim urmele noastre in zapada dar continuam drept pe vilcel.
Luam apa cam tulbure dintr-un piriu si cautam cortul pe intuneric.
23:30 sosim la cort. George se culca iar eu bag mincarica si ceai. Stau pina la 1 cind rasare luna.

21 aprilie 2011, joi
La 6:30 imi suna alarma insa mai dorm pina dupa 7. E lumina afara iar zapada a inghetat. Merg la riu sa caut apa dar e destul de tulbure. O vom lasa la decantat si o vom fierbe la ceai. Speram sa gasim ceva apa curata in chei.

Pe la 10 plecam spre chei. E soare si e vreme de lenevit nu de mers cu bagaje mari de 25kg. Speram sa gasim apa curata, sa ne refacem si sa urcam ceva traseu in Chei.
Ce v-am zis! Vreme de lenevit! Craiul in zare.
Trecem pe la Bolovanul Prostului si continuam pe drum. Din pacate izvorul e sec iar apa e NEAGRA! Nu mai am chef de nimic.
Toata stinca e a noastra!

Facem citeva poze, admiram liniile de trasee si gata, batem retragerea. Peste drum de Bolovanul Prostului gasim niste piriase dar pina la ele trebuie sa trecem prin Valea Cheii prin vad. Ne descaltam dar apa e ca gheata. Pe la jumate era sa crap de frig. Nu-mi mai simteam picioarele. Apa e ceva mai limpede dar cu impuritati marunte. O vom lasa la limpezit. Ne facem tabara la baza stincii timp de citeva ore.

Montez o mansa pe traseul simplu. Prizele sint lustruite si-mi e mai greu ca in Panseluta. Pina la spit si la cele 2 pitoane cu inel solidarizate se gaseste doar 1 piton si ala destul de ascuns. In urma cu 2 ani erau vreo 3 cuie. Dupa citiva metri ma las pagubas si pun sfoara de sus...e mai bine asa. Nu eram in forma...

Ne dam de 2 ori pe clasic apoi incercam ceva mai greu cu niste miscari de bouldering. Caldura asta ne cam moleseste. Pe la 5 stringem si plecam spre Poiana Secuilor. Drumul e acoperit cu mult noroi facut de tafuri. Intilnim citeva utilaje si tapinari. Se continua cu o poteca deasupra Tocilitei, uneori mai abrupt. Zapada o intinim rar si iesim linga cabana la ultimele raze de soare. Poposim putin si la 18:30 continuam spre Trei Brazi.

Bucegii se pregatesc de innoptat. E inca mijlocul iernii acolo.

Si Hotelul Trei Brazi la care mincam deseori in anii 80-90. Urmeaza o sosea lunga de 5km prin cartierul Trei Brazi. Rememorez vacantele petrecute aici cu cortul. Mi se intimpla sa merge de 2 ori pe jos intre 3Brazi si Predeal. Nu dupa mult timp, cind eram destul de cocosati, vine dinspre oras, Noam, ingerul nostru...E in plimbare cu clientii dar ne ia bagajele si ne lasa sa facem pe jos restul plimbarii.
poza de final cu Orizontul
Sosim in Predeal si ora trenului nostru se apropie. Noam ne aunge si ne inghesuim in masina pina la gara. Imi ramin la el coltarii si 1 piolet, dar nu-i problema...Acum ma are la mina si vrea sa urce peste 1 saptamina la Omu.
A fost o tura frumoasa dar fara efectul scontat. Am crezut ca George poate sa urce bine si l-am bagat in traseul asta de aproape 6 lungimi.

6 comentarii:

ciprian teodorescu spunea...

felicitari,dar incredibil de multa zapada.de obicei mergeam in aprilie,la inceput in Rasnoave,si era o vreme calda,de mai.cu pozele din lungimi nu-ti face probleme,te cred pe cuvant.

Hiker(Dan Alexe) spunea...

merci cipriane, am vazut nivelul de (ne)pregatire al meu si al coechipierului. Stiu exact ce trebuie facut ca sa scoatem traseul in 3 ore...
pacat ca se ajunge cam greu fara masina. In timpul ala de 3 ore ajungi lejer in Costila.

ciprian teodorescu spunea...

pai e simplu:bagi in fiecare zi 50 de genuflexiuni,sau sala,la banda masinii,apoi te scoli la 7 de la cort,la 9 esti in traseu,iar in rucsac ai bocancii(e clar ca fara ei nu se poate...)juma de litru apa,paine cu ceva subtire ca aliment,iar sculele pe tine.daca imi aduc bine-aminte,in L2 sau L3,parca,am pierdut traseull,am luat-o pe stanga,o brana naspa.tu cum ti-l mai aduci aminte??apoi,greseala mea ,ca in loc de 2 lc am facut una luunga,cam super-riscant.ei,daca nu mai facem dastea,il dam in 3 ore.cam atat.

Hiker(Dan Alexe) spunea...

acum nu aveam cum sa scot un timp bun, pt ca:
1)coechipierul era prima data in traseu asa lung, nu stia de noduri/zelb
2)in LC2 am mers pe o brina ascendenta pe un traseu fals si am coborit cam greu(acum stiu bine)
LC3(cea cu hornul cu burta) a mers iute pina la placa desprinsa din perete(exista si o clepsidra acolo)
LC4 am ajuns usor pe placa expusa marelui horn(sub pasajul tehnic)
LC5-ar fi mers struna daca puneam bucle destule dar m-am chinuit la trasul corzii
LC6 facuta din 2 bucati a mers rapid
Daca coarda ar fi mers mai bine nici nu as fi simtit oboseala!
Raspunsul meu e: mergem cap schimbat fara pauze sau merg cap tot traseul cu minim de echipament(bocanci la briu, ciocan, cuie), dar nu pe canicula din iunie2010 !!!
iar LC3 se poate lega cu LC4(adica hornul cu burta unde ai batut cui si traversarea la placa expusa)

Anonim spunea...

Ti-ai luat casca noua?:P ...sper ca nu mai urci cu janghina aia de ham....macar treci pe la ai mei sa-ti dea hamul vechi cand mai ajungi prin Bv(le las eu vorba ca treci)...
Ne vedem in cateva luni prin Diana, Negiu sau Itvig:P

Paciu

Hiker spunea...

Paciule, stii, imi trebuia casca inainte de ham :))
glumesc, casca a fost imprumutata, am vrut sa ies "frumos" in poza...
mai stii sa te cateri?
abia astept sa urc o stinca cu dl dr!
poate reusesc sa mai urc cite ceva pina atunci cind vei veni si sa facem ceva mai tare