Centenar la Crucea de pe Caraiman

Discutam pe grup de vreo 2 saptamini despre asceasta excursie de 1 Dec, ocazie de a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Si mi-as fi dorit sa mergem prin Fagaras insa fara masina la 3 zile nu este fezabil planul.
Raminem doar 22, eu cu Andi Eremie, frate-miu, asa ca
Vineri 30nov 2018 ma gasesc cu Andi dupa vreo 10ani in care nu am mai stiu aproape nimic. Este frig si uscat in Ploiesti, doar Bucurestiul are ceva zapada cazuta in zilele trecute. Reusesc sa imi pun in tren bocancii de plastic. Urmeaza la la 9:15 sa coborim din tren cu directia Munticel.

Este senin pe abruptul prahovean si avem speranta unei zile bune.
Pina la Garderoba/Troita reusim sa ne incalzim. Luam un popas in care reusesc sa inghit o parte din sandvis.

Intre timp ne salutam cu Lucian Apostu solitar spre o Albisoara. Nu avem parte de zapada deci vom avansa fara probleme.

Dupa izvorul din padurea catre Verdeata intilnim  zapada continua si inghetata insa momentan nu punem coltarii.

Admiram abruptul albisoarelor de pe prispele de linga La Verdeata. Spre Platou apar niste nori de zapada insa nu vom fi afectati.

Urcam anevoios la piolet si bat de trekking peste bolovani acoperiti cu zapada putina si datorita urmelor lui Lucian reusim sa mentinem un traseu bun.

La o saritoare mai serioasa ne legam coltarii. Avem parte de un mixt dragt mai ales ca rucsacii mari ne incurca miscarile.

Reusim sa ne mentinem in picioare. Saritoarea Cirnului se depaseste urcind un vilcel pe dreapa apoi o brina in zig zag cu cablu.

Iesirea se face pe o prispa cu zapada. Pioletii ne sint de folos si pe la jumatea vaii Albe ne oprim sa facem o supa.

Este destul de frig si ne gindim cum va fi peste noapte, cind prognoza arata undeva la -20 grade.

Ne incalzim stomacul, stringem repede si pornim spre o noua saritoare. Avem de traversat pe o fata cazuta acoperita de zapada. Este destul de incomod sa gasim alveole pentru coltari.

Partea finala a Vaii Albe este frumos acoperita iar noi ne afundam uneori pina la glezne. Pe ultimele fete stincoase ne reintilnim cu Lucian care a optat sa evite coborirea pe firul Vaii Albe.

Este un risc sa mergi pe versant nestiind ce este sub tine. Ii dam citeva indicatii reusind sa prinda scocul corect. Este ora 16 iar noi dupa inca 20minute sosim pe Platoul Bucegilor la ultimele raza ale soarelui.

Soarele nu mai are putere iar noi pentru a nu ingheta trebuie sa mergem.
Unde? La locul de bivuac de pe platforma Crucii Eroilor.

Sus de pe virful Caraiman avem o priveliste deosebita si ni se descopera ochiului chiar un adapost. Socotim ca muncitorii care au inceput renovarea Monumentului Eroilor au avut ceva confort si vreun vagom.
Coborim pe zapada inghetata in bataia unor rafale de vint.
Si avem o surpriza odata cu apropierea de locul de bivuac. Jos este un intreg santier ingradit de plase si niciun vagon sau baraca. Curatam zapada si intindem pe jos o foaie mare de rafie. Pregatim sacii de dormit si cei de bivuac asteptind gerul si mai napraznic.

Aprind primusul, topim zapada si bem supe. Gerul ne impinge repede in sacii de dormit intr-una din cele mai lungi si geroase nopti. Este trecut putin de ora 18 cind Andi face ultimele poze cu trepiedul. Temperatura este de -18-19 dar rafalele de vint ne face sa simtim gerul mai napraznic.
Adormim greu, eu fiindca nu ma simt prea obosit. Apoi auzim vintul si gheata cazind de pe brate crucii exact peste bivuac.
Pe la ora 22 citesc temperatura. S-a incalzit cu vreo 3 grade. Simbata se anunta o zi calduta cu mult soare. In departare se vede pina la Ploiesti. Ar fi placut sa admiri luminitele dar frigul nu ne dezlipeste de confortul sacilor.
Simbata 1 decembrie 2018
Catre dimineata nu mai am somn si sint nerabdator sa vina zorii zilei si SOARELE !
Primul este Andi care sare cu aparatul foto. Soarele rasare foarte tirziu, pe la 7:45.

Oricum, poze deosebite inainte de aparita razelor.

Topitul zapezii, masa scurta si inghetata si impachetatul echipamentului ne ia timp pina dupa ora 9. Anii trecuti armata sau jandarmeria obisnuia sa aduca coroane de flori cu prilejul Zilei Romaniei.
Eu? Mi-am indeplinit visul de a dormi pe platforma Crucii Eroilor insa aventura trebuie repatata cind va fi si iluminat.
Mergem spre Vf Costila urcind prima parte vf Caraiman pe deasupra traseului Brina Caraimanului.

Avem de-a face cu niste placi de vint cu expozitie estica.

Pastram distanta intre noi si ii arat lui Andi cum se depaseste si evident ca daca totul era acoperit nu am fi urcat pe aici. Revenim in traseul catre vf Costila iar mersul pe platou este anevoios.

Ne afundam pina la glezna si uneori mai mult. Andi reuseste sa isi intepe putin pantalonul. Ufff.  Dupa ceva lupte cu poteca ne apropiem de Spinarea Costilelor pe sub care trec grupuri de turisti grabiti sa cucereasca vf Omu pe 1 Decembrie.

Noi facem citeva poze cu Acele Morarului si apoi printre bolovani decidem sa ne hidratam cu o supa.

Reluam traseul spre babele si Sfinx urmind sa bivuacam pe la Piatra Arsa.

Zeci de turisti sositi cu masina de la asfaltul transbucegilor fiindca telecabina este in revizie nedeterminata.

Acum e mai caldut si atmosfera e placuta pentru plimbarea aici pe platou.

Ajunsi la stina din Piatra Arsa avem program de voie, unul isi usuca echipamentul iar altul se gospodareste in alt fel.

Urmeaza o noapte calduta, citeva grade sub zero iar Andi este super bucuros cu pozele nocturne.

Dormim la limita inghetului.
Duminica 2 decembrie 2018
Ne trezim devreme urmind ca pe la ora 8 sa facem primii pasi.

Prindem niste cadre deosebite si mai zabovim sa privim marea de nori.

Aici pe platou nu este deloc frig insa stiu ca jos in ceata trebuie sa fie chiciura.

si iata-ma si cu tricolorul!

Vom avea invatarea si exersarea rapelului la o stinca din zona dar pina acolo avem inca 1h30 de dat din bascheti.

Portiuni fara zapada urmind ca mai jos in padure sa o regasim. Zadele si-au scuturat acele fiind singurul conifer cu frunze cazatoare.

Aproape de Poiana Regala il vad pe fesenistul si forta democrata Petre Roman urcind cu a lui madam. Nu au veun echipament deci sigur nu au tinte superioare.
Marea de nori s-a mai curatat insa a ramas frig.

Ne echipam la baza stincii si merg sa montez rapelul. Ii arat lui Andi pasii apoi mergem impreuna la statia de rapel repetindu-i pozitia corpului si a miinilor.
Dl Andi nu se mai satura  de rapeluri pe semicoada mea de 31m.

Merg la cascada inghetata si  ne hidratam cu o supa apoi la ora 14 coborim in viteza spre tren. Prindem un tren regiocalatori in care luam biletele chiar din tren in timp ce ghiseele CFR erau superaglomerate.
Iata inca o plimbare pe munte, timp in care nu am reusit sa ne indeplinim obiectivele(nu spun care) dar totusi fericiti. Ne-am bucurat de joaca cu pioletii, de zapada buna in Valea Alba, de rapelul exersat. Ne vor ajuta in urmatoarele ture.
Iata albumul foto https://photos.app.goo.gl/Akow5MFAbrB65iuT9