Simbata 14 ianuarie 2017
Parasim zona Tarii Lovistei si urcam usor pe Olt dupa o masa de seara undeva inainte de Turnu Rosu.
Iata povestea zilei
http://hikerph.blogspot.ro/2017/01/cascada-lotrisor-si-scorus.html
Rezervam la o Pensiune de la Complexul Simbata de Sus(Cristian si Ioana) unde ajungem cam tirziu pe la 10 seara. Ne ciocnim cu inca un grup care venise sa petreaca weekendul.
Duminica 15 ianuarie 2017
Dimineata senina cu turturi la streasina!
Luam repede un mic dejun, incarcam echipamentul si pornim cu loganul spre intrarea in punctul rosu ce duce la Cantonul Dragus. Nimerim, luam ranitele pregatite pt vreo 3 zile si dai in sus. Uuups, nu avem rachete iar zapada inca de la inceput este adinca, asa pina linga genunchi. Urcam sustinut pina atingem culmea Dragus si nimerim in "opera" mistretilor, pamintul dezvelit de covorul gros al zapezii si scormonit!
Stefan taie mai mereu poteca lina.
Avem de tras pentru cele 3 ore indicate pe timp de vara. La un moment dat parem bucurosi ca am luat altitudine in cca 2 ore dar sintem copii si nu stim ce ne asteapta!
Apar zone defrisate unde zapada viscolita ne da mult de lucru. Timpul s-a dublat si nervii sint incordati. Mi se rupe chinga de plastic a unei parazapezi si nu prea mai pot taia urme. Zanoaga, muchia vecina este inalta la acest nivel in comparatie cu Dragus.
Oare cit mai avem? Marcajul este relativ bun daca ne gindim ca sintem pe o muchie pe care nu prea se circula. Sosim pe sub o culme care a facut o mica cornisa printre niste radacini. Este o avansare groaznica, fiecare metru pe care il lasam in urma este o bucurie.
Curg apele de pe noi. Fulguieste. Facem stinga printr-o padure de molid prin care nu mai este panta. Sint in fata la taiat urme fiindca am gasit o modalitate de a stringe chinga la parazapada. Ar fi urit din partea mea sa nu muncesc.
Ce se zareste? Cabana dragus!
Ridem, glumim acum dupa mai bine de 7 ore, este aproape ora 5 seara dar sintem mai relaxati cind vedem adapostul! Ramin in urma sa fac poze baietilor.
Meritam o camera calda iar Stefan incepe sa curete soba. Mincam, ben si ne veselim dar fiecare in gindul lui are cam aceeasi idee. Dimineata vom merge cit putem fara bagaje pentru poze si verificarea zapezii. Apoi ne vom retrage spre masina. Temperatura ajunge pe la 25 grade insa peste noapte scade la -2. Afara? Cam -10 dimineata.
Luni 16 ianuarie 2017
Ies la cercetat zona si poze matinale.
Savurez fiecare unghi. Zapada este adinca si reusesc sa ma incalzesc.
Hei Zanoago, cind ajungem si pe tine? Se pare ca inamicul 1 este ZAPADA!
Luam termosul, betele si ochelarii si mergem inainte spre Sud! Sint primul si dornic sa ies la soare. Zapada incepe sa fie buna, adica crusta ne tine la suprafata chiar printre jnepeni.
Ne afundam putini si peisajul alpin ne indeamna sa urcam si mai mult.
Si mai bine cu creasta principala.
Si noi toti pe un virfulet.
Si stam la soare, chiar daca uneori o adiere de vint ne ingheata!
Si ne mai miscam!
Ce aproape ni se par crestele, virfurile si noi miine vrem sa urcam pe aici cu bagajele.
Necunoscuta ramine vremea care se anunta cu ninsoare.
Stefan se duce mai sus sa faca putin trekking, iar eu cu Dan ne multumim sa admiram Rautatile Zanoagei.
Acesti colti despicati de gituituri adinci!
Urmeaza o dupa amiaza cu odihna la caldurica, topit oale de zapada si facut planuri.
Marti 17 ianuarie 2017
Ora 4 AM, ma trezesc sa vad cum e vremea. Fulguieste insa inca se zareste luna. Zanoaga e pitita intr-un nor de zapada. Revin afara pe la 5 si situatia este la fel.
Baietii ma vad fara chef....dar cine este prea cuminte nu realizeaza te miri ce...
Pe la 7 incepem sa ne miscam, gimnastica de dimineata pe linga aragaz, pregatit bagaje si fara zimbet ne luam ramas bun.
Optam pentru o coborire spre Valea Simbetei catre Cabana. Inotam in zapada si dupa 10 min iesim pe o fata care mai jos formeaza un vilcel. marcajul traverseaza peste jnepenii ingropati. Noi nu putem merge pe acolo fiindca nu avansam.
Baietii propun o coborire pe vilcel. Eu as incerca totusi sa merg spre marcaj. Aiurea...ambele variante sint lipsite de rationament!
Ideal era sa ne intoarcem pe muchie pe traseul primei zile! Nici pe fund nu prea putem aluneca. Nmerim in capcanele bolovanilor. Avansam greu, pomi doboriti ce ne tin pe loc. Trebuie sa ne scuturam mereu fiindca eusim usor sa cadem chiar cu capul in jos. Ce urmeaza? sa ne debarasam de povara si sa sapam in jurul picioarelor.
Apoi sa gasim terem stabil si sa reluam coborirea care dupa scurt timp ne obliga sa repetam miscarile. Unii dintre noi sint uzi pina la chiloti. Risc de avalansa? Era minim dar ar fi putut sa plece vreo placa din partea superioara doar daca trecea cineva. Ajungem in padure. Stefan este inainte, nu il mai vedem. Ne povesteste ca aproape de sosirea la drum a zarit urme de urs. Chiar la vederea drumului forestier nu sintem scutiti de efort.
Traversarea riului presupune si alunecare. Wow, este zapada mai mare decit in 25 ianuarie 2016 cind eram doar cu Dan spre Fereastra Mare. Ne regasim cu Stefan si mergem la un restaurant sa luam niste ciorbe.
Seara ne gazduim la Risnov.
Miercuri 18 ianuarie 2017
Baietii vor schi in Poiana Brasov dar inainte de asta urcam la Bran pentru niste poze. Zi superba si calduta in Poiana, eu stau si ma relaxez in masina pe post de sofer.
Hai ca a trecut o saptamina frumoasa!
Album foto
https://photos.google.com/album/AF1QipO_Qh6E65D_gvd8rEUdYzOgcL9j-2-JI1B7Gon1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu