duminică, 10 mai 2015

Cu Maranatha in Muntii Baiului

Duminica 10 MAI 2015
 Daca pe 1 Mai nu am reusit mobilizarea, ei bine, acum am strins 6 suflete care vor sosi in Azuga pe la ora 9 dimineata. Ziua de simbata a fost cu vreme calduroasa insa dimineata de duminica este mohorita. Pentru vreo 30min ploua! Ah, am nevoie de planul b. Ora 9, ma gasesc cu prietenii(Vasile, Claudia si Andreea, Gabi Herea, Beatrice si Dana) si citeva minute fac instructajul. Impart bete de trekking si destainui cam ce vreau sa facem azi.
Pe acelasi traseu, Ciprian Teodorescu a intilnit ursoaica cu puii aproape de culmea Sorica. Si noi vom urca pe jos!
Mergem citeva sute de metri pe marginea DN1 spre Busteni si apoi urcam pe un drum de caruta spre niste poieni aflate in lateralul drumului.
Avem parte de o fereastra catre valea Prahovei si raminem uimiti de turla inalta a unei noi biserici. Ne incalzim si simtim nevoia unei pauze dar, promit prietenilor ca ne vom opri in 3minute la punctul de observatie, o piatra de incercare pentru fete!
Curaj!
Pornim mai departe iar dimineata se arata placuta, calduta si fara precipitatii!
Voinicii!
Uneori sintem supusi la sarituri de obstacole, dar sintem mari si ne plac provocarile.
Sosim la golul alpin de unde zarim Bucegii in nori.
Nu-i nimic, vegetatia de un verde crud precum si cele citeva picaturi de ploaie ne dau puteri sa continuam spre antena. Brindusele sint la finalul vietii lor insa au aparut altele iar in scurt timp orhideea salbatica va invada toata pasunea.
Avem parte de zapada si de momente vesele!
Testarea rezistentei in zapada! Nimeni nu mai indrazneste sa urmeze exemplul, ceilalti stau cuminti cu haine mai groase si cu gindul la sandvisurile aduse de acasa. 

Eu deja ma visez pe aici cu bicicleta in ziua urmatoare...sa vedem!
Nu ratam vizionarea unui nou episod, cum se merge prin apa, pe apa, noroi, putin dans...ha, ha

 Prindem energie si continuam spre Culmea Zamora.
Trecem peste marturiile iernii trecute si imi readuc aminte de turele din ianuarie cind mergeam cu rachetele si eram la tricou.

Prin ceata, burnita si vint reusim sa ne fotografiem pe un virfulet la jonctiunea cu Valea Doftanei.
Cit de aproape de cerul albastru, de linistea si aerul dorit dar timpul trece si trebuie luata decizia de a cobori desi unii ar prefera sa mai continuam pe culmea principala spre Sinaia-Comarnic.
Aici sus poti simti pacea si slava lui Dumnezeu! Eu asa cred si nu ma mai satur!
Oricum targetul a fost atins: ne-am obosit putin, ne-am relaxat, ne-am udat, ne-am innoroit, am ris, am mincat impreuna, am mers pe un traseu nou(nu si eu!).
Trecem pe linga cabana Zamora si odata cu padurea de fag intram in ceata. Urmam drumul principal pe marginea caruia sint busteni proaspat taiati si devin intristat. Acesta e inceputul sfirsitului.
Cautamm metode de a trece prin si peste noroi si intr-o curba prindem o poteca ce ne scoate la Poiana Tapului. Cit de placut e sa mergi in padure atunci cind incepe covorul verde peste maroniul frunzelor uscate! Ati ascultat vreodata fosnetul si pasii unui om calcind peste o etapa trecuta a padurii?
Atunci cind nu e galagie de la tractoare sau drujbe, chiar merita sa va opriti si sa lasati o persoana sa mearga peste frunze!
Da, apar zgomotele orasului, trenul si masinile...mai aproape de casa si de aceasta civilizatie. Nu imi place revenirea in acest mediu mai ales cind sint insotit de prieteni. Am tot ce-mi trebuie aici si acum! Mai vreau sa stau! Nu ma deranjati va rog! Daca acest copac are 80 de ani atunci si eu pot trai ca el!
Ne facem un prieten nou si testam papadiile.
Chiar trebuie sa coborim? Timpul zboara ca un nor
Iata si filmul excursiei

Albumul intreg: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/CuMaranathaInBaiului
Multumesc echipei  care a animat ziua!

Un comentariu:

ciprian teodorescu spunea...

imi place ce ai spus despre copac:"daca el are 80 de ani,atunci si eu pot trai atat".