Valea Ucisoara si Muchia Vistei Mari

Sfirsit de an 2015, trebuie sa fie ceva diferit, am citeva planuri dar trebuie sa ma limitez.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/ValeaUcisoaraMuchiaVisteiMariCaldVisteiRefIzvorulVistei2729dec2015
Film: https://youtu.be/3zX0caYSUoI
Simbata 26 dec 2015
plec la 10 seara spre Brasov(vreo 16 lei bilet dus regiotrans, rucsac greu(mincare pentru o saptamina), caldura mare, 2h30 si apoi inca 6 ore de stat cu golanii in gara CFR Brasov.
Alo, Ministerul Transportului, Politia, Jandarmeria, Ciolos, Iohanis....de unde ati adunat toti golanii in gara? Mentionez ca numarul derbedeilor au crescut, puradeii au crescut, au aparut altii, scandaluri...Politia TF a ajuns o cirpa de sters mocirla din gara.
Deci linga Pipiron timpul trece greu noaptea racoroasa iar peste vreo 3 zile va veni si gerul.
Duminica 27 dec 2015
~6:20 sageata albastra racoroasa, urc tremurind de frig si nu de emotie si ma strecor printre pescari.
Plafonul coborit mentine frigul in Tara Fagarasului si 20 minute de asteptare ingara Fagaras.
~8:30 Ucea...sint cu ochii pe microbuz prin ceata groasa si frigul patrunzator. Ura!

La intrarea  in Victoria, soarele ne mingiie. Ceata ramine pe valea Oltului, sus e senin si caldut.
Urmez incet drumul catre Parcul fotovoltaic iar de aici spre Valea Ucea Mare. Defrisarile vazute m-au inspaimintat.

Muchiile nordice au fost terenul de exploatare al drujbistilor, plingem acum dar degeaba.
V-am cerut multi ani sa facem schimbarea. Sintem jalnici si vom suferi, noi si urmasii. Las ultimele case si fac stinga pe un drum lat. Observ ca bariera de pe traseul Taritei este inchisa, ceea ce este bine.

Dupa o borna silvica amintita in cartea Pe Custuri fagarasene, trec de ultima casa ce este locuita apoi intru in salbaticie. Sint urme ale unor exploatari vechi, o  pereche de bocanci cu muschi.

650m v ucei mari ramificatie cu ucisoara

Ehe, zona Ucei Mari este linistita si te imbie la un popas peste noapte la un foc dar nu e timp, trebuie sa profit de vremea insorita.

De aici in sus pe forestierul ce incinge muchia Gardomanului apar gramezi de porumb pentru capre si mistreti insa nu inteleg care este rostul aruncarii pe mijlocul drumului. Trec pe partea estica si apar derisarile si o casa veche ce a servit la un baraj.

Sintem pe Valea Ucisoara. si  se zaresc defrisari de prin culmea vistei mari.

Eh, asa este peste tot unde au intrat utilajele. Turisti nu prea au intrat in zona deci aici sint doar gunoaiele muncitorilor forestieri.

Butoaie, anvelope, bidoane, ulei, o casca
Urc pe un drum de tractor ce trece mereu apa de pe un mal pe altul si atunci imi vine greu traversarea in adidasi. Copaci doboriti de furtuni blocheaza mersul rapid iar acolo unde sint cazuti in apa pasajele devin dificil de trecut riscind sa fac o baie rece. Incalt bocancii de plastic si trec prin ape adinci dar miracolul divin ma mentine uscat.

Ajung la capatul drumului de taf si urc pe o poteca partial cu zapada in care se mai vad urme de urs si alte copite.

Versantul estic al Girdomanului este mincat de cei cu afaceri ilegale cu cherestea. La fel si versantul Vistei Mari unde drumuri de tractor intra adinc in munte pentru a distruge Terra.
Dezastru, dar nu trebuie sa pling acum. De cite ori am zis aiurea sa schimbam ceva, sa taiem raul din radacina?

Patrund adinc pe firul vaii Ucisoara, mai salbatic si interesant intrind in padurea de conifere pe o poteca usor conturata pe malul drept tehnic.
 Atunci cind mai vad cite un pet imi tresara inima. Au mai fost oameni aici, nu e chiar salbatica zona.
Riul scade in debit iar eu ma apropi de zona subalpina si nicio urma de stine sau adapost.  Este aproape ora 4 dupa amiaza si trebuie sa ma opresc sa improvizez adapostul si eventual un foc. Este senin si nu am nevoie decit de un conifer cu crengi. Focul nu reusesc sa il mentin si se stinge repede asa ca ma culc cu frontala pornita. abia catre dimineata apare luna in descrestere!

Luni 28 decembrie 2015
maninc repede un iaurt cu cereale, string si plec vizind o cascada si trecerea pragului glaciar. urc pe zapada veche si nu prea inghetata. am pioletul si batul de schi. Calc uneori pe niste urme de animale incercind sa prind o cale buna de acces la urmatoarea caldare. In partea vestica se inalta semet primele virfuri ale Girdomanului. Acum sint pe fata muchiei Vistea, urc sustinut o bucata pina ce trec de o cascada inspumata ce nu prea e vizibila decit de jos. Jnepenii nu sint prezenti, probabil o caracteristica a zonei asa ca in golul alpin avansez repejor pina sub Scocul Haitasel, corespondentul Scocului Mioarelor.

In scurt timp ajung la o stina in care se gasesc multe alimente si o piine expirata in noiembrie. Aici nu sint soricei intrucit cascavalul si pita nu sint roase.

Imi pun coltarii si dupa o meandra prind un scoc ce conduce la sud de vf Fintinii.

Creasta principala este fotogenica, ce mai, tot ce ma inconjoara merita fotografiat!

Vilcelul cu expozitie vestica si mai umbrit prezinta o zapada buna de urcat in partea de jos. Partea sudica a culoarului are zapada mai inghetata si inaintez repede cu cele 25kg in spate iar de la jumate trec peste o gituitura si intru pe fete cu iarba infigind bine ciocul pioletului.

Cistig inaltime si ma apropii de caprele negre. Nu este loc de vreo emotie. peisajul se memoreaza cu aparatul foto si continui spre sud catre Spintecatura cu abia se vede. Teoretic nu ar trebui sa am dificultati insa cit inseamna gradul 1 la andrei Beleaua?

Constat ca zona este domoala dar apar si niste lame de cutit ce se calaresc ori ocolesc pe drepta.

Trag mereu cu coada ochiului la custurile vecine. Inima mi se face micuta stiind ca voi avea de coborit abrupta Spintecatura. Am vreo 3 pitoane insa sper sa ma descurc cu ce imi da natura. Citeva portiuni stincoase si inguste ma fac atent. Sint deasupra unor prapastii iar cornisele pot fi inselatoare. Imi doresc sa ajung pe vf Spintecaturii chiar la apus de soare. Este senin insa citiva nori mai ciudati au defilat la ora prinzului, semn ca miine va sosi si vremea urita.
O ultima creasta inzapezita ce nu prea merge fentata si ajung deasupra Spintecaturii si fata in fata cu cel mai dificil peretele nordic de pe o custura.

Gardomanul la ceas de seara

Nu vreau sa il catar acum. Asa ca imi pun hamul si cu o mina scot un baton. Trebuie concentrare si noroc, sa gasesc pitoane sau colturi de stinca. Ultima varianta se valideaza si agat coarda de 2 ori la colturi.
Rapelurile decurg cu ceva emotii insa terenul este inghetat. Ajuns jos impachetez semicoarda si cobor cu spatele la 2 pioleti. Sint pe un culoar intact si emotiile sint prezente mai ales ca s-a intunecat. Parca la lumina lanternei este mai bine. Dupa prima parte a scocului decid sa ma opresc linga im bolovan mare. Este senin si ora 6 seara. Cred ca va fi o noapte lunga dar este mai bine aici in sacul de bivuac decit sa cobor vreo 3 ore pina la refugiul Izvorul Vistei. Si daca nu sint urme pe firul vaii?

Gata, topesc zapada intrucit nu am mai avut apa demult si fac 1 litru de supa si piure. E mult mai bine insa dupa ora 9 seara ma trezesc ca cerul s-a acoperit. sigur va ninge peste noapte.
Marti 29 decembrie 2015
~ ora 7 aud zgomote si cred ca e o avalansa. Ridic capul si vad 2 alpinisti care se bucura cind ma vad. Sint incintati ca am facut ceva urme. Imi povestesc ca au facut muchia pe intuneric si au mers asa toata noaptea.  Crestele si stincile sint tapetate, totul este extrem.

Ei incep coborirea prin ceata urmind sa vin si eu dupa impachetarea bagajelor. Parazapezile sint inghetate iar fermoarul nu poate fi utilizat. Urmele alpinistilor duc la dreapta insa eu prefer sa urmez culoarul ce pare mai bolovanos. Cobor o saritoare pe care s-a format ceva gheata si apoi tot mai usor ajung in Caldarea Vistei Mari.

culoarul ce vine din Spintecatura

Alpinistii sint pe niste fete mai expuse si merg incet dar vor cobori. Merg incet la vale spre padure. Cind ajung la urme, totul este usor. Coltarii ma ajuta nespus de bine.

Cerul incepe sa se lumineze ceea ce este extraordinar. Acum caut semnal telefonic si internet pt a comunica prietenului Adi ca sint in drum spre padure. Aflu ca este in ascensiune spre adapostul nostru, ura!
Ajuns la refugiu, intilnesc 3 baieti din Drobeta. Au urcat Moldoveanu iar acum sint la finalul turei. Au luat decizia sa sune salvamontul intrucit cineva si-a lasat bagajul in refugiu si nu a revenit nici dupa 15 ore.
Imi las bagajul si merg la vale sa-mi intimpin prietenul pe care nu l-am vazut de 5 ani!
Ce tura frumoasa! Si va continua cu o tura pe Moldoveanu de anul nou!
Uite filmul