Hornul Coamei, Costila

Ehe, prima tura in Bucegi pe 2013...mda, a fost putin decalata, ba ca vine x, ba nu acum, ba munca, ba vreme nasoala. Ei, gata, m-am hotarit, o tai singur acasa in Costila.
Album foto: https://picasaweb.google.com/101018020664577344875/BucegiHornulCoameiSiCevaPrinZona
Filmulet: http://youtu.be/DazDWFEPu1k
Fac bagajul cum trebuie, cu fiare suficiente, mincare, psihic destul(gindeam eu de la tastatura) si...
MIERCURI, 6 martie 2013
4:45 primul tren din Ploiesti spre Busteni. Ca de obicei "alerg" disperat spre gara crezind ca 30 min pt vreo 3 km nu-mi sint de-ajuns. Aiurea, doar ma incalzesc si uit de somn. De sete nu...
6:10 debarc in Busteni cu bidoanele goale (PET) in mina pentru a lua apa de la coltul str Fintinii. Vraja...Primarul Emanoil Savin a uitat ca unii sint si ecologisti si ca nu vor sa iroseasca plasticul din magazin. Cita gheata s-ar fi facut la robinet? Ger nu mai este demult aici....
E senin sticla si incerc a ma obisnui cu gindul ca voi topi zapada la refugiu. Pornesc spre caminul Alpin si clasicul drum nemarcat spre refugiul Costila. "Garderoba" cu bancuta demult a fost desfiintata asa ca trec pe acolo fara pauza.

Peretele Vulturilor

Poteca este larga, zapada mica si inghetata, asa ca nu-mi trebuie mai mult de 2h30 sa pasesc pe terasa refugiului costila, pustiu, gol si curat.

refugiul

E caldut, la soare termometrul indica 22*C. Ma pun la topit zapada. Valea e bine acoperita si in ultimele zile au curs mici avalanse de suprafata. Timpul trece insa nu mi-am propus pt azi o zi prea lunga. Doar Hornul Coamei.
9:40 soseste un grup de 3, bine colorati in echipament modern: Cornel Sain, Ciprian si Alex. Se odihnesc putin si vor sa urce spre Strunga Galbenele. Imi fac repede bagajul(cam greut de teama hotilor ce ar putea veni intre timp) si la 10 plec primul spre Valea Galbenele.

Valea Costilei spre Coama cu Jnepeni

Incep si gifii. Urc cit se poate de tare, poate si din dorinta de a le arata celorlalti ca sint o "masinuta". Ma afund pina la glezna, zapada e putin uda. Dupa crucea metalica urc spre Coama cu Jnepeni. Nu sint urme. Apoi zapada creste, mentin citeva minute culmea pina sub Pinten si pe un versant expus si bine inzapezit fac traversarea spre lanturile inzapezite.

traversarea in Galbenele

Intorc mereu capul sa vad daca m-au ajuns. Nu, inca! Imi prinde bine la moral...sa stiu ca am pe cineva in urma, pe urmele mele. Aici nu mai e soare, ma afund uneori mai sus de glezna, dar sap zdravan cu coltarii. Nu am bete de ski fiindca am dorit sa scap de povara, asa ca urc la 2 pioleti.

Vilcelul Florilor de Colt

La inceput zapada e moale iar pe talvegul central curge continuu zapada, ca intr-o pilnie.

Valea Galbenele si trupa lui Cornel S

Ma apropii repede de Hornul dintre Fire...gata, a intrat n vale si Cornel si trupa lui, fiecare in ritmul lui.

11:15 sosesc linga Hotelul galbenele. iau o pauza pentru a ma imbraca. Pina aici am urcat doar cu tricou si polar subtire. Acum pun si cagul si fac traversarea spre Hornul Coamei.

Peretele Galbenele si Hornul Coamei

Gituitura inferioara din Hornul Coamei

Cei 3 se hotarasc sa renunte. Cred ca e din cauza vintului. Cita experienta ai avea nu poti urca ceva tehnic pe Rosculet(3B). Eh, acum sint singur si intrarea e cam ingusta.
In 2011(vezi aici) am intrat in Horn prin Fisura Galbenele si o brina larga. Acum ma straduiesc sa infig pioletii in orice...
Am in fata o gituitura verticala in care nu reusesc sa ma inalt.
Uf, as cobori, dar unde mai e farmecul? Si daca alunec?

Nuuu, coltarii se sprijina pe ceva stinca, ramonez si depasesc pasajul. Primul. Asa cred acum.

Avansez repede, inchipuindu-ma actor in vreun film. Desigur, am vazut prea multe si visez cu ochii deschisi. E placut, usor cit timp ai in ce infige lamele fiarelor.

Sosesc pe o brina larga pe care as fi luat-o daca doream evitarea pasajului.

Aspect din horn

Uneori vintul imi arunca zapada in cap, care-mi intra pe sira spinarii. Hornul Coamei are avantajul ca poate fi urcat rapid daca zapada e buna, si pentru unul cu pregatire medie poate fi o plimbare.

subsemnatul calator

Pe stinga ajung in dreptul intrarii din Furcile(vopsea veche, pitoane cu cordelina rosie). Gheata care imbraca  odata peretele de la intrare acum abia daca mai e buna de ceva. E si putina...Mai sus dau de alte 2 pitoane(ucrainiene) din care se mai rapeleaza.

spre valea Galbenele, Coltul Galbenele

Fac cite o poza, privesc repede traseul si in culoar sint protejat de vint. Ah  ce bine este! Sculele(pioletii) imi sint de real folos. De unul singur aici cu un singur alpenshtoc nu ai ce cauta, iti semnezi in avans testamentul, declaratiile si vorbesti cu taica preotu' sa te astepte la coltul hornului.

iesirea in Briul Mare al Costilei

 Dar mie imi place, nu-mi este deloc greu, sint ca un robot si-mi miroase a briu. Ma gindesc totusi la coborire, cum ca daca nu as avea tupeu si singe sa fac BMC si traversare pe Scorus spre Galbenele, voi vi nevoit sa ma retrag tot pe Hornul Coamei. Ah, nu!!!

Coama de Piatra spre Costila-Galbenele

 13:20 pasesc pe BMC in plina rafala de vint. Si as fi dorit sa fac stinga sa studiez de sus creasta Costila-Galbenele. Acum, nu, nu se poate, ma multumesc cu o poza spre V Costilei si Coama de Piatra unde citeva capre negre pasc iarba uscata!

BMC spre Scorus

Fac dreapta pe Briu. Ma cam enervez fiindca merg prea pe sub pereti unde pericolul unei caderi e ridicat. Hai Hikere, ai mai fost pe aici, trebuie sa reusesti. Cobor putin, zapada e "safe", tai panta si depasesc coama spre V Scorus. Aici zapada e mai mare si locul mai primejdios, fiind expozitie nordica. Phew...
Nu stiu de ce ma grabesc. Se vede Omu, Creasta Malinului si alti dinti. Trag 1-2 poze si caut cu privirea un acces facil pe firul Scorusilor.

vedere spre Omu

Cum? de ce ma grabeam? Pai sufla vintul si nu ai vrea sa-ti pierzi echilibrul tocmai pe o fata expusa.
Cobor timid la inceput, apoi in alergare usoara. Sint si urme vechi care ar fi ajutat pe vreme cetoasa. Acum vremea e buna si eu sint in inima muntilor.

Umarul si Coltul Strungii

Uite si Strunga Galbenele, cit de aproape fi. Si Fisura Scorusilor. Imi pare a fi dura, dar din experienta traseele par a fi tari doar pina iti pui mina si piciorul. Apoi te convingi.

firul Galbenele

Traversez(14:20) spre Strunga si din amintiri stiu ca de aici unii fac rapel. Pe unde o fi pitonul? Eh, e doar un parapet de zapada(14:30). Ma intorc, fac citeva trepte si apoi cobor normal. Cam asta e traseul...mai departe se coboara normal si cu viteza. Intilnesc repede urmele mele pe linga hotel si revin la refugiu(cca 15:30). Se picleaza putin dar hai sa vedem ce va mai fi si miine.
Maninc bine, ma hidratez si ma pun la lecturat, dar adorm repede. Stiti cum este sa va "sarute pamintul". Eu da, insa doar la sens figurativ. Am adormit cu:

Sarutul pamintului

Joi 7 martie 2013
Planul era sa ma trezesc super matinal. M-am tot gindit cum sa ma asigur daca voi avea nevoie. Hm, hai baiete, te lasa nervii acum in somn?
Termometrul arata 2*C dimineata la 7...deci zapada sa flescait, iar pe valea Costilei au curs avalanse mici. Mi-a spus sa mai cresc in grad..de la 1B la 2A, deci hai pe Albisoara Gemenelor/crucii.
8-plec spre Valea Alba. Ce bine ca la izvorul de sub copac(8:15) este apa! Voi lua la intoarcere. Merg la coltari desi nu ar fi nevoie. Nu conteaza, nu stric nimic.

Creasta Picaturii

 La Belvedere (8:30) trag niste cadre cu Picatura. E alba si mereu frumoasa. Poteca e ingusta dar trec fara probleme echipat corect. Urc repede dar...zapada flescaita imi face necazuri. Coltarii mei fac talpi enervante, obositoare. Sint o pacoste...sau zapada asta e o pacoste? Eh...Mai repede nu pot avansa. Inghit niste ciocolata, ma imbrac mai bine si continui.

Alb Brinei, 9:40

 Aceeasi zapada. Las pe stinga firele Albisoarelor si ma trezesc in Albisoara Brinei. Sap si sap, si scutur picioarele de plumb. Si incepe sa picure. Asta imi lipsea. Bleah. La fata aia inierbata ha hotarasc sa renunt. Asta nu e un ritm bun. Cobor la fel cum am urcat, apoi pe fund pe Valea Alba.

intrare in Alb Crucii

Recunosc si intrarea in Alb Crucii&Gemenelor si ii dau in jos. Efortul parcurgerii ar fi unul prea mare. Asta nu mai tine de masinaria mea, poate ca un angrenaj s-ar defecta si n-as gasi vreun service!
Poposesc putin La Verdeata pt a mai aranja fiarele de pe mine. Sosesc 2 schiori cu piei de foca. Unul cred ca este bubululRo de pe youtube. Se grabesc de parca ar fi intr-o competitie.
revin la refugiu, halesc un iaurt si la 2PM pornesc spre Pintenul Costilei.

spre Pintenul Costilei

Pe aici cred ca s-a facut si premiera lui Baticu cu echipa numeroasa. Zapada uneori doar acopera gata cazuta si e greu sa nimeresti prize bune. Dar incet avansez spre "padurea" de jnepeni, Caut cu ochii sirul pitoanelor si ancora de start.

regrupare la piton

 Ce folos? Toata baza e acoperita de zapada. Ptiu, pe unde or fi pitoanele? Parca mai pe centru. Ce ma enerveaza conglomeratul asta, pietricelele asta cimentate. Sosesc la o iesitura de stinca si incerc sa fixez un friend. Airea rau, bolovanul se misca rau. Speram sa ma intorc barbat din Pinten. Dar hai sa nu cedez asa repede. Incerc mai pe marginea din stinga si gasesc citeva puncte de sprijin. Ura, ma regrupez la un piton. Si pina sa plec mai sus spre urmatorul piton imi cade pe fata cazuta o "caruta" de zapada uda ce incepe sa se topeasca. Nu e chiar Dunarea, dar firisoarele de apa imi uda sfoara si ranita legata de piton. Imi calculez citi metri sint pina la urmatoarea asigurare. Nu prea mult, vreo 4metri. Infasor coarda pe dupa git, fac un nod si plec in sus in echilibru precar pe stinca siroinda.

eu sint, nu un cuceritor sau indraznet, ci un INCONSTIENT!

Ah, ce incordat sint..Reusesc sa pun expresul si zelbul. O iau de la capat. Citi metri sint pina la urmatorea asigurare? Inca vreo 3-4. Fac nod, las 4m liberi sub mine si urc mai cu miinile, mai la dry-tooling. Si iar regrupare! Ar urma o miscare mai intinsa, jnepenii sint la stinga cu vreo 2m, apar niste prize tip buzunar dar acum am o ancora chimica si pot rapela fara teama.

spre Tancul Mic

Oricum plecasem doar in vizita, e ceasul 3PM. Pun semicoarda in 2 si o dau la vale la rucsac. Tot peretele e ud si eu am intrat aiurea in el.

rapel pe fata cazuta a Pintenului

Am timp sa savurez coborirea si sa mai caut eventuale pitoane ascunse in zapada. Acum sint asigurat de sus.

rapel

Mai jos un alt piton imi zimbeste. Deci nu pierd timpul si pun coarda si prin el. Si asa mai scot inca 20m.
Revin repede la refugiu, las ranita si urc in Ragalia, urmatorul horn amonte de The Jack. Acum zapada faciliteaza urcusul insa la saritoare trebuie sa fiu atent. Pun un friend si ma trag putin. Terenul e friabil cu pietricele marunte.

In Ragalia

Urc ultima rampa pamintoasa si sosesc la cordelina pusa de Paciu in nov 2011. Sper sa mai fie inca rezistenta.. Pun sfoara si fac rapel, de fapt incerc sa si descatar pentru a nu forta fereastra de conglomerat ori cordelina.

vedere spre poiana Tapului

Revin pe pamin, adica pe zapada. Si cind vad stratul asa de mare imi spun ca ar merge un rapel cu pioletii, adica cu recuperarea lor. Totul se petrece pe teren sigur. Sint uimit, treaba functineaza de minune.

cina in refugiu

Fiindca zapada nu e prea buna planul e ca vineri sa cobor. Soarecii joaca pe masa si pe tigaia pusa pe priciul pe care dorm. Hm, reusesc sa-l surprind pe unul ce ma privea. Ei, stati asa ca va aduc otrava cu proxima ocazie.

Vineri 8 martie 2013
E cald, ziua vreo 8*C, adie vint si e tot flescaiala. La 7 dimineata activitatea ceturilor pe V Ph e intensa. Voi merge pe Vilcelul Negru incercind sa ocolesc Tancul Mic.

Vilcelul Negru

I se zice Negru fiindca vara e destula jungla pe el. Zapada e mare si uda iar panta abrupta. Nu e de joaca. Sper sa reusesc sa urc pina in strunga pt a rapela pe Vilcelul Pietros. Odata cu cresterea pantei apare stinca sub zapada si se reduce posibilitatea fixarii pioletilor. Caut pernite de iarba. Gata, e prea abrupt. Urc ori cobor? Sint la un copacel de care ma tin cu un piolet pina leg coarda.

finalul Vilcelului Negru

 Urmeaza un horn strimt cu pereti stincosi. O lama o fixez intr-o fisura adinca. Restul punctelor de sprijin nu sint sigure. Ricii pina prind ceva. Bai esti nebun. Copacelul tau nu ar tine daca vei zbura. Pitoanele si mobilele au ramas jos la refugiu. BRAVO, alpinist de 2 banuti...Trebuie sa mai ajungi si intreg jos, asa ca hai valea.

rapel la copacel

Rapel dupa copacel. Hm, la inceput nu-mi place!
Revin la refugiu  si plec spre tancul Mic prin Vilcelul Pietros. Sint niste urme vechi care ajuta la ghidaj.

Flamura Rosie

Studiez traseele urmind ca in luna mai sa incep sa si urc pe aici.  Ajung si la Veverita si apoi ma  retrag la refugiu. Cerul e inorat.

Vilcelul Pietros

Ramas bun Costila !
Revin acasa cu un bagaj de 22kg...ce mult! Si n-am luat nimic de pe munte, poate doar ceva apa in semicoarda si vechii mei plastici!