Baiul Sudic, 2 ian 2020

Initial ma gindisem la o urcare pe culmea Urechea-Sorica si coborire pe Zamora insa datorita ninsorilor din ultimele zile ma gindesc la altceva care ma framinta.
Joi 2 ianuarie 2020
Asadar dupa Anul Nou dimineata pe un -6 in Ploiesti si -9 la Cota 1500, ne gasim mai multi in gara Ploiesti Vest.
Echipa: Daniela & Cristi T, Irina & Marinel, George si Hiker de servici 😎
7:25 suim in trenul regio, cu locuri. Citiva puradei fac ceva zgomot cu muzica din telefon insa Cristi se impune in fata lor. Incepe sa se lumineze si timpul trece foarte repede. Eh, mi-am uitat hanoracul de fleece mai gros si imi este putin teama fiindca sus la 1500m se anunta -7*celsius.

8:30 Coborim la halta Posada si Sintem singurii calatori aici. Ne indreptam spre Valea larga. Ah, ce zi senina de toamna! Din sens invers trece un intregio insa il vedem la timp.

In scurt timp vom sosi la un pod pe care-l traversam pe dedesubt.

Ne oprim la un selfie cu tot grupul. De aici incepe Canionul Vaii Prahovei, o succesiune de pereti cu straturi orizontale si versanti supusi eroziunii.

Cautam o cale de acces spre soseaua nationala si alegem sa urcam frontal pe niste trepte poleite pe alocuri. Turturii sint un semn bun dar si fotogenici. Avem de urcat o panta abrupta cu pamint acoperit de frunze.

Marinel se rastoarna cu o radacina si constatam mai tirziu ca si-a pierdut ochelarii. Reusim sa trecem soseaua si sa gasim drumul de tractor ce ne va urca in Baiul Sudic.

Traversam la dreapta firul unei ape care formeaza citeva cascade si de aici eu cu George coborim pina la cazatura lui Nea Marinel.
Ajutati de statiile radio luam legatura cu ceilalti ramasi si transmitem stadiul cautarilor. Intr-un final gasesc ochelarii sub mormanul de frunze. Uraaaa!

Revenim la grupul care s-a odihnit si reluam urcusul prin frunze pina la genunchi. Urmam un marcaj forestier, trecem peste citiva molizi doboriti si ceva mai sus linga o poienita pe drepta facem stinga pe sub un copac cazut intre altii, acum semanind ca o poarta de fotbal. Poteca merge prea mult pe versant spre nord si optam sa urcam pieptis inapoi catre poiana. Doi din grup intreaba de pauza...of, hai ca facem pauza la refugiu.

Si iesim la soare si vederi mai largi catre munti cu zapada. Yeeee!

Hai ca se vede refugiul nostru, punctul de alimentare. Trecem printre macesi, paducel si pini. Si ne delectam cu delicioasele macese dulci. George si Daniela sint primii care aung la adapostul "Om pe munte".

Este ora 12, putin cam tirziu insa pentru incepatori avem nevoie de pauza si alimentarea energetica. Reusim sa aprindem putin focul care mai ridica moralul. Ah ce bine cind vezi focul in semineu.

Si dupa vreo 45min pornim iar la drum catre Vf Doamnele Tituleni. Incercam sa urcam diagonal stinga pentru a scurta drumul de masina. Ce? Vorbeam de masina? Uite, coboara una!

Haideti mai repede spre zapada! Dar vintul ne este dusman si ne bate din fata, motiv care ne va incetini. Citeva rafale nu pun la incercare iar Daniela instinctiv se lasa la pamint.

Urmatoarea tactica este ca doamnele sa mearga la bratul sotilor. Sint la un pas de a suna retragerea insa Irina nu vrea sa coboare pe acelasi drum.

Ok, mie imi convine sa continuam.Am ocolit pe dreapta vf Razoare si ne indreptam spre vf Mierlei unde vom incepe coborirea spre Sinaia.

Ne intersectam cu un grup care coboara spre Sinaia. Ce bine-i de ei! Zapada nu e mare dar repet, vintul aproape ca ne doboara. Fiecare pas ne apropie de tren.

Hai, ca se poate! Si cum se termina padurea propun sa urmam liziera pe niste curbe de nivel. Pe alocuri zapada este mare si o parte din noi nu avem parazapezile atasate(nici eu) si nu este vreme sa le legam acum. Vintul patrunde in fiecare loc inghetind fata si miinile.

vedere spre traseul ce vine din Valea lui Bogdan cu o stina

George urmeaza culmea gagului insa el nu stie ca trebuie sa ne lasam in Valea Cainelui asa ca alerg sa-l caut. El merge in tricou si o jacheta si din cauza frigului si-a cautat un loc adapostit asteptindu-ne. Offf. Ii fac semn sa schimbe directia apoi ii spun planul ca Valea Ciinelui este mai primitoare decit alte jungle.

Undeva la marginea padurii ar trebui sa fie un drum insa nu il gasim si coborim direct. In unele locuri ne lasam pe fund pe un jgheab.

Deseori vedem si marcajul forestier care ne ghideaza la vale insa panta este abrupta. Fiecare coboara in stilul lui ajutati de betele de trekking. Vedem firul vaii insa pina acolo trebuie sa coborim un versant abrupt. Ce bine ne-ar fi prins cordelina! urmeaza citeva alunecari/caderi, tipetele sotiilor, aaaah, nu, prinde-l, sa nu cada si ne vedem sositi pe talveg la drum sigur.

Se apropie ora 5 seara si intunericul. Putin mai jos 2 barbati mesteresc cu drujba. De acolo intram pe un drum accesibil auto din Izvorul Rece.

cazatura

Urmeaza citeva cazaturi pe gheata si drumul intins. Undeva pe stinga vad drumul pe care ar fi trebuit sa coborim de sus din pasunea alpina. Se insereaza si aprindem lanternele. Nea Marinel merge tot mai incet, la fel si Cristi. Oprim masina cu muncitorii forestieri si ni-l ia pe nea Marinel. De la bariera prindem asa pe intuneric poteca finala de pe Piciorul gagului. Iesim pe la 17:50 la calea ferata exact cind trenul nostru trecea spre PLOIESTI. Oricum nu eram in formatie completa. Acum trebuie sa aflam unde este nea Marinel care a ramas fara baterie la telefon.
In Sinaia Sud incercam sa il sunam. Nu are baterie. Drumul este super aglomerat. Dupa lungi asteptari reusim sa reformam echipa si sa plecam cu un tren aglomerat pe la 20:05, cu bilete luate din tren.
Lungimea traseului: cca 17km cu +1100m si 1000m coborire
Album: https://photos.google.com/album/AF1QipNNPwad50gE80-HdinUOAltp0dMALqhcMIo4BNi