1 Decembrie in Piatra Mare

Asadar de ziua nationala a Romaniei ma hotarasc sa imi duc citiva prieteni pe un traseu nou pentru mine in Piatra Mare. Pina in prezent nu am avut ocazia de a urca pe culmea Horvatca iar acum profitind ca sus este inca zapada putina dar si de increderea care mi se acorda, dau chemarea in Piatra Mare. Cercetez putin jurnalele ce descriu accesul si ruta, gasec un track in zig-zag si le zic partenerilor sa mearga la explorat.
Ultimele zile au fost cu ploaie iar acum in dimineata plecarii gasim putina zapada pe masini in urbea noastra Ploiesti.
Echipa: Daniela si Cristi Tapalaga, George, Dana Gh si eu
1 Dec 2019, duminica
7:35 suim in trenul cfr regio unde spre surpriza noastra gasim destule locuri. Am fost primul care a sosit in gara 😊 Calatorind spre munte vedem ca peisajul se schimba, cimpurile sint putin pudrate cu zapada. Pe la Sinaia baltile sint inghetate. Si Uraaa, zarim zapada pe munte sus la peste 1500m, dar predomina ceata.
Dupa trecerea prin cele 2 tuneluri vom cobori in Timusul de Sus.

spre Postavaru

9:35 debarcam si fiecare primeste cite un bat de treking.

Mergem putin spre sud catre Predeal, viram stinga si urmam un drum forestier ce urca usor in lungul Vaii Horvatca. Dupa citeva minute vale se tot ingusteaza si continuarea ar fi anevoioasa din pricina pomilor cazuti. GPSul indica continuare pe vale insa eu prefer sa urcam pieptis acum cit inca se mai poate.

 

Asadar ne folosim de miini si radacini si ii dam in sus cercetaseste. Avem un avantaj ca pamintul nu este inghetat altfel fara piolet ar fi fost mult mai greu. Cristi trage tare cit se poate sa tina pasul cu noi. Luam pauze de respiratie si invit participantii sa priveasca spre vale atunci cind se opresc. Primele minute printre mesteceni este mai greu pina prindem poteca marcata cu marcaj forestier insemnat pe Culmea Horvatca.

 Dupa aproape 2 h de la plecare din DN(1h45) sosim la cabana de vinatoare bine inchisa.

Poposim la niste biscuiti si covrigi cu must fierbinte. Trackul o ia destul de anapoda si prin urmare vom cauta patul potecii care uneori nu coincide cu marcajul.

Urcam incet pentru a-l tine si pe Cristi la nivel de plutire adica de inaintare. Nu imi place cind ne despartim, cind unii merg pe partea cealalta a crestei.

cu fratele meu Cristi

Este bine sa mergem in sir indian insa nu pot sta mereu in fata fiindca vreau sa-l vad si pe Cristi. Iarna este bine sa ne controlam bine temperatura corpului si sa nu transpiram aiurea, asa ca este de preferat in pas de melc mai ales la prima tura serioasa.

Sosim intr-o poiana cu vizibilitate in mod obisnuit dar acum ceaturile cam obtureaza muntii din zona. O raza de soare ne mai incalzeste putin iar asta e bine pentru ca pe virf sint anuntate -7grade. Brr.

Cotim stinga spre a continua culmea principala. Toti ne uimim de crengile albe proaspat ninse de simbata. 😆

Dana in Tara Minunilor 😀

Urcam domol printre buruieni uscate si ne inchipuim cita jungla este vara pe aici.

Sosim la Observator insa nu e timp de stat. George alearga in mijlocul poienii unde a vazut o raza de soare insa cind sosim acolo raza dispare.

Asa ca ne gasim singuri poteca fiindca gpsul ne indica cu mult la dreapta si continuam spre ultima padure. Mergem usor pe dreapta pe curba de nivel pina zarim pe stinga iar golul alpin prin care urcam pina atingem linia crestei.

Pe ceata orientarea ar fi mai grea daca esti in premiera in zona. Incerc sa merg in zig zag cu gindul ca-mi vor urma exemplul si ceilalti.

George merge inainte si imi spune ca a sosit pe virf insa daca nu este un indicator, il contrazic. Este tot mai greu pentru Cristi mai ales aici unde bate vintul si este chiar frig.

Ii propun sa iau rucsacul pentru a fi mai usurel. Si dupa ce infruntam biciuiala vintului ne vedem pe ultima suta de metri.

Pas dupa pas, incet pe zapada ingheta, cu miinile si fata amortita.

Uraaaa! Ora 15 facem poza de grup, multumim Danei Gh care ne fotografiaza asa cu miinile inghetate. Inca 2 ore de lumina si noi nu am mincat mai nimic azi.

DA pe acolo este spre Tamina

Hey, gata, Cristi parca deja aude glasul rotilor de tren asa ca ne dam jos de pe munte, mai grabiti decit pina acum.

Hai aveti grija la vale!

Atentie sa nu alunecati pe curba de nivel  aproape de cabana.

Gata....uite cabana. Nu am mai fost de prin 2013. Hai ca daca despachetam sandvisurile vom ramine fara ele.

Scurta sedinta, prindem sau nu trenul de 18:53?

Magarusii infometati sint asa de insistenti incit ne hotarim sa coborim.

Continuam in mers alert spre Valea Sipoaia si vai de spatele lui Cristi care aluneca de vreo 2 ori.

Vom lua o pauza aproape de finalul coboririi apoi dupa o zagusca si oo maslina, la ora 17 incepem sa coborim niste scari.

Pe aici e zapada mai putina dar frigul ingheata apa de pe trepte, fapt care afecteaza miinile neprotejate. Este o experienta pentru majoritatea din grup. Ne regrupam la refugiul Sipoaia care vinde bilete la vizitarea Canionului Sapte Scari. Este deja intuneric aprindem luminile. Imi place ca fiecare este echipat, mai mult decit ma asteptam.
~17:45 iesim la drum spre Dimbul Morii. Teoretic mai avem timp sa prindem trenul. Inca vreo 4km in plina noapte din care 2km pe soseaua nationala. Aici s-a asfaltat si s-au turnat borduri pe locul unde var aparcam masinile. Vom vedea la anul unde  mai parcam.

total 15km, +1100m

18:30 Halta Timisul de Jos, asteptam si tremuramde frig iar trenul nostru CFR intirzie 20min.
Iata albumul excursiei https://photos.app.goo.gl/mc2JqanSnyviUu8d8
Multumesc echipei deosebite!